Pretenţii. Decizia nr. 383/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 383/RC
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 383/RC
Ședința publică din 28.03.2013
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă Stațiunea de C. D. A. S., cu sediul în Comuna S., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1329 din 24.04.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. I. I., domiciliat în București, ., nr. 35, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: consilier juridic Iordanescu M. pentru recurenta - pârâtă Stațiunea de C. D. A. S. și avocat Grosariu R. pentru intimatul - reclamant P. I., lipsind intimatul - reclamant P. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este pretenții;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Consilier juridic Iordanescu M., pentru recurenta - pârâtă Stațiunea de C. D. A. S., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și rejudecarea dosarului pe fond. Arată că instanța de fond nu a ținut seama că terenul era în domeniul public al satului și că pretențiile nu sunt justificate pentru anii 2007-2008. Solicită ca despăgubirile să fie acordate din anul 2010, de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile. Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu se contestă suma stabilită de expert, fiind corectă pentru anul 2010. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat Grosariu R., pentru intimatul - reclamant P. I. I., solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța fără număr din data de 12.12.2012 privind plata onorariului de avocat și arată că s-a tergiversat restituirea terenului prin formularea unor acțiuni. Apreciază că plângerea împotriva Hotărârii Comisiei Județe N. s-a făcut cu rea credință. Cu cheltuieli de judecată. Solicită instanței să aibă în vedere și Hotărârea nr. 776/23.09.1999.
Consilier juridic Iordanescu M., pentru recurenta - pârâtă Stațiunea de C. D. A. S., arată că protocolul este încheiat cu Primăria Trifești.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1329 din 24.04.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1329 din 24.04.2012 Judecătoria R. a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P. I. I. în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de C. și D. A. S. și, în consecință, a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de_ lei reprezentând despăgubiri pentru suprafața de 38,5 ha teren agricol, sumă ce va fi actualizată la data plății efective, și a sumei de 4212 lei cheltuieli de judecată.
Pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut în motivare faptul că prin Hotărârea comisiei județene N. nr. 6519 din 5.11.2007 s-a validat hotărârea comisiei locale Trifești nr. 8/2007 prin care s-a admis reconstituirea dreptului său de proprietate pentru suprafața de 38,5 ha teren, în calitatea reclamantului de moștenitor al lui A. A. M.. În aceste împrejurări s-a procedat și la punerea sa în posesie prin procesul verbal nr. 22/2 din 26.07.2007. Reclamantul nu a putut intra în stăpânirea terenului deoarece pârâta a declanșat o . procese care au întârziat preluarea terenului în proprietate.
A apreciat instanța de fond că, deși dreptul de proprietate al reclamantului a fost consacrat și recunoscut prin hotărârea comisiei județene N., acesta nu a putut intra în stăpânirea terenului. Pârâta s-a apărat și a invocat faptul că nu se poate reține o culpă în sarcina sa, că nu se putea supune unei hotărâri a comisiei județene în condițiile în care ea avea numai calitatea de administrator al acestui teren. A considerat instanța de fond că apărarea pârâtei nu poate fi reținută având în vedere faptul că, în această calitate de administrator, a declanșat o . procese prin care a încercat să anuleze hotărârea comisiei județene, procese care au fost finalizate tocmai în anul 2010.
De altfel, din concluziile raportului de expertiză, în urma verificării evidențelor contabile, a rezultat că în toți acești ani pârâta a încasat subvențiile pentru suprafața de 38,5 ha teren, aceasta fiind o dovadă în plus a faptului că ea a folosit acest teren. Pârâta era obligată să pună la dispoziția comisiei locale suprafața de teren care a făcut obiectul restituirii. O dovadă în acest sens sunt și dispozițiile art. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 1460/2006 potrivit cărora:
(1) Se aprobă trecerea în domeniul privat al statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului a unor suprafețe de teren aflate în domeniul public al statului, având datele de identificare prevăzute în anexele nr. 6.e), 7.e), 10.e), 11.e), 14.e) și 15.e), urmând a fi transmise comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor al persoanelor îndreptățite, pe baza documentațiilor întocmite conform prevederilor legale.
(2) Predarea-preluarea terenurilor, prevăzute la alin. (1) se face pe bază de protocol încheiat între Agenția Domeniilor Statului și comisiile locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că pârâta avea obligația să pună la dispoziția comisiei locale acest teren pentru ca reclamantul să fie pus în posesie asupra terenurilor pentru persoanele fizice îndreptățite, conform prevederilor legale.
Pentru a stabili cantitatea de grâu ce revine pentru suprafața de 38 ,5 ha teren, precum și prețul, la solicitarea reclamantului s-a efectuat o expertiză contabilă. Singura obiecțiune formulată de pârâtă a fost aceea legată de cantitatea de grâu obținută la hectar, obiecție ce a fost respinsă având în vedere faptul că atunci când s-a întocmit expertiza s-au avut în vedere documentele puse la dispoziție de către pârâtă.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care a admis-o.
Aflată în culpă procesuală, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pârâta Stațiunea de C. – D. A. S. – N. a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că reclamantul nu a făcut dovada vinovăției faptei care a cauzat prejudiciul și nici a cuantumului despăgubirilor conform art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia părțile trebuie să își dovedească susținerile. Mai arată că, în raport cu prevederile art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, a încheiat protocolul de predare-primire a terenurilor cu Primăria Comunei Trifești, la data de 14.04.2011, după soluționarea irevocabilă a acțiunilor și a căilor de atac care vizau restituirea prin hotărârea nr. 6523/05.11.2007 a Comisiei Județene N. și că, anterior acestei date, nu exista cadrul legal de retrocedare. Prin urmare, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 998 cod civil pentru atragerea răspunderii delictuale.
