Fond funciar. Decizia nr. 517/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 517/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 501/251/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 517/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. T.
Judecător L. D.
Judecător E. O.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul-recurent L. I., cu domiciliul în Oradea, ., jud. Bihor împotriva sentinței civile nr. 161/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 mai 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, s-a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 28 mai 2013, apoi la data de azi, 4 iunie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 161 din 14.02.2013 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Luduș s-a respins acțiunea formulată de reclamanta D. V. în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURLOR ACĂȚARI și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut reclamantul L. I.I. solicită în contradictoriu cu pârâții și intimatele să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate pentru suprafața de 3,32 ha pe numele reclamantului, iar în subsidiar să se constate nulitatea absolută și parțială a titlului de proprietate nr._ din 22.10.1998, în ce privește suprafața de 1.000 mp teren intravilan, . și 717 și să se stabilească că reclamantul a dobândit în calitate de moștenitor după L. A. suprafața de 1.000 mp teren intavilan, identificată în . și 717 situate administrativ în Chețani, nr.198, înscrisă în CF 372, Chețani, nr. top 306, 307. Se solicită obligarea Comisiei Locale de fond funciar Chețani la punerea în posesie a reclamantului iar C. județeană la eliberarea titlului d eproprietate pe numele acestuia, în ceea ce privește suprafața de 1.000 mp teren intravilan. În drept acțiunea reclamantului este motivată pe disp. Art.III alin.1 lit.a din Legea 169/1977, L.18/1991 Rep., și HG 890/2005. S-a mai reținut că în baza Legii 18/1991, la data de 09 martie reclamantul L. I., la înțelegere cu părinții săi, depune la C. L. de fond funciar Chețani două cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, o cerere în numele lui M. I.G. ( tatăl vitreg ) și o alta în nume propriu, așa cum de altfel recunoaște și cum rezultă din copiile acestora aflate la dosar ( fila 65, 48 și 112). În privința titlului a cărui anulare se cere, instanța reține că acesta a fost eliberat fără a se încălca prevederile legilor fondului funciar în vigoare la acea dată. Astfel M. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu cererea nr. 243/09.03.1991, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3,42 ha, fiind înscris în anexa 2 a, poziția 34. La 14.08.1998 s-a întocmit fișa de punere în posesie, s-a eliberat apoi titlul de proprietate nr._/10 octombrie 1998, fără a se contesta vreun moment această suprafață, în termenul expres prevăzut de L.18/1991 în vigoare la acea dată. Solicitarea terenului s-a făcut în baza cererii de înscriere în CAP a lui M. Gh, a evidențelor registrelor agricole din anii 1951-1955, 1956-1958, registrul cadastral al posesorilor din anul 1998 Chețani ( fila 58 ). Prin urmare, în condițiile în care defunctul M. I.G. era împreună cu soția, la data înscrierii în CAP deținătorul unei case de locuit situată într-o zonă supusă cooperativizării- aspect notoriu în cauză – titlul de proprietate atacat a fost emis în mod corect în favoarea acestuia- art.23 alin.1 din L.18/1991 „ope legis”. Nu s-a contestat nici împrejurarea conform căreia pe terenul intravilan din Chețani înscris în titlul de proprietate al defunctului M. G., s-a edificat în 1970 propria casă de locuit. De reținut că părțile nu au intreprins demersurile administrative pentru evidențierea acestei case nu s-a dezbătut succesiunea după părinții părților. Toate acestea în condițiile în care reclamantului i-a fost validată întreaga suprafață de teren solicitată, în 3 etape: 1. în baza cererii nr.244/09.03.1990 formulată de L. I. prin care a solicitat suprafața de 2,35 ha teren a fost validată în anexa 2 a poziția 35 Chețani; 2.- în baza Hotărârii Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate nr.7/93, reclamantului i s-a mai aprobat suprafața de 0,87 ha teren ( filele 88,90, 103 și 104 dosar); 3.- prin cererea nr.582/1998 a solicitat suprafața de 0,48 ha ( 0,11 ha intravilan și 0,37 ha extravilan) fiind validată în anexa 2 a poziția 9 Chețani suprafața de 0,48 ha extravilan. Așadar în total i s-a aprobat suprafața de 3,60 ha ( filele 101-118 dosar ), eliberându-se titlul de proprietate nr._/22.04.2002 ( fila 18 dosar). Drepturile părților cu privire la casa de locuit edificată pe terenul intravilan, despre care reclamantul deși nu a formulat nici un petit dar a încercat să producă și probe despre apartenența acesteia la antecesorul său (bunic) este singurul interes al reclamantului în promovarea acestei acțiuni, însă, se impun demersuri administrative și apoi notariale în clarificarea acestor aspecte care nu fac obiectul prezentului dosar.