Pretenţii. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 9305/320/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 73/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. A.-B.
Judecător R. I.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta D. K., cu domiciliul procesual ales în Tg. M., ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 2995 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 24 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 2995 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Târgu M. s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 200 în contradictoriu cu pârâții M. V. și D. K., având ca obiect pretenții.
S-au obligat pârâții să plătească reclamantei, în solidar, suma de 4622,23 lei, cu titlu de cheltuieli comune restante aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2013 și penalități de întârziere, calculate până la data de 27.01.2014.
S-au obligat pârâții să plătească reclamantei, în solidar, suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
S-a respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că din cererea de chemare în judecată, așa cum aceasta a fost precizată la data de 29.01.2014, rezultă că reclamanta a calculat pentru apartamentul nr. 15 din imobilul situat în Tg. M., ., județul M., un debit față de asociație in valoare de 5.572,23 lei, datorat la data de 27.01.2014, compus din suma de 3.261,33 lei, debite restante cheltuieli comune și pentru consum pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2013 si suma de 2.010,90 lei, penalizare conform art.49 alin. 1 din Legea 230/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari locuinței coroborată cu prevederile art.30 din Statutul Asociației.
Instanța de fond a reținut că din extrasul CF existent la fila 75 din dosar rezultă că pârâții sunt proprietarii apartamentului nr. 15 din imobilul situat în Tg. M., ., județul M..
În conformitate cu art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
In temeiul aceluiasi act normativ Legea nr. 230/2007, procentul de penalizare aplicat pentru depasirea cu 30 zile a scadentei de plata cotei de cheluieli comune este de 0,2%/zi de intarziere, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Art. 30 din Statutul Asociației conține un procent al penalităților de întârziere de 0,1 %, astfel că acesta nu depășește cuantumul maxim admis de lege.
Instanța de fond a constatat că pârâții au făcut dovada achitării parțiale a debitului calculat la data de 27.01.2014, respectiv au plătit la data de 11.02.2014 suma de 250 lei, conform chitanței de la f. 104, respectiv suma de 700 lei plătită la data de 06.05.2014, conform chitanței de la f. 108.
Văzând înscrisurile depuse la dosar în probațiune de către reclamantă și plățile parțiale făcute de pârâți, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de 4622,23 lei, cu titlu de cheltuieli comune restante aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2013 și penalități de întârziere, calculate până la data de 27.01.2014.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, s-au obligat pârâții să plătească reclamantei, în solidar, suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. S-au respins restul pretențiilor.
Împotriva respectivei hotărâri a formulat recurs D. K. care a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii pretențiilor reclamantei față de recurentă anterioare datei de 14.01.2011 și a sumei de 300 lei dispusă în plus față de cuantumul pretențiilor solicitate de reclamantă prin precizarea de acțiune, cu cheltuieli de judecată.
S-a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică deoarece pretențiile anterioare datei de 14.01.2014 sunt prescrise. S-a arătat că s-a întrerupt cursul prescripției față de recurentă doar la data depunerii cererii modificatoare prin care la rândul său a fost chemată în judecată. Totodată s-a mai susținut că din lecturarea precizării de acțiune depusă de reclamantă și la data de 29.01.2014 rezultă că la data de 27.01.2014 sumele înregistrate cu titlu de debit erau de 3261,33 lei principal și 2.010,90 lei accesorii așa cum de altfel se precizează în mod explicit în finalul precizării depuse.
Instanța de fond a reținut că pârâta a efectuat plăți însă în mod greșit s-a menționat suma de 5572,23 lei în loc de 5272,23 lei. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 ind. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 20.08.2012 reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 200, în contradictoriu cu pârâții M. V. și D. K., având ca obiect pretenții, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 5.510,33 lei din care: suma de 3.564,39 lei, debite restante cheltuieli comune și pentru consum ; suma de 1.945,94 lei, penalizare conform art.49 alin. l, Legea 230/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari locuinței coroborată cu prevederile art.30 din Statutul Asociației .
La data de 03.12.2012, se constată depuse la dosarul cauzei o precizare de acțiune prin care se învederează instanței că față de suma introductivă mai sus reiterată la ora actuală pârâta datorează asociației suma de 4.145,41lei, datorată la data de 31.10.2012, compusă din suma de 2.489,62 lei, debite restante cheltuieli comune și pentru consum pentru perioada octombrie 2010-octombrie 2012 si suma de 1.665,79 lei, penalizare conform art.49 alin. 1, Legea 230/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari locuinței coroborată cu prevederile art.30 din Statutul Asociației, învederează instanței faptul că de la introducerea acțiunii pârâții, deși au achitat o parte din restanțe, aceasta pana la data depunerii prezentei precizări a mai acumulat sold restant-cheltuieli comune și de consum plus penalități .
