Fond funciar. Decizia nr. 943/2013. Tribunalul NEAMŢ

Tribunalul NEAMŢ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 943/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 943/RC

Dosar nr._ - plângere împotriva hotărârii comisiei județene -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECTIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 943/RC

Ședința publică din 26.09.2013

Instanța compusă din:

Președinte: A. M. U. – judecător

L. F. – judecător

D. S. – judecător

Grefier – C. Ailuțoaei

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurentul - petent M. R. prin P., din R., Piața R. V., nr. 1, județul N., și de recurenta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2259 din 09.04.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - intimată C. C. Costișa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., având ca obiect plângere împotriva hotărârii comisiei județene.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. C.-I. pentru recurentul - petent M. R., lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:

- cauza este la al treilea termen de judecată;

- obiectul cauzei este plângere împotriva hotărârii comisiei județene;

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- C. locală Costișa a comunicat înscrisul solicitat de instanță.

Consilier juridic P. C.-I., pentru recurentul - petent M. R., depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici Bacău.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.

Consilier juridic P. C.-I., pentru recurentul - petent M. R., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond în sensul obligării celor două comisii la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru construcția reprezentând conac și pentru suprafața de 7,81 ha teren. Susține oral motivele de recurs. Fără cheltuieli de judecată. Mai arată că toată moșia Costișa a fost expropriată pentru a fi împroprietărite alte persoane, respectiv cele îndreptățite în baza Legii nr. 187/1945. Apreciază că exproprierea făcută în temeiul Legii Reformei agrare este nelegală, preluarea fiind făcută astfel fără titlu, deoarece, potrivit art. 8 din Legea nr. 187/1945, nu puteau fi expropriate proprietățile „obștiilor și cooperativelor sătești, de asemeni și fânețele și pășunele aparținând comunelor și în general toate bunurile făcând parte din patrimoniul Statului”. Cu privire la recursul declarat de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor referitor la cheltuielile de judecată, lasă soluția la aprecierea instanței.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2259 din 09.04.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, constată următoarele:

Constată că prin sentința civilă nr. 2259 din data de 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul M. R., în contradictoriu cu intimatele C. locală Costișa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

A fost dispusă anularea în parte a Hotărârii nr. 6711/19.02.2008 a Comisiei județene N., cu privire la soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 71.979/25.11.2005 formulată de către petent și anularea în parte a Hotărârii nr. 10/27.11.2006 a Comisiei locale Costișa cu privire la soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr._/25.11.2005 formulată de către petent, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului asupra suprafeței de 16.912 m.p., teren pășune situat în extravilanul comunei Costișa, jud. N., identificată între punctele_-_-_-_-111 în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de domnul expert V. I., ce face parte integrantă din prezenta sentință. Au fost obligate în solidar intimatele C. locală Costișa și C. județeană N. să achite petentei suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 03.04.2008 sub nr._, petentul M. R. a chemat în judecată intimatele C. locală Costișa și C. Județeană N., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea în parte a Hotărârii Comisiei județene N. nr. 6711/19.02.2008, prin care s-a dispus validarea propunerii formulate de C. locală Costișa de respingere a cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate, anularea Hotărârii nr. 10/27.11.2006 a acestei din urmă comisii și, în consecință, obligarea celor două comisii de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa pentru suprafața de 557,18 ha teren și construcții accesorii ale exploatațiilor agricole și silvice (clădire conac) situate pe raza comunei Costișa, județ N..

În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că, în baza Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prin notificarea nr._/25.11.2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2107 ha, teren situat pe raza comunei Costișa, jud. N.. Ulterior, prin adresa nr._/11.01.2006 și-a precizat cererea, în sensul diminuării suprafeței totale solicitate, la 557,18 ha.

Deși au fost anexate acte doveditoare ale calității de proprietar, precum și probe ale preluării abuzive în proprietatea statului, cererea a fost respinsă prin Hotărârea nr. 10 din 27.11.2006 a Comisiei comunale Costișa, validată prin Hotărârea nr. 6711 din 19.02.2008 a Comisiei județene N.. S-a reținut faptul că unitățile administrativ-teritoriale nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar solicitarea privind construcțiile a fost respinsă prin dispoziția primarului în baza Legii nr. 10/2001.

Cele două hotărâri nu i-au fost comunicate petentului, care a aflat de existența lor din adresa nr. 710/3.03.2008 a Comisiei comunale Costișa, fiind, astfel, privat de dreptul de a formula calea de atac împotriva hotărârii comisiei locale și fiind nevoit să se adreseze direct instanței de judecată. Nerespectarea procedurii de contestare a actelor emise constituie o încălcare gravă a legii, de natură să atragă aplicarea sancțiunii nulității absolute.

În al doilea rând, motivarea respingerii cererii prin hotărârea comisiei locale, ca incompletă, este nesusținută și lipsită de temei legal. Au fost depuse actele doveditoare ale proprietății și preluării abuzive: testamentul defunctului C. C. P., prin care nuda proprietate a fost lăsată comunei R., un certificat de grefă care confirmă transmiterea în posesie a Primăriei comunei R. asupra nudei proprietăți, acceptarea succesiunii, acte privind exproprierea moșiei Costișa, preluarea făcându-se de la Primăria comunei R. în calitate de proprietară, precum și declarațiile prevăzute de legea fondului funciar.

