Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 210/289/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 46
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. B.-I.
Judecător E. O.
Grefier C. Simineț
Pe rol judecarea apelului formulat de către pârâtul G. I., cu domiciliul în G., .,jud. M., împotriva sentintei civile nr. 1317/23.10.2012 pronunțată de Judecatoria Reghin în dosar nr._ .
Se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 26 martie 2013, concluzii scrise din partea intimatei.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în închierea de ședință din data de 12 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de 19 martie 2013, respectiv 26 martie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1317/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta M. N. in contradictoriu cu paratul G. I.. A dispus exercitarea in comun a autoritatii parintesti asupra minorelor G. D. I. (n.13.04.2008) si G. R. M. (n.08.01.1997). A stabilit locuinta celor doua minore la mama reclamanta, in . nr.140, jud. Sibiu urmand ca orice schimbare ulterioara a locuintei sa aiba loc doar cu acordul prealabil al tatalui parat.A fost obligat paratul la plata unei pensii de intretinere de 230 de lei, cate 115 lei pentru fiecare minora.Pensia de intretinere in favoarea minorei R. M. se va achite incepand de la data de 23.01.2012 iar pensia de intretinere in favoarea minorei D. I. de la data la care aceasta se va stabili efectiv la locuinta mamei reclamante, urmand ca pentru ambele minore pensia sa fie platita pana la majoratul acestora sau alte dispozitii ale instantei.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea reconventionala formulata si precizata de paratul G. I. in contradictoriu cu reclamanta M. Nadi, fiind stabilit in favoarea paratului urmatorul program de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorele R. M. si D. I.:
- o vizita in prima sambata din luna, de la orele 14 la orele 20, in localitatea de domiciliu a minorelor;
- cate o luna in fiecare vacanta de vara.
Totodată, a fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata de 10,5 lei, fiind respinsă cererea paratului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că căsătoria dintre reclamantă si pârât a fost desfăcuta prin divorț, conform sentinței civile nr.522/28.03.2011 pronunțată de Judecătoria Reghin prin care s-a dispus și încredințarea minorelor către tatăl acestora, pârâtul din prezenta cauză.
Hotărârea de încredințare a minorelor a avut in vedere in principal înțelegerea intervenită intre soți precum si aprecierea instanței care a considerat că tatăl oferă garanții morale si materiale optime pentru creșterea si educarea acestora.
Ulterior desfacerii căsătoriei si in conformitate cu dispozitiile instanței de judecata, minorele au rămas in grija tatălui, locuind împreună cu acesta in . R. M. a frecventat Școala Generala din localitate iar minora D. I., Grădinița cu program prelungit.
Asa cum rezulta din ansamblul probelor administrate in cauză, deși minorele au fost relativ bine îngrijite de tatăl pârât si de bunica paternă, acestea resimt acut lipsa mamei.
Cu ocaza audierii din data de 29.06.2012 minora R. M. a arătat ca in luna ianuarie a fost in vizită la mama sa in loc. P. de Jos iar la întoarcerea acasă a avut o discuție in contradictoriu cu tatăl sau (ocazie cu care acesta, nervos fiind s-a comportat nepotrivit, împingând-o) discuție in urma căreia a decis ca dorește sa locuiască in continuare cu mama sa, aducându-i si mamei la cunoștință decizia luata, aceasta, răspunzând apelului făcut de minora s-a deplasat in . toate formalitățile necesare transferului minorei la unitatea școlară din . unde aceasta studiază in prezent.
Din data de 15 ianuarie 2012 minora R. M. locuieste impreuna cu mama sa si cu actualul sot al acesteia in . jud. Sibiu, unde frecventeaza si cursurile scolii din localitate, asa cum rezulta din adeverinta emisa de unitatea scolara (f.75).
De cand s-a mutat impreuna cu mama ei, minora, cu permisiunea acesteia si-a mai vizitat tatal, de doua ori.
