Pretenţii. Decizia nr. 22/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-01-2012 în dosarul nr. 22/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 22/R/2012
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător S. C.
Grefier D. Boșog
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant I. P. G.,împotriva sentinței civile nr.1992 din 06.10.2011 pronunțată de Judecătoria Vînju mare,în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. D. pentru recurentul reclamant, procurator B. N. pentru intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat P. D. pentru recurentul reclamant depune la dosar concluzii scrise.
Constatând cauza în stare de judecată, nemaifiind alte cereri s-a acordat cuvântul părților asupra recursului civil de față:
Avocat P. D. pentru recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței atacate, admiterea acțiunii, obligând pârâta la plata sumei de 41.333 lei ,plus dobânda legală,conform contractului de împrumut,cu cheltuieli de judecată.
Procurator B. N. pentru intimata pârâtă, pune concluzii de respingere a recursului,menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală, să se constate nulitatea contractului de împrumut .
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea adresata Judecătoriei Vînju M. la data de 11.04.2011, creditorul I. G. P. a chemat in judecată pe debitoarea S.C I. & C. S.R.L, pentru ca prin sentința ce se va pronunța aceasta sa fie obligata la plata sumei de 41.333 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro conform contractului de împrumut nr.8/26.03.2008, plus dobânda legală calculată până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, creditorul a susținut faptul ca a încheiat cu pârâta la data de 26.03.2008 contractul de împrumut nr.8/26.03.2008, pentru suma de 10.000 euro, cu un termen scadent de 6 luni, prelungit ulterior conform actului adițional nr.1/26.09.2008 până la 26.08.2009, moment din care creanța a devenit exigibilă, aplicându-se dobânzile legale conform O.G nr.9/2000.
Astfel, creanța solicitată este certă,lichidă,exigibilă așa cum rezultă din contract.
Arată că a încercat concilierea directă a litigiului și a convocat pârâta la domiciliul reclamantului din Dr. Tr. S., în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, conform dispozițiilor art.720 ind.1 din C.pr.civ., însă debitoarea nu a dat curs solicitării sale, neprezentându-se la sediul acesteia,la termenul fixat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.1584 C.civ., și dispoz. art.969, 970 alin.1 Cod civ.
In dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar: copie contract de împrumut nr.8/26.03.2008, copie act adițional nr.1/26.09.2008, copie declarație de încasare externă din 31.03.2008, copie aviz de credit nr._, copie extras cont din 31.03.2008, împuternicire avocațială, certificat constatator al societății pârâte nr.9883/19.04.2011, copie contract de muncă C. M., act adițional la contractul de muncă, copie diplomă licență, copie fișa postului, declarație de încasare externă, extras de cont nr.29 din 31.03.2008, chitanța privind achitarea taxei de timbru si timbrul judiciar.
Pârâta S.C I. & C. S.R.L, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, motivând faptul că actul invocat de către reclamant respectiv contractul de împrumut nu este un contract comercial derulat între părți și însușit de către pârâtă, ci este un act juridic încheiat de către reclamant în calitate de persoană fizică cu propria societate comercială pe care o conducea în calitate de administrator și asociat cu un procent de 20 %, contract despre care celălalt administrator și acționar majoritar cu 80 % nu avea cunoștință.
Arată că acest contract a fost semnat de o persoană care nu avea împuternicire dată de asociatul majoritar să reprezinte interesele firmei în acest sens, precum și faptul că acesta nu a fost dus la contabilitate pentru a fi adus la cunoștința administratorului I. Erna, așa cum prevede art.38 din statutul societății.
A depus la dosar copie carte de identitate a administratorului I. Erna, procură, actul constitutiv al societății pârâte și a solicitat audierea martorilor I. A. și O. O..
Din depoziția martorei O. C. O., se reține faptul că aceasta nu are cunoștință de existența vreunui contract de împrumut între reclamant și societatea pârâtă reprezentată de administrator I. Erna. Cunoaște faptul că societatea pârâtă a dat de mai multe ori diferite sume de bani pentru cheltuielile firmei, reclamantul fiind și el administrator. Sumele de bani au fost date chiar în fața acesteia, și au fost sume mari 33.000 euro, 7000 euro și alte sume cuprinse între 3000 și 5000 euro. Mai arată că reclamantul și administratora societății pârâte sunt frați.
Martora I. I. A., a declarat că este fosta noră a administratorului societății pârâte I. Erna și cunoaște că aceasta este sora reclamantului, care deținea o firmă pe raza localității Gîrla M. și pe care o finanța. Pârâta a dat o parte din acțiunile firmei fratelui său pentru a-l stimula, apoi la numit administrator. Arată că în anul 2007 a vândut un teren pe raza localității D. unde locuiește și urma ca din acești bani să-i restituie suma de 57.000 euro soacrei sale. Astfel, aceasta i-a spus că urmează să vină să-i ridice fratele său respectiv reclamantul I. G.. Cunoaște că în anul 2008 pârâta I. Erna i-a mai dat reclamantului tot pentru firmă suma de 30.000 euro și ulterior și alte sume de bani. De existența acestui contract de împrumut nu are cunoștință și nici pârâta nu are cunoștință.