Contrar legii, comisia locală s-a pronunțat prin aceeași hotărâre și asupra cererii de restituire a terenurilor cu vegetație forestieră, încălcând dispozițiile ar. 5 lit. a și art. 6 lit. g din H.G. nr. 890/2005. Chiar dacă ulterior C. județeană N. a transmis cererea privind terenurile forestiere spre soluționare Comisiei județene Bacău, în raport cu locul situării imobilului, neregularitatea nu poate fi acoperită.

Motivarea comisiei județene din hotărârea de respingere a cererii, conform căreia unitățile administrativ-teritoriale nu pot beneficia de reconstituire, contravine art. 10 din Legea nr. 18/1991 republicată și art. 1 din Legea nr. 1/2000, care nu face distincție între persoanele fizice și juridice. Dacă s-ar fi dorit excluderea unităților administrativ-teritoriale de la beneficiul reconstituirii, s-ar fi prevăzut expres, așa cum s-a dispus în cazul Legii nr. 10/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 27 alin. 8 din H.G. nr. 890/2006.

În dovedire, au fost depuse toate înscrisurile la care s-a făcut referire în cererea de chemare în judecată (filele 6-23) și s-a solicitat, la termenul de judecată din data de 28.10.2008 - termen la care s-a acordat cuvântul părților cu privire la probatoriu, administrarea probei cu expertiză tehnică topografică.

Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conform prevederilor art. 42 din Legea. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

P. întâmpinare (filele 38-40), C. județeană N. a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:

Cererea de reconstituire a petentului nu are nici un temei legal, deoarece legislația fondului funciar nu prevede posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unităților administrativ-teritoriale pentru terenuri agricole, ci doar pentru terenuri cu vegetație forestieră. Acest fapt decurge din interpretarea dispozițiilor art. 5 lit. a, art. 6 lit. g art. 65 din H.G. nr. 890/2005.

Chiar în ipoteza în care legiuitorul ar fi permis reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri agricole în favoarea unităților administrativ-teritoriale, limita maximă admisă de lege ar fi fost de 50 ha.

Mai mult, la nivelul comunei Costișa nu există nici o suprafață de teren disponibilă pentru a fi retrocedată.

Capătul de cerere privind construcțiile s-a precizat că nu intră sub incidența prevederilor legii fondului funciar, ci a Legii nr. 10/2001, fiind soluționat prin Dispoziția Primarului comunei Costișa nr. 5 din 23.01.2006. În situația în care se considera nemulțumit, petentul avea posibilitatea ca, în conformitate cu prevederile art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, să formuleze contestație la Secția civilă a Tribunalului N., în termen de 30 de zile de la comunicare. În prezent, în art. 31 din Legea nr. 1/2000, modificat prin Legea nr. 247/2005, se prevede posibilitatea retrocedării doar a clădirilor aflate pe terenuri cu vegetație forestieră.

Totodată, comisia județeană a solicitat respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, neputându-se reține nici o culpă în sarcina sa în acest litigiu și având în vedere că nu este persoană juridică.

A fost depusă documentația premergătoare eliberării hotărârilor contestate (f.41-64 ds.).

C. locală Costișa a formulat, de asemenea, întâmpinare (filele 67-68), solicitând respingerea cererii formulate pentru aceleași motive invocate și de către comisia județeană. În apărare, C. locală Costișa a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

P. răspunsul la întâmpinarea comisiei județene (filele 77-79), reclamantul a arătat că, în temeiul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice, cu capacitate juridică deplină și cu patrimoniu propriu. Faptul că există o limită maximă impusă de lege sau că la nivelul comunei Costișa nu mai există terenuri agricole disponibile nu reprezintă un argument legal pentru a respinge cererea fără o cercetare în fond a acesteia.

A mai arătat că prin Legea nr. 187/1945 au fost expropriate de la fostul proprietar, respectiv ., cât și construcțiile, acestea fiind preluate ca accesorii ale exploatației agricole, făcând deci, obiectul Legii nr. 1/2000.

În temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond a încuviințat părților probele solicitate, cu expertiză tehnică topografică și cu înscrisuri, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile în dezlegarea pricinii.

În cauză a fost efectuată o expertiză topografică de către domnul expert V. I., al cărei raport a fost depus la dosarul cauzei, împreună cu suplimentul efectuat (f. 195-198 vol.I și 4 vol.II ds.).

Analizând și coroborând susținerile părților și probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

P. notificarea nr._/25.11.2005 adresată Primăriei comunei Costișa, jud. N., înregistrată la Camera executorilor Judecătorești R. la nr. 140/28.11.2005, M. R. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2107 ha teren situat pe raza comunei Costișa, precum și restituirea conacului edificat pe acesta, aparținând Prințului C. P., preluate abuziv de stat, solicitare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.

Ulterior, prin adresa nr._ din 11.01.2006, petentul și-a restrâns pretențiile la suprafața de 557,1893 ha.

