Uzucapiune. Sentința nr. 2669/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2669/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 84/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 84/A
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către apelanta - pârâtă U. M. D. Turn]u S. împotriva sentinței civile nr. 2669 pronunțată de Judecătoria D. T. S. la 15.09.2014, în contradictoriu cu intimat C. E., C. E., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. L. pentru intimații reclamanți, lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către apelantă și că s-a depus la dosar prin serviciul registratură dovada achitării taxei de timbru, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, ori excepții invocate de soluționat, instanța constatând deschise dezbaterile, conform disp. art. 392 c.p.civ., acordă cuvântul asupra apelului:
Avocat B. L. pentru intimații reclamanți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, susținând că detenția terenului ce face obiectul acțiunii nu a fost viciată de precaritate așa cum susține apelanta, nu sunt îndeplinite cerințele art. 1847 c.civ., de asemenea susține că nu a fost întreruptă prescripția, că terenurile la care se referă reglementările din legile 58/1974 și 59/1974 și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private, astfel că nu puteau fi dobândite pe calea prescripției achizitive, fără cheltuieli de judecată.
În baza art. 394 Cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 09.10.2013, sub nr._, reclamanții C. E., C. E. au chemat în judecată pe pârâtul U. M. D. T. S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au dobândit prin uzucapiune proprietatea asupra terenului in suprafața de 80 m.p. situat in intravilanul municipiului Dr. Tr. S., .:S.C. E., E. C. E., N.B. G. si V.B. L..
În fapt, a arătat că în anul 1982, autorul C. E. si cei doi fii ai acestuia, C. D.-V. si C. E. au obținut de la Consiliul municipal D. Tr.S.,un teren in suprafața de 300 m.p.,pentru edificarea unei constructii. In acest sens,s-au emis deciziile nr.438,439 si 440/26.11.1982 prin care s-a atribuit fiecăruia, cate 100 m.p. teren, in folosința.
La 12.08.1996 a fost eliberat Ordinul Prefectului nr.422/F prin care s-a atribuit in coproprietate lui C. E. si celor doi fii, suprafața de 300 m.p. Din aceasta suprafața ,100 m.p., au fost cei atribuit in folosința reclamantei C. E. si soțului acesteia iar 200 m.p. au fost atribuiți fiilor acestora ,cate 100 pentru fiecare.
Mai arată că de la data emiterii deciziei de atribuire in folosința, in anul 1982, reclamanta și soțul său au intrat in posesia suprafeței de teren de 280 m.p.
De asemenea, în anul 2011 s-a emis un nou Ordin nr.62/F/23.02.2011 prin care s-a acordat un nou titlu de proprietate pentru suprafața 100 m.p. din totalul de 280 m.p. deținut de autor si reclamanta C. E.,ordin ce a fost eliberat pentru moștenitorii acestuia. Conform certificatului de moștenitor eliberat la decesul autorului C. E., moștenitori sunt reclamanții C. E., in calitate de soție supraviețuitoare si C. E.,in calitate de fiu. Fratele reclamantului C. D. V., a renunțat la succesiunea autorului, conform declarației de renunțare inregistrata sub nr. 1059/28.04.2011 de BN I. M..
De asemenea, s-a mai arătat că de la data atribuirii in folosința a terenului, reclamanta C. E. si soțul acesteia C. E. au intrat si in posesia suprafeței de teren de 80 m.p. situat in continuarea terenului in suprafața de 200 m.p. pentru care s-a eliberat cele doua ordine, pe care l-a deținut in pașnica folosința, public,continuu si sub nume de proprietar din anul 1982, până in prezent, fără a fi tulburați de cineva.
În concluzie, arată că de la data ocupării terenului au trecut mai mult de 30 de ani, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 c.civ. pentru a se constata că reclamanții sunt proprietarii terenului mai sus menționat, sens în care solicită să se pronunțe o hotărâre, în acest sens.
În drept, a invocat dispoz.art.1847 si urm.cod civil.
În dovedirea celor arătate, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martorii: L. Ș. R. si B. L., expertiza tehnica de specialitate.
