Pretenţii. Sentința nr. 2024/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2024/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 763/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 763/A
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător V. N.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul pârât O. I., împotriva sentinței civile nr. 2024/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. A., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul pârât personal și asistat de avocat R. M., intimata reclamantă personal și asistată de avocat V. E., martorul M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că, a fost luat în ședința publică de astăzi un interogatoriu intimatei reclamante ,răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar. De asemenea a fost audiat martorul prezent M. M., sub prestare de jurământ ,susținerile sale fiind consemnate în declarația atașată la dosarul cauzei.
Avocat R. M. pentru apelantul pârât a depus la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Avocat R. M. pentru apelantul pârât a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul de a constata că apelantul datorează reclamantei doar suma de 1200 euro nu de 8200 euro cum a apreciat instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Avocat V. E. pentru intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, conform, chitanței depuse la dosar. Reclamanta achitat întreaga sumă pentru nu a pierde casa.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 06.02.2014 sub nr._ reclamanta R. A. în contradictoriu cu pârâtul O. I. a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 8200 curo, sau echivalentul în lei, la data plății efective și la plata cu cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a menționat faptul că la data de 07.10.2010 a cumpărat de la M. M. un imobil situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., imobil care era ipotecat la BRD de vânzător în garanția contractului de credit nr. 940/16.04.2008 încheiat de pârâtul O. I.
A menționat faptul că de la data cumpărării imobilului o perioadă de timp s-au plătit ratele creditului, dar la un moment dat pârâtul nu a mai achitat ratele și a fost informată de creditoarea BRD că urma să fie scos la executare imobilul pe care l-a cumpărat, sens în care a achitat o parte din ratele restante, dar pârâtul a continuat să nu achite și din nou s-a intrat la executare, situație în care a fost nevoită să achite diferența de credit și toate sumele de bani ce reprezentau plata anticipată a creditului pentru a nu fi înstrăinat imobilul cumpărat.
A arătat că, deși am luat legătura de multe ori cu pârâtul pentru ca acesta să achite ratele restante, pârâtul a refuzat și în data de 23.12.2013 a achitat integral debitul în cuantum de 8200 euro, în numele pârâtului.
A arătat reclamanta că potrivit art.1903 C. Civil în vigoare la data încheierii contractului de ipotecă a efectuat plata ca persoană interesată în păstrarea dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat și apreciază că prin plățile efectuate pentru pârât acesta s-a îmbogățit fără just temei, în sensul că și-a mărit patrimoniul cu suma de 8200 euro pe care acesta trebuia să o plătească creditorului BRD, patrimoniul său a fost diminuat cu suma de 8.200 euro plătită pentru pârât la BRD și există o legătură dintre plata către BRD și mărirea patrimoniului pârâtului și diminuarea patrimoniului reclamantei.
A precizat că, față de faptul că în contractul de împrumut încheiat între pârât și BRD, garantul ipotecar nu a avut și altă calitate, atunci nu a existat în afara garanției plății nici un alt raport juridic obligațional între bancă și garantul ipotecar și pe cale de consecință nu își poate întemeia acțiunea pe un alt mijloc juridic de recuperare a sumei plătită în numele pârâtului, apreciind că sunt îndeplinite toate cerințele de admisibilitate a acțiunii de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără just temei.
A precizat de asemenea că a solicitat pârâtului să se prezinte la ședința de informare privind avantajele medierii, însă acesta nu s-a prezentat, cum reiese din procesul verbal încheiat la data de 29.01.2014.
În dovedirea acțiunii a menționat faptul că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri respectiv contractul de vânzare cumpărare, contractul de împrumut, contractul de ipotecă, chitanța de plată a sumei de 8.200 euro, și orice alt mijloc legal de probă ce ar rezulta din dezbateri și a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2861/07.10.2010 de BNP I. M., contract de credit nr. 940/16.04.2008, contract de ipotecă nr. 210/16.04.2008 autentificat sub nr. 1143/16.04.2008 de BNP I. M., recipisă depunere numerar, adresa BRD- Sucursala M. către BNP și OCPI.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamantă a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., și respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere reclamantei să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ..
