Fond funciar. Decizia nr. 68/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-01-2012 în dosarul nr. 68/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/RC
Ședința publică din 23.01.2012
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | - judecător |
V. B. | - judecător | |
D. M. | - judecător | |
F. R. | - grefier |
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de recurentele-pârâte C. comunală R. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 1351 din data de 06.05.2011, pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. Chauchet I. C. – prin procurator P. I., domiciliat în municipiul C., ., ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat H. Janett pentru recurenta-pârâtă C. comunală R. și procuratorul P. I. pentru intimata-reclamantă N. Chauchet I. C., lipsind reprezentantul Comisiei județene N..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei este litigiu de fond funciar;
- procedura de citare este îndeplinită;
- stadiul procesual – recurs, al II - lea termen de judecată;
- s-a depus la dosar prin compartimentul arhivă la data de 23.01.2012 de avocat R. G. C. o cerere prin care aduce la cunoștință instanței faptul că nu mai reprezintă interesele intimatei-reclamante N. Chauchet I. C. – prin procurator P. I., întrucât a reziliat contractul cu aceasta, onorariul nefiind achitat.
Avocat H. Janett, pentru recurenta-pârâtă C. comunală R., depune la dosar chitanța nr.0059 din 17.08.2011 – reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind ale cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat H. Janett, pentru recurenta-pârâtă C. comunală R., arată că există contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței atacate, astfel că instanța de fond îi restituie petentei 193 ha, în condițiile în care legea prevede un maxim 100 ha (50 în cazul petentei, care a mai beneficiat de o reconstituire de 50 ha). Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu rejudecarea cauze pentru verificarea tuturor terenurilor identificate, în sensul dacă acesta corespund pentru fiecare titlul de proprietate, iar în situația în care nu se impune casarea cauzei, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței de la dosar. Cu privire la recursul formulat de C. județeană Neam, arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la această cerere.
Instanța aduce la cunoștință procuratorului P. I. faptul că nu are studii juridice, iar legea nu îi permite să pună concluzii orale.
Procuratorul P. I., față de cele arătate de către președintele completului de judecată, își arată nemulțumirea pentru faptul că nu este lăsat să formuleze concluzii orale, prin atitudinea sa contribuind la tulburarea liniștii și solemnității ședinței de judecată, aducând în discuție chestiuni care nu au legătură cu cauza.
Președintele completului de judecată, față de atitudinea procuratorului, pentru asigurarea solemnității ședinței de judecată pune în vedere acestuia să părăsească sala de ședință, în caz contrat urmând a fi sancționat cu amendă judiciară.
Procuratorul P. I., pentru intimata-reclamantă N. Chauchet I. C., solicită să-i fie luate în considerare concluziile scrise depuse la dosar de către avocat R. G. C., părăsind sala de ședință însoțit de jandarmul unității.
Dezbaterile s-au declarat închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1351 din 06.05.2011, pronunțată de Judecătoria R. s-a admis în parte plângerea formulată de petenta N. Chauchet I. C., prin procurator P. I. împotriva Hotărârii nr. 8238 din 28.05.2010 emisă de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. C. R. pentru aplicarea Legii 18/1991 și în consecință, s-a anulat hotărârea mai sus arătată, sens în care s-a reconstituit în favoarea petentei, în calitate de moștenitor al defunctului N. C., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 50 ha teren pășune, pe raza comunei R..
Totodată, s-a reconstituit în favoarea aceleiași petente dreptul de proprietate și pentru 60 ha teren netrebnic, 8,00 ha teren mlaștină, 25,00 ha teren râpe și 30,00 ha ponoare situate pe raza comunei R., așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză (care face parte integrantă din prezenta hotărâre), cu obligarea cele două comisii, în solidar, la plata sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către petentă.
P. a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
Petenta N. Chauchet I. C. în calitate de moștenitoare a tatălui său N. Ghe. C. a solicitat prin procuratorul său P. I. reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren deținute de acesta conform cereri înregistrată cu nr. 157 din 28.09.2005 (fila 214), respectiv a cererii nr. 2755 din 16.08.2007.
