Acţiune în constatare. Decizia nr. 242/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 197/308/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 242
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. S.
Judecător: P. M.
Grefier: A. E. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții-reclamanți B. E. și B. E. ambii cu domiciliul în Sighișoara, .. 15, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 633 din data de 15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea din data de 10 octombrie 2013, când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de azi, 17 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 633 din data de 15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ , s-a respins cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la 04.03.2013, a reclamantului B. E., împotriva pârâtului M. Sighișoara, pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 120.000 lei, sau echivalentul a 25.000 euro cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că reclamantul prin acțiunea precizată la 04.03.2013 a solicitat instanței obligarea pârâtului M. Sighișoara la plata unor daune sau despăgubiri în temeiul art. 969 și următoarele din C. civ., arătând că pârâtul a fost în culpă pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilului din Sighișoara, .. 15, pentru care a achitat un avans din prețul de cumpărare de 13.045 lei la data de 18.03.2008. Reclamantul susține că pârâtul nu și-a executat în mod culpabil obligația de a încheia actul de vânzare-cumpărare în intervalul 18.03._08, data chemării lui în judecată de către foștii proprietari ai imobilului, pentru care trebuia finalizată vânzarea. Instanța a apreciat că reclamantul nu se poate prevala de o convenție, promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, prin care vânzătorul M. Sighișoara să se fi obligat ca într-un anumit termen să înstrăineze locuința în favoarea reclamantului, la prețul de 43.484 lei, din care s-a achitat un avans de 13.045 lei. De aceea, nu se poate constata o nerespectare și neexecutare din partea pârâtului în mod culpabil a clauzelor privind o promisiune de vânzare-cumpărare convenită, respectiv nu se poate constata existența unei fapte ilicite a pârâtului ori a vinovăției acestuia, în îndeplinirea unei obligații, iar pe de altă parte, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert, care să-i fi fost cauzat și existenței unei legături de cauzalitate între acesta și fapta ilicită a debitorului pârât. Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată, pentru că, în fapt nu există o convenție între părți în care să se fi prevăzut un termen cert, pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de debitor de vânzare a locuinței către chiriaș și nu există nici condiția punerii în întârziere a acestui debitor, pentru a solicita obținerea unor daune interese.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții B. E. și B. E., solicitând schimbarea în totalitate a sentinței atacate; să se constate că în calitate de chiriași ai imobilului situat în Sighișoara, .. 15, compus dintr-o cameră de locuit, bucătărie și pivniță, înscris în CF 7022 Sighișoara, nr. cadastral 1753/1/1, imobil aflat în proprietatea statului român, în temeiul Legii nr. 112/1995, aveau dreptul de a cumpăra acest imobil; precum și să fie obligat pârâtul M. Sighișoara la plata sumei de 120.000 lei, echivalentul a 25.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru neperfectarea în termen a contractului de vânzare-cumpărare. Au mai solicitat apelanții, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri procesuale.
În motivarea apelului declarat, reclamanții au arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu încălcarea art. 969 și următoarele cod civil și interpretează greșit raportul juridic dedus judecății, concluzionând că între părțile din proces nu a exista o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare. Reclamanții au făcut o prezentare cronologică a faptelor deduse judecății, conchizând că din punctul lor de vedere, modul în care s-au derulat raporturile dintre părți evidențiază nașterea cel puțin a unui antecontract de vânzare-cumpărare. Totodată, au apreciat că în contextul în care antecontractul de vânzare-cumpărare a luat ființă, dar nu a mai putut fi pus în executare, se impune ca pârâtul M. Sighișoara să răspundă pentru daunele cauzate prin neîncheierea contractului final.
În drept, apelanții au invocat prevederile art. 282 alin. 1, art. 284 alin. 1 și art. 295-296 C..
Intimatul M. Sighișoara, reprezentat prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanții B. E. și B. E..
