Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 287/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 885/320/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 287/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte P. M.
Judecător M. L.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta MESAROS (R.) C. M., domiciliată în comuna Pogăceaua, ., jud.M. și de pârâtul R. F., domiciliat în ., jud.M. împotriva sentinței civile nr.8599/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 19 noiembrie 2013 și apoi pentru termenul de azi.
Se mai constată că la data de 19 noiembrie 2013 au fost depuse la dosar din partea apelantei Mesaros C. M. concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8599 din 21.11.2012 a Judecătoriei Târgu M. s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta R. C. M. și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional R. F., s-a dispus sistarea stării de indiviziune a părților cu privire la bunurile comune al căror caracter a fost stabilit prin încheierea de admitere în principiu din 15.11.2011, atribuirea în natură pârâtului reclamant reconvențional a imobilului situat în comuna Pogăceaua, ., jud. M. compus din 3 camere, bucătărie, baie, cămară, hol, în suprafață de 127 mp, în valoare de_ lei și obligarea pârâtului reclamant reconvențional la plata în favoarea reclamantei pârâte reconvenționale a unei sulte în cuantum de_,5 lei reprezentând 1/2 din valoarea acestui imobil, s-a luat act de renunțarea reclamantei pârâte reconvenționale la drept cu privire la terenul în suprafață de 2 ha și 2400 mp situat în ., . ca vecinătăți pe G. A la nord, Râncian la est, E.E. la sud și D.E. la vest, fiind respinsă cererea de includere a acestui teren în masa partajabilă, s-a atribuit pârâtului reclamant reconvențional datoria în sumă de_,26 lei reprezentând rest neachitat la data de 02.10.2012 din contractul de credit nr. 2516/06.07.2007 și a fost obligată reclamanta pârâtă reconvențională la plata în favoarea pârâtului reclamant reconvențional a sumei de 8842,13 lei reprezentând partea sa de 1/2 din datoria comună, s-a dispus deducerea din sulta pe care pârâtul reclamant reconvențional o datorează reclamantei pârâte reconvenționale, pentru partea acesteia de 1/2 din imobilul menționat, suma de 8842,13 lei reprezentând partea reclamantei pârâte reconvenționale din datoria comună, obligând în final pe pârâtul reclamant reconvențional la plata către reclamanta pârâtă reconvențională a sumei de 7942,37 lei, a fost obligat pârâtul reclamant reconvențional la plata în favoarea Consiliului Local Pogăceaua a sumei de 1360,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 1/2 din taxa judiciară de timbru pentru care reclamanta pârâtă reconvențională a beneficiat de ajutor public judiciar, diferența de 1360,5 lei rămânând în sarcina statului, a obligat pe pârâtul reclamant reconvențional la plata sumei de 375,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 1/2 din valoarea raportului de expertiză în favoarea reclamantei pârâte reconvenționale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 673 ind. 6 Cod procedură civilă este necesară pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu, prin care a stabilit că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de câte 50%, dreptul de proprietate asupra unei case de locuit compuse din 3 camere, bucătărie, baie, hol, în suprafață de 127 mp, situată în . teren arabil în suprafață de 2 ha și 2400 mp situat tot în . acestea au o datorie comună în sumă de_ lei contractată prin contractul de credit 2516/06.07.2007. de asemenea, prima instanță a constatat că tractorul cu remorcă, plug și discul, nu fac parte din masa bunurilor comune, întrucât au ieșit din patrimoniul părților și autoturismul VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, . wvwzzz19zew327471, este bun propriu al pârâtului reclamant reconvențional R. F.. Prima instanță a mai reținut că în ședința publică din 05.09.2012, reclamanta pârâtă reconvențională a arătat că înțelege să renunțe la dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 ce îi revine din terenul în suprafață de 2 ha și 2400 mp situat în . încheierii