Prin Hotărârea nr. 8238 din 28.05.2010 C. Județeană N. s-a pronunțat numai cu privire la suprafața de 50,00 ha teren pășune, invocând în susținerea hotărârii dispozițiile Legii nr. 1/2000, respectiv art. 3 alin 2 ind. 1 modificată prin Legea nr. 193/2007, precum și faptul că terenul solicitat a fost proprietatea comunei potrivit actului Cartea N..
Din totalul suprafețelor de teren solicitate moștenitorilor autorului N. C. li s-au reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 50 ha teren (30,0858 ha teren prin Titlul de proprietate nr. 54/3099; 0,6262 ha teren prin Dispoziția nr. 112/30.07.2003; 0,2280 ha teren prin Dispoziția nr.1/05.01.2007 suprafața de 17 ha din Titlul de proprietate nr. 9119/ 01.06.2010) și de asemenea, s-a propus comisiei județene reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 171 ha teren vegetație forestieră.
În cauză, instanța de fond a considerat necesar a se efectua o expertiză topografică pentru identificarea suprafețelor solicitate. Cu această ocazie s-a constata că suprafețele din categoria netrebnic, ponoare, râpi, mlaștini au fost identificate și sunt la dispoziția comisiei locale R., contrar susținerilor acesteia potrivit cărora terenurile în litigiu nu pot fi identificate. Tot cu privire la aceste terenuri petenta a făcut dovada că la data preluării lor acestea se aflau în proprietatea autorului său (procesul verbal din 15.04.1945 ).
Cât privește suprafața de teren din categoria pășuni instanța de fond a considerat că, în raport de data la care a fost făcută cererea în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin 2 ind. 1 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 193/2007, motiv pentru care a considerat că petenta este îndreptățită doar la suprafața de 50 ha pășune.
P. aceste considerente în baza art. 53 din Legea nr. 18/1991, a dispozițiilor Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005 instanța de fond a admis în parte plângerea petentei.
În conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 cele două comisii au fost obligate, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către petentă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs cele două comisii pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
C. comunală R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin recursul formulat la data de 01.08.2011 filele 8 – 10 a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii introductive ca nefondate; iar în subsidiar casarea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii probatoriului.
Astfel, recurenta a precizat că instanța de fond avea obligația să pună în discuția părților obiecțiunile pe care le-au formulat la lucrarea de expertiză, să le încuviințeze și să dispună ca expertul să răspundă la acestea, întrucât arătau că au fost deja eliberate titluri de proprietate pe un teren solicitat și de alte persoane, ajungându-se în prezent la situația absurdă de a fi obligați să restituie un teren pe care nu-l au.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de această recurentă se referă la faptul că hotărârea recurată prezintă „ …contradicție între considerente și dispozitiv, respectiv că instanța de fond motivează într-o singură frază restituirea suprafeței de 193 ha – că era îndreptățită la restituirea la 50 ha pășuni, dar îi restituie, pe lângă acestea încă 123 ha”.
Având în vedere această contradicție dar și pentru că instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecății, dar și pentru greșita aplicare a legii, s-a solicitat admiterea recursului și pe fond, respingerea plângerii ca nefondată.
C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin recursul formulat la 01.08.2011, filele 11 -14 a criticat sentința doar în ceea ce privește mențiunea prin care s-a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, recurenta a arătat că nu i se poate reține nicio culpă în acest litigiu, întrucât prin Hotărârea nr. 8238 din 28.05.2010 au validat propunerea Comisiei locale R..
Un alt motiv de nelegalitate a sentinței criticate este acela că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile legale ce reglementează organizarea și funcționarea Comisiei județene de fond funciar, care nu este o persoană juridică - în sensul prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr.31/1954 și nici prin reglementările date prin legea specială privind fondul funciar, neputând fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Intimata-reclamantă N. Chauchet I. C., prin procurator P. I. a solicitat prin întâmpinarea depusă la termenul din 05.12.2011(filele 24 - 25), să se respingă cererea de recurs formulată de C. locală R. întrucât sentința recurată este temeinică și legală; totodată, a solicitat să se ia act că este de acord cu recursul Comisiei județene N.; cu obligarea persoanelor vinovate la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursurile sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ petenta N. Chauchet I. C., prin procurator P. I. în contradictoriu cu C. C. R. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 8238 din 28.05.2010 emisă de C. Județeană N., solicitând să se dispună anularea acesteia și să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren de care a fost deposedat autorul ei în anul 1945, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la acea dată.