Capătul de cerere privind restituirea construcției a fost soluționat prin Dispoziția Primarului comunei Costișa nr. 5 din 23.01.2006, fiind respins ca tardiv formulat, în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 (f.71 ds.).

P. Hotărârea nr. 10 din 27.11.2006 a Comisiei locale Costișa, cererea de restituire a terenului a fost respinsă cu mențiunea că dosarul este incomplet (f.11 ds.vol.I).

Propunerea comisiei locale a fost validată prin Hotărârea nr. 6711 din 19.02.2008 a Comisiei județene N. (f.7,8 ds.vol.I), reținându-se faptul că unităților administrativ-teritoriale nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate asupra unor terenuri agricole, în procedura legilor funciare. P. aceeași hotărâre a comisiei județene, pentru terenurile cu vegetație forestieră s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Comisiei județene Bacău, în raport cu locul situării lor.

În ceea ce privește susținerea petentei că a fost privată de exercitarea unei căi de atac, respectiv contestația împotriva hotărârii comisiei locale, luând cunoștință prin adresa nr. 710/03.03.2008 a C. locale Costișa, atât de hotărârea acestei din urmă comisii, cât și de cea a comisiei județene, fapt ce ar atrage nulitatea absolută a celor două hotărâri, reține instanța de fond că este neîntemeiată, nefiind incident nici un caz de nulitate absolută a actului, nici expresă și nici virtuală, iar vătămarea ce s-ar fi putut produce părții prin neexercitarea contestației împotriva hotărârii comisiei locale a fost împiedicată tocmai prin formularea prezentei plângeri în instanță.

S-a apreciat că sunt întemeiate, însă, criticile reclamantei referitoare la motivația comisiei locale de respingere a cererii de restituire, în sensul că dosarul ar fi incomplet, precum și la motivația comisiei județene, în sensul că unităților administrativ teritoriale nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate asupra unor terenuri agricole în procedura legilor fondului funciar. În acest sens, a reținut instanța de fond că petenta a depus toate actele necesare soluționării cererii sale, din care rezultă că prin testamentul defunctului C. C. P. din data de 15.01.1927 (f.22 ds.vol.I) nuda proprietate a conacului moșiei Costișa, a tuturor anexelor acestuia și a terenului aferent a fost lăsată comunei R., care a acceptat succesiunea, așa cum rezultă din procesul verbal nr. 1/26.02.1927 (f.17, 18 ds.). Ulterior, în baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, conform Hotărârii din data de 14.02.1946 a Comisiei pentru Reforma Agrară – Plasa B., jud. N. (f.16 ds.vol.I) de la fostul proprietar, . expropriate bunurile pe care aceasta le primise ca moștenire de la defunctul C. C. P..

De asemenea, a reținut instanța de fond că legislația fondului funciar nu interzice posibilitatea de reconstituire a dreptul de proprietate asupra unor terenuri agricole în favoarea unităților administrativ teritoriale, așa cum s-a apreciat de către comisia județeană, dar nici nu acordă acestora mai mult decât altor persoane fizice sau juridice, astfel că limita maximă a suprafeței de teren pentru care se poate reconstitui dreptul de proprietate, în situația în care se face dovada preluării abuzive de către stat a terenului – indiferent de întinderea acestuia, din proprietatea solicitantului sau a moștenitorilor acestuia, trebuie să fie tot de 50 de ha, așa cum prevăd dispozițiile din Legea nr. 1/2000.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar prima instanță a constatat că rezultă faptul că în zona fostului conac s-a identificat suprafața de 7,8131 ha teren aferenți incintei și suprafața de 1,6912 ha teren pășune. S-a mai constatat că există și trei trupuri cu vegetație forestieră în suprafață totală de 28,2291 ha, ce fac parte tot din suprafața solicitată, dar care sunt amplasate pe teritoriul administrativ al comunei B., județ Bacău, în timp ce pe diferența de teren solicitată, de 520,4466 ha au fost împroprietăriți locuitorii din . 1931-1945, fiind emise titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

În ceea ce privește terenurile cu vegetație forestieră și pentru care, de altfel, în mod legal C. județeană N. și-a declinat competența în favoarea Comisiei județene Bacău (aspect care nu a fost de natură să o prejudicieze în nici un fel pe petentă, în ciuda susținerilor acesteia), acestea au făcut obiectul cauzei înregistrate sub nr._ al Judecătoriei B., soluționată prin sentința civilă nr. 773/18.10.2011 (f.230-233 ds.).

