Contestaţie la executare. Decizia nr. 140/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 6999/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7915/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 140/2013
Ședința publică din data de 19 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. T.
Judecător: M. B.-I.
Judecător: C. B. B.
Grefier: S. D.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul S. L. al Sarariaților RA Aeroportul T., cu sediul în . Tg.M.-Luduș, km 14,5, împotriva sentinței civile nr. 5585/10 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Procedura este legal îndeplinită în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 05 februarie 2013, apoi pentru data de, 12 februarie 2013 iar, apoi pentru data de azi, 19 februarie 2013..
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 5585/10 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ s-a admis în parte, contestația la executare formulată de contestatorul RA A. „T.” Tîrgu-M., cu sediul în localitatea Vidrasău, Șoseaua Tîrgu-M. – Luduș km 14,5, jud. M., în contradictoriu cu intimatul S. L. al Salariaților Aeroportul T., cu sediul în localitatea Vidrasău, Șoseaua E 60, Tîrgu-M. – Luduș km 14,5, jud. M. și, în consecință, au fost îndreptate formele de executare silită în dosarul execuțional nr. 45/E/2010 al B. P. I., în sensul că, executarea silită prin poprire, poartă asupra sumei de 143.977,84 lei, cu titlu de drepturi stabilite prin Sentința civilă nr. 1153/02.06.2010 a Tribunalului M.; s-a respins critica referitoare la efectuarea expertizei extrajudiciare, pentru determinarea sumelor datorate în baza titlului executoriu, ca neîntemeiată; s-a dispus restituirea către contestatoare a sumei de 209 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, la rămânerea irevocabilă a prezentei; a fost obligat intimatul la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 1/2 din cuantumul onorarului expert.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul S. L. al Salariaților RA Aeroportul T., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei, respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sentința atacată este nelegală, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304, pct. 8 și 9 Cod proc.civ. în sensul greșitei interpretări a instanței de fond referitoare la faptul că suma de 90.032 lei reprezentând anumite drepturi stabilite prin sentința care reprezintă titlul executoriu pentru un număr de 66 persoane ar fi fost deja achitată pentru anumite drepturi stabilite și reținute în completarea la expertiza judiciară. Recurenta a reluat aceleași aspecte pe care le-a susținut prin întâmpinarea depusă la instanța de fond. De asemenea, a arătat că la instanța de fond a contestat calculele efectuate de expertul desemnat de instanță, solicitând completarea raportului de expertiză. A mai arătat că în cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expertul judiciar s-a făcut referire la pct. 1, 2 și 3 la anumite sume de bani care au fost deja acordate, iar sumele menționate la pct. 4 și 7 au fost achitate. A subliniat faptul că celelalte puncte stabilite prin expertiza judiciară au fost stabilite prin expertiza extrajudiciară, astfel încât a apreciat că în mod greșit instanța de fond a scăzut suma de 90.032 lei din suma totală. Raportul de expertiză extrajudiciară a avut ca obiective: calculul cuantumului sporului salarial de 10%; concediul de odihnă suplimentar plătit pe o durată de 12 zile într-o stațiune balneo-climaterică, expertul extrajudiciar concluzionând în sensul că sporul de 10% este egal cu 147.302,50 lei, iar concediul de odihnă suplimentar reprezintă 73.877,34 lei. Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare (filele 39-44) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că prin contestația la executare a arătat că în baza dosarului execuțional nr. 445/2010 s-au blocat conturile contestatoarei până la concurența sumei de 234.009,84 lei, sumă care nu rezultă din simplul calcul aritmetic al valorilor cuprinse în actele la care se face trimitere prin poprirea emisă de B. P. I. în dosarul execuțional nr. 445/2010 în data de 23.05.2011. Mai mult prin sentința civilă nr. 1153/02.06.2010 pentru a cărei executare stăruie B. P. I. s-a dispus acordarea unui concediu de odihnă suplimentar plătit pentru reclamanții care au calitatea de personal aeronautic tehnic nenavigant (în sensul art. 3 lit. e din Legea nr. 95/2008) nicidecum achitarea acesteia. Totodată, a arătată că, prin lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1153/02.06.2010 nu s-a lămurit în mod explicit modalitatea de aplicare/acordare a acestui drept și deoarece și la momentul de față există o confuzie în privința determinării calității de personal aeronautic tehnic nenavigant, deoarece la art. 5 din Legea nr. 95/2008, se prevede faptul că, categoriile de personal tehnic supuse certificării, precum și documentele de certificare obligatorii pentru exercitarea activităților aeronautice tehnice civile sunt stabilite prin norme comunitare sau prin ordin al ministrului transporturilor, contestatorea a acordat și acordă acest drept în continuare personalului care deține certificare de la Autoritatea Aeronautică Civilă Română. De asemenea, a arătat că, chiar și instanța a dispus acordarea concediilor reclamanților care au calitatea de personal tehnic nenavigant, nicidecum plata/achitarea contravalorii acesteia. În consecință, a arătat că apreciază că contestatoarea și-a îndeplinit obligațiile privind acordarea drepturilor cu titlu de concediu de odihnă suplimentar plătit pe durata a 12 zile într-o stațiune balneaoclimaterică, astfel cum rezultă din expertiza contabilă juridică efectuată în cauză pentru un număr de 3 persoane în cuantum de 4.800 lei. Pentru aceste motive, a solicitat respingerea recursului.
