Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2475/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2475/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 1106/102/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2475/2013
Ședința publică de la 17 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. L.
Grefier A. A.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat de doamna procuror G. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M.
Pe rol fiind rejudecarea acțiunii civile formulată de reclamanta N. I. prin mandatar N. D., cu domiciliul în Odorheiul S. . ., în contradictoriu cu pârâtul Direcția Regională a Finanțelor Publice B., în numele Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., ..7, jud.B., având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009, ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare a sentinței civile nr. 3650/04 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatarul reclamantei, domnul N. D., lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin registratura instanței, la data de 03 decembrie 2013, din partea mandatarului reclamantei, în dublu exemplar, sentința civilă nr.1158/2011 a Tribunalului M. și decizia civilă nr.1165/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Tg.M..
Mandatarul reclamantei arată că a depus înscrisurile privind pe numitul Madaras L., persoană care a fost în aceeași situație ca si reclamanta în perioada 1950-1956, și căruia i s-a admis acțiunea.
La întrebarea instanței, mandatarul reclamantei și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declară închisă faza procedurii probatorii și acordă cuvântul asupra fondului.
Mandatarul reclamantei solicită, în conformitate cu Legea nr.221/2009 admiterea acțiunii, astfel cum a fost admisă și acțiunea numitului Madaras L., fapt dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, cu mențiunea că și reclamanta a avut domiciliu obligatorie și întreaga familie a fost executată politic. Solicită în baza Legii 211/2009 stabilirea caracterului politic și drepturile în conformitate cu Legea 118/1990.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea acțiunii ca nedovedită, întrucât nu s-a făcut dovada stabilirii domiciliului obligatoriu în perioada 1950-1956.
Instanța reține cauza în pronunțare.
Notă: după încheierea dezbaterilor, depun la dosarul cauzei, din partea mandatarului reclamantei, adresă prin care se răspunde la solicitarea reprezentantei Ministerului Public de respingere a acțiunii ca nedovedită.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 9 februarie 2012 formulată de reclamanta N. I. împotriva pârâtului S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice s-a cerut instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească caracterul politic al măsurilor luate față de familia sa în perioada 15 ianuarie 1950 – 20 decembrie 1956 constând în declararea drept chiabur a tatălui său Madaraș Mihaly și stabilirea domiciliului obligatoriu pentru aceeași perioadă.
Prin sentința civilă nr. 3650 din 04 decembrie 2012 a Tribunalului M. s-a dispus respingerea cererii reclamantei, soluție împotriva căreia reclamanta a declarat recurs, soluționat de Curtea de Apel Tîrgu M. prin decizia 974/R din 26 iunie 2013 în sensul admiterii recursului, casării integrale a sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor deduse judecății, din considerentele sentinței reieșind că instanța a analizat, prin prisma prevederilor Legii 221/2009, caracterul politic al unei alte măsuri luate față de antecesorul reclamantei, decât măsurile la care a făcut referire reclamanta prin acțiunea introductivă. Astfel, tribunalul s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investit și care nu a făcut obiectul judecății, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 teza II-a Cod procedură civilă.
În considerentele deciziei se mai dispune ca în rejudecare, instanța să se pronunțe asupra capetelor de cerere formulate prin acțiunea introductivă, respectiv va stabili dacă împotriva familiei reclamantei au fost luate măsurile invocate de aceasta și, în caz afirmativ, va stabili prin prisma prevederilor Legii 221/2009, dacă măsurile respective se încadrează sau nu în categoria măsurilor administrative cu caracter politic.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr._ din 22 iulie 2013.
La dosar au mai fost depuse în copie sentința civilă 1158 din 09 iunie 2011 a Tribunalului M. și decizia civilă 1165/R din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Tîrgu M..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea stare de fapt:
Referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supusă familia reclamantei inclusă în categoria socială de chiaburi, tribunalul reține că dispozițiile speciale ale Legii 221/2009 urmăresc acordarea unei forme de reparație persoanelor persecutate de autorități în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Din ansamblul prevederilor acestui act normativ, în special din dispozițiile art. 4 se desprinde concluzia că una din formele de reparație morală ce poate fi solicitată de persoanele îndreptățite este cea a constatării pe cale judecătorească a caracterului politic al condamnării sau al măsurii administrative.
