Revendicare imobiliară. Decizia nr. 437/2014. Tribunalul NEAMŢ

Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 18.06.2014 când:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 287 din 06.02.2012 a Judecătoriei B., tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 287 din 06.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul M. Ș. în contradictoriu cu pârâții . și . legal primarul, având ca obiect revendicare imobiliară.

Astfel, au fost obligate pârâtele să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 878 m.p teren situată în intravilanul localității Sabasa, ., învecinată cu DN 17B - la V, Zona Protecție a pârâului Sabasa - la E, M. Gh. Ș. - la S și . - la N, identificată cu culoarea roșie pe conturul K;J,31,32,33,L,K în Raportul de expertiză judiciară M. G.(completat); au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamantului 1074,70 lei cheltuieli de judecată.

S-a respins ca nefondată cererea pârâtei . privind cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut că reclamantul Malinescu Ș. a chemat în judecată civilă pe pârâtele S.C.R. C. SRL (prim pârâta) si .>(jud.N.), prin Primar (secund pârâta), solicitând instanței, cu cheltuieli de judecată, obligarea acestora de a lăsa reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 878 mp teren arabil, situat in ., jud.N., învecinat cu: P. I. –la N, Pârâul Sabasa - la E, M. Ș. –la S, drumul satului-la V, delimitat de pct. I-P-R-N în expertiza D. din Ds.1290/2000 al Judecătoriei B..

În motivarea în fapt a acțiunii, întemeiată în drept pe dispoz.art.480, 483 si 485 cod civil s-a învederat esențialmente că terenul in litigiu face parte dintr-un trup mai mare, în întindere de 2553mp/2580 mp, vândut de M. I. A., bunica reclamantului, prin contractul de vânzare-cumpărare transcris sub nr._/1931, fiului ei și unchi al reclamantului, M. D., care prin Actul de donație din 9.12.1946 îl donează lui M. G., tatăl lui M. Ș., care se retrage de pe acest teren în perioada 1930-1970, datorita viiturilor râului Sabasa din anii 1930-1950. A mai susținut M. Ș. că din această suprafață Judecătoria B., prin sentința civilă nr.1559 pronunțată în Ds.1290/2000, a stabilit dreptul reclamantului asupra unei parcele de 1675 mp, dobândit prin accesiune imobiliara riverana, renunțându-se la acțiune pentru .>

Pârâtele, legal citate, s-au apărat prin întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, prim pârâta și cu plata cheltuielilor de judecată, opunând, drept titlu de proprietate: secund – pârâta - registrul cadastral al parcelelor si harta cadastrala din satul Sabasa din anul 1988, cu . de 0,9325 mp, iar prim –pârâta sentința civilă nr.1157/2008 a Judecătoriei B..

S-a dispus atașarea spre consultare a dosarului nr. 1290/2000 al Judecătoriei B..

In aplicarea prev.art.167 si următoarele Cod procedură civilă, instanța de fond a încuviințat si administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul pricinii, proba cu raport de expertiza judiciară topografică - cu completare/supliment - M. Gh., și proba cu cercetarea la fata locului.

II. Analizând probatoriul administrat în cauză raportat la dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:

1. In drept, potrivit art. 480 Cod civil, Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.”,

Potrivit doctrinei și jurisprudenței acțiunea prin care proprietarul neposesor se îndreaptă împotriva posesorului neproprietar în scopul recunoașterii dreptului său de proprietate și readucerii bunului în patrimoniul său,recâștigând astfel posesia asupra bunului uzurpat de non dominus, este acțiunea in revendicare.

Condițiile de admisibilitate ale acțiunii în revendicare sunt trei, a căror dovadă incumbă potrivit art.1169 Cod civil reclamantului (onus probandi incumbit ejus qui dicit ,non ejus qui negat):

- reclamantul să aibă calitatea de proprietar al bunului revendicat și pârâtul neproprietar să posede sub nume de proprietar bunul revendicat de reclamant.