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M.-Secția civilă la data de 19.03.2013, reclamantul L. I. a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 161 din 14.02.2013 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Luduș solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a arătat că inclusiv la înscrierile în CAP i s-a respectat dreptul de unic moștenitor al bunicului patern L. A., nefiind obligat să înscrie terenul moștenit în CAP fiind minor, prin hotărârea judecătorească atacată fiind dezmoștenit invocându-se Legea nr. 18/1991. Arată că este parțial greșită afirmația din motivarea instanței potrivit căreia a depus două cereri în înțelegere cu părinții, fiind adevărat că a scris și cererea pentru tatăl vitreg pe care l-a ascultat întotdeauna fără replică, știind că sarcina comisiei locale este să verifice cine are dreptul potrivit legii la reconstituire, nu să judece cine a scris cererea; invocă și faptul că până în anul 2011 nu a știut de existența CF 372, CF 47, CF 20 pe numele bunicului patern și nu a cunoscut cât teren a avut acesta sau cât teren au avut mama și tatăl vitreg; hotărârea este greșită și prin prisma faptului că reconstituirea se face în baza Legii nr. 18/1991 numai în favoarea proprietarilor sau a moștenitorilor care trebuie să facă această dovadă, iar tatăl său vitreg nu a fost niciodată proprietar, iar moștenitor a fost al lui M. I., fiind pus în posesie cu terenul lui L. A. și zestrea mamei 2,32 ha, neavând dreptul la terenul bunicului, fiind încălcate prevederile art. 11 din Hg nr. 131/1991 prin includerea terenurilor bunicului său în patrimoniul ce trebuia folosit pentru reconstituire și prin includerea sa între persoanele înscrise în CAP când ar fi trebuit trecut în anexa 7 conform art. 19 din HG nr. 131/1991; se mai arată că la . vitreg în CAP terenul familiei era format din 6,86 ha ale bunicului L. A. conform CF 47 și CF 20 extravilan, 0,29 ha cumpărate de tată L. I. senior căsătorit fiind cu mama sa, rezultând 7,15 ha cât era în registrul agricol, la aceste terenuri adăugându-se zestrea mamei sale de 2,32 ha neînscris în registrul agricol, în total 9,47 ha; în CAP s-au înscris mama și tatăl său vitreg cu cele 2,32 ha ale mamei, 0,29 ha cumpărate și 1,54 ha din terenurile bunicului, în total 4,15 ha, rămânând în proprietatea sa neînscrise în CAP 5,32 ha și intravilanul potrivit adresei nr. 1025, 1026 din 29.04.2011 de la primăria Chețani; se invocă încălcarea art. 13 din HG nr. 131/1991 prin lipsa dovezilor dreptului de proprietate, singura dovadă fiind cererea de intrare în CAP, iar evidențele registrelor agricole din anii 1951-1955, 1956-1958 au fost depuse la dosar arătând că toate bunurile înscrise avându-l drept cap de gospodărie pe M. Gh. Au fost ale lui L. A., iar invocarea registrului cadastral al posesorilor din anul 1998 este un anacronism prin raportare la decizia din 1991, ignorându-se și prevederile art. 6 din Legea nr. 1/2000. Arată recurentul că nu avea de ce să conteste hotărârea comisiei comunale și a celei județene, nefiind trecut intravilanul moștenit de la bunicul său, respectiv 0,04 ha arabil și 0,07 ha teren cu construcții, curte, cele 0,03 ha pe care le primise M. Gh. în intravilan nu constituiau intravilanul bunicului său, extrasul CF cu 372 cu intravilanul bunicului său era în dosarul de reconstituire al dreptului de proprietate care îi aparținea lui, în titlul de proprietate fiind în mod inexplicabil trecuți 3,42 ha pe numele lui M. Gh., altfel decât în adeverința de proprietate eliberată de comisia comunală. Se critică și considerentul instanței privind deținerea casei de locuit de către M. Gh. și soția sa la data înscrierii în CAP, aceștia fiind doar tutorele său (al recurentului) și soțul tutorelui fără a putea să-și însușească bunurile orfanului minor, mai mult, art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 nu se referă la deținător, ci la proprietar sau moștenitor, art. 24 fiind unicul care se referă la deținător, fiind falsă și afirmația potrivit cu care nu s-a contestat împrejurarea conform căreia pe terenul intravilan din Chețani înscris în titlul de proprietate al defunctului M. Gh. s-a edificat în anul 1970 propria casă de locuit, fiind greșită și impresia creată potrivit cu care a fost întreținut de tatăl său vitreg. Se critică și faptul reținut de către instanță potrivit cu care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren solicitate deoarece nu i s-a validat 0,11 teren intravilan cerut în conformitate cu Legea nr. 169/1997, teren cu nu fusese acordat tatălui vitreg potrivit adeverinței nr. 1059/17.09.1991