Pentru aceste motive, tribunalul apreciază nefondată apărarea pârâtului cu privire la inadmisibilitatea cererii de constatare în raport de prevederile art. 111 Cod procedură civilă. Tribunalul constată că suntem în prezența unui petit principal, și nu a unui petit subsidiar unei acțiuni în realizare, în sensul invocat de pârât. Față de acest motiv, susținerea pârâtului că reclamantul ar încerca o repunere în termenul prevăzut de OUG 214/1999 nu are relevanță în prezenta cauză.
Apărarea pârâtului cu referire la aplicabilitatea dispozițiilor speciale ale Legii 221/2009 impun analiza pe fond a împrejurărilor cauzei.
Tribunalul are în vedere că potrivit art. 3 Legea 221/2009 „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului.”
Separat însă de aceste situații expres prevăzute de legiuitor, dispozițiile art. 4 alin. 2 din același act normativ, lasă la latitudinea instanței de judecată a aprecia și în alte situații, dacă o măsura administrativă a avut sau nu un caracter politic - „Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.
Raportat la aceste dispoziții, tribunalul reține următoarele: din coroborarea actelor de stare civilă anexate de reclamantă la cerere (f. 3-6), reiese că aceasta este fiica lui Madaras M., decedat la 02 ianuarie 1973. Din adeverințele eliberate de ., 8), reiese că în perioada 1951 – 1956 tatăl reclamantei figurează cu categoria socială de chiabur, din cauza acestei încadrări, întreaga familie a fost persecutată, singura vină a tatălui reclamantei fiind aceea că a posedat teren.
Tribunalul apreciază că este evident caracterul politic al acestei măsuri administrative, persecutarea exercitată de autoritățile regimului comunist având ca bază doar categoria socială a persoanei declarată chiabur.
Instanța are în vedere realitățile istorice ale acelei perioade fiind știut faptul că titulatura de chiabur urmărea ruinarea economică a acelei categorii sociale (respectiv a persoanelor care posedau pământ, alte bunuri sau mijloace de producție, care erau proprietari de cârciumi, magazine și care aveau persoane angajate);aceste persoane erau discriminate printr-o . măsuri, cum ar fi mărirea progresivă a impozitului, preluarea averii, restricția liberei circulații, interzicerea dreptului la vot.
Din aceste motive, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 Legea 221/2009, motiv pentru care nu poate fi primită excepția de inadmisibilitate a cererii invocate de pârât.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, apreciind că se impune stabilirea caracterului politic al măsurii cu caracter administrativ la care a fost supus tatăl reclamantei.
Referitor la celelalte măsuri administrative invocate de reclamantă în acțiune, tribunalul constată că luarea acestor măsuri nu este probată, martorii a căror declarație autentică a fost depusă la dosarul cauzei nefiind propuși spre a fi audiați de instanță, astfel că proba cu înscrisuri constând în declarațiile autentice ale martorilor nu poate fi avută în vedere de instanță întrucât probele trebuie administrate în mod nemijlocit de către instanță, cu excepția probelor administrate prin avocații părților potrivit dispozițiilor speciale ale Codului de procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta N. I., domiciliată în com. Ghindari, ., jud. M. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. cu sediul în Tg. M., ..1-3, jud. M..
Constată caracterul politic al măsurii cu caracter administrativ de menționare pe lista chiaburilor a defunctului Madaras Mihaly decedat la data de 02.01.1973.
Respinge restul solicitărilor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 Decembrie 2013
Președinte Grefier
M. LuleaAnca A.
A.A. 18 Decembrie 2013
Red./Tehnored./ML
Listat/ML/4ex./28.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 791/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1104/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