La dosar s-au depus, în copie, un set de înscrisuri, respectiv: decizia nr.438, 439, 440/26.11.1982, Ordinul nr. 422/F/12.08.1996, Ordinul nr.62/F/23.02.2011, certificatul de moștenitor nr.82/2012 al NP M. I., declarația de renunțare la succesiune autentificata sub nr. 1059/28.04.2011, împuternicire avocațiala.
Valoarea terenului a fost apreciată la suma de 2000 lei.
La data de 15.11.2013, prin serviciul registratură din cadrul acestei instanțe, reclamanții au formulat precizare de acțiune prin care au arătat că solicită să se constate dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 87 mp, situat în Dr TR S., ., cu vecinii Sud: C. E., Est:C. E., Nord: B. G. li Vest: B. L., astfel cu a fost identificat de expert I. C. în planul de amplasament și delimitare.
La data de 02.12.2013, prin serviciul registratură, din cadrul acestei instanțe, reclamanții au depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 975 lei, adresa nr_/21.11.2011 eliberată de OCPI MH, adresa nr._/26.11.2013 eliberată de Primăria Dr. Tr. S..
La data 20.01.2014, pârâtul U. M. D. T. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind prematură, netemeinica si nelegala.
A arătat că reclamantului C. E., fratelui C. D. V. si tatălui acestora. C. E. li s-au emis deciziile Consiliului Popular Municipal nr. 438/26.11.1982, 439/26.11.1982 si 440/26.11.1982, prin care fiecăruia i s-a atribuit in folosința pe durata existentei construcției, cu plata taxei anuale de lleu/mp, suprafața de 100 mp teren proprietate de stat situat in . nr. 1B, in vederea construirii unei locuințe.
In baza celor trei decizii si urmare a cererii nr. 3104/08.04.1996 prin care reclamantul, împreuna cu tatăl si fratele sau, au solicitat trecerea terenului de la adresa menționata, din proprietatea statului in proprietatea personala, a fost întocmit Ordinul Prefectului nr. 422F/12.08.1996 pe suprafața de 300 mp.
Ulterior, după decesul autorului C. E., moștenitorilor acestuia li s-a întocmit Ordinul Prefectului nr. 62/F/23.02.2011 pentru suprafața de 100 mp, iar conform declarației autentificate nr. 1059/28.04.2011, fratele reclamantului, C. D. V., a devenit străin de succesiune prin neacceptare conform art. 700 Cod Civil.
In urma măsurătorilor reclamanții au constatat existenta in plus, fata de terenul înscris pe ordinele prefectului, a suprafeței de 87 mp. pentru care solicita constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 1890 C.civ., pe care reclamanții isi întemeiază acțiunea este necesara îndeplinirea următoarelor condiții: reclamanții sa fi posedat bunul in tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani, iar posesia sa fie utila si neviciata, așa cum este prevăzut in art. 1846 si 1847C,civ.
A mai arătat că înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul, împreuna cu tatăl său au primit in folosința, pe durata existentei construcției, cu plata taxei_anuale de l leu/mp suprafața de 100 mp teren proprietate de stat, in baza Deciziilor Consiliului Popular Municipal nr. 438/26.11.1982 si 440/26.11.1982, iar in temeiul Legii 18/1991 au devenit proprietari pe acest; suprafețe de teren in baza Ordinelor Prefectului 442/F/l2.08.1996 si 62/F/23.02.2011, ceea ce înseamnă ca pana in anul 1996 aceștia au fost detentori precari.
De asemenea, se arată că potrivit art. 1853 alin..l actele care se exercită asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc, sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesie sub nume de proprietar, iar alin.2 prevede ca posesia unui lucru al altuia prin simpla îngăduință a proprietarului său, este o posesie viciata, nefiind exercitata pentru sine, ci pentru altul.
