Fond funciar. Hotărâre din 04-03-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 298/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 298/R
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător S. C.
Judecător V. N.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții intervenienți, B. D., P. R. și S. I., împotriva sentinței civile nr. 2818 din 04.12.2012, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G. și intimații –pârâți, C. L. de F. F. D., C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor de pe lângă Instituția Prefectului M. și P. C. D., având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, intimatul reclamant M. G. a formulat cerere de repunere pe rol, solicitând și judecarea în lipsă în temeiul art. 242 alin.2 cod procedură civilă.
În temeiul art.245 cod procedură civilă, instanța încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei, și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M., la data de 18.06.2012, sub nr._, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâții C. L. de fond funciar de pe lângă Primăria Dîrvari, C. Județeană de fond funciar de pe lângă Prefectura M. și P. comunei Dîrvari, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de fond funciar, pentru ca prin hotârârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta C. L. Dîrvari, să pună în posesie pe reclamant cu suprafața de 3,94 ha teren arabil și să întocmească documentația pentru eliberarea titlului de proprietate, iar pârâta C. Județeană, să emită titlul de proprietate pentru această suprafață, cu obligarea pârâtului P. comunei Dîrvari, la daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii ,până la punerea în executare a hotărârii pronunțate de instanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, după apariția Lg.18/1991, a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, pentru terenul deținut de bunica sa, M. I., susținând că, prin decizia civilă nr. 187/R/14.02.1996 ,pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 4468/1995, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 744/26.02.1998pronunțată de către Curtea de Apel C., în dosarul nr. 129/1998, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,94 ha în echivalent arabil, din suprafața de teren înregistrată la rolul lui S. V..
A mai motivat reclamantul că, se refuză de către pârâte punerea sa în posesie cu această suprafață, precum și emiterea titlului de proprietate corespunzător.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie: adresa nr. 904/24.07.1992, titlul provizoriu nr. 262, adresa nr._/5.06.1995,s.c. nr. 7907/13.09.1995 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., d.c. nr. 187/R/14.02.1996, pronunțată de Tribunalul M., d.c. nr. 744/26.02.1998 pronunțată de Curtea de Apel C., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1408/3.05.2004, s.c. nr. 15/18.01.2012 pronunțată de Judecătoria Vînju M..
La termenul din 3.10.2012 a fost admisă în principiu cerera de intervenție accesorie în interesul pârâților ,formulată de intervenienții B. D., P. R. și S. I., prin care aceștia au solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de intervenție, intervenienții au susținut că, reclamantul solicită obligarea pârâților să-l pună în posesie și să întocmească documentația pentru suprafața de 3,94 ha în echivalent arabil, din suprafața de teren înregistrată la rolul lui S. V., însă raportând cuprinsul d.c. nr. 187/R/14.02.1996 prin care i s-a recunoscut reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața arătată mai sus, se încalcă astfel dreptul de proprietate ce le-a fost reconstituit intervenienților după autorul S. V., prin titlul de proprietate nr._/11.10.1993, întrucât prin s.c. nr. 72/26.01.2011 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor înscrise în acest titlu.
În dovedirea cererii de intervenție au depus la dosar în copie: titlul de proprietate nr._/11.10.1993, și s.c. nr. 72/26.01.2011 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._ .
Din oficiu, au fost solicitate relații de la C. locală de fond funciar Dîrvari, privind documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/11.10.1003, relații comunicate cu adresele nr. 3188/2.10.2012 li nr. 4151/28.11.2012.
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă recursului, a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar”, a fost obligătă pârâta C. L. de fond funciar de pe lângă Primăria Dîrvari, județul M. să pună în posesie pe reclamant cu suprafața de 3,94 ha teren arabil și să întocmească documentația pentru eliberarea titlului de proprietate, iar pârâta C. Județeană de fond funciar de pe lângă Prefectura M., să emită titlul de proprietate pentru această suprafață, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului P. comunei Dîrvari, în calitate de președinte al C. Locale de fond funciar la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei de zi de întârziere de la data introducerii acțiunii și până la punerea în executare a hotărârii pronunțate de instanță, a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat si lipsei de interes invocate de reclamant cu privire la cererea de intervenție accesorie în interesul pârâților, a fost respinsă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâților, formulată de intervenienți și a fost respinsă cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant.