În fapt, reclamantul revendică suprafața de 878 mp teren arabil, situat în ., jud. N., învecinat cu: P. I. –la N, Pârâul Sabasa-la E, M. Ș. - la S, drumul satului - la V, identificat simbolic 3Cc,4Cc, precum și cu culoare roșie intre punctele 31-32-33-L-K pe Schița Completării din 6.04.2011 la Raportul de expertiza M. (f.206 bis ds.), dovedind calitatea sa de moștenitor al proprietarului acestuia, tatăl său, G. M., în patrimoniul căruia intrase in baza Actului de Donație din 9.12.1946(f.10ds.), gratificat fiind de fratele său, D. M., proprietar la rândul lui în temeiul Actului autentic de vânzare-cumpărare din 13.08.1931 încheiat cu mama sa, A. I.M.(f.11 ds.).

În prezent, terenul litigios este stăpânit de către pârâta . astfel: 600 mp în baza s.c.1157/2008 a acestei instanțe, prin care s-a perfectat vânzarea-cumpărarea între acesta si pârâta . de 278 mp, fără titlu.

Secund-pârâtă, la rândul său, opune reclamantului pentru cei 278 mp pomeniți, dar si pentru ceilalți 600 m.p, vânduți prim-pârâtei registrul cadastral al parcelelor si harta cadastrala din satul Sabasa din anul 1988, cu . de 0,9325 mp - care nu constituie titlu de proprietate - susținând că terenul litigios a făcut parte din domeniul sau privat.

În același Supliment/Completare expertul a constatat că terenul revendicat face obiectul actului de donație evocat, și se suprapune cu terenul în suprafața de 1156 mp din HCL nr. 44/2008, din care 600 mp a fost înstrăinată prim-paratei.

Comparând titlurile părților, s-a constatat că este preferabil titlul reclamantului, care are o data mai veche - anul 1931-față de titlul mai nou al prim – pârâtei - anul 2008-, secund-pârâta neavând titlu de proprietate.

Căzând în pretenții, pârâtele au fost obligate, în solidar, în temeiul art.274 Cod procedură civilă raportat la art.1003 Cod civil, la plata cheltuielilor de judecata făcute de reclamant în proces.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs pârâta . criticând sentința ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, aducând precizări și asupra situației reale a terenului din zona de protecție a pârâului Sabasa:

- au solicitat casarea cu retrimitere a cauzei spre rejudecare întrucât vecinătățile trecute în dispozitivul sentinței sunt eronate, terenul revendicat nu se învecinează cu drumul 17 B, acesta aflându-se la circa 300 de m față de drum, reclamantul însuși indicând drept vecini .> - din înscrisurile pe care le-au invocat la instanța de fond rezultă cu certitudine că între anii 1980-1982 s-a făcut regularizarea pârâului Sabasa, în sensul întocmirii unor hărți care să corespundă configurației reale și pentru ca ternul să poată căpăta destinația de teren intravilan locuibil.

- au precizat că dreptul lor pe care l-a cumpărat cu un preț corect la licitație publică este intabulat, că sentința civilă nr. 1157/2008 le dă dreptul de a se comporta ca proprietari, prin care au dobândit suprafața de 600 m.p teren curți-construcții – parter, etaj și anexe.

- s-a precizat de către recurentă că în mod corect . în cauză și a pretins un drept propriu asupra terenului ce înconjoară Hanul lui L. de la drumul comunal până la limita zonei de protecție.

Astfel intervenția transformată în poziție procesuală pasivă a fost argumentată scriptic, prin hărți și documente topo de la nivelul anilor 1980.

Motivele de recurs au fost precizate la filele 55-58 arătându-se că în esență instanța trebuie să considere că reclamantul nu are titlu de proprietate pe terenul pe care l-au dobândit, soluția fiind greșită întrucât nu s-a verificat care este suprafața pentru care are titlu reclamantul și care este amplasamentul acestei suprafețe.