interlocutorii și a renunțării la dreptul privind terenul menționat, prima instanță, în raport de cotele de contribuție fixate prin încheierea de admitere în principiu și cu compunerea masei de împărțit, prin sentința atacată, prima instanță a stabilit loturile ce revin fiecărei părți și sumele ce li se cuvin acestora cu titlu de sultă, astfel că în raport cu prevederile art. 667 ind. 9 Cod procedură civilă prima instanță a avut în vedere la stabilirea sultei ce se cuvine reclamantei pârâte reconvenționale, suma stabilită de expertul desemnat în cauză ca reprezentând valoarea imobilului casă de locuit, a luat act de renunțarea la drept cu privire la terenul de 2 ha și 2400 mp și a avut în vedere cuantumul datoriei comune la data pronunțării hotărârii, astfel cum aceasta rezultă din adeverința DJR18601 din 02.10.2012, respectiv suma de_,26 lei, instanța prezumând faptul că suma de_ lei achitată de numita B. E. O. este o liberalitate făcută ambilor soți, în condițiile în care părțile nu au dovedit că liberalitatea a fost făcută în considerarea persoanei unuia dintre soți. Prima instanță a mai reținut că împrejurarea că, dintr-o eroare de redactare s-a solicitat creditoarei BCR, comunicarea situației creditului la 21.12.2010, iar nu la data de 22.02.2010, data desfacerii căsătoriei, nu este de natură să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată, în condițiile în care, așa cum rezultă din adeverința eliberată de creditoare, coroborată cu răspunsul reclamantei pârâte reconvenționale la interogatoriu rezultă că aceasta nu a achitat nicio sumă din acest credit. În ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță a reținut că reclamanta pârâtă reconvențională a beneficiat de ajutor public judiciar, fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 2721 lei iar cheltuielile cu efectuarea expertizei de evaluare în sumă de 751 lei au fost suportate de reclamanta pârâtă reconvențională, pârâtul reclamant reconvențional achitând taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale în sumă de 300 lei și suma de 595 lei onorariu avocațial, prima instanță dispunând față de culpa procesuală comună a părților, compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei de 597,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 300 lei aferentă cererii reconvenționale și 1/2 din onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta pârâtă reconvențională care a solicitat modificarea în parte a hotărârii, în sensul reținerii în masa partajabilă a tractorului cu remorcă, plug și disc și atribuirea acestui bun către apelanta reclamantă pârâtă reconvențională a cotei de 50% din valoarea acestui bun, în sumă totală de 20.000 lei și a reținerii în masa partajabilă a_ lei (jumătate din creditul BCR) deoarece cu această sumă s-a renovat casa, cealaltă jumătate fiind folosită de intimatul pârât reclamant reconvențional cu concubina B. E. O. (dovada fiind că aceasta a achitat 1256 lei cu titlu de rate).
În motivarea declarației de apel, apelanta reclamantă pârâtă reconvențională a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică întrucât prin nereținerea în masa partajabilă a tractorului cu remorcă, plug și disc apelanta reclamantă pârâtă reconvențională a fost prejudiciată cu suma de_ lei respectiv cota de 50% din valoarea acestui bun, apreciind că instanța de fond nu a cercetat înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa emisă de Primăria Pogăceaua, în care apare impozitul auto pentru respectivul tractor. Apelanta reclamantă pârâtă reconvențională mai arată că în mod netemeinic prima instanță a reținut în masa partajabilă creditul de_ lei deși numai_ lei au fost folosiți de părți pentru renovarea casei, restul fiind folosit de intimatul pârât reclamant reconvențional cu concubina sa B. E. O. care a și achitat suma de 1256 lei cu titlu de rate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 – 296 Cod procedură civilă.
La cererea de apel au fost anexate în copie comunicarea sentinței civile atacate și sentința civilă atacată, adresa emisă de Primăria Pogăceaua, cartea de identitate a apelantei reclamante pârâte reconvenționale și împuternicire avocațială.