P. a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin decizia civilă nr. 187/R/14.02.1996 a Tribunalului M., s-a reconstituit reclamantului M. G., dreptul de proprietate pentru suprafața de 3.94 ha în echivalent arabil, din suprafața de teren înregistrată la rolul lui S. V., sentință rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 744/26.02.1998 a Curții de Apel C..
Reclamantul pretinde prin acțiunea de față, obligarea pârâtei C. L. de fond funciar Dîrvari, la punerea în posesie cu suprafața de 3,94 ha teren arabil și la întocmirea documentației pentru eliberarea titlului de proprietate, iar pârâta C. județeană de fond funciar M. să emită titlul de proprietate pentru această suprafață, precum și obligarea pârâtului P. comunei Dîrvari la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere de la data introducerii acțiunii, până la punerea în executare a hotărârii pronunțate de instanță.
Temeiul juridic al capătului de cerere privind punerea în posesie îl constituie art.64 alin. 1 din Lg.18/1991,republicată,potrivit căruia în cazul în care C. locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de C. Județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Apărarea pârâtei, C. L. de fond funciar Dîrvari, conform căreia nu se poate elibera titlul de proprietate pe numele reclamantului M. G., pentru că în dispozitivul sentinței civile nr. 72/26.01.2011 a Judecătoriei Vînju M., rămasă definitivă și irevocabilă, apare înscrisă M. F., mama reclamantului, iar prin această sentință s-a dispus efectuarea partajului judiciar și s-au stabilit suprafețele ce revin mamei reclamantului și celorlalți moștenitori, este irelevantă, întrucât ar însemna astfel ca pârâții, să nesocotească sau să nu respecte puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 187/R/14.02.1996 a Tribunalului M., prin care a fost admisă plângerea reclamantului pentru suprafața de 3,94 ha în echivalent arabil din suprafața înregistrată la rolul lui S. V., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. nr.744/26.02.1998 a Curții de Apel C..
Se reține că, reclamantul în mod nejustificat nu a fost pus în posesie de către C. L. de fond funciar Dîrvari, cu suprafața de teren pretinsă, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate și în același timp nu i s-a întocmit documentația în vederea eliberării titlului de proprietate.
Potrivit art. 64 alin. 2 din Lg. 18/1991, republicată, dacă C. locală refuză punerea în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere, iar dacă, instanța judecătorească admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau după caz, punerea efectivă în posesie sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
Astfel, numai o hotărâre judecătorească de obligare la emiterea titlului definitiv de proprietate, dă naștere la o obligație de a face în sarcina primarului, obligație a cărei executare cu întârziere sau, neexecutare, este sancționată cu daune cominatorii pe zi de întârziere, daune cominatorii care se pot transforma în daune compensatorii în măsura dovedirii prejudiciului suferit prin neexecutare sau executare cu întârziere.
Obligația de a da, este o obligație personală și nu poate fi stabilită decât în condițiile art. 64 alin. 2 în sarcina primarului ca persoană fizică, iar în speță, numai neexecutarea obligației de emitere a titlului de proprietate conform prezentei sentințe civile, poate da naștere la daune cominatorii și respectiv compensatorii în condițiile prevăzute de textul de lege enunțat mai sus.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs, intervenienții B. D., P. R. și S. I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susțin că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, arătând că sunt de acord că reclamantului i s-a reconstitui dreptul de a fi pus în posesie pentru suprafața de 3,94 ha teren arabil, însă continuarea procedurii pentru această suprafață pentru amplasamentul din titlul provizoriu nr. 262 încalcă dreptul lor de proprietate în condițiile în care terenurilor lor se suprapun. Astfel, este justă poziția procesuală a pârâtei CLFF D. și implicit refuzul acesteia la punerea în posesie pe amplasamentul din titlul de proprietate provizoriu nr. 262, întrucât terenul solicitat este legal atribuit lor, cu atât mai mult cu cât pe de o parte legalitatea titlului lor de proprietate a fost verificată irevocabil, iar pe de altă parte Tribunalul M. a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului pentru suprafața de 3,94 ha teren echivalent.
