Acţiune în constatare. Decizia nr. 412/2013. Tribunalul NEAMŢ

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Odată cu . Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, pentru toate terenurile ce intră sub incidența acestui act normativ, astfel cum sunt determinate în art. 2, persoanele îndreptățite pot obține restituirea în natură a bunului (sau pot beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent), doar în condițiile acestei legi. Astfel, existând două categorii de norme juridice ce reglementează aceleași relații sociale, respectiv cele născute în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilelor cooperativizate, prevăzute, pe de-o parte de dreptul comun (art. 1847 din Codul civil), și pe de altă parte de legea specială, prevalează normele cu caracter special ale Legii nr. 18/1991, care constituie o lege de reparație și cuprinde dispoziții derogatorii de la dreptul comun.

S-a reținut că reclamantele nu au făcut dovada utilizării acestei proceduri speciale de recunoaștere a dreptului de proprietate pentru diferența de suprafață, deși accesorium sequitur principale (accesoriul urmează soarta principalului); având în vedere faptul că autorul reclamantelor a obținut un titlu de proprietate în baza acestui act normativ special pentru suprafața de 188 m.p., situată în aceeași locație, în baza acelorași acte doveditoare, se impunea ca reclamantele să urmeze aceeași cale pentru a obține atestarea dreptului de proprietate și pentru diferența de 2140 m.p.

Astfel, doar persoanele care sunt exceptate de la procedura acestui act normativ, cele care din motive independente de voința lor nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, precum și cele pentru care Legea nr. 18/1991 nu a reprezentat o cale de acces efectivă la justiție au deschisă calea unei acțiuni întemeiate pe dreptul comun pentru recunoașterea dreptului lor de proprietate.

P. contractul de vânzare-cumpărare nr. 814/23.02.1982, f. 10, reclamanta S. E., împreună cu defunctul soț, au cumpărat o casă de locuit si anexe, potrivit Legii 58/1974, fiindu-le transmis în folosință cumpărătorilor terenul necesar, de 188 mp, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 58/1974.

P. urmare, ca o primă observație, terenul aferent construcției (casă de locuit si anexe, dobândite în anul 1982) a fost primit în folosință de cumpărători, în condițiile Legii nr. 58/1974 (art. 30), ce interziceau înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților rurale și urbane.

În acest sens, legea prevedea expres că „dobânditorul construcției va primi din partea statului în folosință terenul necesar în limitele prevăzute de art. 8 și 17 din prezenta lege, atribuire ce se face pe durata existenței construcției, cu plata unei taxe anuale (…)”

Chiar acceptând susținerile reclamantelor, conform cărora terenul efectiv stăpânit măsura în realitate 2328m.p., iar nu 188 m.p., reclamantele în cauză au avut calitatea de detentori precari ai acestui teren asupra cărora li s-a recunoscut exclusiv un drept de folosință contra unei taxe anuale achitate statului, neputându-se vorbi în intervalul mai sus menționat de exercitarea unei posesii utile, sub nume de proprietar, condiție esențială cerută pentru admisibilitatea unei cereri formulate in temeiul art. 1846 și urm. cod civil referitoare la prescripția achizitivă.

Despre o posesie utilă, publică și sub nume de proprietar, nu se poate vorbi că s-ar fi exercitat în cauza de față, decât începând cu anul 1989 și, cum de la acest moment și până la data introducerii acțiunii, 15.03.2012, nu s-a scurs intervalul de timp necesar pentru invocarea prescripției achizitive de 30 de ani, conform art. 1890 Cod civil, nefondat susțin reclamantele că în cauză erau întrunite condițiile pentru admiterea acțiunii acestora în constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra suprafeței în litigiu, de 2140 m.p.

Pe de altă parte, trebuie subliniat, că regimul juridic al terenului în litigiu, cu privire la care reclamantele solicită să se constate că au calitatea de proprietari, este cel reglementat și de dispozițiile art. 36 alin. 3 și 4 raportat la art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările ulterioare.

Conform acestor dispoziții legale, „terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora (…) trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.

Atribuirea acestora, conform alin. 6 al textului legal citat, „se face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor”.

Reglementarea situației juridice a diferenței de 2140 m.p. este cu atât mai mult posibilă cu cât în procedura reglementată de art. 36 alin. 3-4 raportat la art. 23 din legea nr. 18/1991, proprietarilor locuințelor li se recunoaște direct prin lege un drept asupra terenurilor aferente construcțiilor, nefiind condiționați de un anumit termen sau de formularea unei cereri exprese de constituire a dreptului de proprietate.

Cum însă reclamantele și-au întemeiat acțiunea de față pe dispozițiile art. 1847 Cod civil și cum, potrivit art. 129 alin.6 Cod procedură civilă, „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”, instanța nu poate conchide decât în sensul că, în limitele învestirii sale, singura soluție ce se poate pronunța de instanță este aceea a respingerii acțiunii reclamantelor, nefiind întrunite condițiile legale speciale cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantele, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

În primul rând trebuie observat faptul că terenul în litigiu se află într-o zonă care nu a fost cooperativizată, și că, potrivit celor consemnate în actul din 1982, numai suprafața de 188 m.p. a trecut în proprietatea statului prin efectul aplicării art. 30 din Legea nr. 58/1974.

