Pretenţii. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 14399/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 105/2015
Ședința publică din data de 09 martie 2015
Completul constituit din:
Președinte A. A.-B.
Judecător V. S.
Grefier S. D.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta-pârâtă Regia Autonomă - R. A. Român, cu sediul în București, calea Griviței, nr. 391A, sector 1, CF RO_, împotriva sentinței civile nr. 2987 din data de 18 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 23 februarie 2015, iar apoi pentru data de azi, 09 martie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.2987/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ a fost admisă cererea formulată de către reclamanta H. F. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă-R. A. Român.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 524 lei, cu titlu de daune, la care se adaugă dobânda legală calculată de la momentul introducerii acțiunii, respectiv 05.12.2013, până la momentul plății efective.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 341,68, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din probele administrate, respectiv declarația martorului Alviti Fabritio, înscrisurile depuse la dosar, respectiv factura . nr.785/23.05.2013 și bonul de plată de la f. 4, precum și planșele foto depuse de reclamantă, instanța apreciază că starea de fapt afirmată de reclamantă a fost dovedită.
S-a avut astfel în vedere că la data de 24.04.2013, în jurul orei 9, în timp ce s-a deplasat la instituția pârâtă în vederea efectuării reviziei tehnice și a inspecției tehnice necesare pentru înmatricularea autoturismului, în curtea instituției, din cauza gropilor existente, i s-a îndoit și crăpat jantele autoturismului. Având în vedere paguba suferită și faptul că pârâta a refuzat să achite costurile reparației autoturismului reclamantei, acestea au fost suportate de reclamantă.
Apreciind ca dovedite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1376 Cod civil, respectiv prejudiciul suferit, raportul de cauzalitate între prejudiciul cauzat și neîngrijirea drumului care l-a provocat, precum și faptul că drumul care a provocat prejudiciul reclamantei se afla în paza pârâtei, instanța, în temeiul art. 1381 din Codul civil, a admis cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 524 lei, cu titlu de daune.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata dobânzii legale, în conformitate cu prevederile art. 1385 cod civil coroborat cu prevederile art. 1522 și art. 1535 din Codul civil, instanța a apreciat că pârâta datorează daune interese moratorii echivalente cu dobânda legală de la momentul punerii în întârziere prin introducerea cererii, respectiv 05.12.2013 și până la achitarea efectivă a sumei datorate.
Văzând că pârâta a pierdut procesul, instanța, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, a obligat-o să plătească reclamantei suma de 341,68, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Regia Autonomă-R. A. Român, solicitând în principal anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că sentința a fost pronunțată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În subsidiar a solicitat anularea sentinței atacate și pe fond, respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta H. F..
În motivare apelanta arată că din probele administrate în cauză rezultă, fără nici un dubiu că porțiunea de drum la care reclamanta face referire în cererea de chemare în judecată nu se află în proprietatea apelantei și nici sub paza sau administrarea acesteia.
Arată că din planșele foto depuse în probațiune redau un perimetru care face parte din drumul de accesul către Reprezentanța RAR M. și care aparține Primăriei Cristești; mai arată că în incinta reprezentanței nu există asfalt ci doar pavele, asfaltul fiind întâlnit doar pe drumul de acces care se află în proprietatea primăriei.
Mai arată că nici reclamanta, prin cererea formulată și nici instanța, prin sentința pronunțată nu au individualizat porțiunea de drum pentru a cărui pază RAR ar trebui să răspundă.
În raport de solicitarea subsidiară din declarația de apel, apelanta apreciază că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
Se arată că deși reclamanta a invocat ca temei de drept al pretențiilor formulate prevederile art.1379 Cod civil instanța, a reținut incidența prevederilor art.1376, fără a pune această chestiune în discuția părților.
În continuare se arată că în privința prejudiciului instanța a reținut în mod ciudat și neîntemeiat mai mult decât a declarat martorul, deși paguba suferită nu a fost în mod concret identificată prin acțiune.
Se mai arată că instanța de fond nu a făcut o analiză temeinică a comenzii de reparație.
Se mai apreciază că în mod greșit instanța a obligat-o pe apelantă la plata de daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare, în temeiul art.1535 Cod civil.
Apreciază, de asemenea ca nejustificată dispoziția prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care nu s-a dovedit existența vreunei culpe procesuale în sarcina sa.
Arată că porțiunea de drum pe care s-a produs incidentul reclamat nu se află sub paza sa juridică, astfel încât ne aflăm în prezența unei cauze exoneratoare de răspundere pentru prejudiciul produs de lucru.
Mai arată că reclamanta nu s-a conformat obligației de a-și proba susținerile, deoarece din depoziția martorului audiat a rezultat că accidentul a dus la avarierea cauciucului și jantei de la o singură roată și nu de la toate roțile, așa cum a susținut reclamanta, iar din celelalte probe, respectiv planșele foto nu poate fi reținut nici un aspect, întrucât imaginea redată este neclară și confuză.
Apreciază apelanta că probele administrate în cauză la solicitarea reclamantei nu relevă temeinicia cererii acesteia.