Cât privește terenurile identificate de către expert în cuprinsul raportului de expertiză, instanța de fond a reținut că suprafața de 7,8131 ha teren aferenți incintei conacului, în mod corect au apreciat cele două comisii că solicitarea petentului face obiectul Legii nr. 10/2001 și nu al Legii nr. 18/1991. De altfel, petenta chiar a parcurs procedura prealabilă prevăzută de această lege, adresând notificarea nr._/25.11.2005 înregistrată la Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău sub nr. 140/28.11.2005, care a fost respinsă ca tardivă prin Dispoziția nr. 5/23.01.2006 a Primarului comunei Costișa, jud. N. (f.71 ds.vol.I), care nu a fost contestată la Tribunalul N.. Susținerile comisiei județene în sensul că legiuitorul a permis retrocedarea construcțiilor aferente exploataților agricole de către comisiile de fond funciar numai în situația în care aceste construcții sunt situate în extravilanul localităților, instanța de fond a considerat că sunt întemeiate, fiind susținute de dispozițiile Titlului I art. V din Legea nr.247/2005 (astfel cum a fost modificat prin Titlul II pct. 2 al Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 209/2005), potrivit cărora „notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcții existente, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului (...) se vor înainta în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000", precum și de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 1/2000 (așa cum a fost modificat prin art. I pct. 36 al Titlului VI din Legea nr. 247/2005), care reglementează modalitatea de retrocedare doar a construcțiilor situate pe terenurile forestiere, nu și cele aferente exploatațiilor agricole. S-a mai reținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, conacul, precum și suprafața de 7,8131 ha teren aferenți incintei conacului, sunt amplasate în intravilanul comunei Costișa și nu în extravilan.

S-a apreciat că, așa cum în mod corect a învederat C. locală Costișa, atât conacul, cât și suprafața de teren aferentă sunt bunuri care fac parte din domeniul public al comunei Costișa, conform H.G. nr. 1356/2001 privind atestarea domeniului public al județului N., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ, în anexa 21, care cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Costișa, al pozițiile 10 și 17 figurând conacul și parcul aferent (f.219-222 ds.vol.I).

Ca atare, s-a apreciat că singura suprafață care poate fi restituită fostului proprietar, în speță municipiului R., o reprezintă suprafața de 16.912 m.p., teren pășune situat în extravilanul comunei Costișa, jud. N., identificată între punctele_-_-_-_-111 în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de domnul expert V. I..

P. considerentele expuse anterior, instanța de fond, în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, a admis în parte plângerea cu a cărei soluționare a fost învestită, a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 6711/19.02.2008 a Comisiei județene N., precum și a Hotărârii nr. 10/27.11.2006 a Comisiei locale Costișa, cu privire la soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 71.979/25.11.2005 formulată de către petent, și în consecință a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului asupra suprafeței de 16.912 m.p. teren pășune situat în extravilanul comunei Costișa, jud. N., identificată între punctele_-_-_-_-111 în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de domnul expert V. I..

În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat în solidar intimatele C. locală Costișa și C. județeană N. să achite petentei suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, petentul M. R. – prin primar și intimata C. Județeană N.. Recursurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În recursul declarat petentul M. R. – prin primar, a criticat sentința, pentru următoarele motive:

- în mod eronat instanța de fond a dispus reconstituirea în favoarea petentei a dreptului de proprietate doar pentru suprafața de_ m.p. teren și a respins cererea de reconstituire cu privire la conacul Costișa și la suprafața de 7,8131 ha teren aferent incintei conacului, pe motiv că această solicitare se încadrează în prevederile legii nr. 10/2001. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, arată petenta, rezultă că prin Hotărârea Comisiunii pentru reforma agrară plasa B. a fost admisă hotărârea Comitetului Local prin care se face exproprierea în întregime a Moșiei Costișa împreună cu conacul și toate acareturile. În hotărârea Comisiunii de Apel pentru așezarea impozitelor succesorale nr. 89/1930 se menționează în mod expres că M. Costișa este compusă din: conacul moșiei, magazii, grajduri și terenuri arabile… și având în vedere felul construcției lor de la conacul moșiei și întrebuințarea dată, acestea erau acarete afectate exploatării moșiei. În procesul-verbal de expropriere din data de 10.02.1946 se menționează că exproprierea se face în baza Legii nr. 187/1945. Această lege nu făcea distincția cu privire la construcții, fiind expropriate proprietățile de orice fel. Consideră petenta că preluarea a fost una abuzivă deoarece la art. 8 din lege se prevede în mod expres că sunt exceptate de la expropriere și sunt lăsate în proprietatea actualilor titulari inclusiv urbariatele, fânețele și pășunile aparținând comunelor, și în general toate bunurile făcând parte din patrimoniul statului. Petenta arată că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, clădirea, conacul vechi și acaretele, anterior preluării de către stat, deserveau moșiei Costișa, nefiind folosită ca și locuință de către proprietari.

- având în vedere toate aceste înscrisuri, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că vechiul C. a avut tot timpul destinația de construcție accesorie exploatațiilor agricole, astfel încât reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acesta excede domeniului de aplicare a Legii nr. 10/2001. Mai precizează petentul că simpla formulare a unei cereri în baza acestui act normativ nu poate conduce în mod automat la concluzia că imobilul ar intra doar sub incidența actului menționat. Mai arată că, într-adevăr, baza legală pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 06.03._89 o constituie Legea nr. 10/2001, sub rezerva ca respectivele imobile să nu facă obiect de reglementare, datorită regimului lor juridic, al altor legi speciale de reparație, respectiv Legea nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000. A invocat în acest sens art. 8 din Legea nr. 10/2001.