La data de 26.02.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere de complinire a lipsurilor prin care arătat că acțiunea depusă și înscrisurile sunt în dublu exemplar și toate înscrisurile poartă mențiunea conform cu originalul, toate înscrisurile depuse sunt lizibile, dovada cu martori nu a solicitat-o solicită, dar solicită prezentarea pârâtului la interogatoriu A precizat că, cursul leu euro din data de 24,02.2014 este de 4,5101 lei și a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1714 lei, chitanța . nr._(83) din 25.02.2014.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului câte un exemplar al cererii de chemare în judecată, completării cererii și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 25.03.2014 pârâtul O. I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
A menționat faptul că la data de 21.12.2007 a contractat un credit de la BRD M., nr. contract_ în valoare de 40.178,00 Ron, perioada creditului fiind de la data de 21.12.2007 până la 21.12.2014 pentru a achiziționa un autoturism marca Chevrolet Aveo și a achitat ratele lunar până când numitul M. M. l-a rugat să facă o refinanțare la creditul său pentru a cumpăra un imobil în Drobeta Turnu Severin ..
A arătat faptul că înțelegerea cu numitul M. M. a fost una verbală și a fost mințit că vor fi coproprietari, acesta solicitându-i suma 50.000 euro, să achite restul de bani pentru mașină, lucru pe care l-a făcut, iar 40.000 Euro i-a dat numitului M. M. pentru a cumpăra imobilul din ., neștiind că nu va fi coproprietar.
A învederat faptul că nu a știut ce fel de credit a contractat numitul M. M., înțelegerea fiind ca din cei 50.000 euro ( creditul 940/16.04.2008) să achite restul de credit la creditul nr._ din 21.12.2007, iar restul de 40.000 euro i-a dat numitului M. M. să cumpere imobilul din ., toate actele creditului dându-i-le numitului M. M. și desfășurătorul creditului și urmând să-i dea câte 100 euro lunar, iar el să achite diferența până la 350 euro cât era rata lunară la creditul refinanțat nr. 940 din data de 16.04.2008.
A menționat că înțelegerea cu numitul M. M. a fost ca să-i dea lunar 100 Euro să achite rata lunară la BRD de 350 Euro până vinde casa din B., nr. 169 și după ce vinde casa, numitul M. M. să rămână cu profitul din vânzarea casei, iar reclamantul să rămână cu mașina și începând cu data de 16.04.2008 i-a dat câte 100 Euro și lunar acesta plătea rata la banca BRD suma de 350 Euro până la data de 20.04.2011 când numitul M. M. nu mai achita nici cei 100 de Euro pe care îi dădea să achite rata de 350 Euro la bancă.
A învederat că Banca a înstrăinat imobilul din ., fără acordul său, iar la data de 20.04.2011 a achitat partea sa din restanța la creditul lunar, în cuantum de 496 Euro și a continuat să plătească câte 100 Euro lunar, partea sa din credit în anii 2011, 2012, 2013, iar din decembrie 2013 a hotărât să nu mai plătească cei 100 Euro si oricum in 2014 se termina înțelegerea făcuta la BRD M. cu directorul V..
A arătat de asemenea că nu a avut nici o înțelegere cu reclamanta R. A. si nu a semnat nici un act cu aceasta .
A anexat la întâmpinare, în fotocopie, contractul de credit nr._ din 21.12.2007 pentru achiziționarea mașinii Chevrolet; contractul de credit nr. 940 din 16.04.2008 cu desfășurarea plaților pe toții anii; contractul de ipoteca nr. 210/16.04.2008; chitanțele prin care am plătit la BRD pe anii 2011, 2012, 2013 unde a plătit cate 100 Euro + 2 chitanțe unde a plătit 300 Euro si 196 Euro și două chitanțe de 150 Euro, desfășurătoarele pe anii 2011, 2012 si 2013 cu semnătura sa in dreptul unde am plătit eu cei 100 Euro ( plus 4 rate de 300 Euro, 196 Euro, 150 Euro, 150 Euro ), notificare de la BRD cu suma plătită pentru creditul la mașina din 21.12.2007 pana la 16.04.2008 si suma depusa pentru achitarea creditului 2.598.053; desfășurarea creditului 940/16.04.2008 pe toata perioada până la achitarea integrală a creditului în data de 23.12.2013; notificare de la BRD cu specificațiile lunilor când nu s-au plătit ratele si specificarea ca a devenit rău platnic Extras de cont pe 2013 pana la data de 23.12.2013;
Instanța, având în vedere prevederile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă., a comunicat reclamantei un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor depuse de către pârâtul O. I., cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
La data de 01.04.2014 reclamanta R. A. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că toate apărările făcute de pârât nu sunt relevante în speța de față deoarece fostul credit contractat de pârât nu are relevanță în cauza de față, menționând faptul că a achiziționat imobilul din . cu acordul garantului ipotecar și cu acordul beneficiarului garanției.