Mai mult decât atât precizează apelanta că, potrivit declarației martorului, presupusul incident s-ar fi petrecut la . Reprezentanței RAR Tg. M., deci înaintea prestației specifice RAR solicitate de reclamantă, prin cererea din data de 23.05.2013, astfel încât nu se explică faptul că din imaginea cu vehiculul marca BMW Z4 obținută cu ocazia prezentării din data de 23.05.2013 se constată că aceasta nu prezenta nici o urmă vizibilă a unui impact recent.
În drept au fost invocate prevederile art.470 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 24.11.2014 intimata H. F. solicită respingerea apelului declarat, considerând că sentința atacată este temeinică și legală.
Arată în esență că din probele administrate rezultă atât locul în care s-a produs incidentul (incinta Reprezentanței RAR M., perimetru aflat sub paza juridică a apelantei) cât și întrunirea tuturor condițiilor de angajare a răspunderii civile a acesteia.
În ceea ce privește susținerea apelantei potrivit căreia din fotografia atașată apelului nu reies avariile produse autovehiculului reclamatei intimate, aceasta arată că ulterior producerii incidentului s-a deplasat la un atelier auto în vederea efectuări reparațiilor și ulterior a revenit la RAR în vederea efectuării inspecției tehnice.
La data de 12.12.2014 apelanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a pretins că la data de 23.05.2013 în jurul orei 9:00 în timp ce se afla în incinta Reprezentanței RAR Tg. M. în vederea efectuării reviziei tehnice a autovehiculului BMW cu nr.MS069896 datorită gropilor existente în curtea pârâtei i s-au îndoit/crăpat jantele autoturismului.
Din factura emisă de . la data de 23.05.2013 (ora 15:33) se constată că au fost prestate reclamantei servicii de vulcanizare în valoare de 524 lei; din comanda de reparație se reține că s-au efectuat prestații specifice (vulcanizare:montat/demontat roți, anvelope, centrat etc. și îndreptat/ 2 jante)) la toate cele 4 roți ale autovehiculului.
Ori din depoziția martorului Alviti Fabritio (f.52-fond) se reține că urmare a incidentului a fost avariată o singură roată la care s-a deteriorat atât cauciucul cât și janta.
Din datele furnizate de pârâtă, ca urmare a accesării propriei baze de date informatizate (f.25, 26 dosar fond) se reține că aceasta a prezentat autovehiculul în datele de 23.05.2013 ora 13:04 și în 24.05.2013 ora 10:20.
Se reține din înscrisurile depuse în probațiune de apelantă că la data de 23.05.2014 reclamanta a completat o Cerere Activitate RAR (f.10), prilej cu care autovehiculul a fost fotografiat (f.11).
La momentul realizării respectivei fotografii, vehiculul nu prezenta nici o avarie, aspect recunoscut și de intimată.
Aceasta a susținut însă că ulterior producerii avariilor a apelat la serviciile unui atelier auto, iar ulterior remedierii acestor avarii a revenit la sediul RAR în vederea efectuării verificării tehnice.
Așadar, intimata pretinde că avariile s-au produs la ora 9:00 dimineața, iar din probele administrate rezultă că reparațiile s-au efectuat în aceeași zi în jurul orelor 15-16.
Cu toate acestea, conform evidențelor apelantei, intimata a prezentat autovehiculul în datele de 23.05.2013 ora 13:04, oră la care, din coroborarea susținerilor acesteia avariile erau deja produse, însă nu fuseseră încă remediate (factura și chitanța pentru reparații fiind eliberate între orele 15-16 în aceeași zi).
În aceste condiții apar ca plauzibile susținerile apelantei care arată că la momentul prezentării autovehiculului în data de 23.05.2013 (ora 13:04) acesta nu avea nici o avarie, așa cum rezultă din planșa foto depusă în probațiune și pe care intimata nu a contestat-o, aceasta susținând doar că fotografia a fost făcută la momentul la care a revenit la sediul RAR cu mașina deja reparată.
Ori din coroborarea probelor și susținerilor părților apare ca evident faptul că la momentul prezentării autovehiculului la sediul RAR în data de 23.05.2013 ora 13:04 acesta nu fusese avariat, avariile producându-se, probabil, ulterior acestui moment și în alt loc.
În condițiile în care din probele administrate nu rezultă cu certitudine că incidentul auto s-a produs în incinta apelantei, la ora menționată de intimată, iar susținerile martorului sunt infirmate de datele informatice deținute de apelantă și de înscrisurile depuse în probațiune de intimată (factură, chitanță, care atestă ora la care s-au realizat reparațiile) instanța apreciază că în mod greșit a fost angajată răspunderea civilă delictuală a apelantei.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul apreciază ca fondat apelul declarat, pe care îl va admite, cu consecința schimbării în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta H. F. în contradictoriu cu pârâta RA R. A. Român.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de RA R. A. Român cu sediul în București, calea Griviței, nr. 391A, sector 1, CF RO_, împotriva sentinței civile nr. 2987 din 18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosar nr._ .
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta H. F. cu domiciliul în Târgu-M., ., ., în contradictoriu cu pârâta RA R. A. Român.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2015.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, V. S. | |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./A.A.-B.
Listat/S.D./4 ex./19.06.2015
Jud. fond. A. Foltiș
| ← Pretenţii. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul MUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 66/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
