Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 69/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 2065/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 69/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte E. O.
Judecător M. M.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta – pârâtă – reconvențională Z. I., cu domiciliul în Albești, ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 2167/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta asistată de d-na avocat F. M. M., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta apelantei depune la dosarul cauzei chitanța reprezentând onorariul avocațial, împuternicire avocațială pentru reprezentarea intereselor juridice ale apelantei în instanță.
Reprezentanta apelantei arată că nu mai formulează alte cereri în probațiune.
Instanța constată că la prima instanță, în practicaua hotărârii atacate se constată prezența intimatului, sens în care se solicită reprezentantei apelantei lămuriri cu privire la acest aspect.
Reprezentanta apelantei susține că pârâtul a fost prezent la ultimul termen de judecată, chiar dacă la ora actuală este plecat în Spania.
Instanța apreciază că se impune efectuarea unei adrese către instanța de fond pentru solicitarea copiei de pe caietul grefierului pentru clarificarea aspectelor legate de prezența pârâtului la ultimul termen de judecată din data de 15 noiembrie 2012 în fața primei instanțe, având în vedere contradictorialitatea dintre cele cuprinse în practicaua hotărârii apelate și mențiunile privind concluziile părților.
Reprezentanta apelantei precizează că pârâtul a fost prezent la primul termen de judecată când instanța de fond a acordat un nou termen de judecată pentru ca părțile să cadă la o înțelegere asupra programului de vizitare care a fost solicitat prin cererea reconvențională.
Apelanta arată în mod expres că pârâtul nu a fost prezent la ultimul termen de judecată.
Instanța revine asupra dispozițiilor privind efectuarea adresei către instanța de fond.
Reprezentanta apelantei susține că pârâtul și-a exprimat poziția prin avocat și arată că nu mai formulează alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța încheie faza procedurii probatorii și acordă cuvântul reprezentantei apelantei asupra apelului formulat în cauză.
Aceasta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formula, modificarea în parte a sentinței atacate, reiterând pe larg susținerile declarației de apel.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2167/ 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Z. I. în contradictoriu cu pârâtul S. E. ca și în parte cererea reconvențională, formulată între aceleași părți . Astfel ,s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorului S. D., născut la 13 iulie 2009, să se exercite de către ambii părinți fiind stabilită locuința minorului la mama reclamantă-pârâtă reconvențional; s-a dispus ca pârâtul-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtei reconvențional, pentru și în favoarea minorului D., o pensie de întreținere lunară de 150 lei, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului. Totodată s-a încuviințat ca pârâtul-reclamant reconvențional să aibă legături personale cu minorul D., născut la 13 iulie 2009, în următoarea modalitate: în timpul fiecărei săptămâni, în zilele de luni și miercuri, între orele 17,00 – 19,00 la locuința copilului minor;
- bilunar, în prima și a treia săptămână din lună, începând de vineri orele 17,00 și până duminică la orele 18,00, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional ;în vacanțele mici, timp de 3 zile, începând cu prima zi a fiecăreia dintre vacanțe, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional ; în vacanța mare, în perioada 15 iulie – 15 august, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional; la sărbătorile de Paști, C., Anul Nou, ziua de naștere și ziua de nume a minorului, timp de 2 zile, începând cu prima zi a fiecăruia dintre evenimente, în anii impari, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului-reconvențional fiind respinse celelalte cereri ale părților și dispunându-se compensarea cheltuielilor de judecată .
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că părțile au avut o relație de conviețuire, în cursul căreia s-a născut minorul S. D., în perioada în care părțile se aflau în Spania. După ce relația acestora a încetat în luna ianuarie 2012, reclamanta s-a întors împreună cu minorul în România, locuind la părinții săi în . frecventează grădinița .
În aplicarea dispozițiilor art. 396 și următoarele, art. 400 și 496 din noul cod civil și având în vedere vârsta minorului, instanța a apreciat că este în interesul superior al acestuia ca autoritatea părintească să se exercite de către ambii părinți, iar în ce privește stabilirea locuinței, aceasta urmează să se dispună a fi la mama reclamantă, ținându-se seama că pârâtul nu a formulat asemenea cerere, fiind de acord cu stabilirea domiciliului minorului la mamă și constatând că, față de situația de fapt, acesta este interesul superior al copilului minor.
În aplicarea prevederilor art. 402, art. 499 al. 1, ale art. 529 și urm Cod civil, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în echivalent bănesc de 150 de lei lunar .
În ceea ce privește programul de vizitare solicitat de către reclamantul reconvențional, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 401 Cod civil și ale art. 16 din Legea nr. 272/2004 și a arătat că un astfel de program trebuie să corespundă atât interesului superior al minorului dar și să asigure nevoia și dreptul tatălui de a se implica în mod efectiv în creșterea, dezvoltarea și educarea copilului.
Față de starea tensionată dintre părinții minorului și situația actuală a pârâtei, care locuiește împreună cu părinții săi, s-a conchis că reprezintă un motiv ca la stabilirea programului de vizitare a copilului, instanța să acorde posibilitatea reclamantului să-l ia pe minor de la domiciliul mamei.