In ceea ce il priveste pe pârât, acesta nu a fost de acord cu schimbarea locuintei minorei la mama sa, in principal pentru ca minora i-a fost incredintata prin hotararea de divort si pentru ca apreciaza ca mama reclamanta este prea permisiva si nu ar fi in masura sa ii acorde acesteia o educatie potrivita.
In privinta minorei D. I., instanta de fond a reținut ca aceasta are varsta de 4 ani si frecventeaza Gradinita din loc. G., de cresterea si educarea acesteia ocupandu-se tatal parat impreuna cu bunica paterna.
Asa cum rezulta din ancheta sociala efectuata la domiciliul tatalui, acesta ii asigura minorei conditii optime de crestere si dezvoltare.
Din probele testimoniale administrate in cauza instanta de fonda retinut ca minora D. I. este relativ bine ingrijita de tatal parat si de bunica paterna, la ingrijirea acesteia contribuind si soara sa mai mare, minora R. M..
In ceea ce priveste legaturile minorei cu mama sa, acestea au fost insuficiente in perioada ce a urmat divortului parintilor sai.
Din probele testimoniale admisintrate in cauza a rezultat ca minora a fost vizitata de mama la gradinita si uneori si de bunica materna, iar la serbarea ocazionata de ziua de 8 martie, in anul 2011 minora a venit insotita de ambii parinti.
Educatoarea Dariei din perioada 2010-2011, martora M. (f.42) a remarcat o schimbare a comportamentului acesteia dupa divort iar actuala educatoare (martora T.-f.38) a aratat ca paratul i-a solicitat sa nu ii permita Dariei sa vorbeasca la telefon cu mama sau sa plece de la gradinita impreuna cu mama sau bunica materna.
A mai relatat in fata instantei de fond un incident, cand, cu ocazia unor activitati derulate in cadrul gradinitei minora D. I. ar fi spus “eu nu am mama”.
Cu ocazia audierii minorei R. M. in data de 29.06.2012 aceasta a sustinut ca tatal parat nu ii permite minorei D. I. sa vorbesca cu mama sa la telefon si ii spune adesea ca nu are mama si ca mama sa a parasit-o.
Avand in vedere ca nici una din anchetele sociale efectuate la domiciliile celor doua parti nu cuprind componenta psihologica, iar prevederile legale incidente in materie impun ca la luarea oricarei hotarari privitoare la minori instanta sa aiba in vedere concluziile raportului de ancheta psihosociala (art.486, 496, art.396 etc. NCC) instanta de fond a dispus efectuarea unui raport de evaluare psihologica a celor doua minore, raport efectuat de organizatia nonguvernamentala “Salvati Copii Romania (f.84 dosar fond)”.
In privinta minorei D. I. se retine faptul ca in raport de alti copii de aceeasi varsta aceasta are deficite de achizitii la nivel cognitiv, emotional si social pe un fond de insuficienta stimulare.
Aceste concluzii se coroboreaza cu diagnosticul de tulburare anxioasa si tulburare hiperkinetica (ADHD) pus de medicul specialist in neurologie si psihiatrie pediatrica dr. B. M. in urma examinarii minorei la data de 22.03.2012 (f.80).
In cuprinsul raportului de evaluare psihologica se arata faptul ca mama detine abilitati parentale, constand in metode pozitive de invatare si dezvoltare de noi comportamente in ceea ce o priveste pe daria.
Cu privire la tatal parat se arata ca acestuia ii lipsesc metodele de educare pozitiva fata de D. iar minora nu este complianta, ignorand cerintele tatalui.
