Anulare act. Sentința nr. 6318/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6318/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 29/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 29/A
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Grefier T. I.
Pe rol, pronunțarea, apelului civil formulat de apelanții pârâți L. L. și L. G. împotriva sentinței civile nr. 6318 din 28.09.2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata reclamantă L. G. R., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra apelului au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data 18.02.2013, ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 07.07.2011, sub nr._ , reclamanta L. G. R. a chemat în judecată pe pârâții L. L. și L. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 59/21.04.2011, întrucât în mod eronat s-a reținut de către notarul public I. M. că natura succesiunii ar fi testamentară, că singurul moștenitor al defunctei L. A., decedată la data de 17.01.2007, ar fi pârâta L. L..
In motivarea acțiunii, s-a arătat că la data de 17.01.2007, a decedat mama reclamantei, numita L. A., ca moștenitori rămânând reclamanta, în calitate de fiică și numitul lopățel G., în calitate de fiu. Deși, atât reclamanta, cât și fratele său, L. G. au efectuat diverse operațiuni juridice asupra bunurilor rămase în urma succesiunii, până în anul 2011 nu a putut obține un certificat de moștenitor, neexistând titlurile de proprietate asupra terenurilor cuprinse în masa succesorală. A susținut că existând pe rolul Judecătoriei Dr.Tr. S. și Tribunalul M., mai multe dosare, în care sunt părți, atât reclamanta cât și pârâții au notificat în luna mai 2011 diverse societăți ce au amplasate sedii pe terenurile aflate în proprietate sa și a fratelui său. Prin scrisoarea recomandată, expediată la data de 25.05.2011, Registrul Auto Român, comunica faptul că a primit deja de la pârâta L. L., în data de 09.05.2011 o copie a certificatului de moștenitor nr. 59/21.04.2011 emis de BNP I. M., aceasta fiind data de la care a luat la cunoștință de existența certificatului de moștenitor nr. 59/21.04.2011 emis de BNP I. M.. A susținut că notarul public I. M. a stipulat în mod eronat faptul că natura succesiunii ar fi testamentară, iar unic moștenitor ar fi nepoata sa de frate, L. L.. De asemenea, a menționat că fratele său, numitul L. G., a declarat în fals, faptul că ar fi singurul fiul al mamei sale, L. A., deoarece potrivit actului de filiație, respectiv certificatului de naștere al subsemnatei, reclamanta este soră cu acesta, aspect ce nu poate fi contestat de către L. G.. A susținut faptul că declarația dată de numitul L. G. în fața notarului public, conform căruia este singurul moștenitor este nereală, demonstrând reaua credință a acestuia, întrucât a cunoscut acceptarea anterioară a succesiunii de către toți succesorii legali, ceea ce atrage nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, pentru cauză imorală și ilicită.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 88 din Legea 36/1995 și art. 112 C. proc. civ.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr. 59/21.04.2011, certificate de naștere ale numiților L. G. R. și L. G., carte de identitate a numitului L. G., certificat de naștere al numitei L. L., contract de vânzare cumpărare, sentința civilă nr. 2054/05.04.2002 al Judecătoriei Dr.Tr. S., adresă nr. 4660/24.05.2011 emisă de Registrul Auto Român către numita L. R. G., chitanță taxă timbru de 12 lei, respectiv 88 lei, timbru judiciar de 0,50 lei, un borderou cu înscrisuri, respectiv: încheierea nr._/30.08.2011, nr._/30.08.2011, declarație L. G. nr. 499/19.02.2007 încheiată de B.N.P. M. A., procură generală nr.487/19.02.2007 emis de B.N.P. M. A., convenție încheiată la 12.10.2001, antecontract de vânzare cumpărare încheiat sub nr._/14.12.2007, certificat de moștenitor nr. 167/06.12.2007, sentința civilă nr. 574/27.01.2010, sentința civilă nr.4665/10.11.2009, nr.574/27.04.2010, pronunțate de Judecătoria Dr.Tr. S., cerere de intervenție formulată de numita G. O. în interesul reclamantei, antecontract de vânzare cumpărare, o cerere de chemare în judecată formulată de numita U. C. având ca obiect obligația de a face, testament scris de mână, certificat de deces al numitei L. A., borderou cu înscrisuri, respectiv: notificare din data de 10.05.2011, adresată de reclamantă Registrului Auto Român, în baza titlului definitiv de proprietate nr._/09.03.2011, notificare din data de 10.05.2011, adresată de reclamanta ., în baza titlului definitiv de proprietate nr._/09.03.2011, decizia civilă nr. 879/r/21.06.2010 pronunțată de Tribunalul M., certificat de grefă privind dosarul nr._ /a2 aflat pe rolul Tribunalului M., extras din sistemul Ecris privitor la dosarul nr._, chitanță onorariu avocat în cuantum de 1500 lei, adresa nr._/22.05.2012 în care Consiliul Local Al Municipiului Dr.Tr.S. a comunicat acesteia răspunsul la relațiile solicitate, în care menționează că din verificările efectuate, rezultă că nașterea numitei L. G. R. se găsește înregistrată în registrele de stare civilă ale Primăriei Comunei Dobrești, județul D. la nr. 9/1954, depunând alăturat xerocopie certificat de naștere al acesteia.