- în condițiile în care conacul și suprafața de teren aferentă acestuia au fost preluate ca efect al Legii nr. 187/1945, consideră că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000, potrivit art. 39 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 1 teza a II-a din Legea nr. 1/2000.

- referitor la susținerile instanței de fond potrivit cărora conacul și suprafața de teren aferentă acestuia sunt bunuri care fac parte din domeniul public al Comunei Costișa, astfel încât nu pot fi restituite fostului proprietar, precizează că, în prezent, nici o dispoziție legală nu condiționează restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat de neapartenența acestora la domeniul public al statului sau al unităților administrativ teritoriale, astfel încât consideră că pot fi restituite inclusiv bunurile imobile din domeniul public dacă acestea au fost preluate abuziv de stat. În susținerea acestei afirmații, petentul a invocat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. P. urmare, apreciază petentul că bunurile preluate de stat fără titlu valabil, care fac obiectul unor legi speciale de reparație vor fi restituite foștilor proprietari în conformitate cu normele speciale prevăzute în legile reparatorii, în această modalitate dându-se prioritate principiului restitutio in integrum, legiuitorul nefăcând distincție între bunurile care aparțin domeniului public sau domeniului privat al unităților administrativ-teritoriale.

- din înscrisurile depuse la dosar rezultă că M. Costișa împreună cu conacul și toate acaretele a fost expropriată prin Legea nr. 187/1945, deși dispozițiile art. 481 cod civil prevedeau că nimeni nu poate fi silit să cedeze proprietatea sa în afară numai pentru cauze de utilitate publică cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Modalitatea în care a fost expropriată M. Costișa contravine acestui text, dar și Constituției din 1948, art. 8 și 10, precum și Declarației universale a drepturilor omului, la care România era parte și care prevedea că cedarea proprietății nu poate fi făcută decât pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire. În aceste condiții, consideră petentul că preluarea Moșiei Costișa a fost una abuzivă, contravenind flagrant dispozițiilor constituționale în vigoare în acea perioadă.

P. aceste motive, în condițiile în care legea permite trecerea terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire din domeniul public al statului în domeniul privat, consideră că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de reconstituire motivat de faptul că bunurile sunt incluse în domeniul public. Deoarece preluarea conacului și a suprafeței de teren aferentă s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, consideră că lipsirea de proprietate a avut un caracter continuu, fapt ce a condus la pierderea posesiei și exercitarea oricăror acte de dispoziție de către petent. Mai apreciază că actele de proprietate depuse la dosar sunt de natură să creeze în beneficiul petentului speranța legitimă de a se vedea în posesia vechiului conac și a terenului aferent incintei acestuia și de a obține titlu de proprietate cu privire la aceste bunuri, fapt care implică aplicarea garanțiilor prevăzute de art 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO. Refuzul reconstituirii dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren confiscate ar duce încă o dată la o atingere a dreptului ulterioară confiscărilor din anul 1947 și 1949.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă și, în concluzie, petentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul anulării parțiale a hotărârii Comisiei Județene N. nr. 6711/19.02.2008 și a constatării nulității hotărârii nr. 10/27.11.2006 a Comisiei Locale Costișa, cu obligarea acestora la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru suprafața de 7.8131 ha, reprezentând incinta conacului și a construcțiilor accesorii ale exploatațiilor agricole (clădirea fostului conac) și la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru diferența de 520,4466 ha teren, care nu putea fi restituită în natură.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în care a fost solicitată modificarea sentinței cu privire la modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind obligarea Comisiei Județene N. la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului declarat, intimata a arătat că nu se poate reține nici o culpă în acest litigiu în sarcina Comisiei Județene N., deoarece legislația fondului funciar de la data adoptării Hotărârii nr. 6711/19.02.2008 nu prevedea posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unităților administrativ-teritoriale pentru terenuri agricole, ci doar pentru cele cu vegetație forestieră. A invocat în acest sens dispozițiile art. 5 lit. a, 6 lit. g și 65 din H.G. nr. 890/2005. Precizează că aceste dispoziții au fost modificate la data de 12.07.2010, după aproape doi ani de la data emiterii hotărârii atacate, când, potrivit Legii nr. 160/2010, s-a stabilit că unitățile administrativ-teritoriale care au deținut în proprietate terenuri agricole pot solicita reconstituirea dreptului pentru întreaga suprafață deținută în anul 1945. P. urmare, consideră intimata că hotărârea contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale aflate în vigoare la data emiterii acesteia. Mai arată că la nivelul Comunei Costișa nu mai există nici o suprafață de teren disponibilă pentru a putea fi retrocedată, deoarece din „balanța suprafețelor existente și necesare pentru aplicarea Legii nr. 18/1991” . de un deficit de suprafață de 1,72 ha. S. de către instanța de fond, în urma administrării probei cu expertiză tehnică specialitatea topografie că, din suprafața solicitată, este liber terenul de 1,6912 ha nu poate să conducă la reținerea unei culpe în sarcina Comisiei Județene N., deoarece verificarea aspectului privind situația juridică a vechiului amplasament al terenurilor ce au aparținut petentului excede cadrului legal al competențelor ce revin Comisiei Județene N..