S-a apreciat de asemeni că cererea reclamantului reconvențional de a i se încuviința să aibă legături personale cu minorul de două ori pe lună, începând de vineri și până duminică și pe timpul vacanțelor școlare, cu posibilitatea luării minorului de la domiciliu actual, este o cerere minimală de a-și exercita drepturile recunoscute de lege în favoarea sa, în calitate de tată al minorului, iar solicitarea sa de a putea ridica copilul de la domiciliu în cadrul programului solicitat nu asigură decât exercitarea efectivă a acestui drept, cu atât mai mult cu cât pârâta nu s-a opus acestei cereri, ci doar a adus corecții privind întinderea acestei perioade.
În consecință s-a apreciat că în mare parte programul solicitat de către reclamant este adecvat pentru a satisface pe de o parte nevoia minorului de a păstra legături cu ambii părinți, iar pe de altă parte nevoia tatălui de a contribuii la creșterea și educarea copilului său, astfel că s-a dispus în sensul celor mai sus arătate, fiind respinse celelalte cereri ale părților și făcându-se aplicarea prevederilor art. 276 Cod de procedură civilă .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului ,schimbarea în parte a hotărârii atacate în ceea ce privește programul de vizitare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată .
Se susține prin memoriul de apel că instanța de fond a trecut peste înțelegerea părților privitoare la stabilirea modului în care pârâtul reclamant reconvențional urmează a avea legături personale cu minorul .
Se arată că în mod greșit prin urmare instanța a stabilit un program de vizitare fără a avea în vedere vârsta fragedă a miorului, faptul că din luna ianuarie 2012 în fapt pârâtul nu s-a interesat de minor, nu a contribuit la plata cheltuielilor de întreținere și l-a vizitat pe copil doar după promovarea acțiunii, după care s-a reîntors în Spania .
Se mai arată că reclamanta pârâtă reconvențională nu l-a împiedicat niciodată pe pârât să aibă legături personale cu fiul său, însă având în vedere vârsta băiatului, modul de viață și faptul că pârâtul l-a vizitat în decurs de un an doar de două ori, se apreciază că programul de vizitare stabilit de instanță nu ține cont de interesul superior al minorului.
Apelanta susține că, derularea relațiilor dintre copil și tată, având în vedere aspectele prezentate trebuie să aibă loc gradual, în condițiile în care nu este firesc ca un copil care de la vârsta de 2 ani trăiește și locuiește doar cu mama, într-un mediu adecvat, ar urma să petreacă în cursul verii o lună cu tatăl său, într-o locație care îi este străină și cu privire la care nici prima instanță nu a putut să-și formeze un punct de vedere întrucât ancheta socială nu a putut fi efectuată .
În fine, se susține că instanța de fond nu a reținut nici atașamentul copilului față de mamă, împrejurarea că tatăl l-a neglijat și îl neglijează în continuare, programul stabilit fiind de natură a traumatiza copilul .
În drept au fost invocate prevederile art. 282 alin.1, art. 287-298, art. 274 Cod de procedură civilă .
Intimatul nu a formulat întâmpinare .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel și având în vedere efectul devolutiv al căii de atac, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește susținerile apelantei referitoare la faptul că părțile ar fi înțeles în fața instanței de fond să stabilească în comun un program de vizitare al minorului S. D. de către pârâtul reclamant reconvențional S. E., tribunalul constată că la termenul de judecată din data de 11 octombrie 2012 părțile au arătat că este posibil a ajunge la o învoială cu privire la modul de exercitare a dreptului pârâtului reclamant reconvențional de a avea legături peroane cu minorul .
La următorul termen de judecată, la care de altfel s-a rămas în pronunțare asupra cererii, pârâtul reclamant reconvențional nu a fost prezent în fața instanței, doar avocatul ales al acestuia formulând concluzii în sensul admiterii cererii reconvenționale în limitele pe care le-a propus reclamanta pârâtă reconvențională prin întâmpinare .
În consecință, în lipsa unui mandat dat de către reclamantul reconvențional avocatului să, în mod expres pentru o tranzacție cu privire la acest capăt al cererii reconvenționale, potrivit prevederilor art. 69 Cod de procedură civilă, tribunalul constată că instanța de fond nu avea posibilitatea de a lua act de înțelegea părților în acest sens .
În ceea ce privește modalitatea în care reclamantul reconvențional urma să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, tribunalul apreciază că este justă concluzia instanței de fond cu privire la faptul că relațiile tensionate dintre părți justifică ridicare în cadrul acestui program a minorului de la domiciliul său, pentru intervale mai mari de timp, însă în cadrul programului săptămânal, fără ridicare copilului de la domiciliu, având în vedere intervalul orar în care programul ar urma să se desfășoare .
În ceea ce privește însă întinderea programul de vizitare stabilit în cauză, tribunalul apreciază că acesta nu corespunde interesului superior al minorului.
Legea 272/2004 prevede că orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate interesului superior al copilului.
