Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 241/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 7085/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 241/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta S.C. E.ON E. Romania S.A, având CUI RO_, cu sediul în Tg-M., ., jud.M. și cu sediul procesual ales în București, Calea Floreasca, nr.39, etaj 3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 7936 din data de 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că a fost sesizată cu soluționarea apelului formulat de apelanta S.C. E.ON E. Romania S.A. împotriva sentinței civile nr. 7936 din data de 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. – Secția Civilă în soluționarea prezentului litigiu, raportat la natura cauzei deduse judecății și având în vedere că prezentul litigiu este un litigiu cu profesioniști și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.7936/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind plata facturilor fiscale cu data scadentă în 28.01.2011, 01.03.2011, 30.03.2011, 02.05.2011, precum și 30.05.2011.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta E.ON E. ROMÂNIA SA în contradictoriu cu pârâta T. L..
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 36,18 de lei, reprezentând contravaloare gaze naturale furnizate, conform facturii fiscale emise în data de 30.06.2011 scadentă în data de 01.08.2011, precum și a facturii fiscale emise în data de 31.07.2011 scadentă în data de 30.08.2011.
A mai fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8,34 de lei, reprezentând penalități de întârziere calculate în cuantum de 0,04%/zi de întârziere de la data scadenței facturilor fiscale emise în data de 30.06.2011 și 31.07.2011, calculate până la data de 04.04.2014.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A. solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii formulate și în privința sumei de 761,68 lei reprezentând contravaloare gaz și dobândă legală, apreciind că în mod nelegal prima instanță a considerat că în privința acestor sume ar fi intervenit prescripția dreptului material la acțiune. Apelanta apreciază că se impunea respingerea acestei excepții deoarece prin plățile efectuate de debitoare la datele de 30.06, 05.07, 14.07 2011 s-a întrerupt cursul prescripției, în conformitate cu prevederile art.1865 Cod civil, plățile astfel efectuate reprezentând o recunoaștere a debitului.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată în apel, tribunalul a ridicat din oficiu excepția necompetenței materiale funcționale a acestei instanțe, în soluționarea apelului, excepție ce apare ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Raportul juridic dintre părți s-a născut în baza contractului de furnizare a gazelor naturale încheiat între creditoare, societate comercială (profesionist în accepțiunea N.C.Civil) și debitoare-persoană fizică (neprofesionist), modalitatea de executare a contractului fiind cea care a generat declanșarea prezentului litigiu.
Natura actului juridic încheiat de părți imprimă și caracterul litigiului ce se desfășoară în legătură cu acest act, astfel încât ne aflăm în prezența unui litigiu comercial ( în accepțiunea legislației anterioare).
Chiar dacă în prezent, urmare a abrogării Codului comercial normele de drept material nu mai fac distincție între actele juridice civile și cele comerciale, Noul cod civil reglementează în mod distinct categoria „profesioniștilor”, iar sub aspect procedural litigiile în care sunt aceștia implicați sunt date în competența instanțelor specializate.
Raportul juridic în cauză s-a născut dintr-un contract încheiat între un profesionist și un neprofesionist (în accepțiunea NCC), iar litigiul derivat din acest raport juridic este un litigiu comercial (potrivit vechii reglementări).
Opinăm că în cauză calitatea de profesionist a uneia din părțile contractante precum și natura obiectului acestui contract impune ca toate cererilor și eventualele litigii derivate din acesta să fie soluționate cu respectarea principiului specializării, menținut și în lumina noilor reglementări, respectiv a prevederilor art.226-228 din Legea nr.71/2011.
Obiectul și natura prezentei cereri impun soluționarea sa de o instanță specializată, respectiv Tribunalului Specializat M. în favoarea căruia tribunalul își va declina competența, ca urmare a admiterii excepției ce a fost ridicată din oficiu, reținând și prevederile art. 2 lit. d și art. 37 din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 132 alin. 3 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. – Secția Civilă.
Declină competența de soluționare a apelului formulat de apelanta S.C. E.ON E. Romania S.A, având CUI RO_, cu sediul în Tg-M., ., jud.M. și cu sediul procesual ales în București, Calea Floreasca, nr.39, etaj 3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 7936 din data de 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Specializat M..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.04.2015.
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:A.A.B./04.05.2015
M.T./4 ex./04.05.2015
Jud.fond:O. I. A.
| ← Cereri. Sentința nr. 429/2015. Tribunalul MUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 238/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