De asemenea, după ce au cumpărat casa au achitat taxele și impozitele legale pentru întregul imobil, comportându-se ca adevărați proprietari ai întregii suprafețe luate în stăpânire, vânzătoarea Drolea E. plecând din localitate, la scurt timp după înstrăinare, fără a se mai interesa de teren. Nu se cunoaște noua sa adresă și nici dacă mai este în viață.

Și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1846 și urm. C.civ., întrucât prevederile art. 36 alin. 3 și 4 rap. la art. 23 din Legea nr. 18/1991 limitează la 1000 m.p. suprafața pentru care se poate constitui dreptul de proprietate prin ordin al prefectului.

Au formulat acțiunea în contradictoriu cu . figurează în evidențele agricole ale acesteia, primăria fiind în măsură să dea relații despre imobil, iar, potrivit 36 alin. 1 din legea nr. 18/1991, terenurile aflate în intravilan au trecut în proprietatea localității.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 alin. 1, 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 1846 și urm. C.civ.

Intimata a formulat întâmpinare (filele 9-10), prin care arată că suprafața ce face obiectul prezentului litigiu se află in continuarea celei prevăzute in TP nr. 47/153/20.01.1992 și se află în stăpânirea moștenitoarelor lui S. V. L.. Este bine delimitat și a fost în stăpânirea acestei familii în mod continuu, public, netulburat și fără a avea litigii cu alte persoane.

De asemenea, reclamantele figurează în rolul agricol cu suprafața de 2083 mp, fiind achitate taxele și impozitele prevăzute de legislația în materie.

Se mai arată că, în speță, nu este aplicabilă procedura prevăzută de legislația fondului funciar. Terenul litigios a fost dobândit în baza unui înscris sub semnătură privată, act ce nu face parte din categoria celor enumerate de art. 23 din Legea nr. 18/1991. În plus, procedura specială nu poate fi urmată pentru suprafețele ce depășesc 1000 m.p.

La termenul din 2.04.2013, a fost invocată, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a comunei Pângărați, excepție absolută, de fond și peremtorie, ce va fi analizată cu prioritate, în aplicarea art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și pe care Tribunalul o va admite, pentru următoarele considerente:

Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane.

P. urmare, acțiunea având un asemenea temei trebuie îndreptată împotriva vechiului proprietar, care are calitate procesuală pasivă într-o astfel de cauză.

Pentru a reține că pârâta . procesuală pasivă în prezenta speță, reclamanții ar fi trebuit să facă dovada ca imobilul în discuție este în proprietatea acestei unități administrativ-teritoriale, adică ar fi trebuit să facă dovada că adevăratul proprietar al terenului, respectiv Drolea E., a decedat fără a lăsa moștenitori, iar succesiunea declarată vacantă a fost acceptată de către Statul Român, iar terenul a trecut în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.

Reclamantele au declanșat procedura jurisdicțională, deci lor le revenea sarcina de a demonstra atât legitimarea lor procesuală, cât și pe aceea a pârâtului, respectiv faptul ca transpunerea pe plan procesual se face în legătura cu un raport juridic de drept material în care părțile litigiului au calitatea de titular al dreptului și, în mod corespunzător, al obligației corelative.

La rândul ei, instanța avea obligația verificării din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezența părților în proces, prealabil analizării admisibilității acțiunii și a condițiilor exercitării posesiei, o asemenea analiză putând fi efectuată numai în raport cu persoane care justifică calitatea procesuală în cauză.

Raportat la aceste considerente, în situația acțiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, comunei nu îi este justificată calitatea procesuală, deoarece aceasta nu se află într-o opoziție de interese față de reclamante pentru a i se legitima poziția de pârâtă în cadrul litigiului.

Aceste aspecte se impuneau a fi verificate cu atât mai mul cu cât, în titlul de proprietate nr. 47/153/20.01.1992, Drolea E., vechiul proprietar, este menționată ca vecin al terenului de 188 m.p. aferent construcției, pentru care s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Nu poate fi primită nici susținerea din cererea de recurs privind trecerea în proprietatea comunei a terenului, în temeiul art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991. Aceste dispoziții legale reglementează doar situația terenurilor „aflate în proprietatea statului … și în administrarea primăriilor (la data intrării în vigoare a legii)”, ceea ce nu este cazul în speță.

Pe de altă parte, . fost cooperativizată, astfel că nu se poate vorbi de o trecere în proprietatea cooperativei a terenului ce excede suprafeței ce a făcut obiectul aplicării art. 30 din Legea nr. 58/1974. Pentru această suprafață, vechiul proprietar a păstrat dreptul de proprietate, iar în cazul decesului său a trecut la moștenitori, și împotriva acestora va trebui să se îndrepte pretențiile reclamantelor întemeiate pe împlinirea termenului de prescripție achizitivă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va fi admis recursul formulat și modificată în totalitate sentința atacată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a comunei Pângărați, cu consecința respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUEMLE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantele S. E. și H. E. G., ambele domiciliate în comuna Pîngărați, ., împotriva sentinței civile nr. 4374 pronunțată la data de 3.10.2012 de Judecătoria Piatra N..

Modifică, în totalitate, sentința recurată, în sensul următor:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei comunei Pângărați reprezentată prin P..

Respinge acțiunea în constatare formulată de reclamantele S. E. și H. E. G. în contradictoriu cu pârâta comunei Pângărați reprezentată prin P., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

M. C. O. E. și C. B. R. L.

Red. C. B./30.04.2013

Tehnored.R. L./07.05.2013

Ex.2

Fond E. E. T.