Contestaţie la executare. Decizia nr. 211/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 2048/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 211/2015
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. T.
Judecător: P. M.
Grefier: G. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul R. C. O., cu domiciliul ales în Tg. M., .. 12, apt. 5, jud. M. și CNP_, împotriva sentinței civile nr. 4833 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că este legal sesizată cu soluționarea apelului declarat de apelantul R. C. O., împotriva sentinței civile nr. 4833 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._, apel care este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, constată că apelantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă prin cererea de apel (fila 3 dosar).
În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată încheiată faza procedurii probatorii și reține cauza în pronunțare, soluția urmând să fie pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4833 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ , s-a respins exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare invocata de intimatul R. C. O. prin intampinare; s-a respins ca rămas fără obiect petitul de suspendare a executării silite formulat de contestatoare; s-a admis in parte contestatia la executare formulata de contestatoarea DGRFP Brasov - AJFP M., in contradictoriu cu intimatul R. C. O.; s-a anulat încheierea nr. 1/03.02.2014 a B. P. I. si toate actele de executare silita emise de B. P. I. in dosarul execuțional nr. 430/2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că față de contestatoare s-a declansat executarea silita in dosarul executional nr. 430/2013 al B. P. I. in temeiul titlului executoriu constând în Decizia nr. 6375/R/2013 pronunțată de Curtea de Apel Tg.-M..
Analizând cu prioritate exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare invocata de intimatul R. C. O. prin întâmpinare, instanta a respins-o ca neîntemeiată apreciind ca contestatia la executare este formulata in termenul legal, atât in ceea ce privește actele de executare silita, cat si fata de încheierea nr. 1/03.02.2014 din dosarul execuțional (Încheierea nr. 2 din 03.02.2014 nu face obiectul contestației, cum in mod eronat susține intimatul).
Astfel, in ceea ce priveste încheierea nr. 1/03.02.2014 din dosarul executional, instanta a reținut ca in dosarul executional depus la filele 41-68 dosar exista dovada comunicării a încheierii nr. 3 (care nu face obiectul cauzei) si a unei încheieri cu anexe, fără a fi mentionat numărul de încheiere, prin urmare cat timp nu s-a făcut dovada comunicării încheierii nr. 1/03.02.2014 a B. P. I., nu se poate sustine ca nu s-a respectat termenul de 5 zile prevăzut pentru contestatie.
Susținerea contestatoarei, in sensul ca onorariul de 400 de lei stabilit pentru avocat in cadrul procedurii de executare silita prin încheierea nr. 1/03.02.2014 din dosarul execuțional nr. 430/2013 si in somația atacata este nejustificat de mare fata de diligența depusă de avocat în vederea intermedierii demarării unei proceduri de executare silită, prin formularea unei cereri, este întemeiată deoarece pe de o parte, acesta nu a făcut o munca complexa care sa necesite un asemenea onorariu, ci doar a redactat si înregistrat la B. cererea de începere a executării silite, iar pe de alta parte, nu a justificat cu vreo chitanță depusa in dosarul de executare ca a încasat suma de 400 lei de la creditor. În ceea ce priveste onorariul stabilit de executorul judecătoresc, in cuantum de 700 lei, menționat in încheierea atacata si somatie si contestat de debitoare, instanta de fond a reținut ca s-a făcut dovada achitării doar a sumei de 300 lei cu chitanta nr._/05.12.2013 si factura nr._/05.12.2013 (filele 67-68) cu titlu de onorariu executor, prin urmare restul sumei solicitate nu a fost justificată.
În ceea ce priveste petitul de suspendare a executării silite formulat de contestatoare, in baza art. 718 din NCPC, instanta l-a respins ca rămas fara obiect, deoarece suspendarea se poate acorda doar pana la solutionarea contestatiei de către prima instanta.
Având in vedere ca onorariul executorului judecătoresc si onorariul avocațial din faza de executare nu este dovedit, instanta a constatat ca actele de executare silita si încheierea nr. 1/03.02.2014 a B. P. I. si contestate sunt nelegale, asa încât față de modul de solutionare a petitului de suspendare a executării silite, instanta a admis in parte contestatia la executare formulata de contestatoarea DGRFP Brasov - AJFP M. si a anulat încheierea nr. 1/03.02.2014 a B. P. I. si toate actele de executare silita emise de B. P. I. in dosarul execuțional nr. 430/2013.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel intimatul R. C. O., solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii contestației la executare. A mai solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului formulat, apelantul a arătat că instanța de fond greșit a reținut că nu s-a făcut dovada cheltuielilor în faza de executare, în sensul că nu s-a depus chitanța din care să rezulte plata sumei de 400 lei cu titlu de onorariu avocațial. Potrivit apelantului, la dosarul execuțional nr. 430/2013 al B. P. I., la data de 21.05.2014, a depus chitanța nr. 331/21.05.2014 în valoare de 400 lei. Acest aspect reiese din certificatul eliberat de B. P. I. la data de 26.01.2015, depus la dosar. Prin urmare, a apreciat apelantul că motivul pentru care instanța de fond a anulat încheierea nr. 1 din data de 03.02.2014 și actele de executare, nu subzistă.
