Fond funciar. Decizia nr. 571/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 571/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 571/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 571/RC
Ședința publică din 09.05.2013
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - petent B. G., domiciliat în comuna H., ., împotriva sentinței civile nr. 39 din 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. H. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. Județeană N. a depus la dosar întâmpinare (3 exemplare), care nu s-a comunicat, și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 39 din 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 39 din data de 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. a fost respinsă plângerea formulată de petentul B. I. G. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. H. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva Hotărârii nr. 8921/29.07.2011 a Comisiei Județene N., ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 8921/29.07.2011, solicitând anularea parțială a acesteia și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 3 ha situat pe raza comunei H..
În motivarea plângerii a arătat că a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate în calitate de veteran de război, îndreptățit la împroprietărire prin reforma agrară din 1945, aceasta fiind admisă de C. L. H. și respinsă de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, motivat de faptul că cererea este tardivă și nu se încadrează în scopul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 187/1945.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare, la judecata în fond, solicitând, cu privire la fondul plângerii, respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a apreciat că plângerea nu este întemeiată, și a dispus respingerea pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 8921/29.07.2011 a fost invalidată Hotărârea nr. 8/09.05.2011 a Comisiei Locale H. și, în consecință, a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent pentru suprafața de 3 ha, motivând că cererea este tardiv introdusă și nu se încadrează în scopul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 187/1945, nedepunându-se acte emise de arhivele militare ale Ministerului Apărării din care să rezulte că petentul a luptat pe front.
Prin cererea adresată Comisiei Locale H. la data de 04.05.2011, petentul B. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha invocându-se dispozițiile Legii nr. 212/2008.
C. L. a analizat cererile prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea, iar C. Județeană a respins solicitarea ca fiind tardivă.
Analizând cererea în raport de acest act normativ, instanța de fond a apreciat că, în mod corect, cererea a fost respinsă ca tardiv introdusă, termenul limită în care se puteau formula cereri de reconstituire fiind 03.01.2009.
Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737/30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008. Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor de constituire formulate în baza acestei prevederi legale, s-a apreciat că nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die. Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care, în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Prin urmare, s-a arătat că este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008.
Astfel fiind, constatând că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost depusă la data de 04.05.2011, s-a apreciat de către prima instanță că în mod corect s-a respins ca fiind tardiv introdusă.
Instanța de fond a mai reținut că, așa cum rezultă din documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, precum și din cererea de constituire depusă de petent la fila 66, acesta a înțeles să ceară constituirea dreptului de proprietate pentru diferența până la lotul tip de 5 ha având în vedere că anterior a primit suprafața de 0,5 ha, în baza tabelului îndreptățiților la împroprietărire întocmit în baza legii reformei agrare 187/1945, aspect care a fost arătat în mod expres prin declarația depusă la fila 5. Așadar, s-a reținut că petentul solicită constituirea dreptului de proprietate pentru diferența până la 5 ha în baza aceluiași text de lege, respectiv art. 36 din legea nr. 1/2000. Față de această împrejurare, instanța de fond a considerat că în mod corect C. județeană a respins cererea de constituire invalidând propunerea comisiei locale, întrucât pentru același temei petentului i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha teren cu vegetație forestieră.
Față de considerentele anterior expuse, instanța de fond a constatat că hotărârea atacată este legală și a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, petentul B. G.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ .
În recursul declarat, petentul a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Faptul motivării de către instanța de fond a sentinței pe un aspect, respectiv tardivitate, care nu se regăsește în soluție, și pronunțarea hotărârii pe un alt aspect, respectiv netemeinicie, care nu a fost motivat, echivalează cu lipsa motivării hotărârii, consecința procedurală fiind casarea acestei hotărâri, fie cu trimitere, fie cu reținere. În acest sens, petentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedură civilă și respectiv art. 498 din același cod.
Cât privește fondul cauzei, consideră petentul că în tot cuprinsul dosarului a făcut probe multiple și concludente în sprijinul plângerii, pe care le sintetizează pe ideea că nu poate exista tardivitate, atâta timp cât Legea nr. 212/2008 nu prevede un asemenea termen, iar pe fond singura dovadă care se putea cere a fost actul doveditor al participării sale la război provenit de la Arhivele Militare Pitești, probă care a și fost făcută. Mai arată petentul că a făcut și alte probe ale participării la război, fiind deținător de decorații, fotocopii depuse la dosar de pe ambele fronturi. Mai arată că este printre puținii veterani în viață – posibil singurul din . fi o mare nedreptate și o evidentă discriminare să i se refuze acest drept raportat la sutele și miile de petenți care, în cazuri perfect asemănătoare, au obținut recunoașterea dreptului.
P. toate aceste motive, solicită petentul admiterea recursului declarat.
Față de recursul declarat de petent, intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat respingerea și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu păstrarea punctului de vedere exprimat în întâmpinarea depusă la prima instanță.