Instanța de fond a dispus obligarea celor două comisii la plata sumei reprezentând cheltuieli de judecată, deși pe fondul cauzei a admis doar în parte pretențiile petentului. Astfel, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 469 ha, iar instanța de fond a admis plângerea doar pentru 1,69 ha și, ca atare, cheltuielile de judecată trebuiau acordate proporțional cu pretențiile admise.

Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă, care prevăd că, în cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod proporțional sau egal, este necesar să se țină seama de poziția în proces a fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare să fie obligat numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat în apărarea sa. Ori, așa cum a precizat, nu are atribuția de a stabili amplasamentul terenurilor atribuite în proprietate în procedura legilor fondului funciar și, ca atare, în sarcina sa nu trebuiau să incumbe cheltuielile constând în onorariul expertului topo.

Instanța de fond a încălcat dispozițiile legale ce reglementează organizarea și funcționarea comisiei județene care nu este persoană juridică în sensul art. 187 și următ. Cod civil, și nici prin reglementările date prin legea specială, în acest sens pronunțându-se instanțele de judecată și în alte litigii corespunzătoare anului 2007.

P. toate aceste motive, intimata solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul înlăturării mențiunilor prin care s-a dispus obligarea Comisiei județene, în solidar cu C. locală, la plata către petent a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă.

Petentul a depus la dosar note de concluzii.

Instanța de recurs, din oficiu, a solicitat petentului comunicarea notificării înregistrată sub nr. 71.979/25.11.2005, copie conformă a adresei înregistrate sub nr._/11.01.2006, copie conformă a cererii înregistrată sub nr. 140/28.11.2005, copii ale tuturor cererilor adresate de petent cu referire directă la imobilele și terenurile ce fac obiectul prezentei cauze.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că nu sunt fondate recursurile declarate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, raportat la modalitatea de soluționare a cauzei, dat fiind că a declarat cale de atac pe fond numai petentul, se constată că este necesară să fie supusă analizei în acest stadiu procesual numai cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 7.8131 ha, reprezentând incinta conacului și a construcțiilor accesorii ale exploatațiilor agricole (clădirea fostului conac) și acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru diferența de 520,4466 ha teren, care nu poate fi restituită în natură. P. urmare, modalitatea în care a fost soluționată de către instanța de fond cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 16.912 m.p. pășune, situată în extravilanul comunei Costișa, rămâne soluționată irevocabil.

Primul aspect care trebuie analizat este stabilirea cadrului general de reglementare sub imperiul căruia se soluționează cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent și înregistrată sub nr._ din data de 25.11.2005 la C. locală Costișa de aplicare a legilor fondului funciar, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 7,8131 ha, teren aferent incintei conacului. Având în vedere categoria de folosință a terenului, respectiv teren agricol, care la data preluării de către stat era situat în extravilanul localității, se constată că sunt aplicabile dispozițiile de restituire a dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar, conform dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 209/2005, care a modificat art. V, din Titlul nr. 1 al Legii nr. 247/2005, conform căruia notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcții existente, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, se vor înainta în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Din analiza acestui text, se constată că s-a acordat posibilitatea de soluționare a cererilor de reconstituire de către comisiile de fond funciar cu luarea în considerare a dispozițiilor legislației funciare și pentru terenurile aparținând exploatațiilor agricole care au fost trecute în proprietatea statului și care erau în extravilanul localităților. În cauza de față, construcția reprezentând conac nu a avut niciodată destinația de locuință, ci, conform actelor depuse la dosar, deservea moșia Costișa, fiind situată în extravilanul comunei. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că terenul pe care este amplasat această construcție a fost introdus în intravilanul localității prin Lucrările de Introducere a cadastrului în . 1983, și respectiv 1986. În condițiile în care textul arătat trebuie interpretat în vederea producerii efectelor juridice pentru care a fost edictat, se constată că, pentru terenurile agricole aferente exploatațiilor, chiar dacă ulterior acestea au fost trecute în intravilan, vor fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul având în vedere măsuri reparatorii, care nu pot fi respinse, ab inito, pe motiv că nu se încadrează în intravilan sau extravilan, știut fiind că această modificare de plan urbanistic poate interveni oricând, în baza unei fundamentări unilaterale a unității administrativ teritoriale. Cum nu arbitrariul este principiul care guvernează sediul materiei în situația reconstituirii dreptului de proprietate, se constată că în cauză pentru terenul solicitat de petent sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, susținerea conform căreia petentul a formulat pentru același teren și cerere de retrocedare, în baza Legii nr. 10/2001, care a fost soluționată prin Dispoziția nr. 5/23.01.2006 a Primarului comunei Costișa, se constată că nu constituie un argument pentru care cererea formulată și în temeiul legilor funciare să nu poată fi soluționată pe fond, în condițiile în care această solicitare se încadrează în cadrul general care reglementează reconstituirea dreptului de proprietate.

Față de cele menționate, se constată că cererea petentului are suport legal de soluționare și analiză în baza legilor generale de fond funciar.

