Pretenţii. Decizia nr. 468/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 3555/279/2012
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 468/RC
Ședința publică din 03.07.2014
Instanța compusă din:
Președinte: A.-M. U. – judecător
L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă B. E., domiciliată în Piatra N., ., nr. 15, .. F, ., împotriva sentinței civile nr. 4550 din 02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă C. L., domiciliată în Piatra N., ., .. B, ., județul N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Zucec M. pentru intimata-reclamantă C. L., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este pretenții;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-au depus înscrisuri pentru soluționarea cererii de acordare ajutor public judiciar.
Doamna avocat Zucec M., pentru intimata-reclamantă C. L., depune la dosar împuternicirea avocațială ./_/fără dată emisă de Baroul N. și chitanța nr. 1081/04.06.2014 privind plata onorariului de avocat.
Instanța îi înmânează apărătorului intimatei un exemplar de pe motivele de recurs.
Doamna avocat Zucec M., pentru intimata-reclamantă C. L., nu solicită termen pentru studierea motivelor de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Doamna avocat Zucec M., pentru intimata-reclamantă C. L., solicită respingerea recursului și arată că nu s-au adus probe prin care să se facă dovada că actul ar fi falsificat sau că semnătura nu i-ar aparține. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4550 din 02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4550 din 02.12.2013 Judecătoria Piatra N. a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată; a admis acțiunea formulată de reclamanta C. L., în contradictoriu cu pârâta B. E.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1200.000 lei reprezentând contravaloare împrumut nerestituit și suma de 5400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Între părțile din prezenta cauză, respectiv reclamanta C. L. și pârâta B. E., a fost încheiat la data de 24.07.2009 un contract de împrumut sub forma unui înscris sub semnătură privată, care conține formula „bun și aprobat”, prin care reclamanta a împrumutat pârâtei suma de 120.000 lei, cu obligația de restituire a acesteia în tranșe ultima rată de plată fiind scadentă la data de 1.12.2010. Totodată, conform clauzelor contractuale, pârâta a arătata că suma pe care a împrumutat-o de la reclamantă este în cuantum de 120.000 lei, pe care a și primit-o în întregime la semnarea respectivului contract.
Astfel, chiar dacă, așa cum susține însăși pârâta, între societățile părților, respectiv PF C. L. și ., de-a lungul timpului s-au desfășurat relații comerciale, iar în cadrul acestor relații pentru efectuarea unor plăți au fost remise instrumente de plată (respectiv file CEC și bilete la ordin), care ulterior nu au putut fi valorificate din lipsă disponibil, contractul pe care reclamanta își întemeiază pretențiile este încheiat între persoane fizice, dând naștere la obligații între acestea și nu între persoanele juridice ale căror administratori sunt acestea, considerent pentru care instanța de fond a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată.
Instanța de fond a apreciat că nu poate reține apărarea pârâtei, care în cadrul declarației dată în fața instanței a arătat că nu a împrumutat suma de 120.000 lei, că banii au fost luați cu mult timp înainte de semnarea contractului, întrucât în cadrul contractului însușit de aceasta prin semnătură se arată că suma împrumutată a fost primită în întregime la semnarea contractului.
Instanța a constatat că, în soluționarea prezentei cauze, raportat la data încheierii contractului, 24.07.2009, sunt incidente următoarele texte de lege:
Articolul 969 din Codul civil, conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Articolul 970 din același cod, conform căruia convențiile trebuie executate cu bună-credință. Potrivit art. 983 Cod civil, când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
Articolul 1576 Cod civil, potrivit cu care împrumutul este un contract prin care una dintre părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorirea pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate.
Potrivit art. 1584 Cod civil, principala obligație a împrumutatului este de a restitui lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate și la timpul stipulat.
Dacă împrumutatul nu întoarce la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, trebuie să plătească și dobânzi de la ziua cererii prin judecată a împrumutului, decretează art. 1586 Cod civil.
S-a mai reținut că articolul 1169 cod civil dispune: „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
În materia probelor, Codul civil, prin art. 1180 Cod civil, prevede că actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând întotdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească.
Potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile au îndatorirea de a-și proba pretențiile.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța de fond a constatat că prezenta acțiune este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a sesizat instanța cu o cerere având ca obiect pretenții, întemeiată pe dispozițiile art. 1576 Cod civil, solicitând obligarea pârâtei la restituirea împrumutului, cuantificat și precizat ulterior la suma de 120.000 lei.