Mai arată intimata că faptul depunerii în timpul procesului a certificatului nr. B19/20.08.2012 eliberat de Arhivele Militare Pitești, din cuprinsul căruia reiese că în perioada 23.08._45 reclamantul a fost concentrat într-o unitate operativă, nu este de natură să ducă la aprecierea că hotărârea adoptată de C. județeană este nelegală în ceea ce îl privește pe petent. Menționează intimata că depunerea unui înscris care emană de la Arhivele Militare echivalează din punct de vedere juridici cu îndeplinirea unei condiții de fond cerută ad validitatem la data formulării cererii.
Intimata precizează că solicită și respingerea unui eventual capăt de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa și, mai mult decât atât, C. județeană nu este persoană juridică în sensul prevederilor art. 187 și 188 din Codul civil și nici în conformitate cu reglementările legii speciale privind fondul funciar, neavând un patrimoniu propriu.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8921/29.07.2011, prin care a fost validată propunerea Comisiei locale H. de respingere a cererii de constituire în favoarea petentului, pentru terenul de 4 ha, cu vegetație forestieră, teren la care are dreptul în calitatea sa de luptător pe front.
În analiza plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, față de momentul introducerii cererii de constituire, instanța de fond a apreciat că cererea de constituire a fost depusă tardiv, prin raportare la termenul de 60 zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, și pe cale de consecință a respins plângerea ca nefondată, în condițiile în care, la judecata în fond, în cadrul plângerii formulate, petentul a invocat aplicarea, în favoarea sa, a dispozițiilor Legii nr. 212/2008.
Având în vedere temeiul invocat de petent, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text, din forma inițială a Legii nr. 1/200 a fost modificat succesiv prin Legile 204/2004, 247/2005, 193/2007 și respectiv 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare.
Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii. Astfel, toate legile fondului funciar care au prevăzut îndreptățirea la formularea cererilor au prevăzut, în mod expres, termene de depunere a cererilor, care au variat între 30 și 60 zile, de la momentul intrării în vigoare a actului normativ, care a reglementat dreptul substanțial aplicabil. De asemenea, se constată că ultimul interval de timp acordat de legile funciare pentru formularea cererilor de reconstituire a fost de 60 zile, fiind prevăzut de Legea nr. 193/2007, respectiv art. II, conform căruia „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr. 212/2008 este de 60 zile calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008.
Petentul a formulat cererea de constituire la data de 04.05.2011, cu mult peste termenul legal de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008. Față de cele menționate, se constată că în mod corect C. Județeană N. a validat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de respingere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petent, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată.
Condiția termenului de formulare a cererii de constituire a dreptului de proprietate este o condiție legală, asupra căreia părțile nu pot să dispună în mod direct, prin voință proprie. Astfel, nerespectarea termenului de formulare a cererii face de prisos analiza pe fond a cererii depuse, deoarece această condiție constituie prin ea însăși un motiv de respingere a cererii, în cazul în care nu a fost respectată.
Susținerea petentului, din cererea de recurs, conform căreia instanța de fond a pronunțat o hotărâre în care există contradicție între considerente și dispozitiv nu este fondată, deoarece depunerea în termen a cererii de constituire care a fost avută în vedere și de comisia județeană la pronunțarea hotărârii contestate nu este o excepție procesuală de procedură sau de fond, în sensul codului de procedură civilă, ci este o condiție de admisibilitate a cererii de constituire. Atunci chiar când această condiție nu este îndeplinită, plângerea se soluționează tot pe fondul ei, însă cu luarea în considerare, în cadrul analizei efectuate, a termenului de depunere a cererii, care generează soluția în mod direct. Astfel, numai în cazul în care termenul de depunere a cererii a fost respectat se trece la verificarea îndeplinirii celorlalte condiții necesare pentru constituirea dreptului de proprietate. Prin urmare, cum în cauza de față termenul de depunere a cererii de constituire nu a fost respectat, îndeplinirea celorlalte condiții de fond nu mai este necesară să fie verificate.
Se constată, totodată, că motivul de recurs prin care se face referire la dispozițiile noului cod de procedură civilă nu este fondat, deoarece noul cod nu se aplică decât proceselor și cererilor care au fost formulate după . – art. 3 din Legea nr. 76/2012 – ori, prezenta cerere introductivă de instanță a fost promovată și înregistrată la Judecătoria B. la data de 14.09.2011, înainte de . noului Cod procedură civilă, ce a intervenit la data de 15.02.2013.
Celelalte aspecte invocate de petent, în motivele de recurs, referitoare la îndreptățirea sa la constituire deoarece a luptat pe front, a fost decorat, este unul din puținii supraviețuitori din cel de-al doilea război mondial, nu pot fi analizate pe fondul lor, deoarece prima condiție, cea a formulării cererii în termen, nu a fost îndeplinită.
P. considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut corectă aplicare a dispozițiilor legale sub aspectul tardivității depunerii de către petent a cererii de constituire, motive în considerarea cărora se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, respingerea ca nefondat a recursului declarat de petent.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de petentul B. I. G., domiciliat în comuna H., ., împotriva sentinței civile nr. 39 din 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. H. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.05.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
A. M. U.
Red. și tehnored. L.F. – 10.06.2013
Tehnored. C.A. – 13.06.2013
2 ex.
Fond: M. A. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 943/2013. Tribunalul NEAMŢ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 944/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
