Pretenţii. Decizia nr. 21/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 21/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 21/A
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței civile nr.535/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât V. I. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin încheierea de ședință din data de 04.06.2015 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților și că potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 07.12.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art. 416 și 420 cod procedură civilă să se verifice dacă a intervenit perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 05.11.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâtul V. I. V. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 584 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 17.09.2011 pârâtul a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 17.09._11, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 584 lei.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
A menționat faptul că deși pârâtul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol în acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe - bugetare, completând cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.119-127 din C.pr.fiscală.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 30 din OUG nr.80/2013.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar: adresa nr.6097/12.03.2014, adresa nr._/42/19.03.2014, adresa nr.1377/23.01.2013, adresa nr._/11.11.2013, foaia de observație clinică generală, decont de cheltuieli, dispoziția din data de 07.05.2014.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, deși avea această obligație potrivit disp.art.201 alin.1 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr.535/12.03.2015, Judecătoria Vânju M. a respins ca nefondată acțiunea, reținând următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut faptul că pârâtul a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin – Secția Chirurgie generală, fiind internat în perioada 17.09._11, în urma unei agresiuni.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii atât dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, cât și dispozițiile art.119-127 Cod procedură fiscală.
În ceea ce privește referirile făcute la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de reclamant este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoană care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Prin cererea formulată de reclamantă, se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 584 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de serviciile medicale acordate acestuia, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate. În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârâtă, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art.92 din Legea nr.95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 – (1)Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări.
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate), obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal, atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
S-a reținut că la data de la data de 17.09.2011 pârâtul a fost internat în secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S. pe perioada 17.09._11, în urma unei agresiuni, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 584 lei.
Cum însă reclamantul, nu a făcut dovada dreptului pretins, potrivit disp.art.1357 C.civ. respectiv că între fapta pârâtului și prejudiciu cauzat furnizorului de servicii medicale, există un raport de cauzalitate, instanța a apreciat acțiunea formulată de reclamant ca fiind nefondată și, în consecință, a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței civile nr.535/12.03.2015 a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate din următoarele motive:
Pacientul, victima unei agresiuni, nu poate fi interogat cu privire la numele părții vinovate, dat fiind că acesta este, fie în stare de urgență caz în care actul medical este prioritar, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
Pârâtul a fost internat în unitatea spitalicească în data 17.09._11 în urma unei agresiuni, iar în data de 12.03.2014 a primit adresa nr. 6097/12.03.2014 prin care a fost rugat să comunice copie de pe actul emis de organele de cercetare din care să reiasă cine este vinovat de producerea agresiunilor la care a fost supus, acesta necomunicând cele solicitate în vederea recuperării debitului de la persoana căreia i s-a stabilit vinovăția
A mai arătat reclamantul că pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus probe în apărarea sa, nu s-a prezentat la instanță, împrejurări ce pot duce la concluzia că achiesează pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată.
A invocat prevederile art. 313 din Legea nr. 132/09.10.2014 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, reclamantul se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Caselor de Asigurări de Sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora întrucât sumele recuperate constituie sume ale fondului ce fac parte din bugetul general consolidat conform art. 2 din Legea nr. 377/19.12.2013 pentru modificarea și completarea Legii responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010.
A solicitat admiterea acțiunii așa cum, a fost formulată, casarea sentinței civile nr.535/12.03.2015 și obligarea pârâtului la plata debitului în valoare de 584 lei.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 04.06.2015, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 07.12.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 04.06.2015 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 14.01.2016, instanța de apel a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de apel și a reținut-o spre soluționare.
Reglementare:
Art.416 C. pr. civ. Cererile supuse perimării
A..1. Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni.
A..2 . Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Art.420 C.pr.civ. Procedura perimării
A..1. Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Judecătorul va cita de urgență părțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea
Față de acestea tribunalul constată că pentru intervenția sancțiunii perimării legea impune existența unei cererii de investire a instanței și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
În cauză tribunalul constată că a fost investit cu soluționarea apelului declarat împotriva sen. civ. nr.535/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M., fiind astfel investit cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 C. pr. civ., iar termenul perimării a curs neîntrerupt între momentul suspendării judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, respectiv data de 04.06.2015 și momentul repunerii pe rol pentru verificarea condițiilor perimării, data de 14.01.2016.
Prin urmare cum cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea reluării judecății, în temei art.416 alin.1 și 2, și art.420 alin.2 C.pr.civ. tribunalul va admite excepția perimării și va constata perimat apelul declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. împotriva sentinței civile nr.535/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Dr.Tr.S., ..4, județul M., împotriva sentinței civile nr.535/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât V. I. V., domiciliat în ., având ca obiect pretenții.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2016.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, A. M. M. |
Red. R.V./Tehnored. A.M.M.
4 ex./4 pag/.29.01.2016
Jud. fond Z. D.
Cod op. 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 68/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Decizia nr. 65/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
