Grăniţuire. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2897/289/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 54/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul constituit din:
Președinte R. I.
Judecător A. B.
Judecător A. A.-B.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții C. A., cu domiciliul în Tg. M., .. 19, județul M., G. F., cu domiciliul în Toplița, ., . și M. C. D., cu domiciliul în Suseni, nr. 56, județul M., împotriva Încheierii civile din data de 15.10.2014 și a Sentinței civile nr. 720 din data de 22.10.2014 pronunțate de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 27 februarie 2015, apoi pentru data de 06. Martie 2015, iar apoi pentru data de azi, 13.03.2015.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Recurenții C. A., G. F. și M. C. D. au formulat recurs împotriva Încheierii din 15.10 2014 și Sentinței civile nr. 740/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 740/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin s-a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta B. G. A.-M., cu domiciliul în Reghin, ., jud. M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a luat act că C. A., G. F., în calitate de reclamantă și de moștenitoare a defunctul C. I. și M. C. D., în calitate de reclamantă și de moștenitoare a defunctul C. I. au renunțat la judecata cererii de chemare în judecată având ca obiect grănițuire, formulată în contradictoriu cu pârâții K. J., K. J. și K. T..
S-a respins cererea de chemare în garanție a numitului Fărkaș A., formulată de pârâți.
S-au obligat reclamanții să achite pârâților K. J., K. J. și K. T. suma de 3.885,30 de lei¸ reprezentând cheltuieli de judecată.
S-au obligat reclamanții să achite în contul domnului expert P. A., suma de 3.634,50 de lei, reprezentând restul onorariului datorat.
S-a reținut de prima instanță că prin încheierea de ședință din data de 10.01.2012 (f. 111) a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. G. A.-M., motiv pentru care în privința acestei persoane acțiunea reclamanților va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La termenul de judecată din data de 15.10.2014 reclamantul C. A. a renunțat la judecata cererii, iar la data de 21.10.2014 reclamantele G. F. și M. C. D. au depus fiecare câte o declarație de renunțare la judecată.
Prima instanță a constatat că la data de 15.10.2014, reprezentantul pârâților și-a exprimat acordul implicit de a se lua act de declarațiile de renunțare la judecată cu condiția ca reclamanții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive, raportat la prevederile art. 246 alin. 2, prima instanță a luat act de poziția reclamanților.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâți, văzând că aceștia nu au căzut în pretenții, prima instanță a respins-o.
Cu privire la cheltuielile de judecată, raportat la prevederile art. 246 alin. 3 C.p.c și la solicitarea expresă a pârâților, prima instanță a obligat reclamanții la plata acestora.
Verificând actele dosarului, prima instanță a constatat că pârâții au achitat suma de 19,5 lei cu titlu de taxă de timbru (f. 58), suma de 0,30 de lei cu titlu de timbru judiciar (f. 57), suma de 865,50 de lei reprezentând onorariu de expert (f. 115, 321) și cea de 3000 de lei, reprezentând onorariu de avocat (f. 351-356), în total 3.885,30 de lei.
Totodată, ca urmare a efectuării raportului de expertiză a mai rămas de achitat un rest de onorariu în cuantum de 2000 de lei în sarcina reclamanților și de 1634,5 lei în sarcina pârâților.
Având în vedere că reclamanții au renunțat la judecată,s-a apreciat că restul de onorariu datorat până la momentul formulării declarațiilor de renunțare, în cuantum total de 3.634,50 de lei, se impune a fi achitat de reclamanți având în vedere culpa procesuală a acestora.
Împotriva Încheierii din 15.10 2014 și Sentinței civile nr. 740/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ au declarat recurs recurenții C. A., G. F. și M. C. D.. S-a susținut de recurenți că avocatul nu avea mandat pentru a renunța la judecată la termenul din 15.10.2014 și că prin respingerea de către prima instanță a oricăror probe s-a considerat că magistratul cauzei are opinia de dinainte formată a nevoii soluționării cauzei pe fond. S-a susținut că prin modul deficitar de administrare a probelor era un pericol pentru soluționarea pe fond a cauzei și au fost nevoiți să renunțe la judecarea cauzei pentru a evita prejudicierea lor.
S-a mai susținut că nu s-a rezolvat corespunzător problema cheltuielilor de judecată.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.5 și pct.9 C.pr.civ.
