Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 404/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 404/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 4601/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5698/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 404
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte M. M.
Grefier C. S.
Cu participarea Ministerului Public reprezentant de doamna procuror N. R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulate în temeiul Legii nr.221/2009 de reclamanta B. E. cu domiciliul în localitatea Târgu M., ., jud.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că este legal investită cu soluționarea prezentei acțiuni în conformitate cu prevederile art.4 alin.4 din Legea nr.221/2009, cererea fiind scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată depusă la dosar, prin registratura instanței la data de 30 ianuarie 2013, întâmpinare din partea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în două exemplare.
Nemaifiind cereri în probațiune de formulat în cauză, instanța în temeiul art.150 Cod procedură civilă încheie faza procedurii probatorii și acordă cuvântul în fond:
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea acțiunii reclamantei având în vedere imposibilitatea de a se solicita daune morale și nedovedirea daunelor materiale.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. dosar 4601 /102/2012 la data de 23 mai 2012, reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâtul Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat constatarea caracterului politic al măsurii deportării în URSS în perioada noiembrie 1944-iunie 1948, suferite de soțul acesteia, B. Domenic și obligarea pârâtului la plata sumei de despăgubiri morale și despăgubiri civile pentru prejudiciul suferit .
Se arată în motivarea cereri că soțul reclamantei a fost prizonier deportat în URSS, ceea ce i-a produs grave prejudicii morale. Se mai precizează că reclamanta este beneficiară a prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990 .
În drept au fost invocate prevederile art. 5 alin.1 din Legea nr.221/2009.
Alăturat acțiunii au fost depuse copii după: certificatul de naște, de căsătorie și de deces ale lui B. Domenic ( filele 2-5), certificatul de naștere al reclamantei ( fila 6), adresa emisă de Ministerul Apărării Naționale din Ungaria (fila 7), certificat emis de MApN UM_ București ( fila 8), actul de identitate al reclamantei ( fila 9)
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se arată prin întâmpinare că, prin Decizia nr. 1358/ 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, au fost declarate ca neconstituționale prevederile art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, astfel încât, având în vedere prevederile art. 31 alin.1 și 3 din Legea nr. 47/ 1992 și art. 147 alin.4 din Constituția României, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, iar efectele ei de răsfrâng și în alte cauze, nu doar în aceea în care s-a pronunțat excepția, având efect asupra cauzelor în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor .
În consecință ,se susține că nu mai există un temei juridic pentru acordarea daunelor morale în temeiul Legii nr. 221/2009 .
În ceea ce privește motivul invocat de reclamantă ,respectiv faptul că soțul acesteia a fost prizonier deportat în URSS, se arată că art. 3 din Legea nr. 221/2009 prevede limitativ o . acte în temeiul cărora s-au dispus măsuri administrative cu caracter politic, printre acestea neregăsindu-se și constatarea calității de deportat în fosta URSS, iar pe de altă parte, deși instanța poate constata caracterul politic al unei alte măsuri administrative, se arată că reclamanta nu a făcut dovada că măsura luată asupra soțului ei a fost dispusă ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni din motive politice și prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin.1 din OUG nr. 214/ 1999 .
Un alt aspect la care se face referire este acela că din conținutul acțiunii nu reiese temeiul în care soțul reclamantei a devenit prizonier .
Se mai susține prin întâmpinare că, chiar dacă reclamanta a invocat prin acțiune faptul că în ceea ce-l privește pe soțul ei, acesta a fost prizonier de război, această susținere nu poate duce la concluzia că această măsură a avut caracter politic . De altfel, în ceea ce privește persoanele care după data de 23 august 1944 au fost constituite ca prizoniere de către partea sovietică, a fost reglementată acordarea de drepturi potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul lege nr. 118/1990
Se mai susține că acțiunea promovată este neîntemeiată față de solicitarea referitoare la acordarea de despăgubiri morale, prin prisma dispozițiilor art. 1169 Cod civil, întrucât acțiunea nu este suficient dovedită.
Întrucât în cauză nu s-a probat suficient justețea celor afirmate de reclamantă, se susține că prin acordarea de despăgubiri se produce o îmbogățire fără justă cauză, care nu este dorită de legiuitor prin reparația prevăzută de dispozițiile Legii nr. 221/2009 .
În fine, raportat la faptul că reclamanta a înțeles să solicite și despăgubiri materiale, nemotivate de altfel, se solicită a se dispune în sarcina sa să probeze această cerere .
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii suferite de soțul reclamantei, instanța arată că Legea nr. 221/2009, așa cum o spune chiar titulatura sa, are ca obiect condamnările cu caracter politic și măsurile politice asimilate acestora, pronunțate în perioada de referință reglementată de lege, respectiv 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 .
Pentru ca o condamnarea sau o măsură administrativă să facă obiect al legii este necesar să întrunească o dublă cerință: pe de o parte să aibă caracter politic ( respectiv să fie o formă de opoziție față de sistemul totalitar comunist ) și pe de altă parte ca respectiva condamnare sau măsură administrativă să fi fost dispusă înlăuntrul perioadei de referință a legii .
În cauza dedusă judecății, se constată că soțul reclamantei a fost prizonier în URSS în perioada noiembrie 1944-iunie 1948, aspect confirmat de adresa emisă de Ministerul Apărării Naționale din Ungaria și de certificat emis de MApN UM_ București.
Instanța arată că, statutul de prizonier, ce urmare a consecințelor celui de-al doilea război mondial, nu se circumscrie noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic luată față de respectivul prizonier de război, aceasta nefiind o consecință a vreunei forme de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitarist instaurat în România postbelică .
De asemenea, cu privire la temeiul juridic invocat de reclamantă, instanța arată că ,prin decizia nr. 1358/ 21octombrie 2010 a Curții Constituționale, au fost declarate ca neconstituționale prevederile art. 5 alin.1 lit. a teza nr. I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora .
Din coroborarea dispozițiilor art.147 din Constituția României cu prevederile art. 31 alin.1 și 3 din Legea nr. 47/1992, se desprinde cu evidență faptul că ,pe de o parte, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care această excepție a fost invocată, iar pe de altă parte, că acel dispoziții constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea decizie Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
În consecință, întrucât în acest termen mai sus menționat nu au fost puse de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile constituționale, textul art. 5 alin.1 teza I din Legea nr. 221/2009 și-a încetat efectele juridice și nu mai poate constitui temei pentru promovarea unei acțiuni .
În fine, în ceea ce privește despăgubirile materiale la care se face referire în acțiunea introductivă, instanța constată că acestea nu au fost explicitate, reclamanta nearătând în ce constau prejudiciile de ordin material ce i-ar fi fost produse soțului ei și de asemeni nu au fost probate .
Pentru toate considerentele mai sus arătate, apreciind ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății ,instanța va dispune respingerea acesteia .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta B. E. cu domiciliul în localitatea Târgu M., ., jud.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 7 februarie 2013.
Președinte,Grefier,
M. M. C. Șimon
Red.M.M/01.03.2013
Tehnored.C.S./18.03.2013
4 pag/ 5 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 393/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