A precizat că, având în vedere că relația pe care a avut-o pârâtul cu fostul proprietar al imobilului, fost garant ipotecar, nu are nici o legătură cu reclamanta, nu are nici un fel de relevanță în faptul că pârâtul nu a mai achitat sumele de bani restante, așa cum recunoaște acesta, din decembrie 2013 nu a mai achitat nici o sumă de bani, creditul fiind restant.
Mai mult, a arătat că din calculele făcute de pârât acesta nu ține cont de dobânzile aferente creditului, dobânzi care sunt mult mai mari decât sumele ce se scad efectiv din credit.
A reiterat aspectul că, pentru ca imobilul ipotecat, proprietatea reclamantei, să nu fie scos la licitație, a achitat întreg debitul și a radiat ipoteca, urmând ca pârâtul să achite suma de bani achitată de reclamantă .
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat și administrat pentru reclamantă și pentru pârât proba cu înscrisuri.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a admis acțiunea formulată de reclamanta R. A.,.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 8200 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând c/valoare credit.
A fost obligat pârâtul la 2414 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului O. I. la plata sumei de 8200 euro sau echivalentul în lei la data plății efective, reprezentând contravaloare debit înregistrat de pârât la BRD – Groupe Societe Generale.
Instanța reține că, prin contractul de credit nr.940 din data de 16.04.2008 (f.5-8), pârâtul O. I. a contractat de la BRD – Groupe Societe Generale un împrumut în valoare de 50.000 euro, pe termen de 276 de luni, începând cu data de 16.04.2008 și până la data de 16.04.2031. Creditul a fost garantat cu ipotecă de rang I asupra imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, ., compus din teren curți construcții în suprafață de 208 mp, împreună cu construcțiile situate pe acest teren, imobil înscris în CF cu nr_/N a localității Drobeta Turnu Severin, proprietar fiind numitul M. M. ( contract ipotecă autentificat sub nr.1143/16.04.2008 de BNP I. M.).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr.2861 din data de 07.10.2010 de BNP I. M., numitul M. M. a vândut reclamantei, cu acordul BRD – Groupe Societe Generale, exprimat prin adresa nr._/06.10.2010 (f.11), imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, . ipotecat în favoarea BRD – Groupe Societe Generale prin contractul de ipotecă autentificat sub nr.1143/16.04.2008 de BNP I. M..
La data de 23.12.2013, reclamanta, în calitate de dobânditor al imobilului ipotecat, a achitat suma de 8200 euro, reprezentând contravaloarea creditului rămas de achitat, la contractul de credit nr.940 din data de 16.04.2008 încheiat de pârât cu BRD – Groupe Societe Generale, dovadă fiind chitanța nr._ emisă de BRD – Groupe Societe Generale la data de 23.12.2013 (f.12).
Pârâtul, în întâmpinarea formulată, a recunoscut faptul că înregistra restanțe la creditul acordat de BRD – Groupe Societe Generale și că reclamanta a achitat suma de 8200 euro în contul creditului, acesta susținând însă că ar fi existat o înțelegere cu proprietarul inițial al imobilului ipotecat, numitul M. M., înțelegere pe care acesta nu ar fi respectat-o.