Recurenții au precizat că deși au repetat prin întâmpinare cât și prin obiecțiuni la expertiză că . m.p nu poate avea amplasamentele indicate de reclamant și identificate de expert în schița anexă la rapoartele de expertiză, aceste aspecte au fost ignorate deși rezultă clar că expertul nu a măsurat și identificat terenul din titlu, ci cât stăpânește efectiv reclamantul adică cu mult mai mult fără titlu.

A considerat că pentru o justă soluționare a cauzei se impune efectuarea unei noi expertize care să stabilească în mod corect întinderea și amplasamentul titlului reclamantului și măsura în care aceasta se suprapune sau nu cu titlul lor.

Cât privește sentința civilă nr. 1559/2001 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 1290/2000 prin care i s-a constatat reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 2857 m.p dobândită prin uzucapiune și 1675 m.p prin accesiune imobiliară, au precizat că hotărârea nu le este opozabilă, nefiind parte în acest dosar, iar din conținutul dispozitivului se observă că s-a renunțat la soluționarea cererii cu privire la suprafața de 878 m.p – terenul în litigiu din prezenta cauză.

De altfel au mai precizat că pe rolul instanțelor au mai existat o cauză similară promovată de un alt moștenitor al autoarei comune A. M. – vecin cu reclamantul – prin care se revendica în același mod o suprafață de 800 m.p, acțiune ce a fost respinsă de Tribunalul N. pentru aceeași rațiune, respectiv că: reclamanții solicită mai mult decât au în titlul de proprietate și că nu există suprapunere de titluri.

Pentru aceste motive au solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și în rejudecare să se admită proba cu expertiza topo care poate să lămurească problemele ce au fost sesizate, urmând ca pe fond să se respingă acțiunea.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 266 lei taxă timbru și 3 lei timbru judiciar (fila 16).

În dovedire a depus la dosar copia conform cu originalul după planul de delimitare al Comunei B., harta eliberată de Ocolul Silvic B., Extras de plan parcelar, conform cu originalul, Extras din registrul cadastral al parcelelor din care rezultă parcelele deținute de autorii numitului M. Ș., plan de situație, extras de pe internet și decizia civilă nr. 1010/RC/2012 pronunțată de Tribunalul N. (filele 64-71).

Apărătorul ales al reclamantei avocat M. A. față de înscrisurile depuse la termenul din 13.11.2013 a solicitat instanței încuviințarea de probatorii, respectiv atașarea spre consultare dosarelor:

- dosarul nr._ al Judecătoriei B. prin care un alt descendent a lui M. A. a promovat în contradictoriu cu pârâta o acțiune similară, în care au fost efectuate expertize tehnice și în care se poate vizualiza în ansamblu întregul trup de teren al numitei M., care nu putea să se suprapună peste terenul recurentei-pârâte;

- dosarul nr. 1290/2000 în care intimații-reclamanți au obținut o hotărâre de care înțeleg să se folosească ca și titlu în prezenta cauză și în care s-a menționat că au obținut prin uzucapiune 2857 m.p, iar prin aluviune 1675 m.p. În motivarea probei a precizat că, tot în acest dosar se poate observa că au renunțat la capătul de cerere privind acțiunea în contradictoriu cu pârâtul exact pe 878 m.p menționând totodată că au dobândit terenul prin aluviune, însă în prezenta acțiune au precizat că au dobândit titlu de proprietate prin contract de vânzare-cumpărare de la M.. S-a mai susținut că în acțiunea principală de la fond reclamantul a precizat că înțelege să-și întemeieze dreptul de proprietate asupra terenului în cauză pe actul de vânzare-cumpărare de la M. A., iar în dosarul privind constatare aluviune reclamantul a precizat că a dobândit dreptul de proprietate în această zonă prin aluviune, nu prin contract de vânzare-cumpărare, și mai mult acesta din urmă a renunțat la judecată în contradictoriu cu partea pe care o reprezintă.

