Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 902/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 902/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 1278/320/2006
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 902/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. M.
Judecător C. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții-pârâți Aștelian G., Aștelian P. C. și Aștelian M., toți cu domiciliul procesual ales în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 8467 din data de 19 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amâna pronunțarea hotărârii pentru data de 31 octombrie 2013 și apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8467/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Hanaș A. M. în contradictoriu cu pârâții Aștelian G., Aștelian M., și Aștelian P. – decedat, prin moștenitori Aștelian G., Aștelian M., și Aștelian P. C. și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant Aștelian G., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă Hanaș A. M., ca neântemeiată.
S-a dispus obligarea pârâților Aștelian M. și Aștelian P. – decedat, prin moștenitori Aștelian G., Aștelian M. și Aștelian P. C. la plata către reclamantă a sumei de 6554,5 lei ( cota de ½ din contravaloarea investițiilor –_ lei – efectuate la imobilul proprietatea pârâților din Târgu M., . .-a respins cererea de obligare a pârâtului Aștelian G. – în nume propriu la plata contravalorii investițiilor efectuate la imobilul sus menționat, ca neîntemeiată.
În temeiul art 67314 Cod proc. civ, s-a dispus închiderea dosarului cu privire la petitul din cererea principală având ca obiect partajarea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, astfel cum au fost stabilite prin Încheierea din 5.12.2011, rămasă definitivă și irevocabilăprin neexercitarea căilor de atac.
În temeiul art 276 Cod proc civ, s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată între părți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în ceea ce privește cererea de stabilire a unui drept de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor realizate la imobilul din Târgu M., . ., proprietatea pârâților Aștelian M. și Aștelian P., instanța a reținut faptul că aceste îmbunătățiri au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză întocmit în cauză – f 338-348, completat – f 361.
Potrivit raportului de expertiză, lucrările au fost efectuate în perioada 2002-2004, fiind evaluate la suma de_ lei.
Instanța a reținut faptul că aceste lucrări au fost realizate în perioada în care imobilul era folosit de către cei doi foști soți, iar din declarația martorului A. I. reiese faptul că aceste investiții au fost realizate din banii soților.
Susținerile pârâților potrivit cărora îmbunătățirile au fost realizate din banii părinților soțului pârât, după cum declară și martorul C. M. I., nu se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauză.
Față de această situație, instanța a stabilit faptul că cei doi soți au realizat îmbunătățiri la imobilul proprietatea pârâților Aștelian M. și Aștelian P., îmbunătățiri evaluate la suma de_ lei.
Având în vedere această situație, instanța a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu proprietarii imobilului la care s-au efectuat îmbunătățirile și va dispune obligarea pârâților Aștelian M. și Aștelian P. – Decedat, prin moștenitori Aștelian G., Aștelian M. și Aștelian P. C. la plata către reclamantă a sumei de 6554,5 lei ( cota de ½ din contravaloarea investițiilor –_ lei – efectuate la imobilul proprietatea pârâților din Târgu M., . . class="BodyTextIndent2" style="line-height:normal; font-size:14pt"> În ceea ce privește obligarea pârâtului Aștelian G. la plata contravalorii îmbunătățirilor, având în vedere faptul că acesta nu este proprietar al imobilului decât în calitate de moștenitor al defunctului Aștelian P., instanța a respins cererea de obligare a pârâtului Aștelian G. – în nume propriu la plata contravalorii investițiilor efectuate la imobilul sus menționat, ca neîntemeiată.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant Aștelian G. privind obligarea reclamantei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea creditelor achitate numai de către acesta, instanța a reținut faptul că pârâtul nu a făcut dovada faptului că creditele contractate de el în nume personal și de părinții săi au fost folosite în cadrul cheltuielilor din timpul căsătoriei, astfel încât cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune a foștilor soți referitor la bunurile mobile, având în vedere faptul că nu a fost posibilă vânzarea acestora prin intermediul executorului judecătoresc, așa cum a dispus instanța, în temeiul art 67314 Cod proc civ, instanța a dispus închiderea dosarului cu privire la petitul din cererea principală având ca obiect partajarea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, astfel cum au fost stabilite prin Încheierea din 5.12.2011, rămasă definitivă și irevocabilăprin neexercitarea căilor de atac.
