Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2236/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2236/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 4979/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6167/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2236/2013
Ședința publică de la 12 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. B.
Grefier: C. Simineț
Cu participarea Ministerului Public reprezentat prin doamna procuror V. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta D. Letiția, cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M., prin curator D. G.-Aloiziu, cu domiciliul în Tg. M., .. 26, ., în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M., având ca obiect despăgubiri în baza prevederilor Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunțării sentinței pentru data de 29 octombrie 2013, 05 noiembrie 2013, respectiv 12 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată la data de 7 iunie 2012 formulată de reclamanta D. Letiția, reprezentată de tutorele D. G.-Aloiziu împotriva pârâtului S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice s-a cerut instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate caracterul politic al măsurii administrative suferite de soțul său D. G., a internării în colonie de muncă în perioada 11.08.1951 – 11.08.1952, prin decizia nr. 287/1951 a Ministerului Afacerilor Interne și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100.000 Eur ( echivalentul în lei la data plății la cursul de schimb al BNR ) cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale.
În motivarea cererii formulate reclamanta a arătat prin decizia menționată mai sus soțul său a fost internat într-o colonie de muncă pe timp de 12 luni, motivul fiind constituit de „răspândirea de zvonuri alarmiste și subminarea hotărârilor luate de regim”. Măsura aplicată a fost executată în perioada 11.08.1951 – 11.08.1052. Reclamanta a arătat că la data internării soțului său erau căsătoriți de 4 ani și absența acestuia i-a cauzat imense suferințe psihice iar faptul că era soția unui opozant al regimului s-a repercutat negativ asupra situației sale sociale. Aceste suferințe au continuat și după eliberarea soțului său, membrii familiei fiind în permanență urmăriți și suspectați.
S-a depus la dosarul cauzei copia extrasului din decizia nr. 287/51 a Ministerului Afacerilor Interne, copia fișei personale a soțului reclamantei, copia fișei matricole penale, copii ale actelor de stare civilă, copia dispoziției de numire a curatorului.
Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, a depus întâmpinare cerând respingerea acțiunii ca inadmisibilă. S-a arătat că prin decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale s-a stabilit că prevederile art. 5 alin. 1, lit. a ) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale.
La data de 19 martie 2013 reclamanta și-a modificat cererea de chemare î judecată arătând că invocă, în subsidiar, ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, pentru capătul de cerere având ca obiect plata de despăgubiri, art. 504 și următoarele din Codul de procedură penală.
Pârâtul a depus note scrise prin care a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 504 Cod de procedură penală nefiind vorba în cauză despre o condamnare penală.
S-a solicitat de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității fotocopii ale documentelor privind pe soțul reclamantei.
În urma administrării probelor instanța reține următoarea situație de fapt:
Soțul reclamantei, D. G., născut la data de 3 februarie 1921 în ., de profesie preot greco catolic a fost internat într-o unitate de muncă, pe termen de 12 luni, în temeiul deciziei nr. 287/06.07.1951 a Ministerului Afacerilor Interne, emise în temeiul Decretului nr. 6/1950.
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului.”
Instanța apreciază astfel că internarea soțului reclamantei într-o unitate de muncă, în perioada 11.08.1951 – 11.08.1952, a reprezentat o măsură administrativă cu caracter politic, fiind în mod expres menționată de art. 3, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Cu privire la cererea reclamantei, de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru daunele morale, aceasta nu poate fi admisă.
Această pretenție a fost întemeiată pe prevederile art. 5 alin.(1) lit. a) din Legea nr.221/2009, dispoziții care au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale.
Cu privire la temeiul juridic subsidiar, art. 504 Cod de procedură civilă, instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii prevăzute de acesta.
Potrivit art. 504 Cod de procedură civilă „Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare”.
În cauză nu există însă o hotărâre de condamnare a soțului reclamantului, acesta suferind o măsură administrativă cu caracter politic. În această situație aplicarea art. 504 Cod de procedură civilă nu poate fi extinsă și altor ipoteze neprevăzute de textul legal.
Urmează deci ca instanța, în baza art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, să se admită în parte acțiunea reclamantei și să constate caracterul politic al măsurii administrative a internării soțului acesteia, D. G., născut la data de 07.02.1921, în colonie de muncă, în perioada 11.08._52.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta D. Letiția, cu domiciliul în Tg-M., ., jud. M. reprezentată de tutore D. G.-Aloiziu împotriva pârâtului S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M. și în consecință:
Constată caracterul politic al măsurii administrative a internării soțului reclamantei, D. G., născut la data de 07.02.1921, în colonie de muncă, în perioada 11.08._52.
Respinge cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 noiembrie 2013
Președinte, A. B. | ||
Grefier, C. Simineț |
Red/Tehred./A.B./13.01.2014/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 140/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 380/2013.... → |
|---|