Intimata contestatoare DGRFP B. – AJFP M. nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția cu privire la calea de atac.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de apelantul R. C. O. este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Referindu-ne mai întâi la obiectul prezentului apel, reținem că acesta a fost formulat numai cu privire la soluția de fond pronunțată de instanța de judecată. Prin urmare, nu face obiectul căii de atac soluția dată de judecătorie asupra excepțiilor procesuale invocate de pârât prin întâmpinare, cu ocazia judecății fondului, întrucât ele nu au fost aduse în discuție în apel și totodată, instanța nu identifică motive de ordine publică necesar a fi invocate din oficiu.
De asemenea, în legătură cu fondul pricinii, constatăm că pârâtul apelant a criticat punctual soluția instanței de anulare a actelor de executare (încheierea executorului judecătoresc și somația), dar critica sa a fost îndreptată asupra aspectului legat de neacordarea onorariului de avocat în faza de executare silită. Această chestiune o vom examina în mod evident în prezenta cale de atac, dar apreciem că efectul devolutiv al apelului reclamă examinarea și a celeilalte componente a contestației la executare care în viziunea judecătoriei a determinat admiterea acțiunii și anume, legalitatea onorariului de executor judecătoresc perceput. O asemenea soluție se justifică prin interpretarea sistematică și teleologică a art. 669 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia cheltuielile de executare silită sunt de principiu în sarcina debitorului (contestatoarea DGRFP B. – AJFP M., căreia i s-a admis acțiunea și care implicit a fost exonerată de la plata acestor cheltuieli de executare cu titlu de onorariu executor judecătoresc), iar admiterea contestației se repercutează direct asupra drepturilor executorului judecătoresc, care neparticipând în procedura jurisdicțională, nu poate să își exprime poziția. Prin urmare, se impune să examinăm legalitatea hotărârii atacate și sub acest aspect.
Referitor la onorariul avocațial, soluția judecătoriei este cât se poate de corectă, în sensul că actele de executare contestate (încheierea nr. 1 din data de 03.02.2014 și somația din data de 03.02.2014 emise de B. P. I. în dosarul execuțional nr. 430/2013) au cuprins în mod nelegal obligarea debitoarei contestatoare la plata sumei de 400 lei cu titlu de onorariu de avocat în faza de executare silită. Depunerea în calea de atac a apelului a chitanței nr. 331/21.05.2014 în valoare de 400 lei și a certificatului constatator eliberat de B. P. I. la data de 26.01.2015 nu este în măsură să schimbe situația, ci dimpotrivă, creează imaginea unei conduite ilicite a apelantului. Astfel, constatăm că încheierea nr. 1 din data de 03.02.2014 emisă de B. P. I. în dosarul execuțional nr. 430/2013, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare silită cuprinde în conținutul său referirea la un onorariu avocațial în cuantum de 400 lei. Spre deosebire de onorariul executorului judecătoresc, care se poate stabili anticipat, fără a fi necesară încasarea lui prealabil în întregime, întrucât cade de la început în sarcina debitorului, onorariul de avocat se probează cu documentele justificative emise de avocat (chitanță) menite să ateste că suma cu pricina a fost achitată. În lipsa unei asemenea dovezi, onorariul avocatului în faza de executare silită nu poate fi acordat și nici nu poate fi cuprins de executorul judecătoresc (care este, în sens larg, un funcționar ce prestează un serviciu public) în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, întrucât nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 453 din codul de procedură civilă și nici cerințele generale din materia răspunderii civile delictuale, care sunt aplicabile în mod corespunzător. Or, în ipoteza din speță este absolut evident că dovada onorariului avocațial nu a fost omisă de executorul judecătoresc a fi trimisă odată cu dosarul execuțional la instanță (cum în mod fals sugerează apelantul în calea de atac), ci nu putea fi trimisă de executor întrucât nu se găsea la dosar. Chitanța doveditoare a fost emisă numai la data de 21.05.2014, deci la un an și trei luni după emiterea actelor de executare atacate. Prin urmare, teza nevalabilității încheierii nr. 1 din data de 03.02.2014 și somației din data de 03.02.2014 emise de B. P. I. în dosarul execuțional nr. 430/2013 se confirmă pe deplin, întrucât o asemenea nulitate nu poate fi „acoperită” prin emiterea ulterioară a chitanței de plată a onorariului avocațial. În sprijinul acestui punct de vedere vine și dispoziția cuprinsă în art. 669 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care sumele datorate ce urmează să fie plătite (cu titlu de cheltuieli de executare) se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, nu împărtășim punctul de vedere exprimat de prima instanță, potrivit cu care s-a făcut dovada achitării doar a sumei de 300 lei cu chitanța nr._/05.12.2013 și factura nr._/05.12.2013 cu titlu de onorariu executor, prin urmare restul sumei solicitate nu a fost justificată. Din economia întregului text al art. 669 din Codul de procedură civilă rezultă că de principiu, nu întreaga sumă stabilită cu titlu de cheltuieli de executare trebuie plătită anticipat. Onorariul executorului judecătoresc nu poate fi asimilat onorariului avocațial, întrucât nici relația dintre creditor și executor nu este de aceeași factură cu relația dintre avocat și clientul său. Dimpotrivă, relația dintre creditor și executor poate fi asimilată cu aceea existentă între client și notarul public, întrucât și executorul prestează un serviciu public, privit în sens larg. De aceea nici onorariul executorului judecătoresc nu poate avea același regim juridic precum onorariul avocațial, în sensul că stabilirea lui se poate face prin încheierea dată de executorul judecătoresc, chiar dacă la momentul emiterii acelei încheieri sau imediat după aceea nu este plătit de către creditor în întregime. În acest sens, trebuie să avem în vedere prevederile art. 669 alin. 2, alin. 5 și alin. 6 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. În cazul în care sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie. Or, dacă onorariul executorului judecătoresc s-ar suporta în întregime anticipat de către creditor, atunci nu și-ar mai avea rostul dispoziția potrivit căreia încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare constituie titlu executoriu și pentru executorul judecătoresc, întrucât acesta nu ar mai avea niciun interes dacă creanțele sale ar fi realizate anticipat.