Instanța va face aplicarea în cauză a reglementărilor legale în vigoare de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr.2861 din data de 07.10.2010 de BNP I. M., având în vedere și disp. art. 6 alin. 2 din Noul cod civil raportat art. 3 din Legea nr. 71/2011, conform cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
De asemenea, potrivit disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Potrivit dispozițiilor art.1799 Cod civil, detentorul care a plătit datoria ipotecară, sau care a lăsat imobilul ipotecat, sau care a suferit expropriațiunea acestui imobil, are recurs în garanție, de drept, în contra debitorului principal.
Conform art.1106 C.civ, subrogația în drepturile creditorului, făcută în folosul unei a treia persoane ce îi plătește, este sau convențională sau legală, iar art.1108 C civ prevede că subrogația se face de drept în folosul aceluia care, dobândind un imobil, plătește creditorilor căror acest imobil era ipotecat.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile legale menționate anterior, reclamanta, în calitate de dobânditor al imobilului, s-a subrogat în drepturile creditorului plătit BRD – Groupe Societe Generale, în limitele plății pe care a efectuat-o, urmând a recupera de la debitor, în speță pârâtul O. I., suma plătită efectiv.
Instanța nu va reține apărarea pârâtului, conform căreia între acesta și fostul proprietar al imobilului ar fi existat o înțelegere ce nu ar fi fost respectată, această apărare neavând relevanță în cauză, întrucât privește raporturile dintre pârâtul debitor și fostul proprietar al imobilului.
Raportat la cele expuse, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta R. A., în contradictoriu cu pârâtul O. I. și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 8200 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând c/valoare credit, achitată de reclamantă în baza contractului de credit nr.940 din data de 16.04.2008 contractat de pârâtul O. I. la BRD – Groupe Societe Generale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel pârâtul O. I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul pârât a precizat că de la data încheierii contractului de împrumut a achitat lunar fără întârziere ratele și dobânzile la scadența din contract.
!n anul 2008 a fost contactat de numitul M. M. care i-a spus ca dorește sa cumpere o casa situata in Drobeta Turnu Severin, . însă nu avea banii suficienți astfel că știind că apelantul pârât are credit la BRD i-a propus să facă pentru el o refinanțare de 50.000 euro din care apelantul pârât să achite cât mai avea de plată la mașină respectiv suma de 10.000 euro, iar restul de 40.000 euro îi reveneau lui M. M. pentru a lua casa, spunându-i apelantului pârât că vor fi coproprietari pe imobil .
Apelantul pârât a avut încredere în numitul M. M. astfel ca a făcut refinanțare și a luat din bancă, cu contractul nr. 940 /16.04.2008, suma de 50.000 euro din care cu 10.000 euro a achitat creditul luat pentru mașina cu contractul nr._/ 21.12.2012, iar restul de 40.000 euro i-a dat așa cum s-a înțeles cu numitului M. M. pentru a cumpăra casa din . ,Drobeta Turnu Severin .
Contractul de credit nr. 940/2008 a fost luat pe numele apelantului pârât, acesta fiind persoana împrumutată, iar M. M. a fost garant ipotecar, garantând creditul cu însăși imobilul mai sus menționat și pentru care avea nevoie de suma de 40.000 euro .
La acea data apelantul pârât s-a înțeles cu M. M. cu acordul băncii că până în decembrie 2014 când a fi ajuns creditul apelantului la scadență să dea lunar suma de 100 euro, iar M. M. să dea suma da 250 euro, rata lunară fiind de 350 euro/luna, urmând ca din decembrie 2014, apelantul sa nu mai dea nici un ban, creditul sa fie achitat în continuare și totalitate de către M. M. .
F. de înțelegerea făcuta, apelantul dădea lunar lui M. M. suma de 100 euro pe care o achita lunar la BRD, așa cum rezulta și din chitanțele depuse și neluate în considerare de instanța de judecată. Din data de 16.04.2008 și până în data de 20.04. 2011 apelantul a dat lunar pentru a fi de depusă la BRD suma de 100 euro, iar restul de 250 euro cât se mai cuvenea pentru rata lunară a fost depusă de numitul M. M. .
Cum suma de 40.000 euro a fost folosită de M. M. pentru a achiziționa imobilul, înțelegerea a fost ca apelantul să dea suma de 100 euro până în decembrie 2014, când ar fi ajuns la scadenta creditul pentru mașina .
