Fond funciar. Decizia nr. 669/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 669/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 16004/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ NR. 669/2013
Ședința publică din data de 11 iulie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. S.
Judecător: A. A.-B.
Judecător: M. M.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant V. I., cu domiciliul în S. de M., .. 51, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 7227 din data de 15 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 04 iulie 2013, iar apoi pentru data de azi, 11 iulie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7227/15 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul Văideana I. în contradictoriu cu Instituția Primarului Comunei S. de M. și Instituția P. județului M. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin demersul judiciar promovat s-a urmărit de către reclamant atribuirea în proprietate privată a suprafeței de 1900 mp aferentă curții și grădinii casei de locuit situată în S. de M., ., jud. M., devenită ulterior .. 19, iar în prezent nr. 51.
S-a reținut de către instanța de fon că prin actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 22.02.1989 între Csoloka M. și Csoloka R., în calitate de vânzători și cumpărătorii V. L. și V. E., aceștia din urmă au dobândit în proprietate casa de locuit situată în S. de M. ., actualmente .. 19 cu mențiunea că vânzătorii convin la predarea în folosința veșnică a cumpărătorilor a întregii suprafețe de teren având „o lățime de 22 m și lungimea de 90 m".
Ulterior a fost întocmit și actul în formă autentică nr. 4668/05.04.1989 la notariatul de Stat Tg. M., între aceleași părți, obiect al vânzării fiind imobilele construcție, imobilul teren trecând în proprietatea statului român, fără a se menționa suprafața trecută în folosința cumpărătorilor.
S-a mai reținut că prin Ordinul P. Județului M. nr. 202/19.05.2005 i-a fost atribuită în proprietate autorului reclamantului numai suprafața de 1119 mp. teren din totalul de 1888 mp., întrucât anterior apariției Legilor nr. 58 și respectiv 59/1974, 69 mp. din acel teren a fost trecut în proprietatea Statului Român, iar după apariția Legii nr. 18/1991, prin Ordinul P. nr. 150/06.07.1999 suprafața de 150 mp din același teren a fost atribuită în proprietatea numiților: Koronka M., Koronka L., Koronka P., Mihaly T., Schweiser lulia și Loy E., iar prin Ordinul P. nr. 11/19.01.2004 suprafața de 550 mp. a fost atribuită ilegal în proprietatea numiților G. Jozsef și G. E..
Cu privire la acest din urmă ordin, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 2303/10.02.2011 a Judecătorie Tg. M. s-a constatat nulitatea absolută, fiind totodată dispusă restabilirea situației anterioare.
Față de această stare de fapt și față de prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 23 din același act normativ, instanța a arătat că în contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 4668/05.04.1989 la Notariatul de Stat Tg. M., nu s-a dispus de către părți cu privire la întinderea dreptului de folosință asupra terenului, acesta trecând în proprietatea statului fără stabilirea întinderii dreptului de folosință asupra terenului. De asemenea, s-a apreciat că la momentul la care s-a emis în ceea ce-l privește pe reclamant Ordinul P. cu nr. 202/19.05.2005, a fost analizată și întinderea drepturilor asupra ternului, stabilindu-se că această suprafață este cea pentru care s-a emis titlu, respectiv de 1119 mp.
Întrucât s-a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că autorii reclamantului au avut în folosință o suprafață de teren mai mare, s-a conchis că cererea reclamantului este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată în memoriul de recurs că sentința atacată este nelegală și netemeinică, reținându-se nejustificat faptul că nu s-a dovedit îndreptățirea reclamantului la o altă suprafață decât cea cuprinsă în Ordinul P..
Se apreciat că singurul considerent care ar fi putut justifica respingerea cererii l-ar reprezenta faptul că nu ar fi fost depuse la dosarul cauzei certificatul de moștenitor de pe urma defunctei Csaloka I. și contractul de vânzare cumpărare din data de 22.02.1989, acte care însă se depun alăturat declarației de recurs.
Susține recurentul că la momentul vânzării, în anul 1989 s-a atribuit în folosință veșnică a cumpărătorilor întreaga suprafață de teren cu o lățime de 22 m și lungime de 90 m, aceasta fiind singura posibilitate de atribuire a terenului raportat la legislația în vigoare atunci.
În ceea ce privește suprafața de terne care i-a fost atribuită reclamantului prin Ordinul, respectiv aceea de 1119 mp, se arată că la data respectivă nu fusese anulat Ordinul P. emis pentru suprafața de 550 mp în favoare numiților G. Jozsef și E.. Prin hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea acelui Ordin al P. s-a reținut acest a fost emis cu nesocotirea dreptului reclamantului.
În acest sens se mai arată și că instanța de fond nu a avut în vedere succesiunea cronologică a emiterii celor două Ordine ale prefectului, în mod nefundat reținându-se că nu ar fi fost depusă toată documentația necesară în vederea soluționării cererii.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă.
Alăturat declarației de recurs au fost depuse: certificat de moștenitor nr.348/1989 emis de Notariatul de Stat județean M. și contractul de vânzare-cumpărare din data de 22.02.1989.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs și având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect prevederile legale incidente în speță, însă a dat o eronată interpretare materialului probator, ajungând la o concluzie greșită cu privire la starea de fapt.