Reclamanta a solicitat și instanța i-a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul L. G., răspunsul acestuia fiind consemnate în declarația existentă la dosar.
Pârâții L. L. și L. G., au solicitat și instanța le-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. V., acesta fiind înlocuit cu martorul N. C., răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația existentă la dosar.
La cererea reclamantei, instanța a dispus emiterea unei adrese către BNP I. M., pentru a comunica în copie dosarul notarial nr. 58/2011, răspunsul la relațiile solicitate fiind înaintate prin adresa nr. 474/07.11.2011, existente la filele 79-106.
Pârâta L. L. a depus copie sentință civilă nr. 2054/05.04.2002 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr. S. și concluzii scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantei L. G. R..
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința supusă recursului, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâți, a admis acțiunea, a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 59 emis la data de 21.04.2011 de N. Public I. M. și eliberarea unui alt certificat de moștenitor în care calitate de moștenitori legali acceptanți după autoarea L. A., o au, reclamanta și pârâtul descendenți de gradul I, iar moștenitoare testamentară fiind pârâta L. L., a obligat pârâții la 1600,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantă din care 100,5 lei taxa de timbru și timbru judiciar și 1500 lei onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a unit excepția lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei, constatând că este necesară administrarea de probe care au legătură cu dezlegarea în fond a cauzei.
S-a depus o cerere în care pârâtul solicită ca instanța de judecată să propună efectuarea unui test ADN între acesta și numita L. G. R., care să stabilească în mod concret cele afirmate, în vederea luării unei hotărâri corecte. A menționat că moștenirea lăsată de mama sa cu testament o are de la mama ei G. E. și acesta este fiul născut de L. A..
Pârâtul L. G. a învederat instanței că în certificatul de naștere al reclamantei nu este trecută vârsta tatălui și vârsta mamei, fiind imposibil ca o mamă care naște un copil să nu știe câți ani are. Reclamanta a fost crescută de familia L., iar aceasta nu are un certificat de adopție, înfiere sau hotărâre judecătorească care să decadă din drepturi pe B. Ș. și să pună în drepturi pe L. A.. De asemenea, a menționat că reclamanta nu este născută de L. A., cum greșit s-a trecut în certificatul de naștere, mama acesteia numindu-se B. Ș., actualmente „ C. Ș.”.
De asemenea, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria Comunei Dobrești, județul D., în care să înainteze un extras după certificatul de naștere al numitei L. G. R., născută la 02.03.1953, dacă figurează înregistrată nașterea în registrele de stare civilă și eventuale mențiuni ulterioare pe baza actului de naștere, întrucât potrivit adresei nr._/22.05.2012 a Serviciului Public Comunitar Local Dr.Tr. S., figurează înregistrată la nr. 9/1954, răspunsul fiind înaintat prin adresa nr. 3181/23.07.2012.
Examinând actele dosarului instanța constată și reține că de pe urma autoarei L. A., decedată la 17.01.2007 au rămas ca moștenitori legali acceptanți, reclamanta și pârâtul descendenți de gradul I, iar moștenitoare testamentară fiind pârâta L. L..
Certificatul de moștenitor constituie un mijloc de dovadă a calității de moștenitor, a cotei ce revine fiecărui moștenitor și a compunerii masei succesorale.
Ca urmare a nerespectării unor prevederi legale indiferent că prin norme se urmărește ocrotirea unui interes general sau special al persoanelor cu vocație la moștenire efectele sancțiunii juridice aplicabile sunt aceleași, respectiv lipsirea actului de eficiență juridică.
Potrivit art.88 din Legea nr.36/1995 cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor conform legii.
În urma probatoriului administrat instanța constată că la emiterea certificatului de moștenitor nr.59/21.04.2011, notarul a încălcat dispozițiile art. 75 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale necitând toți moștenitorii legali ce aveau dreptul la moștenirea defunctei L. A., respectiv pe reclamantă.
Declarația dată la notar de către pârâtul L. G., conform căreia este singurul moștenitor este nereală și nesusținută de probe, întrucât acesta a știut de acceptarea anterioară a succesiunii de către reclamantă.