Până în data de 20.04.2011 așa cum s-a menționat și la instanța de fond, nu au fost probleme si apelantul era la zi cu ratele bancare însă din 20.04.2011 numitul M. M., desi a fost beneficiarul exclusiv al sumei de 40.000 euro, cu rea credință nu a mai depus la bancă ratele lunare, nici măcar suma de 100 euro pe care eu i-o dădeam lunar astfel că din culpa acestuia apelantul a ajuns să fie introdus în baza de date ca rău platnic .
A mers la BRD M. unde a purtat o discuție cu directorul sucursalei din Drobeta Turnu Severin și i-a spus că din cauza neachitării ratelor la scadență se va scoate casa la licitație.
După discuțiile purtate e a continuat să achit la BRD suma de 100 euro, pentru a achita partea din credit pentru mașină ,inclusiv ratele restante .
Pună în luna noiembrie 2013, apelantul a achitat lunar la BRD M., suma de 100 euro pentru mașina. Cum înțelegerea era ca să achit lunar suma de 100 euro până în luna decembrie 2014 apelantul ar mai fi avut de achitat suma de 1200 euro .
Intre apelant și reclamanta R. A. nu a existat nici o convenție în schimb exista o situație litigioasă între aceasta și garantul ipotecar M. M., în sensul că acesta avea să-i achite lui R. A. suma de 20.000 euro .
Astfel, in contul datoriei de 20.000 euro, aceștia au convenit ca M. M. să-i înstrăineze casa iar aceasta să preia întreg creditul ipotecar.
In data de 07.10.2012 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2861 ce a avut ca obiect imobilul din . imobil ce a constituit garanția imobiliară a creditului nr. 940/2008 fără însă ca apelantul să fie încunoștințat de acest aspect și P. ca Banca sa mă anunțe că a dat acordul pentru ca garantul meu M. M. să poată înstrăina imobilul pentru care se și luase creditul ipotecar nr. 940/2008.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2851/07.10.2010 numitul M. M., garantul ipotecar, a înstrăinat imobilul ce constituia garanția creditului cu acordul băncii reclamantei R. A. ,aceasta la rândul său obligându-se să preia ipoteca asupra imobilului și toate sarcinile până la achitarea integrală a soldului creditului .
După încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 2851/07.10.2010 reclamanta R. A. care a preluat ipoteca a fost de acord ca apelantul sa dea din rata lunara de 350 euro suma de 100 euro, restul de 250 euro să fie suportata de aceasta pană in decembrie 2014 când ar fi trebuit ca apelantului să-i fie scadent primul credit pentru mașină urmând ca după această dată R. A. să achite întregul creditul luat după refinanțare sub nr. 940 /2008 .
Apelantul precizează că a achitat ratele lunare în această modalitate până în luna noiembrie 2013.
In luna decembrie 2013 din creditul de 50.000 euro ce a făcut obiectul contractului de credit nr. 940/ 2008 mai era de achitat suma de 42 400 euro, din care 1200 euro trebuiau achitați de apelant, iar restul de 41 200 trebuiau achitați de R. A. așa cum s-a obligat prin act autentic .
In data de 23.12.2013 aceasta a înțeles să achite integral creditul, inclusiv partea mea de 1200 euro, in doua transe, astfel că în aceeași zi a depus o dată suma de 8200 euro si o dată suma de 34.200 auro .
In mod greșit, instanța a reținut că suma de 8,200 euro achitată de R. A. a fost plătită în locul apelantului, când de fapt, conform înțelegerii preluate de reclamantă odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare, apelantul mai avea de achitat doar suma de 1200 euro, iar restul sumei de_ euro trebuia achitată de R. A. care a preluat ipoteca asupra imobilului și sarcinile ipotecii. întrucât aceasta a devenit proprietarul imobilului.
Ceea ce nu a înțeles instanța, deși existau la dosar acte necontestate de reclamantă, este faptul că din creditul de 50.000 euro făcut prin refinanțare, apelantul a convenit să achite pună în luna decembrie 2014 suma de 100 euro lunar pentru a achita primul credit de mașina, iar M. M., întrucât a beneficiat de credit pentru achiziționarea imobilului, trebuia să achite suma de 250 euro lunar si in continuare tot creditul până la scadența sumei de 50.000 euro,
Această înțelegere fiind preluată și materializată în continuare până în luna noiembrie 2013 și de R. A., după preluarea creditului.