În temeiul art art 276 Cod proc civ, instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată între părți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Aștelian G., Aștelian M., și Aștelian P. – decedat, prin moștenitori Aștelian G., Aștelian M. și Aștelian P. C. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă și admiterii cererii reconvenționale formulată de Aștelian G., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții arată că în mod greșit prima instanță a reținut că pretențiile reclamantei au fost dovedite prin declarația martorului A. I. și a înlăturat declarațiile celorlalți martori audiați în cauză. S-a susținut că lucrările de investiții la apartamentul proprietatea părinților pârâtului s-au plătit de părinții pârâtului. S-a mai menționat că instanța nu a analizat situația pasivului căsătoriei respectiv cheltuielile comune de întreținere și ratele plătite de pârât pentru bunurile comune achiziționate de soți.
Prin întâmpinarea formulată intimata C. (Hanaș) A. M. a solicitat respingerea recursului formulat de recurenții Aștelian G., Aștelian M. și Aștelian P. C. în calitate de moștenitori a lui Aștelian P., ca lipsit de interes iar recursul formulat de recurentul Aștelian G., ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că. recurenții Aștelian G., Aștelian M. și Aștelian P. C. în calitate de moștenitori a lui Aștelian P., critică doar modul de soluționare al acțiunii de partajare a bunurilor comune față de care recurenții nu au calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei s-a arătat că hotărârea instanței este legală și temeinică, instanța de fond a analizat și motivat fiecare capăt de cerere. Investițiile au fost realizate de soți în timpul căsătoriei iar în ceea ce privește pasivul masei partajabile instanța a respins pretențiile nedovedite ale reclamantului reconvențional.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, precum și prin raportare la prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a recurenților Aștelian G., Aștelian M. și Aștelian P. C., în calitate de moștenitori a lui Aștelian P., recurenții nu critică doar modul de soluționare al acțiunii de partajare a bunurilor comune ci și soluția instanței de obligare a recurenților, în calitate de moștenitori a lui Aștelian P., la plata către reclamantă a cotei de ½ din contravaloarea investițiilor la imobilul proprietatea pârâților din Tg M. . . recurenții justifică un interes în promovarea prezentului recurs.
În ceea ce privește recursul formulat, din considerentele acestuia rezultă că prima critică vizează modul de soluționare a capătului de cerere formulat de reclamantă de obligare a recurenților, în calitate de moștenitori a lui Aștelian P., la plata către reclamantă a cotei de ½ din contravaloarea investițiilor la imobilul proprietatea pârâților din Tg M. . .> Recurenții au susținut că în mod greșit, prima instanță a reținut că pretențiile reclamantei au fost dovedite prin declarația martorului A. I. și a înlăturat declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.
Potrivit raportului de expertiză, lucrările la imobilul proprietatea pârâților din Tg M. . . efectuate în perioada 2002-2004, fiind evaluate la suma de 13.109 lei.
Pârâții au depus la dosarul cauzei contractul de credit nr._ din 25.08.2013 (filele 74-77 dosar fond), conform căruia Aștelian P., la data de 25.08.2003, a luat un credit pentru nevoi personale, în sumă de 75.000.000 lei, pe o perioadă de 36 de luni, începând cu data de 25.08.2003 și până la data de 25.08.2006.
Reclamanta a recunoscut, în răspunsul la întâmpinare (fila 96 dosar fond), faptul că cei 7.500 lei, din creditul luat au fost folosiți pentru lucrările de investiții la imobilul proprietatea pârâților.
Reclamanta a susținut, însă, că respectivul credit s-a luat de soți, pe numele părinților iar ratele au fost plătite de cei doi soți.