Instanța de recurs a încuviințat proba solicitată de către apărătorul recurentului – pârât ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care s-a dispus atașarea spre consultare a dosarelor nr._ și nr. 1290/2000.

Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:

În fapt, reclamantul M. Ghe. Ștrefan a solicitat obligarea pârâților . și . legal primarul să i se lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 878 m.p teren situat în intravilanul localității Sabasa, ., învecinată cu DN 17B - la V, Zona Protecție a pârâului Sabasa - la E, M. Gh. Ș. - la S și . - la N, identificată prin culoarea roșie pe conturul K;J,31,32,33,L,K în raportul de expertiză judiciară M. G. (completat).

În dovedirea pretențiilor sale a invocat că această suprafață face parte din o suprafață mai mare de 1675 m.p care la rândul său provine din trupul de 2553 m.p – teren care a fost vândut de către bunica sa - M. I. A. prin contractul de vânzare-cumpărare transcris sub nr._ din 1931 (filele 11-12 dosar fond nr._ vol. I) fiului său M. D. (21 ari și 48 ari), iar ulterior unchiul său prin actul de donație din 09.12.1946 (fila 10 dosar fond nr._ vol. I) a donat această suprafață lui M. G. unicul moștenitor fiind reclamantul M. Ghe. Ș..

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că terenul donat tatălui său se învecinează cu râul Sabasa, fiind cunoscut faptul că în anii 1930-1950 ca urmare a unor viituri repetate toți proprietarii de pe malul acestuia au fost nevoiți să se retragă de pe acest teren care a devenit imposibil de exploatat.

În anul 1970 pârâul a fost regularizat ceea ce a determinat luarea în proprietate din nou a acestei suprafețe, fapt realizat de către reclamant ca urmare a pronunțării de Judecătoria B. a sentinței civile nr. 1559/13.11.2008 în dosarul nr. 1290/2000 (filele 8-9 dosar fond nr._ vol. I) prin care s-a constatat că reclamantul M. Ghe. Ș. este proprietarul suprafeței totale de 2857 m.p situat în ., județul N., învecinată cu: N-E-Pașnciu I. (cumnatul său); S-E-drum . C. și N-V Țuțuainu C. și restul proprietăți M. Ș..

Totodată, instanța a constatat că reclamantul a devenit proprietar prin accesiune imobiliară riverană și asupra suprafeței de 1675 m.p situate în ., județul N. având ca vecini: N-E-restul terenului din actele autorilor reclamantului deținut de primărie – pe care sunt amplasate construcții ale cooperației; S-E- zonă protecție râu Sabasa și N-V-drum . revendicată de 878 m.p face parte din trupul de 1675 m.p situată peste drumul DN 17 B astfel cum a fost identificată de expertul M. G. prin culoare roșie în schița anexă 2 de la filele 120-121 (dosar fond nr._ vol. I).

Pârâții s-au opus acțiunii reclamantului solicitând respingerea ca neîntemeiată motivat de faptul că terenul delimitat de către expert prin punctele K,J 31,32,33 L,K este parțial teren aflat în proprietatea privată a Primăriei B. ce a fost dobândit de către . SRL prin licitație publică de la Consum B. în anul 1998 având acordul tacit al primăriei de a îngrădi suprafața în litigiu, întrucât pe acest teren viran cetățenii își lăsau animalele libere, devenind în timp o pajiște comunală fiind în contradicție cu scopul unității de deservire publică, respectiv „Popasul L.” amenajat de pârâtul-cumpărător.

Dreptul de proprietate privată al primăriei a fost transcris în cartea funciară în baza schiței topografice prin încheierea nr. 3112/01.09.2008 (filele 42-45 dosar fond nr._ vol. I), cu număr cadastral provizoriu 545, ca bun propriu în favoarea comunei B..