Judecătoria Vînju M., prin sentința suspusă recursului a respins acțiunea civilă ce are ca obiect pretenții formulata de reclamantul I. G. P. ,împotriva debitoarei, S.C I. & C. S.R.L.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin prezenta acțiune reclamantul I. P. G., solicită obligarea pârâtei S.C I. & C. S.R.L la plata sumei de 41.333 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro conform contractului de împrumut nr.8/26.03.2008, plus dobânda legală calculată până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul susține că a încheiat cu pârâta la data de 26.03.2008 contractul de împrumut nr.8/26.03.2008, pentru suma de 10.000 euro, cu un termen scadent de 6 luni, prelungit ulterior conform actului adițional nr.1/26.09.2008 până la 26.08.2009, moment din care creanța a devenit exigibilă, aplicându-se dobânzile legale conform O.G nr.9/2000.
A arătat că termenul pentru executarea contractului de împrumut a fost până la data de 26.08.2009, însă acesta nu au fost executat.
Instanța reține însă că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din certificatul constatator al societății S.C I. & C. S.R.L cu nr.9883/19.04.201 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M., se reține faptul că firma S.C I. & C. S.R.L este înregistrată sub nr.J_ și are ca asociați pe numiții I. Erna precum și pe reclamantul I. G. P..
Actul invocat de către reclamantul I. P. G., respectiv contractul de împrumut nr.8/26.03.2008, nu este un contract comercial derulat între părți și însușit de către pârâtă, ci este un act juridic încheiat de către reclamant în calitate de persoană fizică cu propria societate comercială pe care o conducea în calitate de administrator și asociat cu un procent de 20 %, contract despre care celălalt administrator I. Erna și acționar majoritar cu 80 % nu avea cunoștință.
Ori, reclamantul nu a făcut dovada că a adus la cunoștința celuilalt acționar decizia privind împrumutul conform statului, acest contract fiind semnat de o persoană care nu avea împuternicire dată de asociatul majoritar I. Erna să reprezinte interesele firmei în acest sens, precum și faptul că acest contract nu a fost dus la contabilitate pentru a fi adus la cunoștința administratorului I. Erna, așa cum prevede art. 38 din statutul societății (cit. art. 38 statut – orice decizie a unui administrator, luată individual, va fi adusă la cunoștința celuilalt administrator, care poate face opoziție, neangajându-și răspunderea față de urmările deciziei respective).
Deși reclamantul susține că numita C. M. este angajata societății pârâte în calitate de director cu atribuții în efectuarea operațiunilor de încasări și plăți, reclamantul nu a făcut dovada că aceasta reprezintă societatea și are competența de a angaja societatea cu terții, fără acceptul administratorului acționar majoritar al societății I. Erna.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul că în vederea judecării cauzei a fost admisă proba cu martori peste un înscris, deși art.1191 alin. 1,2 cod civil nu permite aceasta și că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în sensul că a ignorat efectele pe care le produc actele juridice legal încheiate, în speță contractul de împrumut și nu a observat că directorul, avea conform fișei postului, dreptul de a angaja societatea .
Recursul este nefondat .
Așa cum corect a reținut instanța de fond, conform statutului societății (art. 36 coroborat cu art. 38) reprezentarea și angajarea acesteia poate fi făcută doar de administratori sau de persoana delegată de aceștia prin procură specială .
Directorul nu are astfel de atribuții, „efectuarea de operațiuni de încasări și plăți” neputând fi asimilată încheierii de acte care angajează societatea .
În aceste condiții reclamantul, care la nivelul societății are calitatea de administrator (deci nu se poate susține că nu cunoștea atribuțiile ce-i revin) iar în raport cu contractul de împrumut nr. 8/26.03.2008 este terț față de societate, a încheiat acest contract cu o persoană care nu putea să reprezinte sau să angajeze societatea, așa încât nu s-a creat nici o obligație în sarcina societății .
Înscrisurile depuse de reclamant (declarație de încasare externă, aviz credit, extras de cont) fac dovada traseului sumei de 10.000 euro dar nu și a faptului că aceștia au fost acordați cu titlu de împrumut, pârâtei S.C I. & C. S.R.L .
Cât privește audierea de martori deși în cauză au fost prezentate înscrisuri, tribunalul constată că nu proba testimonială a stat la baza soluționării cauzei, convingerea instanței, așa cum reiese din motivarea sentinței, formându-se în baza celorlalte probe administrate și nu a depozițiilor martorilor .
Față de considerentele astfel expuse, tribunalul în conformitate cu prevederile art. 312 co d procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant I. P. G.,împotriva sentinței civile nr.1992 din 06.10.2011 pronunțată de Judecătoria Vînju M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant I. P. G.,împotriva sentinței civile nr. 1992 din 06.10.2011 pronunțată de Judecătoria Vînju M.,în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2012,la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, S. C. |
Grefier, D. Boșog |
Red.C.S./tehn.D.B.
2 ex./19.01.2011
Jud.fond N. A.
Cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 7/2012. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 4/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