În ceea ce privește încadrarea pe text în Legea nr. 18/1991, se constată că petentul a invocat în favoarea sa, drept temei de reconstituire, prevederile art. 39 conform căruia „persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum și al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localități sau de la autori diferiți, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9”. Se constată, totodată, că acest text trebuie coroborat, în ceea ce privește calitatea titularului cererii de reconstituire, cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 1/2000, conform căruia persoanelor fizice și persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege. Dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice. Din analiza textelor, se constată că acesta cuprinde mai multe condiții necesar să fie îndeplinite cumulativ de către solicitant, și anume:

- titularul cererii de reconstituire să aibă calitatea de persoană fizică sau juridică;

- solicitantul să fi avut în proprietate terenuri agricole;

- terenurile agricole să fi trecut în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum și al oricăror alte acte normative de expropriere;

În cauza pendinte, petentul, persoană juridică de drept public, a făcut dovada faptului că în baza testamentului lăsat de C. C. P., la data de 15.01.1927, a primit nuda proprietate asupra terenurilor și construcțiilor aparținând moșiei Costișa, că a primit trimiterea în posesie asupra nudei proprietăți a averii lăsate de testator, conform inventarului din data de 28.01.1927, a inventarelor ulterioare și a procesului verbal final din data de 15.10.1927, prin care a fost evaluată averea rămasă la decesul defunctului și că a acceptat această succesiune. P. urmare, se constată că petentul a făcut dovada faptului că a avut în proprietate terenurile solicitate și că se încadrează în categoria persoanelor care pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate.

Cu privire la ultima condiție necesar să fie îndeplinită, respectiv terenurile agricole să fi trecut în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum și al oricăror alte acte normative de expropriere, se constată că nu a fost dovedită, cu următoarea argumentare:

Temeiul în baza căruia terenurile care au făcut parte din moșia Costișa au fost preluate de stat a fost Legea nr. 187/1945, aspect care a fost susținut constant de către petent, atât la judecata în fond, cât și în calea de atac. Acest act normativ a avut ca scop mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha; Crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ; Înființarea prin apropierea orașelor și a localităților industriale, a unor grădini de zarzavaturi pentru aprovizionarea muncitorilor, funcționarilor și meseriașilor; Rezervarea unor terenuri pentru școli agricole și ferme experimentale model în vederea ridicării nivelului culturilor agricole, a producției de semințe selecționate, a creșterii vitelor și creării și dezvoltării industriei agricole, terenuri care vor fi sub administrarea Statului.

P. urmare, Legea nr. 187/1945 nu a vizat doar exproprierea terenurilor, ci în principal împroprietărirea cu acestea a persoanelor beneficiare ale legii, prevăzute de dispozițiile art. 9 raportat la art. 12 din acest act normativ. În aceste condiții, se constată că exproprierea a constituit mijlocul prin care s-a creat posibilitatea de împroprietărire, actul normativ neputând fi apreciat, în raport de scopul său, ca fiind o lege de expropriere, ci una de împroprietărire. Ori, textul art. 39 din Legea nr. 18/1991 face referire expresă la acte normative de expropriere, menționând drept prim act, în acest sens, Decretul nr. 83/1949. Ori, dacă legiuitorul ar fi dorit să facă referire expresă la terenurile care au fost preluate în baza Legii nr. 187/1945, ar fi dispus în mod expres aceasta. De altfel, nici nu ar fi fost posibilă această prevedere expresă, în condițiile în care tocmai același text face referire la Legea nr. 187/1945, pentru stabilirea limitei maxime a suprafeței de reconstituit prin trimiterea la art. 3 din Legea nr. 187/1945, apreciind ca încadrându-se în categoria terenurilor pentru care poate fi suspusă reconstituirea numai acelea care au rămas în proprietatea solicitanților după realizarea reformei agrare.

În această modalitate se constată că legiuitorul din anul 1991 a înțeles să dea posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, doar pentru terenurile care nu au făcut obiectul legii de împroprietărire, care au fost exceptate de la aceasta conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 187/1945, ce prevedea că „Sunt exceptate de la expropriere și lăsate în proprietatea actualilor titulari: orezăriile existente, bunurile agricole aparținând mânăstirilor, mitropoliilor, episcopiilor, bisericilor, parohiilor și așezămintelor bisericești, bunurile Domeniilor Coroanei, ale Eforiilor și Așezămintelor spitalicești, precum și cele ale Academiei Române, Casei Școlilor și celorlalte așezăminte de cultură, ale composesoratelor, urbariatelor, obștiilor și cooperativelor sătești, de asemeni și fânețele și pășunele aparținând comunelor și în general toate bunurile făcând parte din patrimoniul Statului”.

Ori, în cauza de speță, astfel cum rezultă din toate înscrisurile depuse la dosar de petent, dar și din susținerile constante ale petentului, cu referire la M. Costișa, nu a fost exceptată nicio suprafață de teren de la expropriere și nu a fost lăsată în proprietatea petentului, la nivelul anului 1945, nicio suprafață de teren. La data de 22.04.1945 întinderea suprafeței expropriate, de la petent, a fost supusă analizei de către Comisiunea de plasă pentru înfăptuirea Reformei Agrare, iar C. de Îndrumători județeni ai Reformei Agrare din Județul N. a conchis, în baza art.8 din Legea nr.187/1945, că moșia în cauză, fiind o exploatare agricolă a primăriei, nu este exceptată (de la expropriere) și deci se încadrează în dispozițiile legii de reformă agrară.