Este cazul posesiei exercitate de reclamant si tatăl acestuia in temeiul Deciziilor nr. 440/26.11.1982 si 438/26.11.1982, având in vedere ca suprafețele de teren de cate 100 mp fuseseră atribuite in folosința veșnica cu plata taxei anuale, in vederea construirii unei locuințe și chiar dacă se arata ca tatăl reclamantului a ocupat o suprafața mai mare decât cea atribuita prin ordinul prefectului, pentru suprafața excedentara, aflată in continuarea terenului, nu se poate aprecia o altfel de posesie decât cea exercitată asupra terenului atribuit in folosința. În acest sens, rezultă că pentru întreg terenul ocupat de tatăl reclamanților si apoi stăpânit de moștenitori, posesia a fost viciată de precaritate cel puțin pana in anul 1996 când au devenit proprietari in baza Ordinului Prefectului nr. 442/F/1996.
Mai mult, tatăl reclamantului si reclamantul si-au început posesia asupra acestor suprafețe de teren in anul 1982, după apariția legilor nr. 58 si 59/1974, perioada in care nu putea opera prescripția achizitiva asupra terenurilor proprietate de stat, decât după abrogarea acestor legi, in anul 1989, ceea ce duce la neîmplinirea termenului de 30 de ani necesari prescripției achizitive.
În concluzie, se arată că potrivit HCL nr.51/2003, reclamanții au posibilitatea sa concesioneze legal suprafața de teren deținuta in plus fata de cea cu titlu de proprietate, iar pentru motivele învederate în cuprinsul întâmpinării a solicitat respingerea acțiunii reclamanților cu privire la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren solicitat, ca fiind prematura, netemeinica si nelegală.
La dosar a depus, în copie, cererea formulată de numiții C. E., C. V. și C. E., adresată primarului Municipiului Dr Tr S..
La data de 11.02.2014, prin serviciul registratură din cadrul acestei instanțe, reclamanții au depus la dosar, răspuns la întâmpinarea de formulată de pârât prin care s-a arătat faptul că susținerea potrivit căreia reclamanții au deținut terenul ce face obiectul dosarului în calitate de detentori precari, este nefondata.
În acest sens a arătat că autorului reclamanților i s-a atribuit in folosință pe durata existentei construcției suprafața de 100 m.p., teren pentru care acesta a plătit chirie până Ia momentul eliberării Ordinului Prefectului, prin care a devenit proprietar. Terenul in suprafață de 87 m.p., se afla in continuarea terenului închiriat si niciodată nu a făcut obiectului vreunui contract, iar reclamanții l-au deținut pasnic, netulburati, public si sub nume de propietari..
Față de cele arătate, consideră că nu sunt indeplinte cerințele art.1847 cod civil.
De asemenea, reclamanții au mai arătat că nu este fondată nici susținerea pârâtului potrivit căreia, posesia începută ulterior apariției leșilor 58/1974 si 59/1974 nu poate duce la dobândirea terenului prin prescripție achizitiva deoarece, după apariția acestor legi, toate terenurile au devenit proprietatea statului.
Prin dispozițiile celor doua legi mai sus amintite, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinația legala,ci doar au fost restrânse modalitățile de transmitere sau dobândire a acestora.
Lipsa posibilității de a mai fi transmise terenurile prin acte juridice, nu atrage încetarea posesiei asupra lor, indiferent dacă aceasta a fost începută anterior sau ulterior apariției acestor legi, cât timp exercitarea acesteia nu a fost interzisa prin nicio dispoziție a legii. Potrivit art.l 844 cod civil,"nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care,prin natura lor proprie sau printr-o declarație a legii,nu pot fi obiecte de proprietate privata,si sunt scoase afara din comerț.".
Terenurile la care se refera reglementările din Legile 58/1974 si 59/1974 si-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private, atât timp cat nu au fost trecute in alta forma de propietate, astfel ca puteau fi dobândite pe calea prescripției achizitive,astfel cum s-a solicitat.
În scop probator, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii B. L. ( f.102) și L. S. R. (f.103) și proba cu expertiză specialitatea topografie, expertiza având ca obiective: identificarea terenului în suprafață de 87 m.p. situat în . B și să se realizeze o schiță cu acest teren în coordonate stereo 1970; să se stabilească dacă terenul în suprafață de 87 m.p. situat în . B, cu vecinii: S-C. E., E-C. E., N-B. G. și V-B. L., se află în domeniul public sau privat și dacă s-a emis un titlu de proprietate pentru acest teren.