Pârâta . precizat și dovedit prin înscrisurile depuse la filele 78-80 și 140-150 (dosar fond nr._ vol. I) că în raport de extrasul din registrul cadastral al parcelelor din satul Sabasa, . Oficiul de cadastru și Organizare a Teritoriului din anul 1988, . de 0,9325 ha a aparținut Consiliului Popular B. și nicidecum reclamantului M. Ș., pe acest teren, cu acordul fostului consiliu popular s-a construit de către Cooperativa de Consum B. o clădire și tot din această parcelă au fost împroprietăriți 4 veterani de război în baza Legii nr. 44/1994 (republicată). Inventarul bunurilor imobilelor aparținând domeniului privat al comunei B. a fost însușit de către Consiliul local al comunei B. prin Hotărârea nr. 44/30.07.2008 care a stat la baza vânzării ulterioare către pârât (fila 140-142 (dosar fond nr._ vol. I).

Ulterior, pârâtul . SRL a cumpărat de la pârâta Cooperativa Consum B., potrivit procesului-verbal de adjudecare a licitației publice nr. 15 din 04.03.1998 – unitatea de alimentație publică Popas L., cu beci și magazie, grup sanitar și terenul aferent în suprafață de 600 m.p încheindu-se între părți un contract de vânzare-cumpărare la data de 04.08.1998, dreptul de proprietate fiind perfectat prin sentința civilă nr. 1157/29.09.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ (filele 35-36 dosar fond nr._ vol. I).

Dreptul de proprietate a fost intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 3638/14.10.2008 (filele 60-65 dosar fond nr._ vol. I).

În verificarea situației de fapt recurate se va porni de la analiza hotărârilor pronunțate cu putere de lucru judecat în dosarele atașate spre consultare:

Pe de o parte, Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 1559 din 13.11.2008 în dosarul nr. 1290/2000 (filele 8-9 dosar fond nr._ vol. I) a constatat că reclamantul M. Ghe. Ș. este proprietarul suprafeței totale de 2857 m.p situat în ., județul N., învecinată cu: N-E-Pașnciu I. (cumnatul său); S-E-drum . C. și N-V Țuțuainu C. și restul proprietăți M. Ș..

Totodată, instanța a constatat că reclamantul a devenit proprietar prin accesiune imobiliară riverană și asupra suprafeței de 1675 m.p situate în . având ca vecini: N-E-restul terenului din actele autorilor reclamantului deținut de primărie – pe care sunt amplasate construcții ale cooperației; S-E- zonă protecție râu Sabasa și N-V-drum . și din această hotărâre judecătorească rezultă că pe terenul revendicat de reclamant se găsea la acel moment, al constatării dreptului de proprietate, construcțiile proprietatea cooperației de Consum B. ce au fost realizate, așa cum s-a arătat prin întâmpinările și înscrisurile depuse de pârâta .-80 și 139-142 (dosar fond nr._ vol. I) pe terenul ce a aparținut primăriei comunei B., bunuri inventariate prin Hotărârea C.L al comunei B. nr. 44/2008 raționament logic care poate fi dedus și din motivarea acțiunii formulate de reclamantul M. Ghe. Ș. care a menționat că pârâul Sabasa a cunoscut în anii 1930-1950 viituri repetate și că abia în anul 1970 râul a fost regularizat.

Totodată, instanța de recurs nu poate face abstracție de hotărârea pronunțată irevocabil în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. prin care cumnatul reclamantului P. I. a revendicat de la aceleași pârâte suprafața de 878 m.p situată în . – aflat în imediata vecinătate a terenului revendicat de reclamant.