P. urmare, terenurile solicitate de petent nu se încadrează în categoria celor pentru care a intervenit exproprierea în baza unor acte normative și de aceea nu pot face obiectul reconstituirii în temeiul art. 39 din Legea nr. 18/1991.

Se constată, totodată, că susținerea petentului, conform căreia exproprierea care a intervenit a fost ilegală, deoarece ar fi fost necesară reținerea pentru acest terenuri solicitate a dispozițiilor de exceptare prevăzute de art. 8 din Legea nr. 187/1945, nu poate fi primită, în condițiile în care textul art. 39 prevede în mod expres dreptul la reconstituire doar pentru persoanele fizice sau juridice ale căror terenuri au trecut în proprietatea statului în temeiul unor acte abuzive de expropriere, ceea ce în speță nu s-a realizat, deoarece întreaga suprafață de teren a fost expropriată, aspect care a fost constatat chiar la nivelul anului 1945.

Ori, după cum s-a arătat în prezenta decizie, Legea nr. 187/1945 nu este un act de expropriere, nu are acest caracter ca și scop al său, iar legiuitorul nu numai că nu l-a prevăzut expres ca act normativ cu această destinație, dar, mai mult decât atât, în modalitatea în care textul a fost redactat, l-a și exclus din categoria actelor normative în baza cărora ar fi posibilă reconstituirea dreptului de proprietate. Mai mult, legiuitorul nu a prevăzut alături de actele de expropriere orice alte măsuri abuzive de trecere a terenurilor în proprietatea statului, iar în legile funciare a menționat expres dreptul la reconstituire pentru persoanele fizice care au primit terenuri în urma împroprietăririi, cu îndeplinirea condițiilor specifice pentru acestea. Exemplu în acest sens este art. 36 din Legea nr. 1/2000, conform căruia „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”.

P. toate aceste motive, se constată că nu este fondat recursul declarat de petent, urmând să fie respins, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, sentința recurată fiind legală și temeinică sub aspectul modalității de soluționare în fond a cauzei, cu luarea în considerare și a considerentelor prezentei decizii, care le complinesc în parte sub aspectul statuărilor efectuate pe cele din sentința recurată.

Cu referire la recursul declarat de C. Județeană N., privind modalitatea de soluționare a capătului de cerere, având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată, se constată că nu este fondat, pentru următoarele motive:

Obiectul acțiunii pendinte este reprezentat de plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 6711/19.02.1998, această acțiune fiind admisă în parte de către instanța de fond. P. urmare, în raport de modalitatea de soluționare a cauzei de către prima instanță, se constată că intimata C. Județeană N. alături de comisia locală au calitatea de părți căzute în pretenții.

Conform art. 52 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, este stabilită personalitatea juridică a comisiei județene ca fiind o autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, ale cărei hotărâri sunt supuse controlului judiciar. P. urmare, nu se poate vorbi de o lipsă a personalității juridice a acesteia, care stă în judecată, în temeiul acestui act normativ în nume propriu. De asemenea, la același articol se menționează că prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, ceea ce înseamnă că cele două comisii de fond funciar pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care cad în pretenții și sunt în culpă procesuală. Căderea în pretenții s-a realizat ca urmare a admiterii în parte a acțiunii de către instanța de fond, iar cheltuielile efectuate de către petent, constând în parte din onorariu expert desemnat pentru efectuarea raportului de expertiză specialitatea topografie, este în sarcina celor două comisii. Se constată că instanța de fond nu a dispus decât obligarea comisiilor de fond funciar în solidar la plata sumei de 200 lei, pe când, în totalitate, onorariul expertului a fost de 1200 lei și, ca atare, nu se poate vorbi de o obligare a comisiei județene peste partea din pretențiile petentului, care a fost admisă. Nu poate fi exonerată intimata de plata cheltuielilor de judecată, pe motiv că stabilirea amplasamentului terenului solicitat de petent este doar atribuția comisiei locale, deoarece în discuție nu este doar amplasamentul terenului, ci însăși recunoașterea dreptului în patrimoniul petentului, care presupune verificarea tuturor condițiilor necesare reconstituirii și nu numai amplasamentul terenului.

P. toate aceste motive, recursul declarat de intimata C. județeană N. va fi respins, ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de petentul M. R. – prin primar, din R., Piața R. V., nr. 1, județul N., și intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2259 din data de 09.04.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimata - intimată C. C. Costișa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi: 26.09.2013.

Președinte, Judecători, Grefier,

L. F. D. S., C. Ailuțoaei

A. M. U.

Red. și tehnored. L.F. – 01.11.2013

Tehnored. C.A. – 08.11.2013/ 2 ex.

Fond: C. D.

← Fond funciar. Decizia nr. 692/2012. Tribunalul NEAMŢ  Fond funciar. Decizia nr. 571/2013. Tribunalul NEAMŢ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 943/2013. Tribunalul NEAMŢ