Raportul de expertiză a fost efectuat de expert S. C. (f. 111-135).
Prin sentința civilă nr. 2669 / 15.09.2014 Judecătoria D. T. S. a admis acțiunea și a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 87 m.p. situat în Dr.Tr.S. .. cu vecini: N –BOBOICENU G., la S- C. E., la E – C. E., la V- B. L.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Conform Deciziei nr. 439 a Consiliului Popular al Mun. Dr. Tr. S. din 26.11.1982 C. D. V. primește în folosință teren în suprafață de 100 m. p. situat Dr. Tr. S., . nr. 1A cu următoarele vecinătăți N C. E., S- ., la E-prop. L. D., la V C. E..
Conform Deciziei nr. 440 a Consiliului Popular al Mun. Dr. Tr. S. din 26.11.1982 C. E. primește în folosință teren în suprafață de 100 m. p. situat Dr. Tr. S., . nr. 1B cu următoarele vecinătăți N prop. B., S- C. E. și D., la E L. D., la V proprietate de stat.
Prin ORDINUL NR. 422/F/1996 al Prefectului Județului M., s-a atribuit în proprietate numiților C. E., C. V. D. și C. E. terenul în suprafață de 300 m.p., situați în . B, cu următoarele vecinătăți N prop B., S- . E L. D., la V prop. G..
Prin ORDINUL NR. 62/F/2011 al Prefectului Județului M., s-a atribuit în proprietate moștenitorilor defunctului C. E. terenul în suprafață de 100 m.p., din totalul de 287 m.p., situați în . C, cu următoarele vecinătăți N prop B., S. I., S- . V. și C. E. și, la E L. D., la V prop. B. L..
Conform certificatului de moștenitor nr. 81/15.06.2012 al BNPA I. M. și I. A. M., autorul reclamanților, numitul C. E. a decedat la data de 24.08.2010 în Dr. Tr. S., având ca unic moștenitor pe C. E., reclamanta C. E., în calitate de soție supraviețuitoare și C. D. V. în calitate de fiu fiind moștenitori legali neacceptanți.
În urma măsurătorilor reclamanții au constatat existenta în plus față de terenul dobândit prin ordinul prefectului a suprafeței de 87 m. p.
Pentru a se reține incidența uzucapiunii de 30 de ani trebuie să fie îndeplinite, conform art. 1890 Cod civil, două condiții: să existe o posesie de 30 de ani, iar posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu.
Instanța a reținut că prima cerință este îndeplinită în cauză, având în vedere că terenul este stăpânit de reclamanți de mai bine de 30, respectiv din anul 1982, conform înscrisurilor de la filele 3-5 din dosar ce se coroborează cu declarațiile martorilor B. L.(f. 102) și L. Ș. R.(103).
Prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză în coordonate puncte de contur sistem Stereo 1970 (f. 130-134) a fost individualizat terenul în suprafață de 87 m. p situat în mun Dr, Tr. S., . cu vecinii la S. C. E.,la E C. E., la N-B. G.,la V. B. L...
În prezenta cauză s-a invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, respectiv de 30 de ani, prevăzută de art. 1890 C.civ.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la imobile, prin exercitarea unei posesii neîntrerupte în tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea este, alături de ocupațiune, o probă absolută a dreptului de proprietate, fiind un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. Din punctul de vedere al domeniului de aplicare, pot fi dobândite prin uzucapiune: dreptul de proprietate privată și dezmembrămintele acestuia. Dobândirea dreptului prin uzucapiune reprezintă în mod indirect și o sancțiune îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului, care a dat dovadă de pasivitate în ceea ce privește exercitarea atributelor dreptului de proprietate, permițând ca bunul să se afle în posesia altei persoane care s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Potrivit art. 1847 coroborat cu 1890 C.civ., dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil presupune îndeplinirea condițiilor constând în exercitarea timp de 30 de ani a unei posesii utile, fără ca persoana care poseda sa fie obligată a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință. Posesia este utilă dacă ea nu este afectată de vicii, respectiv este continuă, netulburată, publică și neechivocă.
Potrivit dispozițiilor art. 1860 C.civil, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesia sa cu posesia autorului său, deci există posibilitatea joncțiunii posesiei actualului posesor cu cea a autorului său.