În motivarea celor solicitate prin întâmpinare, s-a arătat și de către intimat care a fost succesiunea demersurilor realizate de părți în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare aflat în discuție, dar intimatul a negat existența vreunei culpe din partea sa pentru faptul că în cele din urmă contractul preconizat nu a mai fost încheiat. A arătat intimatul că încheierea contractului de vânzare-cumpărare se putea încheia numai după achitarea avansului de către apelanți, acesta fiind plătit la data de 18.03.2008, deși prețul de vânzare a fost fundamentat prin nota de fundamentare nr. 707/16.01.2008. A mai precizat intimatul, că de altfel, după achitarea avansului la data de 18.03.2008, documentele necesare la biroul notarial pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică au fost remise și reclamantului B. E., fie în original, fie în copie, acesta urmând să stabilească notarul la care se va perfecta contractul și să suporte și cheltuielile ocazionate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinței. Potrivit celor arătate în întâmpinare, faptul că în perioada scurtă de timp, respectiv din data de 18.03.2008, când apelantul reclamant a achitat avansul în vederea cumpărării locuinței și până la data de 25.03.2008 când a fost promovată acțiunea î revendicare de foștii proprietari, nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, nu poate atrage o culpă a Municipiului Sighișoara. M. Sighișoara, prin reprezentantul său legală, în funcție de cele stabilite între notar (stabilit sau ales de beneficiar) și cumpărător, care suporta costurile încheierii contractului, se prezenta în mod cert la data stabilită, pentru încheierea și semnarea contractului. A mai arătat intimatul, că citația în acțiunea în revendicare promovată de foștii proprietari a fost primită și înregistrată în evidențele sale, chiar la data de 25.03.2008.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115-118 C..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de reclamanții B. E. și B. E. este nefondat.
În acest sens, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. Mai mult decât atât, modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate este și el ferit de critici. Prima instanță în mod corect a reținut că în fapt, nu există între părți o convenție în care să se fi prevăzut un termen cert pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de debitor, de vânzare a locuinței către chiriaș și nu există nici condiția punerii în întârziere a acestuia debitor, pentru a se solicita obținerea unei daune interese.
Apelanții au criticat asiduu sentința primei instanțe, întrucât au apreciat ca fiind greșită concluzia acesteia în sensul că între părți nu a existat un antecontract de vânzare-cumpărare. Considerăm însă, că împrejurarea existenței sau inexistenței unei asemenea promisiuni bilaterale este irelevantă din punct de vedere juridic, raportat la datele speței. Astfel, dacă reținem în acord cu prima instanță că într-adevăr, nu a existat un astfel de antecontract, soluția de respingere a cererii introductive și apoi a prezentului apel, este cât se poate de evidentă, întrucât în lipsa oricăror obligații ale pârâtului în raport cu reclamanții nu se poate pune nici problema îndatorării celui dintâi la despăgubiri.
Dacă reținem că între reclamanți, pe de o parte și pârât, pe de altă parte, a existat, raportat la toate operațiunile derulate între ei, un antecontract de vânzare-cumpărare, stabilit într-o formă atipică, acțiunea reclamanților va fi totuși respinsă, întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale.
Constatăm că părțile nu contestă succesiunea derulării relațiilor dintre ele până la momentul achitării de către reclamantul B. E. a avansului pentru spațiul de locuit pe care dorea să îl cumpere. Astfel, La data de 15.05.2006, reclamantul B. E. a formulat o cerere către M. Sighișoara, prin care și-a manifestat dorința de a achiziționa un apartament situat în Sighișoara, .. 15, jud. M.. Cererea i-a fost aprobată prin HCL nr. 105/29.06.2006, cu mențiunea că încheierea contractului de vânzare-cumpărare se va putea face numai după însușirea de către Consiliul Local Sighișoara a raportului de evaluare privind acel spațiu de locuit. Prin HCL nr. 175/13.12.2007 s-a realizat însușirea unui raport de evaluare, stabilindu-se că negocierile pentru achiziționarea apartamentului vor porni de la suma de 39.210 lei. În cele din urmă, în nota de fundamentare nr. 707/16.01.2008 semnată de reprezentanții municipiului și de reclamantul B. E., s-a stabilit că imobilul va fi vândut, respectiv cumpărat, pentru suma de 43.484 lei, iar plata se va efectua în conformitate cu prevederile normelor legale în vigoare. S-a mai menționat în nota de fundamentare că încheierea contractului de vânzare-cumpărare se va face în termen de 45 zile lucrătoare de la data expirării termenului de contestație care este de 24 ore. Reclamantul B. E. a achitat avansul de 30% din valoarea imobilului, în cuantum de 13.045,20 lei, la data de 18.03.2008, iar termenul de 45 zile lucrătoare, potrivit calculelor necontestate ale reclamantului, a expirat la 20.03.2008. La data de 25.03.2008, în evidențele Municipiului Sighișoara s-a înregistrat citația din dosarul nr._, în care unitatea administrativ-teritorială a fost acționată în judecată de foștii proprietari ai imobilului anterior menționat, pentru revendicare imobiliară. Ca urmare a acestei acțiuni în justiție, contractul de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, cu reclamantul B. E. – chiriaș – nu s-a mai încheiat. Ulterior, prin sentința civilă nr. 1417/19.12.2008 a Judecătoriei Sighișoara, modificată prin decizia civilă nr. 213/14.06.2011 a Tribunalului M. și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1002/R/14.06.2012 a Curții de Apel Târgu M., imobilul în cauză, alături de alte imobile, a fost restituit vechilor proprietari.
