Fond funciar. Decizia nr. 1034/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1034/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 1034/RC
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1034/RC
Ședința publică din 24.10.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenții - pârâți C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C. P. T., cu sediul în . N., împotriva sentinței civile nr. 479 din 26.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant B. G., domiciliat în Comuna P. T., . N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - reclamant B. G. asistat de avocat B. M. M., lipsind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este obligația de a face;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului (fila 10);
- apărătorul intimatului - reclamant a depus la dosar întâmpinare (un exemplar), împuternicire avocațială, chitanță privind plata onorariului de avocat și o confirmare fax.
S-a procedat la identificarea intimatului - reclamant B. G. (B.I. . nr._).
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Doamna avocat B. M. M., pentru intimatul - reclamant B. G., solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, apreciind că recursurile sunt tardive. Arată că faptul că reprezentanta legală a recurenților se afla în concediu de odihnă nu este un motiv suficient pentru repunerea în termen. Pe fond, apreciază că acțiunea este fondată și arată că există teren disponibil pe raza comunei P. T.. Solicită respingerea recursurilor și obligarea recurenților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 479 din 23.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 479 din 23.05.2013 Judecătoria B. a admis acțiunea formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâții C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C. P. T., având ca obiect obligația de a face.
Au fost obligați pârâții C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C. P. T. să îl pună în posesie pe reclamantul B. G. pentru suprafața de 2,14 ha teren cu vegetație forestieră conform dispozițiilor sentinței civile nr. 52/12.01.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, definitivă și irevocabilă la data de 04.02.2011.
A fost obligat pârâtul P. C. P. T., în calitate de președinte al Comisiei locale P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 de lei către reclamantul B. G. pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri și până la executarea efectivă și integrală a obligației de a-l pune în posesie pe reclamant pentru suprafața de 2,14 ha teren cu vegetație forestieră conform dispozițiilor sentinței civile nr. 52/12.01.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
A fost obligat pârâtul P. C. P. T. la plata sumei de 350 lei către reclamantul B. G., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
P. soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Conform dispozițiilor sentinței civile nr. 52/12.01.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, definitivă și irevocabilă la data de 04.02.2011, s-a constituit în favoarea reclamantului B. G. dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,14 ha teren cu vegetație forestieră, dar pârâții C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C. P. T. nu au procedat nici până în prezent la punerea în posesie a reclamantul pentru această suprafață de teren.
Prin adresa nr. 1140/07.05.2013 emisă de Direcția Silvică N. - Ocolul Silvic P. T. (fila 142) s-a arătat că Primăria P. T. a solicitat prin C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor disponibilul suprafețelor de teren cu vegetație forestieră, situație ce a fost înaintată de către Ocolul Silvic P. T. prin adresa nr. 687 din 14.03.2013 privind disponibilul de teren cu vegetație forestieră ce se afla pe raza comunei P. T., dar Primăria P. T. nu a solicitat încheierea unui protocol de punere la dispoziție primind disponibilul suprafețelor de teren cu vegetație forestieră comunicat.
Conform Hotărârii nr. 9426/10.04.2012 împreună cu documentația care a stat la baza emiterii acesteia date de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor completată cu Hotărârea nr. 9744/26.02.2013 dată de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - filele 203-204 - și cu referatul nr. 3119/26.02.2013 emis de Instituția Prefectului – Județul N. privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a constituit un drept de proprietate pentru terenuri forestiere – filele 206-207 s-a stabilit ca, C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împreună cu alte comisii locale să pună în posesie persoanele îndreptățite în ordinea datei hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile după ce, în prealabil, în termen de 30 de zile de la data publicării acestei hotărâri, Direcția Silvică N., prin ocoalele din subordine, va pune la dispoziția terenurile cu vegetație forestieră necesare în acest sens.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța de fond a reținut că pârâții C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C. P. T. nu și-au îndeplinit până în prezent, cu rea-credință, obligațiile ce le reveneau pentru punerea în aplicare a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea reclamantului, în condițiile în care într-un interval de aproape 2 ani scurși de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii nu au întreprins demersuri pentru a se pune la dispoziție terenuri cu vegetație forestieră în vedere executării acestei hotărâri, doar în prezent, în ultimele 2 luni C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor fiind sesizată și realizând demersurile care vor conduce la soluționarea acestui litigiu.
De asemenea, s-a mai reținut de către instanța de fond că Legea nr. 212/2008, în baza căreia fost pronunțată hotărârea judecătorească invocată de către reclamant, a modificat în fapt art. 36 din Legea 1/2000, iar această din urmă lege a fost dată în completarea Legii nr. 18/1991, apreciind ca fiind incidente și în cauza de față dispozițiile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 conform cărora, în cazul în care comisia locală refuză punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei raza teritorială este situat terenul, iar dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâții C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C. P. T., având ca obiect obligația de a face.
