Anulare act. Sentința nr. 99/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 20454/3/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 99/2015
Ședința publică de la 29 ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte E. O.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea acțiunii formulate de contestatoarea către B. M., cu domiciliul în Reghin, ., jud. M., împotriva Deciziei de invalidare nr. 757/27.03.2014 emisă de către intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Florească, nr. 202, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatoarei, avocat Heter I., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Potrivit art. 482 și 219 Cod procedură civilă instanța procedează la efectuarea verificărilor privind prezența părților și îndeplinirea procedurii de citare cu părțile.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedând la verificarea competenței, instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului M. – Secția civilă.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului M. – Secția civiăl.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului M. – Secția civilă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra excepției, constată următoarele:
Art. 35 din Legea 165/2013 instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului de la sediul entității, competență de la care părțile nu pot deroga. Prin urmare, în conformitate cu art. 129 alin. 2 pct. 3 și art. 130 alin. 2 NCPC, necompetența teritorială de ordine publică este susceptibilă a fi invocată de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta B. M. u contestat Decizia de invalidare nr. 757/27.03.2014 emisă de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, decizie prin care a fost invalidată măsura acordării de despăgubiri stabilită în favoarea autorului acesteia, defunctul B. L. O..
În conformitate cu prevederile art. 35 alin. 1 din Legea 165/2013, deciziile emise de către Comisia Națională sunt susceptibile a fi atacate de către persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități – respectiv a Tribunalului București.
Această interpretare se impune a fi adoptată atât prin prisma faptului că art. 3 alin. 1 pct. 4 lit. „f” și „g” include în noțiunea de „entitate învestită de lege” atât A. Națională pentru Restituirea Imobilelor, cât și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. În cauză fiind vorba de o decizie emisă de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în mod evident, competența de soluționare a contestației aparține tribunalului în circumscripția căruia se află sediul acestei entități.
Totodată, considerente legate de o mai bună administrare a justiției impun această interpretare. Astfel, în conformitate cu art. 21 din Legea 165/2013, entitățile „locale” transmit entității „centrale” (Secretariatul Comisiei Naționale) întreaga documentație care a stat la baza propunerii de acordare a măsurilor compensatorii. Prin urmare, în prezent, întreaga documentație necesară soluționării contestației se află la sediul entității emitente a deciziei de invalidare, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. În consecință, instanța apreciază că legiuitorul a avut în vedere faptul că administrarea probatoriului se face cu ușurință la sediul Tribunalului București, nefiind în intenția acestuia retransmiterea întregii documentații la instanța pe raza căreia se află entitatea „locală”.
Considerentele legate de o supraîncărcare a instanțelor din București nu pot conduce la o interpretare a legii în neconcordanță cu voința legiuitorului, voință care, de altfel, rezultă în mod expres din formularea art. 35 din legea 165/2013.
Raportat la toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. 1 și 3 NCPC, instanța urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului M., cu consecința declinării competenței de soluționare a prezentei acțiuni în favoarea Tribunalului București – Secția civilă.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 Cod procedură civilă, va suspenda din oficiu judecata cauzei și va trimite dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului M. și în consecință:
Declină în favoarea Tribunalului București – Secția civilă, competența de soluționare a contestației formulată de către B. M. împotriva Deciziei de invalidare nr. 757/27.03.2014 emisă de către intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Constată ivit conflictul negativ de competență, suspendă din oficiu judecata cauzei și dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2015.
Președinte, E. O. fiind în concediu de odihnă semnează Vicepreședintele instanței A. B. | ||
Grefier, G. O. |
Red EO/Teh GO
Predat 02.02._
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Sentința nr. 97/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