Apelanții din prezentul proces reclamă necesitatea obligării pârâtului M. Sighișoara la plata de despăgubiri, apreciind că neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare îi este imputabilă acestuia, întrucât a rămas în pasivitate în intervalul 20.03._08 și nu a derulat procedurile necesare perfectării convenției în formă autentică. De asemenea, apelanții de prevalează de apărările formulate de M. Sighișoara în procesul de revendicare, apărări în care acesta aprecia că prin înseși procedurile derulate până la data de 18.03.2008, soldate cu aprobarea vânzării, stabilirea prețului și achitarea unui avans, vânzarea apartamentului către chiriaș a fost deja perfectată.
Presupunând că raportat la cele descrise mai sus, între părțile din acest proces ar fi existat un antecontract de vânzare-cumpărare, considerăm, totuși, că neperfectarea contractului prefigurat, nu este imputabilă pârâtului M. Sighișoara și prin urmare, acesta nu poate fi obligat la daune-interese. În primul rând, termenul de 45 zile menționat în cuprinsul notei de fundamentare nr. 707/16.01.2008 nu are natura juridică a unui termen imperativ, ci apare, mai degrabă, ca fiind un termen de recomandare. Mai mult decât atât, din modul de redactare a actului cu pricina, nu putem desprinde concluzia că acest termen este prevăzut în favoarea reclamantului cumpărător. Dimpotrivă, acesta pare să instituie în sarcina cumpărătorului obligația de a face demersurile legale necesare (inclusiv plata integrală sau parțială a prețului) pentru ca în interiorul acestui termen să se încheie și contractul de vânzare-cumpărare final. În acest context, termenul de 45 zile nu este de natură să atragă responsabilități în sarcina Municipiului Sighișoara, după cum nu este de natură să atragă responsabilități de ordin contractual nici în sarcina potențialului cumpărător. Totodată, expirarea acestui termen nu atrage punerea de drept în întârziere a vreuneia dintre cele două părți. De altfel, dacă am accepta teza contrară, aceea a faptului că expirarea termenului ar avea ca efect punerea de drept în întârziere, atunci în aceeași măsură ar fi pus de drept în întârziere atât vânzătorul, cât și cumpărătorul. Or, reclamanții nu ar putea să reclame angajarea răspunderii civile contractuale a Municipiului Sighișoara, în condițiile în care ei înșiși nu au întreprins niciun demers după împlinirea așa-zisei scadențe.
În aceeași ordine de idei, remarcăm că potrivit celor susținute de reclamanți, M. Sighișoara în mod culpabil nu a întreprins niciun demers în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare și înscrierii reclamanților în evidențele publice, dar din cuprinsul prezentului dosar rezultă că nici reclamanții nu au făcut vreun demers pentru a determina municipiul să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Deci din acest punct de vedere, dacă discutăm despre culpă, reclamanții sunt la fel de culpabili și nu pot să își invoce propria vină în procesul contra Municipiului Sighișoara.
Un alt argument invocat de reclamanți în apel a fost reprezentat de faptul că în procesul de revendicare, M. Sighișoara a susținut că prin achitarea parțială a prețului de către reclamantul cumpărător și prin realizarea acordului de voință al părților, ar putea fi interpretată vânzarea ca fiind perfectă, realizată. Or, din această poziție rezultă că municipiul în acel proces ar fi susținut că vânzarea s-a realizat, ceea ce înseamnă o dată în plus, că a fost de bună credință în relația cu reclamanții, că a încercat să le apere poziție inclusiv în raporturile cu foștii proprietari ai imobilului. În acest context, imposibilitatea ducerii la îndeplinire a acestui contract de vânzare-cumpărare este independentă de vreo conduită culpabilă a pârâtului M. Sighișoara, ea fiind rezultatul exclusiv al manifestării de voință al unei terțe persoane (acțiunea în revendicare introdusă de foștii proprietari), precum și al interpretării diferite date de instanța care a judecat acțiunea în revendicare, relațiilor juridice stabilite între reclamanții din această cauză și pârât. Cu alte cuvinte, imposibilitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare este rezultatul unei cauze străine de conduita culpabilă a municipiului și anume, demersul pornit de foștii proprietari ai imobilului, în vederea obținerii restituirii acestuia.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 296 C., instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. E. și B. E., împotriva sentinței civile nr. 633/15.04.2013 a Judecătoriei Sighișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. E. și B. E., ambii cu domiciliul în Sighișoara, .. 15, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 633/15.04.2013 a Judecătoriei Sighișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 octombrie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, P. M. | |
Grefier, A. E. C. |
Red. P.M./Dact. P.M.
18.10.2013/5 ex.
Judecător fond: G. B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 125/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 791/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