Analizând legalitatea hotărârii recurate raportat la motivele invocate, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul a susținut în esență că executarea silită trebuia a fi efectuată pentru sumele care rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul Kacso Marton G..
Tribunalul subliniază că în cuprinsul expertizei extrajudiciare s-a concluzionat că suma cuvenită creditorilor cu titlu de spor salariale de 10% este în cuantum de 147.302,50 lei, în anexa nr. 1 la acest raport de expertiză fiind cuprinsă situația sumelor calculate pentru fiecare creditor cu acest titlu pentru perioada 2008-2010. Din analiza acestei situații rezultă că expertul a calculat sumele afirmativ cuvenite creditorilor cu acest titlu prin aplicarea sporului de 10% la salariul de încadrare al fiecăruia pentru fiecare lună în parte. Or, prin sentința civilă nr. 1153/2 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr. 2562._ (hotărâre ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită în discuție), a fost obligat contestatorul-intimat la plata sporului salarial de 10 %, în cazul în care cele două zile consecutive de repaus săptămânal sunt acordate reclamanților în alte zile ale săptămânii decât sâmbăta și duminica și totodată a fost obligat să acorde reclamanților care au calitate de personal aeronautic tehnic nenavigant ( în sensul articolului 3 lit. e din Legea nr. 95/2008), un concediu de odihnă suplimentar plătit pe durata a 12 zile, într-o stațiune balneoclimaterică, cu suportarea de către pârâtă a cheltuielilor de cazare, masă și transport. Ulterior, prin încheierea din 20 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr. 2562._ s-a admis în parte cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 1153/02.06.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 2562._ și s-a lămurit dispoziția cuprinsă în alineatul 7 al Sentinței civile nr. 1153/02.06.2010 în sensul că sporul salarial de 10 % se va aplica la salariul cuvenit reclamanților pentru cele două zile de repaus săptămânal acordate reclamanților în alte zile ale săptămânii decât sâmbăta și duminica, apreciindu-se că sporul pentru muncă în zilele de repaus săptămânal se calculează raportat la salariul cuvenit pentru zilele efectiv lucrate în aceste condiții.
Așadar, raportat la această încheiere, este evident că modalitatea de calcul a expertului extrajudiciar nu a fost una corectă, în acest sens fiind edificator calculul efectuat de expertul desemnat de instanța de fond. Pentru aceste motive, această primă critică a recurentului în sensul că în speță cuantumul sporului d 10% este de 143.302,50 lei nu poate fi primită.
De asemenea, același expert care a efectuat expertiza extrajudiciară a concluzionat că sumele cuvenite creditorilor care au calitate de personal aeronautic tehnic nenavigant cu titlu de plată a unui concediu de odihnă suplimentar plătit de 12 zile într-o stațiune baneoclimaterică este în cuantum total de 73.877,34 lei, în anexa nr. 2 la acest raport de expertiză fiind cuprinsă situația sumelor calculate pentru fiecare creditor cu acest titlu pentru perioada 2008-2010. Însă, în acest sens Tribunalul subliniază că prin sentința civilă amintită și care reprezintă titlul executoriu, contestatorul-debitor nu a fost obligat la plata în favoarea creditorilor a sumelor de bani reprezentând despăgubiri pentru concediul de odihnă suplimentar plătit de 12 zile într-o stațiune baneoclimaterică neefectuat, ci a fost obligat doar să acorde reclamanților care au calitate de personal aeronautic tehnic nenavigant ( în sensul articolului 3 lit. e din Legea nr. 95/2008), un concediu de odihnă suplimentar plătit pe durata a 12 zile, într-o stațiune balneoclimaterică, cu suportarea de către contestatoare a cheltuielilor de cazare, masă și transport. Or, în atare situație, instanța de control subliniază că nici această critică a recurentului nu poate fi primită.
Față de aceste aspecte, nici susținerea recurentei în sensul că în mod greșit s-a procedat la reducerea sumei pentru care s-a dispus poprirea cu suma de 90.035 lei nu poate fi primită. Aceasta deoarece, pe de-o parte, potrivit raportului de expertiză judiciară, suma care trebuia a fi plătită creditorilor cu titlu de spor salarial de 10 % este în cuantum de 21.950 lei, iar nu în cuantum de 147.302,50 lei astfel cum a calculat expertul extrajudiciar. Pe de altă parte, astfel cum s-a reținut anterior, creditorul-intimat nu a fost obligat la plata de despăgubiri pentru concediul de odihnă suplimentar de 12 zile neefectuat.
Așadar, în condițiile în care adresa de înființare a popririi cuprinde sume superioare celor care ar fi trebuit să facă obiectul executării silite, acest aspect putând fi invocat eventual de către debitor (contestatorul-intimat), iar instanța de recurs a fost investită cu soluționarea recursului creditorilor, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în baza art. 312, alin. 1 Cod proc.civ. să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul S. L. al Sarariaților RA Aeroportul T., cu sediul în . Tg.M.-Luduș, km 14,5, împotriva sentinței civile nr. 5585/10 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 februarie 2013.
Președinte, A. T. | Judecător, M. B.-I. | Judecător, C. B. B. |
Grefier, S. D. |
Red/C.B.B./19.04.2013
Listat S.D./30.04.2013
| ← Succesiune. Decizia nr. 267/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2236/2013.... → |
|---|