Pentru aceste motive - solicită admiterea cererii așa cum a fost ea precizată și să se dispună obligarea pârâților la plata pretențiilor în valoare totală de 4.145,41 lei.
La data de 29.01.2014, se constată depusă la dosar precizare de acțiune, prin care se învederează instanței că pârâții față de suma introductivă mai sus reiterată și precizată, având în vedere perioada scursă de la introducerea acțiunii, au acumulat un debit față de asociație in valoare de 5.572,23 lei, datorată la data de 27.01.2014, compusă din suma de 3.261,33 lei, debite restante cheltuieli comune și pentru consum pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2013 si suma de 2.010,90 lei, penalizare conform art.49 alin. l, Legea 230/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari locuinței coroborată cu prevederile art.30 din Statutul Asociației.
Se solicită obligarea pârâților în solidar la plata pretențiilor în valoare totală de 5.272,23 lei, la care se adaugă cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului.
Recurenta a susținut că în cauză pretențiile formulate anterior datei de 14.01.2014 sunt prescrise. Conform art.3 din Decretul nr.167/1958 termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni. Potrivit art.7 prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Ori dreptul la acțiune s-a născut la momentul scadenței plăților pentru perioada solicitată adică 30.09.2010 (f.86).
Recurenta consideră că față de ea a intervenit prescripția în raport de faptul că de abia la data de 14 ianuarie 2014 a fost chemată și ea în judecată de creditoarea Asociația de P. nr.200 și doar de atunci a fost întrerupt cursul prescripției.
Instanța de recurs observă că, așa cum în mod temeinic și legal a reținut și prima instanță, că obligațiile pârâților sunt solidare imobilul fiind deținut în coproprietate de aceștia.
Conform art. 1045 din vechiul Cod civil, sub imperiul căruia s-au născut obligațiile, „acțiunea intentată în contra unuia din debitori întrerupe prescripția în contra tuturor debitorilor.”
Ori cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanta creditoare Asociația de P. nr.200 la data de 29 august 2012, adică în termen de 3 ani de la data de 30.09.2010. Prin urmare acest motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce privește faptul că data de 27.01.2014 sumele înregistrate cu titlu de debit erau de 3261,33 lei principal și 2.010,90 lei accesorii așa cum de altfel se precizează în mod explicit în finalul precizării depuse și că ulterior s-a precizat o sumă de bani mai mare, instanța de recurs observă că în tabelul de la fila 86 s-a inclus un număr de zile întârziere mai mare decât în cel de la fila 72, aspect necontestat de pârâți nici în fața primei instanțe și nici în recurs. Or nefiind contestat numărul de zile de întârziere ci doar cuantumul final, acest motiv de recurs este nefondat. Astfel potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, iar art. 25 din Anexa nr. 1 la HG nr. 1588/2007 dispune că aceste cote de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
În ceea ce privește penalitățile, art. 49 din Legea nr. 230/2007 prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, iar acestea nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Potrivit Hotărârii Adunării generale a asociației de proprietari, asociația aplică un procent de penalitate de 0,1%/zi. În consecință, solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere este justificată.
Referitor la faptul că instanța de fond a reținut că pârâta a efectuat plăți însă în mod greșit s-a menționat suma de 5572,23 lei în loc de 5272,23 lei se observă că prima instanță, prin încheierea din 26.09.2014, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulata de petenta D. K. (fostă M.) și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul Sentinței civile nr. 2995 din data de 18.06.2014 pronunțată de Judecatoria Târgu M. în dosarul nr._ în sensul obligării pârâților la plata către reclamantă, în solidar, a sumei de 4322,23 lei, cu titlu de cheltuieli comune restante aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2013 și penalități de întârziere, calculate până la data de 27.01.2014.
De altfel conform art.281 ind.2a C.pr.civ. „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 281^2.” astfel că nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Prin urmare față de cele de mai sus în baza art.312 C.pr.civ. urmează a se respinge recursul formulat ca nefondat.
În ceea ce privește solicitarea cheltuielilor de judecată în recurs formulată de intimata Asociația de P. nr.200 se observă că până la momentul închiderii dezbaterilor în fața instanței de recurs nu s-a depus dovada efectuării cheltuielilor de judecată, astfel că această solicitare se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta D. (fostă M.) K., cu domiciliul procesual ales în Tg. M., ., județul M. împotriva sentinței civile nr.2995 din data de 18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-M..
Respinge cererea intimatei Asociația de P. nr.200, cu sediulîn Târgu-M., ., jud.M. și sediul procesual ales în Târgu-M., ., având ca obiect obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi: 31.03.2015.
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, R. I. |
Grefier, M. T. |
Red./Thred.R.I./08.04.2015
M.T./ 2 ex./08.04.2015
Jud.fond: A. Foltiș
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