Sub aspect probator, s-a reținut că înscrisul intitulat „contract de împrumut” valorează înscris sub semnătură privată (mijloc de probă suficient prin el însuși), în accepțiunea Codului civil, care să facă proba deplină prin el însuși a obligației pârâtului de restituirea sumei pretinse de reclamant, sumă ce apare înscrisă în cuprinsul înscrisului. Întrucât contractul are ca obiect o sumă de bani și este unilateral (real fiind, dă naștere unei obligații în sarcina unei singure părți contractante), înscrisul doveditor al contractului –are deplină forță probantă ca înscris sub semnătură privată –fiind adăugată la finele actului, cuvintele „bun și aprobat” (unul sau altul din aceste cuvinte sau o formulă echivalentă), cf art 1180 Cod civil.
Prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 1576 Cod civil, „Împrumutul (de consumație) este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate”.
Convenția prin care reclamanta a împrumutat pârâtei suma de 120.000 lei s-a apreciat că este, în mod cert, una unilaterală, în sensul expus de prevederile art. 944 Cod civil, creând, exclusiv în sarcina împrumutatului, deci a pârâtei, obligația de a restitui suma menționată, la termenul stipulat. Conform art. 1584 Cod civil, „împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate, și la timpul stipulat”.
Astfel, din înscrisul sub semnătură privată a luat naștere obligația pârâtului de a restituit reclamantului suma împrumutată, actul respectiv însușit de ambele părți prin semnătură dând naștere la obligații pentru fiecare dintre părți. Principala obligație a pârâtei a fost cea de restituire la data scadenței, a împrumutului contractat, reclamanta făcând dovada îndeplinirii obligației sale de a remite către pârâtă suma de bani împrumutată.
În materie contractuală, creditorul are doar sarcina de a dovedi existenta obligației, revenind debitorului să dovedească îndeplinirea ei. Cu alte cuvinte, cum în speță reclamanta a făcut dovada împrumutării pârâtei a unei sume de bani, neîndeplinirea obligației debitoarei de restituire a sumei împrumutate se prezumă până la proba contrara, revenindu-i pârâtului sarcina de a face dovada ca a restituit reclamantului suma, însă în prezenta cauză pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației rezultată din contract.
Așadar, apreciind, pe de o parte, că au fost încălcate dispozițiile art.969 alin.1 Cod civil, care prevăd că (,) convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ale art.970 alin.1 Cod civil, care fac vorbire despre buna-credință în executarea convențiilor, instanța de fond a admis acțiunea.
Față de aceste aprecieri, s-a reținut că pârâtului îi incumbă obligația de a restitui suma împrumutată de 120.000 lei. Cum pârâta nu a făcut dovada restituirii banilor, instanța de fond a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 120.000 lei către reclamantă, cu titlu de împrumut nerestituit, având în vedere că, potrivit principiilor care guvernează obligațiile civile, executarea în natură a unei obligații de a da, ce are ca obiect o sumă de bani, este întotdeauna posibilă.
Față de soluția la care a ajuns instanța de fond în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâta a fost obligată să ramburseze reclamantei suma 5400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar mobil, precum și onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
Pârâta B. E. a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că a semnat înscrisul sub semnătură privată sub imperiul unor amenințări la adresa sa, a membrilor familiei și a bunurilor și că poate proba aceste susțineri cu declarațiile soțului său, pe care îl propune ca martor, și printr-o înregistrare audio. Susține că a formulat plângere penală cu privire la aceste amenințări, dar cercetarea penală continuă, că nu a dezvăluit cele arătate mai sus până la pronunțarea hotărârii instanței de fond, din teamă.
Mai arată că semnătura din actul sub semnătură privată nu îi aparține, că suma inițială era de 38.000 lei și a devenit 45.000 lei, la care s-au adăugat dobânzi, și că nu au fost avute în vedere plățile în sumă de 12.600 lei, ce reprezintă restituire împrumut. Aceste sume nu reprezintă compensare între societăți, deoarece PF C. L. nu a folosit un facturier, fapt constatat de organul de cercetare penală în dosarul nr. 814/P/2011 și de Garda Financiară, prin nota de constatare nr._/01.06.2011. Totodată, nu au fost avute în vedere sumele rambursate pentru ca familia C. să achiziționeze o vinotecă, fapt ce poate fi dovedit prin audierea soțului reclamantei și prin înregistrare audio. Aceleași probe pot dovedi și restituirea părții de credit folosită de soțul reclamantei pentru plata unor amenzi stabilite de Garda Financiară, precum și livrarea unei cantități de cereale.