Joncțiunea posesiilor este posibilă dacă sunt îndeplinite două condiții: să fie vorba de o posesie propriu-zisă și cel care invocă joncțiunea să fie un succesor în drepturi al autorului, condiții îndeplinite în speță de reclamanți, soția supraviețuitoare și fiul acceptant al succesiunii autorului sau..
În ceea ce privește a doua condiție, pentru ca posesia să fie neviciată, trebuie să fie, conform art. 1847 Cod civil, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În ceea ce privește cerința ca posesia să fie neîntreruptă, aceasta nu este propriu-zis o calitate a posesiei, ci o condiție ce ține de curgerea termenului de prescripție achizitivă.
În schimb, posesia trebuie să fie neechivocă, această calitate fiind recunoscută pe cale doctrinară și jurisprudențială.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că reclamanții au exercitat o posesie utilă asupra terenului.
Astfel, în ceea ce privește continuitatea, din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că reclamanții au stăpânit terenul fără intermitențe anormale, conform naturii acestuia.
Mai mult, continuitatea posesiei se prezumă până la proba contrară, potrivit dispozițiilor art. 1850 C.civ., care prevăd că posesorul actual care dovedește că a posedat la un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar.
Totodată, posesia a fost netulburată, neputându-se reține că a fost fondată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea pârâților, iar reclamanții au stăpânit imobilul teren în mod public, fiind cunoscuți de vecini ca adevărați proprietari.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 1854 din Codul civil, posesorul este presupus că posedă pentru sine sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul, iar în cauză nu s-a administrat dovada contrară.
Cu privire la caracterul precar al posesiei invocat de pârâta prin întâmpinare instanța a reținut din probele administrate în cauză că suprafața de 87 m. p. nu a făcut niciodată obiectul unui contract de închiriere sau unui alt contract, terenul dobândit inițial în folosință pe toata durata contrucției, ulterior în proprietate prin ordinul prefectului, fiind distinct de această suprafață de teren.
Astfel că posesia exercitată asupra acestei suprafețe nu s-a exercitat sub nume precar, adică în calitate de locatar, depozitar, uzufructuar, astfel că nu este îndeplinită condiția precarității consacrată de art. 1853 C. civ.
Cu privire la cea de-a doua apărare a pârâților conform căreia posesia începută ulterior apariției Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 nu poate duce la dreptului de proprietate prin uzucapiune instanța a reținut:
Prin apariția Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 prescripția achizitivă nu a fost întreruptă, iar terenurile nu au fost scoase din circuitul civil. Potrivit dispozițiilor art. 1964 pct. 2 Cod civil, operează întreruperea naturală a prescripției achizitive "când lucrul este declarat neprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinației sale", adică atunci când este scos din circuitul civil. Potrivit art. 1844 cod civil "sunt scoase afară din comerț" (din circuitul civil) bunurile care, prin natura lor sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată.
Prin art. 30 din Legea nr. 58/1974 și art. 44 din Legea nr. 59/1974 s-a interzis "înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a terenurilor", dispozițiile legale menționate neavând efectul unei întreruperi naturale a prescripției achizitive, întrucât terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ele putând în continuare să facă obiectul dreptului de proprietate privată. Legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974 au exclus doar posibilitatea transmiterii dreptului de proprietate asupra terenurilor prin convenții, fără a interzice deținerea în proprietate a acestor bunuri de către persoanele fizice sau transmiterea și dobândirea lor în celelalte moduri prevăzute de Codul civil, respectiv prin moștenire sau ca efect al prescripției achizitive de 30 de ani.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea și a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 87 m.p. situat în D. T. S., .. cu vecini: N –Boboicenu G., la S- C. E., la E – C. E., la V- B. L. prin efectul uzucapiunii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel apelanta - pârâtă U. M. D. T. S. prin primar C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivarea căi de atac exercitată apelanta a invocat că în cauză intimații C. E., C. E. nu au făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de disp. art. 1847 c.civ. vechi pentru a putea dobândi dreptul de proprietate în temeiul art. 1890 c.civ. vechi, că nu a fost împlinită prescripția achizitivă de 30 ani, posesia a fost viciată de precaritate neputând prescrie conform art. 1844 c.civ. împotriva proprietății de stat sau cooperatiste.
