Fond funciar. Decizia nr. 254/2012. Tribunalul NEAMŢ

Decizia nr. 254/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 22-03-2012 în dosarul nr. 254/RC

Dosar nr._ - plângere împotriva Hotărârii comisiei județene -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECTIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 254/RC

Ședința publică din 22.03.2012

Instanța compusă din:

Președinte: D. M. – judecător

D. S. – judecător

L. F. – judecător

Grefier – C. Ailuțoaei

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - petentă P. M., domiciliată în comuna Săvinești, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 2936 din 20.05.2011 a Judecătoriei Piatra N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și C. L. Săvinești pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., având ca obiect plângere împotriva Hotărârii comisiei județene.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - petentă P. M. asistată de avocat P. A., lipsind intimatele - intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:

- cauza este la al doilea termen de judecată;

- obiectul cauzei este plângere împotriva Hotărârii comisiei județene;

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- C. locală Săvinești pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au comunicat relațiile solicitate de instanță.

Instanța constată depuse relațiile solicitate de la C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Săvinești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și îi înmânează câte un exemplar de pe acestea apărătorului recurentei - petente.

Doamna avocat P. A., pentru recurenta - petentă P. M., depune la dosar xerocopia adeverinței nr. 1492/18.03.2003 eliberată de C. comunală Săvinești pentru aplicarea Legii fondului funciar și precizează că petenta stăpânește teren și în intravilan și în extravilan și că are proces-verbal pentru suprafața de 9200 m.p., pe care o stăpânește; solicită punerea în posesie pentru terenul de acasă, în suprafață de 1400 m.p., pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate, deși s-a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.

Doamna avocat P. A., pentru recurenta - petentă P. M., solicită admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond pentru a se reconstitui dreptul de proprietate și pentru suprafața de teren de acasă.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2936 din 20.05.2011 a Judecătoriei Piatra N. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ din 15.11.2010 petenta P. M. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. și C. locală Săvinești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, plângere împotriva Hotărârilor nr. 50/05.08.1991 și nr. 1/15.07.1991, emise de intimate, și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1451 m.p. teren arabil situat în intravilanul comunei Săvinești, jud. N..

În motivare a arătat că, în calitate de unică moștenitoare a defunctului său tată I. L. L., a solicitat, prin cererea înregistrată la Primăria comunei Săvinești sub nr. 216/05.03.1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru toate suprafețele de teren deținute de autorul său anterior cooperativizării. Între acestea se afla și suprafața de 1451 m.p. teren arabil din intravilanul comunei Săvinești, jud. N., învecinat la Nord cu I. V., I. N. și R. E., la Est cu Baghiu E., la Sud cu . N., iar la Vest cu I. N. și I. E..

Tatăl său a avut întotdeauna posesia acestui teren, pe care s-a aflat și casa părintească, chiar dacă terenul a fost cooperativizat, iar în certificatul de moștenitor apare înscrisă suprafața de doar 250 m.p.; de asemenea, de la decesul tatălui său, survenit la data de 27.12.1985, ea deține acest teren.

A mai arătat că dintr-o eroare, în Titlul său de proprietate nr. 58/975/08.05.1995, acest teren nu a fost înscris, și întrucât Hotărârile nr. 50/05.08.1991 și nr. 1/15.07.1991 ale celor două comisii de fond funciar nu i-au fost comunicate prin scrisoare recomandată, cum prevede Legea nr. 18/1991, este îndreptățită să promoveze prezenta plângere.

Cererea nu a fost motivată în drept, iar în dovedire reclamanta a solicitat administrarea probei cu expertiză topografică, cu martori și cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar, în copie, Hotărârea Comisiei județene N. nr. 50/05.08.1991, Hotărârea nr. 1/15.07.1991 a Comisiei locale Săvinești, anexa la această ultimă hotărâre, planul de situație cu privire la suprafața de teren solicitată, Certificatul de moștenitor nr. 1217/06.11.1986 eliberat de fostul notariat de Stat Județean N., cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 216/05.03.1991, Titlul de proprietate nr. 58/975/08.05.1995, precum și certificatele de naștere și de căsătorie ale reclamantei.

Intimata C. locală Săvinești a formulat întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da în cauză și a solicitat respingerea unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Pe fond a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 216/05.03.1991 petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut defunctului său tată I. L. L.. Prin Hotărârea nr. 1/15.07.1991 a propus înscrierea petentei în tabelul anexă nr. 3 cu suprafața totală de 0,92 ha, iar propunerea a fost validată de C. județeană N. prin Hotărârea nr. 50/05.08.1991. În consecință, reclamantei i s-a emis Titlul de proprietate nr. 58/975/08.05.1995 pentru această suprafață de teren.