Susține că toate acțiunile pe care le-a promovat pentru menținerea terenurilor în administrarea instituției au avut fundament legal, fiind exercitate în scopul recunoscut de lege.
În drept sunt invocate prevederile art. 3041 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art. 6 alin. 7 din Legea nr. 45/2009 recurenta este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Reclamantul P. I. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, arătând în motivare că prin Hotărârea nr. 776/23.09.1999 pentru modificarea și completarea Hotărârii de Guvern nr. 517/1999 s-a stabilit că, din totalul de 2014 ha aflate în administrarea S.C.D. S., doar suprafața de 556 ha este destinată producției, diferența constituind suprafețele pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate și s-a retrocedat cetățenilor care au avut teren pe acel amplasament.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a relei credințe a pârâtei care a promovat mai multe acțiuni în scopul păstrării întregii suprafețe în administrare, în condițiile în care dreptul său de a intra în posesia terenurilor restituite s-a născut la data de 26.07.2007, când s-a încheiat procesul-verbal nr. 22/2.
Apreciază că, prin promovarea acțiunilor, a căilor de atac ordinare și a căilor de atac extraordinare, pârâta a urmărit tergiversarea restituirii terenurilor pe care le-a cultivat și de pe urma cărora a obținut venituri.
La termenul din data de 13.12.2012 recurenta a formulat precizări asupra recursului, arătând că reclamantul nu este îndreptățit la despăgubirile aferente anilor 2008 și 2009, deoarece litigiile privitoare la teren au fost finalizate în anul 2010, iar protocolul de preluare primire s-a făcut la data de 14.04.2011.
Mai arată că, prin hotărârea nr. 6519/05.11.2007 a Comisiei Județene N. s-a arătat că punerea efectivă în posesie și predarea se vor face după încheierea protocolului de predare-primire, această operațiune având loc la data de 14.04.2011.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta nu este temeinică și va fi modificată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Principala critică adusă hotărârii instanței de fond recurată constă în ignorarea hotărârii nr. 6519/05.11.2007 a Comisiei Județene N., potrivit căreia punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate se vor face după încheierea protocolului de predare-primire, și a faptului că acest protocol a fost încheiat la data de 14.04.2011.
Ori, prin sentința civilă nr. 177/21.01.2009 a Judecătoriei Piatra N. a fost Obligată petenta - intimată reconvențional STAȚIUNEA DE C. D. A. S. la predarea către Comisia locală Dulcești de aplicare a Legii fondului Funciar (pe raza căreia se află situat terenul) și către Comisia locală Trifești de aplicare a Legii fondului Funciar (comisia unde a fost depusă cererea de reconstituire) a următoarelor suprafețe de teren:
- 50 ha teren arabil, așa cum a fost delimitată prin procesul-verbal nr. 2711 din 26.07.2007,
- 38,5 ha teren arabil, așa cum a fost delimitată prin procesul-verbal nr. 2712 din 26.07.2007,
- 5,46 ha teren arabil, așa cum a fost delimitată prin procesul-verbal nr. 2710 din 26.07.2007, pentru a fi puși în posesie foștii proprietari.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către Stațiunea de C. și D. A. S. a fost respins prin decizia civilă nr. 1360/RC/19.11.2009 a Tribunalului N.. Prin urmare, de la data pronunțării deciziei tribunalului, reclamantul avea obligația de a pune la dispoziția Comisiilor locale intimate suprafețele de teren necesare restituirii, de la această dată născându-se și dreptul reclamantului intimat de a pretinde despăgubiri conform prevederilor art. 998 Cod civil. Fapta ilicită a recurentei constă, prin urmare, în neexecutarea obligației care a fost stabilită de instanță, și nu în exercitarea acțiunilor în justiție în vederea păstrării dreptului de administrare asupra terenurilor, așa cum a reținut instanța de fond. Dreptul recurentei de a formula acțiunile în materia fondului funciar este garantat prin art. 21 din Constituția României, astfel că exercitarea acestui drept nu este susceptibilă de a cauza prejudicii și nu poate fi interpretat ca fiind o manifestare de rea credință.
Față de cele reținute, tribunalul constată că recurenta datorează despăgubiri doar pe anul 2010, cuantumul acestora fiind de 11.550 lei, conform raportului de expertiză efectuat la fond.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 11.550 lei reprezentând despăgubiri corespunzătoare anului 2010 pentru suprafața de 38,5 ha teren agricol (în loc de_ lei), sumă ce va fi actualizată la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Stațiunea de C. – D. A. S. – N., cu sediul în Comuna S., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1329 din 24.04.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. I. I., domiciliat în București, ., nr. 35, ..
Modifică în parte sentința recurată, după cum urmează:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. I. I. în contradictoriu cu pârâta S.C.D.A. S. – N..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 11.550 lei reprezentând despăgubiri corespunzătoare anului 2010 pentru suprafața de 38,5 ha teren agricol (în loc de_ lei), sumă ce va fi actualizată la data plății efective.
Menține din sentință dispozițiile referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.03.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
A. M. U.
Red. D.S. – 30.04.2013
Tehnored. C.A. – 30.04.2013
2 ex.
Fond: T. P. G.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 412/2013. Tribunalul NEAMŢ | Servitute. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