Legăturile personale cu minorul au ca scop menținerea, sau după caz, consolidarea raporturilor afective, specifice relațiilor de familie dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul și acesta din urmă. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a reamintit că în cauzele de acest fel „examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului are întotdeauna o importanță fundamentală (cauza Johnson împotriva Norvegiei) că interesul copilului trebuie considerat primordial .
În consecință ,dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său se subordonează interesului superior al minorului și trebuie exercitat doar în acest sens .
Modalitatea în care se stabilește un astfel de program de vizitare trebuie să aibă în vedere o . criterii, printre care și relațiile personale pe care le are deja copilul cu părintele ca și posibilitățile părintelui de a se implica în procesul de educare și dezvoltare a copilului, dar și condițiile pe care părintele le poate oferii copilului să ( în varianta în care se solicită ridicare minorului de la domiciliul ) .
Tribunalul reține că, în cauză, nu a putut fi efectuată ancheta socială la domiciliul pârâtului intimat în condițiile în care acesta, deși a arătat că intenționează a se „repatria ”, la data la care s-a efectuat deplasarea în vederea întocmirii anchetei sociale deja plecase din țară .
De asemenea, tribunalul mai reține că reclamantul reconvențional nu a contesta susținerile reclamantei privitoare la faptul că în prezent nu există o relație foarte apropiată între copil și tatăl său, ca și cu privire la faptul că, de la data separării faptice a părților, din ianuarie 2012, tatăl nu a mai vizitat decât odată copilul .
În consecință, tribunalul consideră că sunt pertinente susținerile apelantei privitoare la faptul că un program de vizitare gradual este de natură a răspunde cel mai bine atât dreptului părintelui căruia copilul nu i-a fost încredințat de a avea legături peroane cu copilul, dar și interesului superior al copilului de a crea treptat o relație de atașament cu tatăl său . În acest sens trebuie avută în vedere și vârsta minorului, care nu poate fi luat pe perioade îndelungate de timp din mediul în care trăiește pentru a fi dus la domiciliul din țară al reclamantului reconvențional, întru-un mediul care este străin copilului .
Pentru toate considerentele mai sus expuse, apreciind că apelul dedus judecății este fondat, tribunalul urmează ca în temeiul prevederilor art. 296 Cod de procedură civilă să dispună admitere acestuia și pe cale de consecință va schimba în parte hotărârea atacată în ceea ce privește programul de vizitare, care se va desfășura în următoarea modalitate: în timpul fiecărei săptămâni, în zilele de miercuri, între orele 17,00-19,00 la locuința copilului minor ; bilunar, în prima și a treia săptămână din lună, începând de vineri orele 17,00 până duminică la orele 18,00, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional din România, în vacanțele mici, timp de 3 zile, începând cu prima zi a fiecăreia din vacanțe, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional din România, timp de două săptămâni în vacanța mare, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional din România ; la sărbătorile de P., C., Anul Nou, de ziua de naștere a minorei și de ziua numelui ,în anul par timp de o zi de dimineața de la ora 10,00 până seara la ora 19,00 cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional din România, iar în anii impari a doua zi a sărbătorii timp de o zi, de la ora 10,00 la ora 19,00 cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional din România.
În temeiul prevederilor art. 174 Cod de procedură civilă, intimatul urmează a fi obligat la plata sumei de 704,15 lei, către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru judiciar, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta – pârâtă reconvențională Z. I., cu domiciliul în Albești, ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 2167/ 15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ și în consecință:
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că:
Încuviințează ca pârâtul reclamant reconvențional S. E. să aibă legături personale cu miorul D., născut la data de 13 iulie 2009, după cum urmează:
-în timpul fiecărei săptămâni, în zilele de miercuri, între orele 17,00-19,00 la locuința copilului minor
-bilunar, în prima și a treia săptămână din lună, începând de vineri orele 17,00 până duminică la orele 18,00, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional din România
-în vacanțele mici, timp de 3 zile, începând cu prima zi a fiecăreia din vacanțe, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional din România
-timp de două săptămâni în vacanța mare, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional din România
-la sărbătorile de P., C., Anul Nou, de ziua de naștere a minorei și de ziua numelui ,în anul par timp de o zi de dimineața de la ora 10,00 până seara la ora 19,00 cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional din România, iar în anii impari a doua zi a sărbătorii timp de o zi, de la ora 10,00 la ora 19,00 cu luarea minorului la domiciliul reclamantului reconvențional din România.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate .
Dispune obligarea intimatului S. E. la plata către apelantă a sumei de 704,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în calea de atac .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică ,azi, 11 aprilie 2013.
Președinte, E. O. | Judecător, M. M. | |
Grefier, C. M. P. |
C.P. 16 Aprilie 2013
Redactat/tehnoredactat/M.M./20.05.2013
4 exemplare
Jud. fond L. M.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 794/2013. Tribunalul MUREŞ | Comisie rogatorie internaţională. Încheierea nr. 1882/2013.... → |
|---|