A mai arătat că tabelele cu propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost aduse la cunoștință cetățenilor prin afișarea lor la sediul primăriei, conform dispozițiilor art. 28 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aprobat prin H.G. nr. 131/1991, în vigoare la acel moment. În baza acestor dispoziții și ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, în forma sa inițială, petenta avea posibilitatea să conteste la C. județeană N. propunerea de reconstituire, iar hotărârea dată de această intimată în soluționarea contestației putea fi atacată cu plângere la instanța de judecată, în termen de 30 de zile.

Ca atare, Legea nr. 18/1991, în forma sa inițială, nu prevedea obligativitatea comunicării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire a hotărârilor comisiilor județene de validare a propunerilor de reconstituire, această obligație fiind introdusă abia în anul 1998 cu ocazia republicării Legii nr. 18/1991. Până atunci, ceea ce se comunica sub semnătură de primire era numai hotărârea comisiei județene prin care se soluționa contestația formulată cu privire la propunerile de validare.

Intimata C. județeană N. a formulat și ea întâmpinare prin care a arătat, de asemenea, că lasă soluția la aprecierea instanței, și a precizat că, potrivit dispozițiilor legale, stabilirea întinderii și amplasamentului suprafețelor pentru care se reconstituie dreptul de proprietate este de competența comisiei locale. A mai solicitat și respingerea unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Pe fond a precizat că Hotărârea nr. 50/05.08.1991 este legală și temeinică în raport de înscrisurile ce au stat la baza emiterii acesteia. Inițial, petenta a fost propusă spre validare pentru suprafața de 0,89 ha, cu care autorul ei figura în rolul agricol din anii 1959 - 1963, suprafața fiind ulterior majorată la 0,92 ha cu mențiunea „conform fișei”, de unde reiese că aceasta este suprafața de teren ce a reieșit din măsurători la întocmirea procesului - verbal de punere în posesie.

Prin sentința civilă nr. 2936 din 20.05.2011 Judecătoria Piatra N. a respins ca nefondată plângerea, reținând în motivare că potrivit art. 29 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aprobat prin H.G. nr. 131/1991, tabelele anexă nr. 2 - 20 și procesul - verbal de aprobare a acestora, întocmite de comisiile locale, se afișau la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de cei interesați, împotriva cărora persoanele nemulțumite puteau face contestație la comisa județeană, în termen de 5 zile de la comunicare. Aceasta din urmă soluționa contestația printr-o hotărâre, pe care o transmitea comisiei locale, iar aceasta din urmă o afișa la sediul consiliului local și o comunica sub semnătură contestatorului. Dacă se considera nemulțumit de soluția dată contestației, în termen de 30 de zile de la comunicare contestatorul putea formula plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie.

Reiese că, în perioada emiterii Hotărârilor nr. 50/05.08.1991 și nr. 1/15.07.1991, doar hotărârea comisiei județene prin care se soluționa contestația formulată cu privire la propunerile de validare ale comisiei locale putea fi contestată, nu și hotărârea comisiei județene de validare sau de invalidare a propunerilor comisiei locale.

A mai reținut că petentei i s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 58/975/08.05.1995, ocazie cu care a luat cunoștință de întinderea și amplasamentul terenurilor retrocedate, astfel că este absurd să invoce, după 15 ani de la acest moment, că nu a avut cunoștință de conținutul hotărârilor în baza cărora i s-a emis titlul de proprietate.

Chiar dacă petenta ar fi solicitat în mod expres reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1451 m.p. teren, iar comisiile de fond funciar i-ar fi respins cererea sau ar fi omis să se pronunțe cu privire la toate suprafețele de teren, petenta putea să formuleze o nouă cerere în baza Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției – ceea ce aceasta nu a făcut.

În aceste condiții, formularea plângerii după 20 de ani de la emiterea hotărârilor comisiilor de fond funciar – în condițiile în care legiuitorul a oferit persoanelor îndreptățite la stabilirea dreptului de proprietate noi posibilități de recunoaștere a dreptului lor, pe care petenta nu le-a valorificat – constituie un abuz de drept procesual prin care petenta urmărește eludarea normelor legale imperative referitoare la condițiile și termenele în care se poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate.

Prima instanță a considerat că, procedând în acest mod, este pusă în pericol stabilitatea circuitului civil și se eludează intenția legiuitorului de sancționare a pasivității persoanelor îndreptățite la stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petenta P. M. care, după ce a reiterat argumentele privind proveniența terenului solicitat, a insistat asupra faptului că Hotărârile comisiilor de fond funciar nr. 50/05.08.1991 și nr. 1/15.07.1991 nu i-au fost comunicate și, chiar dacă în perioada emiterii acestora nu exista obligativitatea comunicării lor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, normele legale prevedeau obligativitatea afișării lor la sediul consiliului local, iar această probă nu s-a făcut în cauză, astfel că plângerea sa este în termen.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, precum și de plata timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.