Astfel, prin sentința civilă nr. 1891/29.11.2011 modificată în totalitate prin decizia civilă nr. 1010/RC/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului reținându-se cu putere de lucru judecat că terenul dobândit de P. I. în același mod ca și reclamantul M. Ghe. Ș., respectiv de la autoarea sa M. A., iar ulterior prin sentința civilă nr. 919/21.08.2002 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 1405/2002, tot prin accesiune imobiliară riverană reclamantul P. I. devenind proprietar asupra terenului 1812 situat în satul Sabasa, . învecinat cu: N-E-Primăria B.; S-V- restul terenului din actul autorilor reclamantului deținut de primărie pe care sunt amplasate construcții ale cooperației; S-E- zonă protecție râu Sabasa și N-V-drum . reclamantului.

Instanța de control judiciar a reținut că sunt infirmate susținerile reclamantului P. I. potrivit cărora terenul situat pe malul râului Sabasa ar avea o suprafață totală de 2690 m.p, deoarece făcând diferența dintre suprafața de 4296 m.p pentru care se justifică dreptul de proprietate și suprafața de 2536 m.p asupra căreia s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune rezultă că acest teren are suprafața de 1760 m.p, mai puțin decât suprafața recunoscută reclamantului, respectiv 1812 m.p,……potrivit cărora actul de vânzare-cumpărare din anul 1931 a avut drept obiect suprafața totală de 1,86 ha, iar potrivit actului 4296 m.p sunt în intravilan, iar_ m.p sunt situați în punctul „Gherghea”.

Tribunalul constată că problema ce trebuie dezlegată o reprezintă amplasamentul, sub aspectul vecinătăților terenului revendicat.

Astfel, va înlătura raportul de expertiză realizat de către expertul M. (filele 114-116, precum și completările ulterioare) care nu a răspuns obiecțiunilor formulate de către pârâta ., dar nici în mod concret obiectivelor stabilite de instanță .

Se va reține că la termenul din 26.09.2011instanța de fond a respins cererea pârâtei de a se încuviința o nouă expertiză care să aibă în vedere amplasamentul topografic a terenului deținut de autorii reclamantului la data intrării în proprietate a lui M. A. raportată la cursul pârâului Sabasa (cu care se mărginește pe una din laturi) – fără însă ca judecătorul să motiveze în vreun fel această respingere.

Ceea ce este de necontestat și acceptată unanim de toate părțile este faptul că în decursul anilor 1960-1970 pârâul Sabasa a cunoscut viituri repetate, iar proprietarii învecinați au fost nevoiți să se retragă temporar de pe aceste terenuri devenite inutilizabile.

În anul 1970 pârâtul Sabasa a fost regularizat, iar potrivit planului de delimitare al comunei B. din 1974 eliberat de Arhivele Statului (depus la dosarul de recurs la filele 27 și următoarele de către recurenți ) reiese că la acel moment pârâul Sabasa avea două brațe din care cel drept urma linia drumului sătesc – aceasta fiind și vecinătatea de est a terenului vândut în 1931 de bunica reclamantului M. A.. Din harta depusă la filele 28-32 întocmită de către Ministerul Silviculturii – Direcția planificării și amenajării pădurilor – M.U.F Ceahlău reiese că și la data vânzării, dar și în anul 1974 pârâul Sabasa avea două brațe (identificate prin harta de la fila 30 prin culoare albastră), ceea ce conduce la concluzia că parcelele deținute de autorii lui M. 547-551 erau învecinate cu drumul sătesc și pârâul – respectiv brațul drept al acestuia întrucât în caz contrar . fi trebuit să apară ca fiind megieșită pe două laturi cu pârâul Sabasa. Așa cum rezultă și din extrasul registrului cadastral al parcelelor, . pe o latură cu pârâul, iar pe cealaltă latură cu drumul sătesc, ceea ce duce la concluzia că autorii reclamanților nu au deținut în proprietate teren pe acest amplasament.