Instanța de recurs reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.07.2014 la această instanță sub nr._ /2014, reclamațiii C. A., G. F., C. I. și M. C. D. prin avocat G. V. în contradictoriu cu pârâții K. J., Kaisei J., K. T. și B. G. A.-M. au solicitat:
- să se dispună grănițuirea propretăților lor învecinate prin stabilirea liniei de hotar ce trebuie să le despartă, prin raportare la faptul că proprietatea reclamanților este reprezentată de terenul forestier înscris în C.F. nr. 1170/N- L. Bradului nr. top cad. 203 în suprafață de 24.700 mp iar al pârâților terenul cu vegetație forestieră înscris în tarlaua nr.29, ./3 în suprafață de 10.000 mp.
- cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
La termenul de judecată din data de 15.10.2014 reclamantul C. A. prezent personal a renunțat la judecata cererii, întocmindu-se o declarație de renunțare semnată de acesta, de președintele completului și de grefier f.358.
La data de 21.10.2014 reclamantele G. F. și M. C. D. au depus fiecare câte o declarație de renunțare la judecată, semnată de fiecare dintre ele.
Instanța de recurs consideră necesar a analiza întâi motivele de casare care ar face inutilă examinarea motivelor referitoare la modul de administrare a probelor. Astfel se observă că recurenții invocă faptul că la termenul din data de 15.10.2014 avocatul recurentului C. A. nu avea mandat de renunțare la judecată. Instanța de recurs remarcă faptul că la dosar se află declarația întocmită la respectivul termen din care rezultă că recurentul, prezent personal la respectivul termen a renunțat la judecată, deci nu se pune problema vreunui mandat.
În ceea ce le privește pe recurentele G. F. și M. C. D. într-adevăr avocatul a solicitat la termenul din 15.10.2014 a se amâna cauza în vederea depunerii unor cereri de renunțare la judecată.
În recurs s-a invocat faptul că avocatul nu a avut mandat special pentru renunțarea la judecată.
Instanța de recurs observă că potrivit art. 131 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare, sau dispoziție în numele și pe seama clientului.
Se observă că ulterior ședinței de judecată reclamantele G. F. și M. C. D. au depus fiecare câte o declarație de renunțare la judecată, semnată de fiecare dintre ele.
În ceea ce privește nulitatea actelor efectuate de mandatar se observă că interesul ocrotit este cel al persoanei care a dat mandatul, adică a mandantului. În această situație ne aflăm în prezența unei nulități relative. Or mandanții, reclamantele G. F. și M. C. D. au confirmat actul de renunțare la judecată de la termenul din 15.10.2014, depunând declarații în acest sens.
Renunțarea la judecată este o manifestarea de voință a reclamantului expresa, neechivoca și neconditionata.
Invocarea în calea de atac a faptului că renunțarea la judecată a fost efectuată pentru a evita prejudicierea recurenților prin modul de administrare a probelor la instanța de fond nu poate fi reținută. Părțile erau asistate de avocați, astfel că puteau cunoaște faptul că aveau la dispoziție căi de atac privitor la aspectele menționate și că în cazul renunțării la judecată au la dispoziție posibilitatea introducerii unei noi acțiuni, cu condiția respectării condițiilor de admisibilitate.
Or recurenții exercită calea de atac în care invocă faptul că avocatul nu avea mandat pentru a renunța la judecată la termenul din 15.10.2014, în condițiile în care chiar ei au ratificat actele acestuia și au depus declarații de renunțare la judecată. Manifestarea de voință a părților este irevocabilă și nu se poate reveni asupra ei, în acest sens fiind și practica judiciară constantă a instanțelor.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art.246 alin.3 C.pr.civ. dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Prima instanță a făcut aplicarea acestui articol și a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată. Prin faptul că au fost obligați la plata direct către expert a cheltuielilor, reclamanții nu au suferit vreun prejudiciu, deoarece tocmai de aceea nu au fost obligați la plata decontului către pârâți, aceștia din urmă neachitând decontul. Dacă s-ar fi dispus plata către pârâți în loc de expert, în condițiile în care pârâții nu au efectuat plata decontului, ar fi avut o creștere nejustificată a patrimoniului acestora.
În consecință, în baza art.312 C.pr.civ. urmează a se respinge recursul formulat, fără a se mai cerceta și celelalte motive de casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții C. A. în Tg. M., .. 19, județul M., G. F. cu domiciliul în Toplița, ., ., . și M. C. D. cu domiciliul în Suseni, nr. 56, județul M. împotriva sentinței civile nr. 720 din 22 octombrie 2014 pronunțate de Judecătoria Reghin.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2015.
Președinte, R. I. | Judecător, A. B. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, G. O. |
Red RI/Teh GO
Predat 6.04.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