Astfel, în temeiul prevederilor art. 36 din legea nr. 18/1991, coroborate cu cele ale art. 23 alin.2 din același act normative, este reglementată trecerea terenului aferent în proprietatea privată a dobânditorilor construcțiilor înstrăinate în temeiul legii nr. 58/1974.
Considerentele expuse de către instanța de fond în ceea ce privește întindere suprafeței de teren care este aferentă construcție dobândite de către reclamant suportă unele nuanțări.
Astfel, trebuie remarcat faptul că, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4668/1989 de Notariatul de stat al județului M., între Csoloka M. de o pare și reclamant și soția acestuia în calitate de cumpărători, este în fapt o “continuare “ a contractului sub semnătură privată încheiat anterior ,la data de 22.02.1989 între aceleași părți și în care deși nu este indicată suprafața se face referire la laturile terenului, menționându-se că acesta are 22 m lățime și 90 m lungime, teren care în comună a părților, rezidând din contract, a trecut în folosința cumpărătorilor casei.
În ceea ce privește determinarea sferei noțiunii de „teren aferent ” care ar intra sub incidența legii, tribunalul arată că, deși în interpretarea dată de jurisprudență art. 36 din legea nr. 18/1991 s-a apreciat că dobânditorul construcție poate dobândii doar proprietatea asupra suprafeței care a format obiectul actului de atribuire a dreptului de folosință, atunci când se dovedește că intenția comună a părților din actul de înstrăinare a fost să se transmită dobânditorului întreaga suprafață deținută ca teren aferent casei de locuit, dobânditorul construcției este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren ca a format obiectul actului de înstrăinare.
După cum mai sus s-a arătat, intenția comună ce reiese din contractul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată ce a precedat încheierea contractului în formă autentică este în sensul transmiterii dreptului de folosință asupra întregii suprafețe de teren de 1980 mp.
Trebuie remarcat în acest sens și faptul că, nota de constatare a Instituției P. județului M. din data de 10.11.2011 ( filele 10-11 dosar fond ) se menționează că acest contract atestă dreptul petentului de a solicita suprafața de teren aferentă construcțiilor în conformitate cu prevederile art. 36 ali.2 și 3 din Lege nr.18/1991.
Raportarea îndreptățirii reclamantului recurent la a obține beneficiul legii, la cele dispus prin Ordinul P. nr. 202/19.05.2005 nu poate duce la o concluzie corectă, în contextual în care prin acest ordin nu se putea dispune cu privire la o altă suprafață, în condițiile în care pentru suprafața de 550 mp fusese emis un alt Ordin al prefectului.
De altfel, această stare de fapt a determinat demersul judiciar al reclamantului în ceea ce privește anulare Ordinului P. emis în favoare lui Gabos Jozsef și E., în cadrul respectivei proceduri reținându-se cu putere de lucru judecat că V. I. ( reclamantul recurent din prezenta cauză ), are interes legitimat prin raporturile juridice create de contractul de vânzare cumpărare.
În consecință, tribunalul conchide că s-a dovedit în cauză faptul că noțiunea de teren aferent imobilul construcție ce poate intra sub incidența art. 36 din Legea nr. 18/1991 cuprinde și acest teren de 550 de mp .
În ceea ce privește aspectul reținut de către instanța de fond în sensul că nu ar fi fost depusă întreaga documentație la dosarul administrativ, tribunalul constată că, urmare a celor solicitate prin adresa nr. 5606/08.09.2011 a Primăriei S. de M. prin care, s-a pus în vedere petentului reclamant să prezinte față de actele anterior depuse și următoarele documente: extras CF, declarația pe propria răspundere a solicitantului și plan de situație în conformitate cu planul parcelar, iar petentul s-a conformat depunând aceste înscrisuri la data la data de 23.09. 2011.
Pentru considerentele mai sus arătate, apreciind că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii față de starea de fapt dedusă judecății, respectiv a prevederilor art. 36 alin.3-4, art. 23 alin .2 din Legea nr. 18/199, tribunalul urmează ca în temeiul art. 304pt. 9, art. 312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civil să dispună admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive.
Recurentul, deși a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul V. I., cu domiciliul în S. de M., .. 51, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 7227/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ și în consecință:
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că:
Admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul V. I., cu domiciliul în S. de M., .. 51, jud. M., în contradictoriu cu Instituția Primarului comunei S. de M., cu sediul în S. de M., .. 130, jud. M. și Instituția P. Județului M., cu sediul în Tg. M., jud. M. și în consecință:
Dispune obligarea Instituției Primarului comunei S. de M. la a înainta către Instituția P. Județului M. documentația necesară și propunerea de atribuire în proprietate privată a reclamantului a suprafeței de 550 mp. identificată în CF nr._ S. de M., nr. top 19+4734/1, provenit din reconversia CF nr. 2097 S. de M..
Dispune obligarea Instituției P. Județului M. la emiterea Ordinului P. cu privire la acest imobil.
Obligă pârâtele la plata sumei de 550 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 iulie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. M. |
Red: M.M.
Tehnored: M.M.
Data: 19.07.2013/2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 799/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 201/2013.... → |
|---|