Înaintea regularizării albiei pârâul Sabasa din 1974 și până în 1980 a avut două brațe despărțite de o insulă de pământ, iar brațul drept se unea pe unele porțiuni cu drumul sătesc. După regularizare acesta( ca și în prezent) are un singur braț lucru evidențiat atât prin planul depus de A.N – Apele Române la filele 41-44 (dosar recurs), dar și de expert în schița anexă de la filele 206-207 (Vol. II dosar fond), ceea ce duce la concluzia că brațul drept al pârâului Sabasa din 1931 care făcea hotarul parcelei vândute împreună cu drumul sătesc nu este identic cu cursul pârâului de astăzi, urmând a se reține că autorii reclamantului au avut teren în parcelele 547-551 învecinate la Est – drumul sătesc și brațul drept al pârâului, dar nicidecum peste drumul sătesc în . intrat în proprietatea Comunei B. după regularizare.

De altfel, din schița raportului de expertiză reiese că reclamantul stăpânește mai mult decât are în titlu, situație juridică care a fost statuată în mod irevocabil și prin decizia civilă nr. 1010/RC/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ – care are ca obiect revendicarea terenului învecinat cu actualul reclamant de către cumnatul acestuia P. I.-al cărui teren revendicat provine de la același autor M. A..

Intimata-pârâtă . Consiliului Local B. nr. 44 din 30 iulie 2008 (filele 140-147 Vol. I dosar fond) a dovedit că fiind zonă de munte nu deținea acte de proprietate și că și-a însușit inventarul unor bunuri care au aparținut domeniului privat al comunei, printre care și suprafața de 1156 m.p teren curții și construcții din ., județul N..

La baza emiterii acestei hotărâri a stat registrul cadastral al parcelelor ce a rămas după împroprietărirea unor veterani de război din . fost întocmit în anul 1985 de către Oficiul Județean de Cadastru N..

Ulterior, primăria comunei B. a cedat spre folosință suprafața de 600 m.p Unității Cooperatiste de Consum B. care a realizat o construcție (actual Hanul lui L.) și care a fost vândută recurentei-pârâte . SRL, sens în care a fost pronunțată și sentința civilă nr.1157/29.09.2008 de către Judecătoria B. în dosarul nr._ (filele 35-36 Vol. I dosar fond).

De altfel dreptul de proprietate asupra terenului curți-construcții în suprafață de 1156 m.p a fost înscris de către Consiliul Local B. în cartea funciară prin încheierea nr. 3112 din 19.09.2008, cu nr. cadastral provizoriu 545, ca bun propriu, având la bază hotărârea C.L. B. nr. 44/2008 și a listei de inventar domeniul privat (filele 41-45 Vol. I dosar fond), iar ulterior suprafața de 600 m.p curți-construcții vândută recurentului fiind și ea intabulată prin încheierea nr. 3638/03.11.2008 (filele 60-65 Vol. I dosar fond), cu număr cadastral provizoriu 555.

Or, tribunalul va reține buna credință a primăriei comunei B. în vânzarea suprafeței pe care se află în prezent Hanul L., dar și starea de pasivitate a reclamantului care de la data obținerii sentinței civile nr. 1559/13.11.2001 nu s-a comportat ca un adevărat proprietar, ceea ce conduce la concluzia că suprafața revendicată de 878 m.p nu se suprapune cu terenul cumpărat și stăpânit de recurentul-pârât și în consecință în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă va admite recursul acestuia și modificând în totalitate sentința recurată va respinge acțiunea precizată având ca obiect revendicare formulată de reclamantul M. Ș., în contradictoriu cu pârâții . SRL și . reținând că în cauza pendinte nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.480 Cod civil.

Fiind în culpă procesuală va obliga reclamantul M. Ș. să plătească recurentei-pârâte suma de 5.769 lei cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond și recurs ,reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. R. C. Impex SRL, cu sediul în com. B., ., împotriva sentinței civile nr. 287 din 06.02.2012 pronunțată de Judecătoria B., jud. N., în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. Ș., domiciliat în B., . și intimata-pârâtă . reprezentant legal primarul.