Atitudinea tatalui in ceea ce o priveste pe D. relativ la modul cum acesta
i-o prezinta minorei pe mama reclamanta este una gresita, de natura a accentua trauma emotionala cauzata Dariei de despartirea parintilor. Atasamentul tatalui fata de minora este de necontestat, dar modul in care acesta se raporteaza la mama reclamanta este eronat si releva faptul ca paratul nu a deposit anumite frustrari legate de desfacerea casatoriei pe care le rasfrange in mod involuntare si asupra fiicei sale, inducandu-i acesteia ideea ca nu are mama sau ca a fost abandonata de mama sa. O asemenea conduita a paratului poate sa produca efecte negative iar alienarea minorei de unul dintre parinti va produce consecinte deosebit de grave, efecte pe termen lung asupra evolutiei psihice si afective ale acesteia, multe dintre ele imposibil de anticipat in acest moment.
In privinta minorei R. M., s-a considerat ca aceasta este la o varsta la care isi poate exprima opinia in legatura cu parintele impreuna cu care doreste sa locuiasca, iar dorinta exprimata de aceasta este de a locui impreuna cu mama sa si daca este posibil si cu sora sa mai mica.
Relatiile tensionate dintre minora si tatal acesteia se datoreaza in parte si transformarilor pe care adolescenta le provoaca in plan psiho-afectiv/comportanmental si in raport de specificul acestei perioade mama reclamanta pare mai in masura sa raspunda nevoilor specifice ale minorei.
Stiul parental permisiv la care se face referire in raportul de evaluare nu este in mod obligatoriu unul negativ, atata vreme cat strictetea si rigorile impuse de tatal parat s-au reprecutat negativ asupra minorei, determinand-o sa caute si sa solicite sprijinul mamei sale.
In ceea ce o priveste pe mama reclamanta, aceasta a facut eforturi pentru a pastra in mod permanent legatura cu fiicele sale dupa desfacerea casatoriei, a achitat periodic sumele stabilite in sarcina sa cu titlu de obligatie de intretinere si a facut eforturi constante pentru a crea conditii optime si un mediu propice cresterii celro doua minore.
Din cuprinsul anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantei s-a retinut nu numai faptul ca exista conditii corespunzatoare pentru cresterea minorelor dar si faptul ca actualul sot al reclamantei este de acord si isi doreste ca fiicele sotiei sale sa locuiasca impreuna cu ei.
Reclamanta a manifestat un interes deosebit si pentru situatia scolara a minorei R. I., efectuand toate demersurile necesare in vederea transferului acesteia la scoala din P. de Jos imediat ce a luat la cunostinta despre dorinta minorei de a locui impreuna cu ea.
Apreciind ca in cauza nu exista motive care sa justifice exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte instanta de fond, în temeiul art.483, 487, 503, 504 și 397 din NCC a dispus ca autoritatea parinteasca asupra minorelor sa fie exercitata in comun de catre ambii parinti.
In ceea ce priveste locuinta minorelor, pentru considerentele anterior expuse aceasta a fost stabilita la mama reclamanta, avand in vedere concluziile raporatelor de ancheta sociala si ale raportului de evaluare psihologica, precum si optiunea minorelor.
In privinta cererii reconventionale, instanta de fond a apreciat ca aceasta este pe deplin intemeiata in privinta ambelor minore si avand in vedere acordul exprimat de reclamanta in vederea stabilirii programului de vizitare al minorelor, vazand si prevederile art.496 NCC, cererea reconventionala va fi admisa in intregime, asa cum a fost formulata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant G. I., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul stabilirii domiciliului minorei D. I. la pârâtul-reclamant și obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel.
În motivare, pârâtul-reclamant a reiterat în esență considerentele sentinței atacate și a arătat că de creșterea și educarea minorei D. I., în vârstă de 4 ani s-a ocupat el împreună cu bunica paternă. Legăturile minorei cu mama sa au fost insuficiente pe perioada ce a urmat divorțului. Potrivit anchetei sociale efectuate la domiciliul său, i-a asigurat minorei D. I. condiții optime de creștere și dezvoltare. Atașamentul minorei față de pârâtul-reclamant este de necontestat iar modul în care el se raportează la mama reclamantă nu este eronat, reușind să depășească frustrările legate de desfacerea căsătoriei, nefiind adevărat că i-ar fi spus minorei că nu are mamă, că a fost abandonată de mama sa, ci doar că mama sa nu este o persoană morală și etică și nu corespunde modelului normal de mamă.