În continuare însă, reținem că perceperea de către executorul judecătoresc a unui onorariu în cuantum de 700 lei încalcă prescripțiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, potrivit cu care executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Suma totală pusă în executare cu titlu de debit, așa cum rezultă din somație, este în cuantum de 6.607,23 lei, compusă din 3.261,03 lei cu titlu de restituire taxă poluare, 465,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în acel proces și 2.880,75 lei cu titlu de dobândă legală. În acest context, onorariul maximal ce se impune a fi acordat este de 660,70 lei.
Considerentele de mai sus evidențiază în mod clar o nelegalitate a actelor de executare contestate, iar tipul de soluție ce poate fi pronunțat în cauză este reglementat de dispozițiile art. 719 alin. 1 din Codul de procedură civilă: dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu. Prin urmare, printre soluțiile care stau la îndemâna instanței de judecată atunci când analizează temeinicia unei contestații la executare este și aceea a îndreptării actului de executare contestat, prevalând din acest punct de vedere, principiul salvgardării actului juridic, atunci când păstrarea lui în ființă, chiar și cu modificări, poate fi făcută. Or, în speță, nevalabilitatea actelor de executare contestate nu este una totală, ci ele sunt afectate numai parțial, în privința onorariului de avocat și în privința onorariului executorului judecătoresc, astfel încât, anularea integrală a acestora apare ca fiind o soluție în primul rând inutilă, nenecesară. Este perfect posibilă în cauza concretă „îndreptarea” actelor de executare, adică modificarea lor corespunzătoare în așa fel încât să corespundă legii și faptelor, cu menținerea lor în ființă în forma corectată.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul formulat de apelantul R. C. O., împotriva sentinței civile nr. 4833 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ și va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea DGRFP B. – AJFP M. (cu sediul), în contradictoriu cu intimatul R. C. O.. În mod consecutiv, tribunalul va îndrepta încheierea nr. 1 din data de 03.02.2014 emisă de B. P. I. în dosarul execuțional nr. 430/2013 și de asemenea, va îndrepta somația din data de 03.02.2014 emisă de B. P. I. în dosarul execuțional nr. 430/2013, în sensul că se va stabili suma de 680,70 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită, ce reprezintă onorariu executor judecătoresc în cuantum de 660,70 lei și cheltuieli de executare în cuantum de 20 lei, până la data de 03.02.2014 (data emiterii încheierii și a somației atacate).
Va fi menținută în rest executarea silită pornită în baza actelor de executare silită atacate, întrucât nu s-a invocat o altă nevalabilitate a acestora și nici nu s-a identificat vreun viciu de ordine publică, apt a fi invocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul R. C. O. cu domiciliul ales în Tg. M., .. 12, apt. 5, jud. M. și CNP_, împotriva sentinței civile nr. 4833 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea DGRFP B. – AJFP M. (cu sediul), în contradictoriu cu intimatul R. C. O..
Îndreaptă încheierea nr. 1 din data de 03.02.2014 emisă de B. P. I. în dosarul execuțional nr. 430/2013 și de asemenea, îndreaptă somația din data de 03.02.2014 emisă de B. P. I. în dosarul execuțional nr. 430/2013, în sensul că se stabilește suma de 680,70 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită, ce reprezintă onorariu executor judecătoresc în cuantum de 660,70 lei și cheltuieli de executare în cuantum de 20 lei, până la data de 03.02.2014 (data emiterii încheierii și a somației atacate).
Menține în rest executarea silită pornită în baza actelor de executare silită atacate.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței la data de 16 aprilie 2015.
Președinte, A. T. | Judecător, P. M. | |
Grefier, G. O., Pentru grefierul de ședință, aflat în concediu de odihnă, semnează prim-grefierul instanței, C. S. |
Red. P.M./Dact. P.M.
03.07.2015/2 ex.
Judecător fond: S. P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul MUREŞ | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 217/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