Din expunerea considerentelor, instanța de fond nu a precizat și nu a motivat ce anume a determinat-o să aprecieze că suma de 8200 euro este datorata de apelant .
Instanța a reținut că intimata reclamantă R. A. a achitat în data de 23.12.2013 suma de 8200 euro reprezentând suma creditului rămasă de achitat, însă din extrasul bancar rezulta că valoarea creditului rămasă de achitat era de 42.400 euro sumă pe care în aceeași zi a înțeles să o achite în două tranșe, una de 8200 euro și una de 34.200 euro . Aceasta situație nu a fost prezentată de reclamanta intimată lăsând să se înțeleagă că din creditul de 50.000 euro nu mai era de achitat decât suma de 8200 euro și că aceasta de fapt era datorată de apelant.
Din chitanțele depuse la dosar rezultă că apelantul a achitat lunar suma de 100 euro astfel încât în luna decembrie 2014 sa fie achitată datoria apelantului pentru mașină . Având în vedere că din luna noiembrie 2013, până în luna decembrie 2014, când era scadența creditului făcut pentru mașina înainte de refinanțare mai era de achitat suma de 1200 euro, această sumă sunt de acord să o plătesc reclamantei intimate .
In procedura prealabilă la data de 15.09.2014 ,intimata R. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ,menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Intimata precizează că, la data de 07.10.2010 a cumpărat de la M. M. un imobil situat în Dr. Tr.S., ., jud. M..
Acest imobil era ipotecat la BRD de vânzător în garanția contractului de credit nr.940/16.04.2008 încheiat de pârâtul O. I..
De la data cumpărării imobilului o perioadă de timp s-au plătit ratele creditului, dar la un moment dat pârâtul nu a mai achitat ratele și am fost informată de creditoarea BRD că urma să fie scos la executare imobilul cumpărat de mine.
In acest sens aceasta a achitat o parte din ratele restante, dar pârâtul tot nu a achitat și din nou s-a intrat la executare.
In această situație a fost nevoită să achite diferența de credit și să achite toate sumele de bani ce reprezentau plata anticipată a creditului pentru a nu fi înstrăinat imobilul cumpărat.
Deși a luat legătura de multe ori cu apelantul pârât pentru ca acesta să achite ratele restante acesta a refuzat și, în data de 23.12.2013 intimata R. A. a achitat integral debitul în cuantum de 8200 euro, în numele pârâtului conform chitanței pe care o anexez.
Conform art.1903 cod.civil în vigoare la data încheierii contractului de ipotecă a făcut plata ca persoană interesată în păstrarea dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat.
Consideră că prin plățile efectuate pentru pârât acesta s-a îmbogățit fără just temei, în sensul că și-a mărit patrimoniul cu suma de 8200 euro pe care acesta trebuia să o plătească creditorului BRD, patrimoniul acesteia a fost diminuat cu suma de 8.200 euro plătită de aceasta pentru pârât la BRD și există o legătură dintre plata către BRD și mărirea patrimoniului pârâtului și diminuarea patrimoniului reclamantei. Având în vedere că în contractul de împrumut încheiat între pârât și BRD garantul ipotecar nu a avut și altă calitate, atunci nu a existat în afara garanției plății nici un alt raport juridic obligațional între bancă și garantul ipotecar, pe cale de consecință nu ne putem întemeia acțiunea pe un alt mijloc juridic de recuperare a sumei plătită în numele pârâtului.
Prin motivele de apel, nedovedite sub nici un aspect cu nici un înscris, se invocă o convenție avută de apelant cu vânzătorul imobilului proprietatea reclamantei.
Este de reținut faptul că, așa cum recunoaște și apelantul prin motivele de apel reclamanta a achitat într-adevăr mai multe rate dar și o sumă de bani mai mare dar aceste plăți au fost făcute în baza convenției acesteia cu fostul proprietar al casei. In schimb, peste cele convenite cu fostul proprietar reclamanta nu mai avea nici o obligației față de apelantul pârât în ceea ce privește plățile.