Instanța de fond i-a obligat pe pârâții C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C. P. T. să îl pună în posesie pe reclamantul B. G. pentru suprafața de 2,14 ha teren cu vegetație forestieră conform dispozițiilor sentinței civile nr. 52/12.01.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, definitivă și irevocabilă la data de 04.02.2011.
Instanța de fond l-a obligat pe P. C. P. T., în calitate de președinte al Comisiei locale P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 de lei către reclamantul B. G. pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri și până la executarea efectivă și integrală a obligației de a-l pune în posesie pe reclamant pentru suprafața de 2,14 ha teren cu vegetație forestieră conform dispozițiilor sentinței civile nr. 52/12.01.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Prima instanță l-a obligat pe pârâtul P. C. P. T. la plata sumei de 350 lei către reclamantul B. G., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor . nr. 1138/19.11.2012 – fila 10 și 118/12.11.2012 – fila 142, având în vedere prevederile art. 274 și urm. Cod procedură civilă vechi și împrejurarea că pârâtul P. C. P. T. este partea care a căzut în pretenții.
Pârâții C. L. P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar și P. C. P. T. au declarat, separat, recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică sub aspectul daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care și-au dovedit buna credință. Recurenții au solicitat repunerea în termenul de formulare a recursului, arătând în motivarea acestei cereri că persoana desemnată să îi reprezinte în instanță, respectiv consilierul juridic G. - P. G., a fost în concediu de odihnă în perioada 05.09.2013 – 04.09.2013, interval în care le-a fost comunicată hotărârea instanței de fond și a expirat termenul de declarare a recursului. Susțin că nu au fost de rea credință când au aprobat cererea de concediu a consilierului, deoarece nu au prevăzut că în această perioadă vor fi comunicate hotărârile judecătorești în număr foarte mare.
În drept, sunt invocate prevederile art. 202 Noul Cod de procedură civilă, art. 485, 486, 487 Noul Cod de procedură civilă, art. 481 Noul Cod de procedură civilă și 490 Noul Cod de procedură civilă, iar pentru cererea de repunere în termenul de declarare a recursului – art. 84, 85 Noul Cod de procedură civilă, art. 4 din Legea nr. 514/2003. S-au mai invocat dispozițiile art. 223 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă și ale art. 29 alin. 2 și art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, prezentul recurs este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul - reclamant B. G. a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea cererilor de repunere în termen și a recursurilor, arătând în motivare că motivul invocat de recurenți nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința lor – art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă – care să îi împiedice să declare recurs, aceștia manifestând doar o lipsă de diligență în exercitarea căii de atac.
Pe fondul cauzei susține că recurenții nu au efectuat vreun demers pentru punerea în posesie.
Analizând cererea de repunere în termen în raport cu motivele invocate, tribunalul constată că aceasta nu este fondată și o va respinge ca atare pentru considerentele care vor fi arătate mai jos.
Sancțiunea procedurală care intervine în cazul neexercitării căii de atac în termenul legal este decăderea, respectiv pierderea dreptului cu privire la folosirea căii de atac respective. Această sancțiunea nu se aplică, conform art. 102 alin. 1 Cod procedură civilă în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei. Ori, lipsa consilierului juridic din orice motive – în cazul de față motivul fiind concediul de odihnă – nu este un motiv mai presus de voința recurenților care, în virtutea atribuțiilor de serviciu, trebuiau să desemneze o altă persoană care să preia sarcinile consilierului juridic.
Prin urmare, tribunalul va respinge ca nefondate cererile de repunere în termenul de declarare a recursurilor formulate de recurenți.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că recursurile sunt tardive, fiind declarate cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă și vor fi respinse ca atare în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate cererile de repunere în termenul de recurs, formulate de recurenții pârâți C. L. P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar și P. C. P. T..
Respinge ca tardiv declarate recursurile formulate de pârâții C. L. P. T. și P. C. P. T., cu sediul în . N., împotriva sentinței civile nr. 479 din data de 23.05.2013, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul - reclamant B. G., domiciliat în Comuna P. T., . N..
Obligă recurenții pârâți să plătească reclamantului - intimat B. G. suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 24.10.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A. M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. D.S. – 13.11.2013
Tehnored. C.A. – 25.11.2013
2 ex.
Fond: C. M. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 271/2012. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 412/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