Cum căsătoria părților s-a desfăcut prin sentința civilă 1736 din 12.04.2006 a Judecătoriei Tg M., iar părțile s-au separat faptic în luna martie 2006, așa cum reiese din susținerile părților și răspunsul reclamantei la interogator, o parte din ratele acestui credit s-au plătit după separarea faptică a părților și după desfacerea căsătoriei.
În ceea ce privește restituirea împrumutului, părinților pârâtului, de către foștii soți, pe perioada căsătoriei, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada restituirii acestui împrumut. Declarațiile martorilor sunt contradictorii în ceea ce privește restituirea ratelor, însă nici unul din martorii audiați în cauză nu i-au văzut pe foștii soți să plătească ratele creditului sau să restituie vreo sumă de bani părinților pârâtului pentru creditul contactat de aceștia.
Prin urmare, din totalul lucrărilor de 13.109 lei, la imobilul proprietatea pârâților din Tg M. . . efectuate de foștii soți se ridică la suma de 5.609 lei iar pârâții, proprietari ai imobilului,vor fi obligați să plătească reclamantei cota de ½ din aceste investiții, respectiv suma de 2.804,5 lei.
În ceea ce privește cererea reconvențională, în timpul căsătoriei, la data de 24.02.2005 și respectiv 25.08.2003, foștii soți au contractat 2 credite bancare (filele 61-70 și 74-77 dosar fond).
Reclamanta pârâtă reconvențională a recunoscut, la interogator, că din martie 2006, nu a mai contribuit cu nici o sumă de bani la achitarea ratelor (filele 114,115 dosar fond).
Conform graficelor de rambursare a celor două credite (filele 70,77 dosar fond) și a extraselor de cont depuse în perioada martie 2006- februarie 2008 și respectiv martie 2006- septembrie 2002, reclamantul reconvențional a plătit ratele celor două credite, reclamanta pârâtă reconvențională având obligația de a-i restitui ½ din contravaloarea creditelor achitate respectiv suma de 1280,27 lei și 293,85 lei.
În ceea ce privește cheltuielile comune, la începutul lunii martie 2006, când
reclamanta pârâtă reconvențională a părăsit domiciliul comun, cheltuielile comune restante se ridicau la suma de 1329,95 lei, conform adresei de la fila 60 din dosar pârâtă reconvențională, având obligația de a-i restitui reclamantului reconvențional, ½ din contravaloarea cheltuielilor achitate, respectiv suma de 664,97 lei.
În consecință, având în vedere cele mai sus reținute, tribunalul în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă urmează să admită recursul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr.8467/19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._, să modifice în parte hotărârea atacată conform celor mai sus menționate.
În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească recurentei Aștelian M., suma de 259,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în recurs, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimata Hanaș A. M..
Admite recursul declarat de pârâții Aștelian G., Aștelian P. C. și Aștelian M., cu același domiciliul procesual ales în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 8467/19.11.2012 a Judecătoriei Tg. M. pronunțată în dosar nr._ .
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că:
Dispune obligarea pârâților Aștelian G., Aștelian P. C. și Aștelian M. la plata către reclamanta Hanaș A. M., domiciliată în Tg-M., ..8D, . a sumei de 2.804,5 lei reprezentând cota de ½ din contravaloarea investițiilor – 5.609 lei – efectuate la imobilul proprietatea pârâților din Tg.M., ., .> Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul Aștelian G. și o obligă pe reclamanta Hanaș A. M. să îi plătească acestuia suma de 2.238,825 lei cu titlu de pasiv patrimonial.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei.
Obligă intimata Hanaș A. M. să plătească apelantei Aștelian M. suma de 259,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.11.2013.
Președinte, M. M. | Judecător, C. S. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:C.S./05.12.2013
M.T./2 ex./05.12.2013
Jud.fond:A. M. L.
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 227/2013. Tribunalul MUREŞ | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1014/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