La data de 05 martie 2013 pârâtul reclamant reconvențional a depus prin registratura instanței aderare la apelul declarat de apelanta reclamantă pârâtă reconvențională solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate și a încheierii de admitere în principiu din 15.11.2011, în sensul excluderii din masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei a imobilului casă de locuit situată în comuna Pogăceaua, ., jud. M. întrucât acest imobil nu este bun comun dobândit în timpul căsătoriei, fiind proprietatea tatălui intimatului pârât reclamant reconvențional, și exonerarea sa de la plata sumei de 1360,5 lei reprezentând 1/2 din taxa de timbru datorată de reclamanta pârâtă reconvențională R. C. M., care să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de aderare la apel, apelantul pârât reclamant reconvențional a arătat că atât sentința cât și încheierea, sunt netemeinice și nelegale în condițiile în care în mod cu totul nejustificat și contrar probelor dosarului în masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei a fost inclus și imobilul menționat. Deși din probele administrate în primă instanță rezultă că imobilul a fost proprietatea bunicilor apelantului pârât reclamant reconvențional pentru ca ulterior să devină proprietatea tatălui acestuia, care a permis părților să locuiască în imobil, în timpul cât părțile au locuit în imobil acestea au făcut numai lucrări de întreținere, iar situația juridică a imobilului nu a fost schimbată niciodată, imobilul rămânând proprietatea tatălui apelantului pârât reclamant reconvențional, prima instanță a reținut că imobilul are calitatea de bun comun al părților. În opinia apelantului pârât reclamant reconvențional prima instanță a reținut doar o prezumție judecătorească în acest sens, deși judecătorul cauzei a reținut că probele administrate sunt contradictorii în pofida faptului că dobândirea proprietății asupra imobilului trebuie dovedită cu probe certe și nu se poate baza pe prezumții.
În ce privește obligarea apelantului pârât reclamant reconvențional la plata sumei de 1360,5 lei reprezentând 1/2 din taxa judiciară de timbru datorată de către apelanta reclamantă pârâtă reconvențională, apelantul pârât reclamant reconvențional arată că în condițiile în care masa bunurilor comune stabilită de instanță și supusă partajului este eronată, prin includerea imobilului casă de locuit, acesta nu poate fi obligat la plata acestei sume numai pe baza simplelor susțineri ale apelantei reclamante pârâte reconvenționale, conform căreia imobilul ar fi bun comun.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 293 Cod procedură civilă.
La data de 27 martie 2013 apelantul pârât reclamant reconvențional a depus întâmpinare la apelul declarat de apelanta reclamantă pârâtă reconvențională solicitând respingerea acestuia.
În motivarea întâmpinării, apelantul pârât reclamant reconvențional a arătat că apelul declarat de apelanta reclamantă pârâtă reconvențională este inadmisibil întrucât în cauză a fost pronunțată o încheiere de admitere în principiu la data de 15.11.2011 potrivit dispozițiilor art. 673 ind. 6 Cod procedură civilă prin care a fost stabilită masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. Potrivit art. 673 ind. 8 Cod procedură civilă, încheierea pronunțată poate fi atacată odată cu fondul iar cererea de apel formulată de apelanta reclamantă pârâtă reconvențională nu vizează încheierea din 15.11.2011, astfel că apelanta reclamantă pârâtă reconvențională este de acord cu cele cuprinse în această încheiere deși critică componența bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și în acest context apelul declarat de aceasta este inadmisibil.
Privitor la nemotivarea apelului apelantul pârât reclamant reconvențional apreciază că din cererea de apel nu rezultă care sunt motivele de fapt astfel că această cerere nu întrunește condițiile prevăzute de art. 287 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă ceea ce atrage decăderea apelantei reclamante pârâte reconvenționale din posibilitatea de a motiva apelul.
În ce privește fondul, față de motivele invocate de apelanta reclamantă pârâtă reconvențională, se arată în întâmpinare că acestea sunt nefondate, deoarece simpla dovadă a faptului că în fișa fiscală a apelantului pârât reclamant reconvențional apar impozite auto neachitate nu poate proba faptul că autoturismele sunt în proprietatea sa de vreme ce din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că tractorul cu remorca, plug și disc au fost înstrăinate la data de 15.08.2008, contractul de vânzare-cumpărare nefiind anulat și până la proba contrară produce efecte juridice. Se mai arată că netranscrierea tractorului și remorcii pe numele noului proprietar, din punct de vedere fiscal creează în sarcina apelantului pârât reclamant reconvențional posibilitatea de a acționa pe cumpărător în justiție pentru a-l obliga să procedeze la transcriere și a achita contravaloarea impozitului aferent, înregistrarea fiscală neavând efect translativ de proprietate. În acest context, apelantul pârât reclamant reconvențional apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că tractorul cu remorcă, plug și disc nu face parte din masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei părților. Privitor la creditul de_ lei acesta arată că natura acestuia a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar iar apelanta reclamantă pârâtă reconvențională nu a contestat-o, aceasta contestând doar folosința acestui credit, fără însă a proba afirmațiile făcute.