După cum rezultă din extrasul de naștere emis de Primăria comunei Dobrești, județul D., fila 210 dosar, se reține că reclamanta fostă B. G., născută la 02.03.1953, a fost înfiată cu efecte depline de către L. M. și A..
Pârâții au știut de calitatea de moștenitor a reclamantei, efectuând diverse operațiuni juridice asupra bunurilor rămase în urma succesiunii, până în anul 2011, respectiv numeroasele dosare aflate pe rolul instanței judecătorești, ultimele fiind dosarele nr._ și nr._ .
Nu poate fi reținută ca verosimilă declarația dată de martorul N. C., iar declarația martorului L. G. se coroborează cu Decizia civilă nr. 897/R/2010 a Tribunalului M., din care se reține că reclamanta a locuit în casa părintească până în luna iunie 2007, după care a fost dată afară din casă de fratele său L. G.. Reclamanta a participat la înmormântarea mamei sale, dovedind că a acceptat expres și tacit moștenirea după defuncta sa mamă.
Instanța nu poate constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor atacat așa cum a solicitat reclamanta întrucât nulitatea absolută e o măsură de ineficacitate a actului juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor legale atunci când se vatămă interese publice, or în speță fiind vătămate drepturile private ale reclamantei, măsura de ineficacitate a actului emis cu nerespectarea prevederilor legale este anularea actului, măsură prevăzută expres de art. 88 din Legea nr.36/1995.
Față de cele ce preced și în raport de dispozițiile art.137 cod procedură civilă, instanța urmează să respingă ca nedovedită excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâți.
Prin urmare, se va dispune anularea certificatului de moștenitor nr. 59 emis la data de 21.04.2011 de N. Public I. M. și eliberarea unui alt certificat de moștenitor în care calitate de moștenitori legali acceptanți după autoarea L. A., o au, reclamanta și pârâtul descendenți de gradul I ,iar moștenitoare testamentară fiind pârâta L. L..
Potrivit art.274 cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la 1600,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantă din care 100,5 lei taxa de timbru și timbru judiciar și 1500 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții L. L. și L. G., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2013, în baza art. 282 alin.1 cod procedură civilă, s-a recalificat calea de atac din recurs în apel.
În motivele de apel, susțin că instanța de fond prin hotărârea apelată a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei L. G. R. în promovarea acțiunii din prezenta cauză, excepție invocată în apărare.
Arată în acest sens că o calitate procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular în raportul dedus judecății.
În cauza dedusă judecății, deși reclamanta susține că a acceptat succesiunea defunctei L. A., în mod tacit, consideră că probatoriul administrat în cauză contrazice aceste susțineri.
Încercarea de a acoperi faptul evident că nu a acceptat în mod expres sau tacit succesiunea de pe urma defunctei L. A. în termenul legal și că pe cale de consecință nu ar avea calitate procesuală activă, reclamanta a înțeles să se folosească de proba testimonială solicitată în audierea martorului L. G..
Instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată, în sensul că se referă la casa în care a locuit autoarea L. A. până la moarte și reclamanta până în iunie 2007 conform convingerii greșite a instanței ca fiind casa părintească.
Din documentele depuse la dosarul cauzei de către noi rezultă fără putință de tăgadă faptul că imobilul casă în care a locuit autoarea L. A. până la deces este proprietatea numitului L. G..
Arată că instanța de fond trebuia să constate că reclamanta a locuit în casă în calitate de tolerată și nu în virtutea vreunui drept succesoral, că bunurile pe care se presupune că le luase la plecare se impunea să se stabilească cui aparțineau pentru a se stabili cu certitudine că această poziție echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii excepției invocate și respingerea acțiunii ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Intimata L. R. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivare, susține că a înțeles să accepte moștenirea după defuncta mamă, atât în mod tacit, dar și expres, prin vânzarea unor bunuri imobile ce aparțineau autoarei.
Potrivit art. 859 cod civil – testamentul olograf, pentru a fi valabil, trebuie să fie scris, datat și semnat de testator.
Apreciază că lipsa datei de pe testamentul olograf prezentat notarului public, conduce la anularea acestuia, bazat și pe faptul că îi vatămă drepturile succesorale legale, în calitate de fiică.
Declarația dată de către pârât ( L. G. ) în fața notarului public, conform căruia este singurul moștenitor, este nereală și demonstrează reaua – credință a acestuia, întrucât a cunoscut acceptarea anterioară a succesiunii de către toți succesorii legali, ceea ce atrage nulitatea absolută a certificatului de moștenitor eliberat, pentru cauză imorală și ilicită.