Apărarea apelantului se referă la faptul că ar fi achitat partea lui din; împrumut, dar nu a înțeles nici un moment că sumele plătite de acesta (100 curo lună), reprezintă inclusiv dobânda la suma de bani împrumutată de apelant, iar plățile efectuam au achitat în mare măsură dobânda, iar nu creditul, așa încât, la data plății de către reclamantă integrală a debitului, suma de 8200 euro era suma neachitată de apelant.
Dacă acesta are de rezolvat probleme de înțelegeri dintre el și fost proprietar poate să le rezolva printr-o acțiune separată.
Apelul este nefondat.
În mod corect a reținut prima instanță situația de fapt, în sensul că apelantul-pârât O. I. a contractat un împrumut în anul 2008 de la BRD Groupe Societe Generale – Sucursala M. în valoare de_ de euro, ce urma a fi restituit până la data de 16.04.2031, împrumut garantat cu o ipotecă asupra imobilului teren și casă aflat în proprietatea martorului M. M.. Ulterior încheierii contractului de împrumut, martorul M. M. a înstrăinat intimatei-reclamante imobilul ipotecat, iar aceasta din urmă, pentru a evita executarea silită asupra imobilului, a achitat întregul credit în două tranșe, 8200 de euro, respectiv_.
Critica apelantului că instanța nu a luat în considerare înțelegerea pe care a avut-o cu martorul M. M. de a plăti doar suma de 100 de euro lunar până în 2014, iar martorul diferența de 250 de euro corespunzător sumelor de 10.000 de euro respectiv 40.000 de euro de care au beneficiat în fapt fiecare nu poate fi reținută.
Pretinsa înțelegere dintre O. I. și M. M., dat fiind principiul relativității efectelor contractului stipulat în art. 969 din Codul civil din 1864, nu este opozabilă creditorului BRD, cu privire la care nu s-a dovedit că este parte a înțelegerii și pe cale de consecință nici celui subrogat în drepturile creditorului prin plata creanței, reclamanta R. A.. În raporturile cu banca creditoare, apelantul este cel care are calitatea de debitor rezultată din contractul de credit încheiat și era deci obligat la restituirea sumei împrumutate.
Faptul că ipoteca, fiind un drept real accesoriu, urmărește imobilul afectat la plata creanței, nu înseamnă că terțul dobânditor al imobilului ipotecat – reclamanta R. A. devine codebitor pentru a fi obligată la plata datoriei așa cum susține apelantul. În cele din urmă, debitorul este cel care trebuie să plătească creanța. De aceea, legea a prevăzut în dispozițiile art. 1799 și 1108 pct. 2 din Codul civil din 1864 a căror aplicare a făcut-o speței și prima instanță, posibilitatea, pentru cel care a dobândit un imobil ipotecat și a plătit creanța garantată, de a recupera ceea ce a plătit de la debitor prin subrogarea în drepturile creditorului plătit.
De altfel, Tribunalul constată că intimata-reclamantă R. A., care a plătit în locul apelantului datoria pentru a evita executarea silită a imobilului dobândit, a solicitat de la acesta nu tot ce a plătit ci doar suma de 8200 de euro, cât s-a apreciat că ar mai fi avut de restituit băncii apelantul pentru cei 10.000 de euro, evident în condițiile contractului de împrumut încheiat, cu dobânda și pentru termenul convenite.
Față de cele expuse, în temeiul art. 480 al. 1 din Codul de procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat și având în vedere că apelantul a pierdut procesul în sensul dispozițiilor art. 453 al. 1 îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 de lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul pârât O. I., având CNP_ și domiciliul în . Gogoșu, județul M.. împotriva sentinței civile nr. 2024/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. A., având CNP_ și domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ..134, ., . ca nefondat.
Obligă apelantul față de intimată la 700 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.12.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. E. C. | Judecător, V. N. | |
Grefier, L. I. |
CCE/LI/4 ex.
Data 07.01.2015
Jud.fond.L. B.
Confidențial cod.op.2626
| ← Fond funciar. Hotărâre din 04-03-2013, Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-10-2014, Tribunalul... → |
|---|