S-a arătat de asemenea că legile nr. 58 și 59/1974 au scos terenurile din circuitul civil așa încât motivarea instanței potrivit căreia aceste acte normative nu au întrerupt cursul prescripției apte pentru a dobândi proprietatea este una greșită.
Intimații reclamanți C. E., C. E. au formulat întâmpinare prin care au arătat că motivele de apel sunt nefondate atât în ceea ce privește susținerile apelantei care vizează neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 1847 c.civ. vechi cât și în ceea ce privește efectele legilor nr. 58 ți 59/1974 cu privire la exercitarea posesiei.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de motivele de apel invocate, de probele administrate și actele normative cu incidență în dobândirea dreptului de proprietate prin modul original al uzucapiunii tribunalul constată apelul fondat pentru considerentele ce vor fi arătate:
În determinarea domeniului de aplicație al uzucapiunii respectiv al incidenței disp. art. 1847 c.civ. trebuie pornit de la reglementarea cuprinsă în art. 1844 din vechiul cod civil potrivit căreia „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care prin natura lor proprie sau printr-o declarație a legii nu pot fi obiect de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț”.
În motivarea cererii de chemare în judecată intimații reclamanți au arătat că în anul 1982 li s-a atribuit în folosință câte 100 mp. pe durata existenței construcției de către fostul Comitete Executiv al Consiliului Popular Municipal D. T. S. prin deciziile nr. 438, 439 și 440/1982.
Ordinele de proprietate nr. 422/F/1996 și 62/f/2011 au fost emise în baza legilor reparatorii – legea 18/1991 în conformitate cu deciziile de atribuire în folosință a terenurilor în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate.
Problema care se impune a fi dezlegată în speța dedusă judecății este aceia de a stabili dacă intimații reclamanți prin posesia exercitată și asupra terenului de 380 mp care nu a fost atribuit în folosință puteau dobândi prin prescripție achizitivă un drept de proprietate.
Răspunsul este unul negativ având în vedere că terenurile inclusiv cele atribuite în folosință pentru construirea de locuințe constituiau proprietatea statului, proprietate împotriva căruia nu se putea prescrie indiferent de durata exercitării posesiei întrucât acesta potrivit legii era un drept exclusiv, inalienabil și imprescriptibil .
Sub aspect extinctiv oricât timp nu s-ar fi exercitat dreptul de proprietate socialistă de stat acesta nu se putea stinge prin prescripție neputându-se invoca uzucapiunea și nici posesia de bună credință.
Având în vedere natura juridică a proprietății de stat din care făceau parte și cei 80 mp., teren ce nu a făcut obiect al atribuirii în folosință până în anul 1990, respectiv până la abrogarea legilor nr. 58 și 59/1974, nimeni nu poate invoca prescripția achizitivă ca drept de dobândire a dreptului de proprietate.
În acest sens sunt dispozițiile explicite ale art. 1844 c.civ. vechi, aplicabile speței deduse judecății.
Având în vedere dispozițiile legale incidente în intervalul 1982-1990 nu poate fi vorba de o posesie aptă să prescrie împotriva proprietății de stat având în vedere caracteristicile juridice ale acesteia.
Față de cele arătate tribunalul constată că, soluția primei instanțe nu este în conformitate cu legea, urmând a fi schimbată, în sensul respingerii acțiunii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de către apelanta - pârâtă U. M. D. T. S. prin primar G. C. împotriva sentinței civile nr. 2669 pronunțată de Judecătoria D. T. S. la 15.09.2014, în contradictoriu cu intimat C. E., CNP_, domiciliata in D. T. S., . și C. E., CNP_, domiciliat în D. T. S., . având ca obiect uzucapiune.
Schimbă sentința.
Respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red CM/M.B.
EX. 5 / 7 P. / 11.03. 2015
Jud fond U. M.
Cod operator 2626
| ← Anulare act. Sentința nr. 3117/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul... → |
|---|