Arată că recurenții nu cunosc faptul că o acceptare tacită presupune tocmai locuirea timp de 5 luni în casa părintească, participarea la înmormântarea defunctei mame, împrumutarea unei sume de bani aferente înmormântării, luarea cu sine a unor bunuri mobile din casa părintească la părăsirea acesteia..
La data de 28.01.2013, tribunalul, a încuviințat cererea de probatoriu formulată de apărătorul apelanților, urmând ca apelanții pârâți, prin apărător, să depună la dosar înscrisuri în dovedirea cererii de apel formulate și interogatoriul pentru intimata reclamantă.
La termenul din 18.02.2013, s-a luat un interogatoriu, intimatei reclamante, susținerile acesteia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (fila 28 dosar).
Apelanții pârâți, prin apărător, au depus la dosar, prin serviciul registratură, un set de înscrisuri, cu opis, respectiv: autorizație executare lucrări nr. 2308/22.05.1973, autorizație executare lucrări din 14.07.1982, copie certificată a unui certificat de căsătorie conform actului Căsătoriei din 1949 (traducere din limba engleză) TG_, extras cont_ pe numele L. G. și D. Morris – emis de Național Westminster Bank, extras cont_ emis pe numele D. Morris (fiica lui L. G.) emis de Național Westminster Bank - în total 9 file copii xerox -, (filele 31- 43 dosar apel), cu duplicat pentru comunicare ( filele 45- 57 dosar apel).
Analizând apelul conform motivelor invocate și prevederilor art. 295 cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat .
Critica apelanților vizează calitatea de moștenitor acceptant al succesiunii, atribuită de instanța de fond reclamantei .
În cauză sunt aplicabile prevederile vechiului cod civil întrucât situația juridică analizată s-a creat sub aceste reglementări .
Conform art. 689 cod civil „Acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.”
Acceptarea este tacită dacă în lipsa unui act de acceptare expresă intenția de acceptare rezultă indirect dar neîndoielnic din îndeplinirea oricărei activități pe care moștenitorul o putea face doar în această calitate . Legea nu stabilește concret care anume acte realizate de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta moștenirea, revenindu-i instanței de judecată rolul de a aprecia în concret de la caz la caz, dacă actul săvârșit reprezintă sau nu o acceptarea tacită a moștenirii .
Conform art. 691 cod civil actele de dispoziție pot sta la baza acceptări tacite .
Cât privește poziția martorului L. G. se constată că ea, este aceeași atât în relația cu reclamanta cât și cu pârâții recurenți cu care s-a judecat, martorul având calitatea de reclamant iar părțile din prezenta cauză, de pârâți .
În acest sens se constată că deși recurenții solicită să nu se țină seama de declarația martorului L. G., din cuprinsul acesteia reiese că reclamanta a locuit în casa din Drobeta Turnu Severin până în iunie 2007, fapt recunoscut chiar de recurenți în cererea de recurs, în care admit că a locuit acolo, dar pretind că doar în calitate de tolerată, casa fiind a lui L. G. și nefăcând parte din moștenire (depun și înscrisuri în acest sens).
Cu toate acestea din declarațiile ambilor martori reiese că defuncta a locuit și ea în această casă după demolarea propriului imobil, casă în care s-a mutat cu bunurile pe care le avea .
Din însăși descrierea situației reclamantei, aceea de „tolerată” în casa recurentului L. G., reiese cu evidență că aceasta nu a plecat de bună-voie ci la „insistențele” lui.
Din faptul locuirii și folosirii bunurilor defunctei, coroborat cu însușirea unora dintre ele la părăsirea forțată a locuinței (fapt necontestat de recurenți, aceștia contestând doar apartenența bunurilor), rezidă intenția neechivocă a reclamantei de a accepta succesiunea .
De menționat că și dacă reclamanta nu ar fi fost moștenitor acceptant al succesiunii, certificatul de moștenitor nr. 59/21.04.2011 ar fi fost anulabil întrucât, nu cuprinde mențiuni despre reclamantă, care are calitatea de moștenitor legal, fiind fiica adoptivă a defunctei L. A., situație neevidențiată în actul a cărui anulare se cere .
Față de aceste considerente în conformitate cu prevederile art. 296 cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefundat apelul declarat de pârâții L. L. și L. G. împotriva sentinței civile nr. 6318 din 28.09.2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul, ca nefondat, formulat de apelanții pârâți L. L. și L. G., ambii cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, ..113, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6318 din 28.09.2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata reclamantă L. G. R., cu domiciliul ales la Cabinet avocat P. D. - mun. Drobeta Turnu Severin, ..1, jud. M., având ca obiect anulare act.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | |
Grefier, T. I. |
C.S./T.I. – 2 ex./26.03.2013
cod operator 2626
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 8478/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 10/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