Apelurile au fost timbrate cu taxă judiciară de timbru în sumă de 503 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei de către apelantul pârât reclamant reconvențional și taxă judiciară de timbru în sumă de 150 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei de către apelanta reclamantă pârâtă reconvențională.
La termenul din 9 aprilie 2013 apelanta reclamantă pârâtă reconvențională a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul reclamant reconvențional R. F. admiterea apelului declarat de reclamanta pârâtă reconvențională și pe cale de consecință modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul reținerii în masa partajabilă a tractorului cu remorcă, plug și disc și a cotei de 50% din creditul BCR, reiterând parte din motivele invocate în declarația de apel.
La întâmpinare apelanta reclamantă pârâtă reconvențională a anexat în copie certificată adresa emisă de Primăria Pogăceaua cu privire la rolul fiscal al apelantului pârât reclamant reconvențional.
La dosar au mai fost depuse în copie certificată dosar fiscal – patrimoniu emis de Primăria comunei Pogăceaua și la termenul din 12 noiembrie 2013 au fost audiați martorii C. P. F. și P. D..
Potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În raport de aceste dispoziții, tribunalul urmează a analiza cu precădere excepția inadmisibilității apelului declarat de apelanta reclamantă pârâtă reconvențională, excepție invocată de pârâtul reclamant reconvențional. În acest sens, tribunalul reține că deși în declarația de apel a fost menționată expres numai sentința civilă pronunțată în cauză, din motivarea declarației de apel rezultă faptul că apelanta reclamantă pârâtă reconvențională a atacat și încheierea interlocutorie pronunțată de prima instanță, fiind evident faptul că aceasta este nemulțumită de neincluderea în masa partajabilă a tractorului cu remorcă, plug și disc și includerea întregului credit contractat. Față de faptul că din motivarea declarației de apel rezultă fără dubiu faptul atacării și a încheierii interlocutorii pronunțate de prima instanță, tribunalul apreciază că excepția inadmisibilității apelului declarat de apelanta reclamantă pârâtă reconvențională este neîntemeiată și pe cale de consecință urmează a o respinge.
Procedând la examinarea apelurilor declarate, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 295 – 296 Cod procedură civilă pentru motivele expuse în continuare, tribunalul apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a le respinge.
Astfel, tribunalul reține că apelanta reclamantă pârâtă reconvențională critică hotărârea primei instanțe pentru includerea în masa bunurilor de împărțit a întregului credit contractat, deși jumătate din acesta, susține apelanta reclamantă pârâtă reconvențională a fost utilizat de fostul său soț în scopuri străine căsătoriei, și pentru excluderea din masa partajabilă a tractorului cu remorcă, plug și disc.
Privitor la tractorul cu remorcă, plug și disc, tribunalul reține că potrivit probelor administrate în cauză, acesta a fost înstrăinat în timpul căsătoriei. Astfel, din copia contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (f. 51 dosar de fond), rezultă că tractorul agricol cu plug, disc și remorcă a fost înstrăinat la data de 15.08.2008, respectiv în timpul căsătoriei părților, contractul de vânzare cumpărare fiind un contract sinalagmatic ce produce efecte de la momentul întâlnirii acordului de voință a părților contractante, astfel că pentru existența și valabilitatea acestui contract nu este necesară îndeplinirea vreunei alte formalități, cum ar fi radierea autovehiculului de pe numele vânzătorului sau înmatricularea pe numele cumpărătorului, aceste formalități având un alt rol și scop decât cel de validare a contractului de vânzare cumpărare. Simplul fapt al existenței unor înregistrări în rolul fiscal al apelantului pârât reclamant reconvențional al bunului impozabil tractor cu remorcă, plug și disc nu este de natură a proba existența în patrimoniul acestuia a respectivului bun ci poate cel mult proba faptul că ulterior înstrăinării vânzătorul nu a efectuat formalitățile de radiere a acestui bun din evidențele fiscale neglijându-și obligațiile ce îi reveneau în acest sens.
