Pretenţii. Decizia nr. 68/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 68/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 68/A
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței civile nr.781/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin încheierea de ședință din data de 04.06.2015 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților și că potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 07.12.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art. 416 și 420 cod procedură civilă să se verifice dacă a intervenit perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 07.11.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean De Urgență Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâta P. E., a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe pârâtă la plata sumei de 1764 lei, plus dobânzi și penalități până la data plății, cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în data de 22.08.2011 numita P. E. a fost internată în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 22.08-31.08.2011.
În urma acestei internări, arată reclamantul, pârâta P. E. figurează ca debitor în evidențele contabile ale acestei instituții cu suma de 1764 lei.
A învederat reclamantul că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca „furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. 1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală aceasta evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective”.
A mai arătat că pârâta a fost înștiințată de plata spitalizării, însă aceasta nu a depus la secretariatul unității nicio dovadă din care să rezulte numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, dacă a depus plângere sau dacă se află vreun dosar pe rol în acest sens.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata sumei de 1764 lei plus dobânzi și penalități calculate până la data plății.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 –privind reforma în domeniul sănătății, art. 19 Cod procedură penală, art.119-127 c.p.fiscală.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: notificare pârâtă, adresele nr.1377 din 23.01.2013 și nr._ din 11.11.2013 emise de reclamant către IPJ M., foaie de observație clinică generală, decont de cheltuieli, dispoziție din 07.05.2014.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, republicat, a dispus prin rezoluție comunicarea către pârâtă a duplicatului acțiunii și înscrisurilor atașate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.781/23.02.2015 Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a respins acțiunea în pretenții, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă rezultă că pârâta P. E. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internată la Secția Chirurgie Generală a Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în perioada 22.08-31.08.2011.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtei în perioada sus amintită s-au ridicat la suma de 1764 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala.
Prin prezenta acțiune reclamanta S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin solicită obligarea pârâtei, victima unui accident rutier, la plata sumei de 1764 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art.313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat a rezultat că legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia îi revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată, în sensul că aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâta nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, dispozițiile art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat și din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiate apărările reclamantului în sensul că pârâtul, în calitate de persoană vătămată, trebuie să suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicală dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța a amintit că nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămată, în speță pârâtul, să formuleze plângere penală împotriva făptuitorului. De asemenea, nu s-a putut reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să îi fie imputabilă și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin.
Împotriva sentinței civile nr.781/23.02.2015 a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 04.06.2015, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 07.12.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 04.06.2015 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 21.01.2016 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Reglementare:
Art.416 C. pr. civ. Cererile supuse perimării
A..1. Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni.
A..2 . Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Art.420 C.pr.civ. Procedura perimării
A..1. Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Judecătorul va cita de urgență părțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea
Față de acestea tribunalul constată că pentru intervenția sancțiunii perimării legea impune existența unei cererii de investire a instanței și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
În cauză tribunalul constată că a fost investit cu soluționarea apelului declarat împotriva sen. civ. nr.781/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, fiind astfel investit cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 C. pr. civ., iar termenul perimării a curs neîntrerupt între momentul suspendării judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, respectiv data de 04.06.2015 și momentul repunerii pe rol pentru verificarea condițiilor perimării, data de 21.01.2016.
Prin urmare cum cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea reluării judecății, în temei art.416 alin.1 și 2, și art.420 alin.2 C.pr.civ. tribunalul va admite excepția perimării și va constata perimat apelul declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. împotriva sentinței civile nr.314/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, C.U.I._ cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr.781/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. E. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., județul M., având CNP_, având ca obiect pretenții.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2016.
Președinte, F. M. | Judecător, V. R. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R./29.01.2016
tehnoredactat M.B., Ex.4/4 pag.
jud.fond G. D.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 39/2016. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 21/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