Intimata C. locală Săvinești a formulat întâmpinare (filele 11 - 14) în care a reluat practic argumentele invocate în întâmpinarea depusă la judecata în fond.

La cererea Tribunalului această intimată a precizat, prin Adresa nr. 1759/12.03.2012 (filele 20 - 28) că recurentei - petentă P. M. i s-a eliberat Adeverința provizorie de proprietate nr. 3 din 09.08.1991 pentru suprafața inițială de 0,89 ha, care a fost comunicată petentei la aceeași dată, și că anterior tabelul cu persoanele îndreptățite la împroprietărire, în care figura și petenta, a fost afișat la sediul consiliului local Săvinești.

De asemenea, a mai comunicat că prin Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 50/05.08.1991 petenta a fost validată pentru suprafața de 0,92 ha, pentru care i s-a eliberat ulterior Titlul de proprietate nr. 58/975/08.05.1995.

Prin Adresa nr. 2751/20.03.2012 (filele 30 - 31) intimata C. județeană N., având de răspuns la aceleași întrebări, a arătat în plus că majorarea suprafeței retrocedate de la 0,89 ha la 0,92 ha s-a făcut „conform fișei”, respectiv pe baza măsurătorilor efectuate la întocmirea procesului - verbal de punere în posesie.

Analizând argumentele invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a apreciat în mod corect că la înmânarea Titlului de proprietate nr. 58/975/08.05.1995 petenta a luat cunoștință de întinderea și amplasamentul suprafețelor retrocedate, astfel că nu mai poate să invoce necunoașterea conținutului hotărârilor comisiilor locale în baza cărora i s-a emis acest titlu.

În plus, este de observat că petentei i s-a eliberat, anterior înmânării titlului de proprietate, Adeverința provizorie de proprietate nr. 3/09.08.1991, în care a fost înscrisă suprafața inițial reconstituită de 0,89 ha, (fila 47), care i-a fost comunicată la aceeași dată și pentru eliberarea căreia a semnat în registrul special pentru evidența acestor adeverințe (fila 22).

Tot astfel, Tribunalul reține că suprafața cu care petenta a fost validată inițială a fost majorată la 0,92 ha, în urma măsurării fiecărei parcele, astfel că petenta a luat și cu acest prilej cunoștință de amplasamentul parcelelor, când putea să constate că terenul în litigiu, în suprafață de 1451 m.p., nu se regăsește între acestea.

Pe de altă parte, dispozițiile din legislația funciară referitoare la comunicarea hotărârii comisiei județene trebuie interpretate în sens mai larg, prin aceasta înțelegându-se și luarea la cunoștință în alt mod decât prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, atunci când – ca în cazul de față – cunoașterea conținutului hotărârilor contestate reiese cu certitudine din alte împrejurări.

Nu în ultimul rând este de observat că prin eliberarea titlului de proprietate întreaga procedură privind stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se finalizează, astfel că pentru terenurile care nu au fost incluse în titlu este necesară reluarea acestei proceduri, atunci când legislația o permite.

În acest scop, prin art. 4 din Legea nr. 169/1997, art. 33 din Legea nr. 1/2000 și prin art. 33 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, legiuitorul a repus în termen persoanele îndreptățite la retrocedarea terenurilor, indicând în mod generic atât persoanele care nu au depus anterior cereri în acest scop, cât și persoanele ale căror cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns până la data intrării în vigoare a fiecăruia dintre actele normative mai sus indicate.

Reiese, așa cum a arătat și instanța de fond, că soluția la problema petentei o constituia formularea unei noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul și în termenele prevăzute de aceste acte normative, și nu să formuleze plângere împotriva unor hotărâri ale comisiilor de fond funciar emise cu 20 de ani în urmă.

Mai reiese și că argumentul invocat de petentă în recurs, în sensul că nu s-ar fi făcut dovada comunicării prin afișare a Hotărârilor nr. 50/05.08.1991 și nr. 1/15.07.1991 la sediul Consiliului local Săvinești, astfel cum prevedea Legea nr. 18/1991 în forma sa inițială, nu poate fi primit.

P. considerentele de fapt și de drept arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul petentei.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta P. M., domiciliată în comuna Săvinești, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 2936 din data de 20.05.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și C. L. Săvinești pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi: 22.03.2012.

Președinte, Judecători, Grefier,

D. M. D. S., C. Ailuțoaei

L. F.

Red. și tehnored. D.Mgd. – 29.03.2012

Tehnored. C.A. – 29.03.2012

2 ex.

Fond: C. Șugaru

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 254/2012. Tribunalul NEAMŢ