Reclamanta-pârâta a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului, arătând în esență că hotărârea criticată este legală și temeinică.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac prevăzută de art.295 alin.1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Tribunalul reține că prin cererea de apel, pârâtul-reclamant a solicitat doar stabilirea domiciliului minorei D. I. la pârâtul-reclamant, formulând critici în privința dispozițiilor hotărârii instanței de fond ce o vizează pe minora R. M., doar prin concluziile pe fondul apelului. În consecință, Tribunalul se consideră legal investit numai cu privire la solicitările pârâtului-reclamant din cererea de apel, raportat la prevederile art. 284 și 287 C.proc. civ. coroborate cu art. 150 C. proc. civ.
Probatoriul administrat în cauză justifică stabilirea domiciliului minorei D. I. la mamă.
Potrivit raportului de evaluare psihologica a minorei D. I.(filele 84 -85 dosar fond) se retine faptul ca in raport de alti copii de aceeasi varsta aceasta are deficite de achizitii la nivel cognitiv, emotional si social pe un fond de insuficienta stimulare (de exemplu, nu cunoaște culorile, nu știe să facă n joc de puzzle, nu știe unde locuiește, nu știe să numească fructe comune și nici animale comune, nu poate numi educatoarele pe care le cunoaște de trei ani de zile, etc). Igiena minorei nu era corespunzătoare: avea unghiile neîngrijite și murdare, rochița era murdară, picioarele și mâinile fetiței nu erau bine spălate.
In cuprinsul raportului de evaluare psihologica se arata faptul ca mama detine abilitati parentale, constand in metode pozitive de invatare si dezvoltare de noi comportamente in ceea ce o priveste pe D.. Cu privire la tatal parat se arata ca acestuia ii lipsesc metodele de educare pozitiva fata de D. iar minora nu este complianta, ignorand cerintele tatalui.
Contrar susținerilor pârâtului-reclamant, acesta are o atitudine neadecvată în ceea ce privește relația reclamnatei-pârâte cu minora D.-I., aceasta din urmă arătând cu ocazia audierii sale în Camera de Consiliu(fila 47 dosar fond) că îi este dor de mama, vrea să o vadă, dar tatăl nu îi dă voie.
În mod judicios a reținut instanța de fond că atitudinea tatalui in ceea ce o priveste pe D. relativ la modul cum acesta i-o prezinta minorei pe mama reclamanta este una gresita, de natura a accentua trauma emotionala cauzata Dariei de despartirea parintilor. Atasamentul tatalui fata de minora este de necontestat, dar modul in care acesta se raporteaza la mama reclamanta este eronat si releva faptul ca paratul nu a depășit anumite frustrări legate de desfacerea căsătoriei pe care le rasfrânge in mod involuntare si asupra fiicei sale, inducandu-i acesteia ideea ca nu are mama sau ca a fost abandonata de mama sa. O asemenea conduita a paratului poate sa producă efecte negative pe termen lung asupra evolutiei psihice si afective a minorei.
Față de cele expuse, apreciind hotărârea apelată ca fiind legală și temeinică, Tribunalul în temeiul art. 296 C. proc. civ., va respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul-reclamant G. I., împotrva sentintei civile nr. 1317/23.10.2012 pronunțată de Judecatoria Reghin în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul-reclamant G. I., cu domiciliul în G., .,jud. M., împotrva sentintei civile nr. 1317/23.10.2012 pronunțată de Judecatoria Reghin în dosarul nr._ .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2013.
Președinte, M. B.-I. | Judecător, E. O. | |
Grefier, C. Simineț fiind în concediu semnează grefier șef secția civilă C. Șimon |
Red.M.B.I/19.04.2013
Tehnored.C.S./25.04.2013
7 pag/6 ex.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul MUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 693/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