Pârâta intimată comisia L. de Fond funciar Chețani a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nemotivării recursului, iar pe fond solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
În motivare a arătat că instanța de fond a respins mod corect cererea reclamantei raportat la prevederile din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
În motivare a arătat că titlul de proprietate a fost eliberat fără a se încălca prevederile legale în vigoare la acea dată, acesta fiind eliberat pe baza documentației înaintate de C. locală de fond funciar Chețani.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Recurentul reclamant invocă nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat pe numele numitului M. G. și solicită ca pârâtele de rând 2 și 3 să-i elibereze un nou titlu de proprietate cu privire la suprafețele de teren cuprinse în titlul de proprietate a cărui anulare se solicită.
Prin motivare arată că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de bunicul său fiind eliberat titlul de proprietate nr._ la data de 22.04.2002, pârâta C. local motivând că pentru restul de teren de 3,42 ha nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate întrucât la data de 22.10.1998 s-a emis titlu de proprietate pe acest teren numitului M. G..
Tribunalul reține raportat la cele de mai sus că în condițiile în care reclamantul nu a contestat potrivit procedurii instituite de Capitolul IV din Legea nr. 18/1991 hotărârea comisei județene prin care s-a validat soluția comisiei locale de fond funciar în privința cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate, cererea sa de a obliga pârâtele de rând 2 și 3 la eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafețele de teren în privința cărora cererea sa a fost respinsă, este neîntemeiată. Persoanele care au formulat cerere de stabilire a dreptului de proprietate și sunt nemulțumite de hotărârile comisiilor de fond funciar privind modul de soluționare a cererilor lor, trebuie să uzeze de calea plângerii prevăzută de Capitolul IV din Legea nr. 18/1991.
Astfel, în condițiile în care îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 3,32 ha teren extravilan și 1.000 mp intravilan nu a fost constatată în condițiile Legii nr. 18/1991 potrivit procedurii instituite de aceasta, reclamantul neepuizând toate căile de atac puse la îndemâna sa împotriva soluției de respingere adoptate de comisia locală de fond funciar, instanța nu poate obliga pârâtele la eliberarea titlului de proprietate pentru aceste terenuri.
Legile adoptate în materia fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 245/2005) au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor și să conteste actele emise în condițiile precis determinate de lege. Etapele premergătoare emiterii titlului au ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate și amplasamentul terenului stabilit. Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire sau punere în posesie trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar care rezolvă acest gen de contestații, anterior emiterii titlului de proprietate. După eliberarea titlului asemenea contestații nu mai sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil, în reconstituirea proprietății.
În raport de aceste constatări se reține și faptul că independent de soluția ce s-ar da asupra cererii de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate eliberat pe numele defunctului M. G. reclamantul nu ar mai putea beneficia de dreptul de proprietate asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate al acestuia, condiții în care nu se mai impune nici analizarea motivelor de nulitate invocate cu privire la acest titlu de proprietate.
D. urmare, pentru considerentele expuse anterior, tribunalul în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul L. I., cu domiciliul în Oradea, ., jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 161/14.02.2013 pronunțată de către Judecătoria Luduș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 iunie 2013.
Președinte, A. T. | Judecător, L. D. | Judecător, E. O. fiind în concediu de odihnă semnează vicepreședintele instanței I. L. |
Grefier, M. V. fiind în concediu de odihnă semnează grefier șef secția civilă C. Șimon |
Red./Tehnored.AT/2ex./08.07.2013.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 811/2013.... | Anulare act. Decizia nr. 303/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