Instanța de fond a soluționat în mod greșit cererea de intervenție reținând în considerente împrejurarea că nu justifică un interes atâta timp cât petentul nu a fost pus în posesie și nu i s-a emis titlu de proprietate. Prin cererea de intervenție accesorie formulată arată că amplasamentul terenurilor pentru care s-a demarat procedura emiterii titlului de proprietate provizoriu nr. 262 invocat de petent pentru suprafața de 3,94 ha (T67 P8- 6800 mp, T 67 P9-_ mp) este identic cu cel pentru care li s-a emis titlu de proprietate nr._/1998 și ulterior le-au fost atribuite prin s.c. nr. 72/2011 pronunțată de Judecătoria Vînju M..
Arată că instanța de fond omite să analizeze faptul că petentului i s-a emis un act prin care s-a stabilit amplasamentul suprafeței de 3,94 ha, act care echivalează cu o punere în posesie efectivă care s-a realizat pe același amplasament pentru care li s-a emis lor titlul de proprietate și care încalcă dreptul lor de proprietate justificat potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul de a admite în parte cererea de chemare în judecată, să fie obligate intimatele să întocmească documentația pentru terenul de 3, 94 ha în echivalent arabil, conform d.c. nr. 187/R/1996 pronunțată de Tribunalul M. (fără a se suprapune cu terenurile pentru care s-a emis Titlul de proprietate nr._/1993 emis pe numele lor), să se admite cererea de intervenție accesorie formulată și să se mențină restul dispozițiilor sentinței.
Intimatul-reclamant M. G. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
La data de 11 februarie 2013 prezenta cauză a fost suspendată conform dispozițiilor prevăzute de art. 242 pct. 2 cod procedură civilă, pentru lipsa părților.
Intimatul reclamant M. G. a formulat cerere de repunere pe rol, solicitând și judecarea în lipsă în temeiul art. 242 alin.2 cod procedură civilă.
La termenul de astăzi, instanța, în temeiul art.245 cod procedură civilă, a încuviințat cererea de repunere pe rol a cauzei și a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.
Analizând cu prioritate excepția tribunalul constată că este fondată și o va admite pentru următoarele considerente:
Recurenții B. D., P. R. și S. I. au calitatea de intervenienți în interesul intimatelor C. L. de fond funciar Dîrvari și C. Județeană de fond funciar M. conform cererii de intervenție depusă în fața instanței de fond –fila 28 -29 dosar, cerere prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantul M. G. .
Prin sentința atacată ca urmare a admiterii acțiunii formulate de către reclamant s-a respins cererea de intervenție în interesul intimatelor iar împotriva acestei sentințe intimatele CLFF Dîrvari și CCJFF M. nu au formulat recurs.
Potrivit art. 56 c.pr.civ. ,, apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs ,,.
Această sancțiune este firească de vreme ce, potrivit art. 49 alin 3 c.pr.civ intervenientul accesoriu sprijină numai apărarea părții în folosul căreia intervine, iar potrivit art. 54 c.pr.civ. el nu poate să săvârșească decât acte de procedură care nu sunt potrivnice părții pentru care a intervenit .
P. aceste considerente se apreciază excepția întemeiată și pe cale de consecință recursul va fi respins ca inadmisibil .
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, ca inadmisibil, formulat de recurenții intervenienți B. D., P. R. și S. I., împotriva sentinței civile nr. 2818 din 04.12.2012, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G. și intimații –pârâți, C. L. de F. F. D., C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor de pe lângă Instituția Prefectului M. și P. C. D., având ca obiect fond funciar .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2013.
Președinte, M. C. O. | Judecător, S. C. | Judecător, V. N. |
Grefier, T. I. |
O.M.C./T.I. – 2 ex.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 10/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2024/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