Mai arată că în mod greșit s-a respins solicitarea de audiere în calitate de martori a soțului său – B. I. – și a soțului reclamantei – C. I. – și că excepția lipsei de interes a fost respinsă ca neîntemeiată.
În drept, sunt invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9, 11 și art. 3041 Cod procedură civilă, art. 312 pct. 1 și 3 sau art. 488 pct. 5-8 Noul Cod de procedură civilă.
Deși legal citată, intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și o va menține pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În primul rând, tribunalul constată că prin declarația dată cu prilejul interogatoriului luat de instanță la termenul din data de 14.10.2013 (fila 68), pârâta B. E. a arătat că a citit și semnat contractul de împrumut încheiat la data de 24.07.2009 sub forma unui înscris sub semnătură privată, și nu sub formă autentică, așa cum susține recurenta, astfel că motivul de recurs prin care se invocă nesemnarea contractului nu este fondat. De altfel, partea susține în motivul de recurs că a semnat acest contract sub amenințare și că a restituit parte din împrumut, susțineri contrarii motivului de recurs prezentat anterior și, totodată, că acest contract derivă din raporturile dintre ., al cărei administrator era, și PF L. C..
Cu privire la amenințările invocate, tribunalul constată că acestea nu au făcut obiectul cercetării penale din dosarul nr. 814/P/2011, acesta vizând infracțiuni economice, iar pârâta nu a făcut, la fond, dovada existenței acestor amenințări, cu rol determinant în încheierea contractului și de natură a atrage nulitatea convenției conform prevederilor art. 954 și următ. Cod civil.
În privința probei cu martori solicitată de recurentă pentru dovedirea acestor aspecte, tribunalul constată că nu este pertinentă în condițiile în care recurenta invocă amenințările mai sus amintite pentru a se prezenta la notar în vederea semnării contractului de împrumut, iar acest act este, după cum s-a arătat, sub forma unui înscris sub semnătură privată.
Recurenta a arătat, atât la fond, cât și în calea de atac a recursului, că respectivul contract de împrumut derivă din raporturile comerciale dintre societățile administrate de păți și că, în aceste condiții, nu datorează suma în calitate de persoană fizică. Însă, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată privind societățile comerciale, actele juridice semnate de administratorul societății, fără împuternicire din partea acesteia sau fără ștampila din care să rezulte că actul este semnat de societatea comercială prin administrator, sunt interpretate ca fiind făcute de administrator în nume propriu, și nu în numele societății.
Prin urmare, tribunalul constată că împrumutul din data de 24.07.2009 a fost semnat de pârâtă în nume propriu, și nu în calitate de reprezentant al societății comerciale al cărei administrator este, actul nepurtând vreo mențiune conform celor mai sus arătate.
Pentru acest motiv se apreciază că și transferurile de bani dintre societăți nu pot fi raportate la acest act de împrumut și că, față de cele constatate anterior, proba cu martori propusă de pârâtă pentru dovedirea caracterului acestor transferuri nu este utilă cauzei.
Totodată, tribunalul constată că excepția lipsei de interes a reclamantei a fost soluționată corect, aceasta justificând interesul în cauza de față în raport cu caracterul contractului de împrumut dintre părți.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul nu este fondat și îl va respinge ca atare în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta pârâtă B. E., ca parte căzută în pretenții, să plătească intimatei reclamante C. L. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, iar în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile de judecată – constând în taxă judiciară de timbru în sumă de 2050 lei, de care a fost scutită pârâta B. E. prin încheierea din data de 03.07.2014, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. E., domiciliată în Piatra N., ., nr. 15, .. F, ., împotriva sentinței civile nr. 4550 din data de 02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimata - reclamantă C. L., domiciliată în Piatra N., ., .. B, ., județul N..
Obligă recurenta pârâtă B. E. să plătească intimatei reclamante C. L. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Conform art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile de judecată – constând în taxă judiciară de timbru în sumă de 2050 lei, de care a fost scutită pârâta B. E. prin încheierea din data de 03.07.2014, rămân în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 03.07.2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
A.-M. U. L. F., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. D.S. – 14.07.2014
Tehnored. C.A. – 28.07.2014
2 ex.
Fond: M. C. I.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 246/2014. Tribunalul NEAMŢ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 269/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