Față de acest aspect, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a exclus din masa bunurilor de împărțit tractorul cu plug, disc și remorcă ce nu mai făcea parte din patrimoniul comun al părților la data desfacerii căsătoriei.
În ce privește creditul BCR, tribunalul reține că potrivit contractului de credit nr. 2516/06.07.2007 creditul a fost contractat în timpul căsătoriei, având astfel regimul de datorie comună a părților, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, modalitatea de cheltuire a sumelor împrumutate neavând relevanță în calificarea datoriei drept comună, astfel că tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a procedat la includerea acestei datorii în masa bunurilor de împărțit. Tribunalul își însușește considerentele primei instanțe privitor la acest aspect, în sensul calificării obligației ca fiind comună prin cauza ei, fără a interesa dacă suma împrumutată a fost sau nu întrebuințată în mod efectiv pentru împlinirea nevoilor căsniciei, din probatoriu administrat rezultând că o mare parte a acestui împrumut a fost folosită în acest scop.
Referitor la imobilul casă de locuit, tribunalul apreciază că prima instanță în mod corect a inclus imobilul casă de locuit în masa bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, și își însușește considerentele primei instanțe în acest sens. Astfel, tribunalul reține că în cauză a fost probat testimonial faptul că părțile au dobândit imobilul în urma unui partaj voluntar după bunicul apelantului pârât reclamant reconvențional, iar în timpul căsătoriei părțile au adus elemente noi vechiului imobil de natură a conduce la concluzia că imobilul existent la data desfacerii căsătoriei era unul nou, având calitatea de bun comun dobândit în timpul căsătoriei. Potrivit martorilor audiați în cauză M. I. și M. I. părțile au cumpărat imobilul de la moștenitorii defunctului R. E., bunicul apelantului pârât reclamant reconvențional, în schimbul sumei de 3600 lei, iar părțile au făcut ulterior investiții la acel imobil, comportându-se față de acesta ca proprietari, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de apel.
În ce privește obligarea apelantului pârât reclamant reconvențional la plata a 1/2 din taxa judiciară de timbru datorată de reclamantă, tribunalul apreciază că față de respingerea apelului declarat de acesta, suma este corect stabilită, partea fiind căzută în pretenții în parte, astfel încât apelantul pârât reclamant reconvențional are obligația suportării, în măsura în care a căzut în pretenții a taxei judiciare de timbru cu privire la care partea adversă a beneficiat de ajutorul public judiciar, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică sub acest aspect, astfel încât urmează a fi menținută. Astfel, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 18 OG 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, partea căzută în pretenții urmând a fi obligată la plata către stat a acestor sume. Astfel, având în vedere soluția primei instanțe cu privire la fondul cauzei, apelantul pârât reclamant reconvențional este parțial căzut în pretențiile apelantei reclamante pârâte reconvenționale, urmând în consecință a suporta în parte, sumele cu privire la care reclamanta pârâtă reconvențională a beneficiat de ajutor public judiciar.
Față de respingerea ambelor apeluri, tribunalul apreciază că în cauză nu se impune obligarea reciprocă a părților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității apelului declarat de apelanta M. (fostă R.) C.-M., excepție ridicată de intimatul apelant R. F. prin întâmpinare.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta M. (fostă R.) C.-M., domiciliată în comuna Pogăceaua, ., jud.M., împotriva sentinței civile nr. 8599 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul R. F., domiciliat în ., jud.M., împotriva sentinței civile nr. 8599 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013.
Președinte, P. M. | Judecător, M. L. | |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:M.L./03.12.2013
M.T./4 ex./05.12.2013
Jud.fond:F. G. M.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 693/2013. Tribunalul MUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 794/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