În motivare, a arătat faptul că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren de care autorul său, N. Gh. C. a fost deposedat în mod abuziv în anul 1945, însă cererea sa a fost respinsă, motivat de faptul că suprafețele de pășuni comunale au fost proprietatea primăriei R., începând cu anul 1921, așa cum rezultă din actul numit „Cartea N.”.
Petenta, prin procurator a mai arătat că această susținere nu corespunde realității deoarece în anul 1945 terenul respectiv era în proprietatea autorului său, dovadă fiind procesul verbal încheiat la data de 15.04.1945.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000.
În dovedire, petenta prin procurator a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri (filele 5 - 17, 24 - 30).
Tribunalul analizând cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de petentă prin procuratorul său și înregistrate sub nr. 157/28.09.2005 (fila 214 dosar fond) și nr._/17.12.2009 (fila 14 dosar fond), reține că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 193 ha din care: 40,00 ha de fânaț, 30,00 ha pășune, 60,00 ha netrebnic, 30,00 ha ponoare, 25,00 ha râpe și 8,00 ha mlaștini, conform actelor de expropriere emise C. pentru Reforma Agrară – Plasa B., județul N. și a procesului verbal din 15.04.1945.
Din totalul suprafețelor solicitate, moștenitorilor defunctului N. C. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 50,00 ha teren, astfel: 30,0858 ha teren prin Titlul de proprietate nr. 54/3099/27.06.2007 (fila 52 dosar fond); 0,6262 ha teren prin Dispoziția nr. 112 /30 07 2003 (fila 114 dosar fond); 0,2280 ha teren prin Dispoziția nr. 1/05.01.2007 (fila 116 dosar fond); suprafața de 17 ha din Titlul de proprietate nr. 9119/01.06.2010 (fila118 dosar fond) și de asemenea, s-a propus comisiei județene reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 171 ha teren cu vegetație forestieră.
Din înscrisul invocat în dovedirea dreptului solicitat, respectiv procesul verbal încheiat la data de 15.04.1945 ora 1000 de către Comitetul comunal pentru Reforma Agrară din ., (fila 11 dosar fond), reiese din alineatul II, că la această dată – 1945 – „ … proprietarului N. L. C. i-au rămas 50 ha compus din: 10 ha conacul – conacul și livada și la coșere, iar restul 40 ha loc arabil, peste drum ce duce din Bârjoveni la Goșmani până unde se va împlini cota prevăzută de lege de 50 ha.”
P. suprafața cerută prin cererea înregistrată sub nr. 2755/2007 de către moștenitoarea autorului N. C. referitoare la suprafața de 50,00 ha teren pășune și fânețe, C. locală R. a respins-o motivat de faptul că pe suprafața solicitată au fost eliberate titluri de proprietate în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 pentru cetățenii împroprietăriți prin efectul Legii nr. 187/1945 (filele 42 - 200 vol. I și 1 - 110 vol. II dosar recurs). Și, în consecință, toate pășunile actuale aparținând comunei R., au fost proprietatea comunei înainte de anul 1946 în conformitate cu actele de proprietate (Cartea N.) aparținând domeniului public al Primăriei R. și care nu fac obiectul Legii nr. 193/2007, întrucât nu au aparținut proprietarului N. C. și nu au fost preluate de Primăria comunei R., fapt dovedit prin inventarul comunei de la acea dată denumit „Cartea N.”.
În consecință, petenta - intimată a solicitat celor două comisii ceea ce s-a expropriat în baza Legii nr. 187/1945 și nu ceea ce a rămas în urma exproprierii – care constituie de altfel obiectul legilor fondului funciar adoptate de legiuitor după 1991.
În caz contrar, s-ar încălca principiul consacrat prin dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 1/2000 și prin Titlul VI din Legea nr. 247/2005 prin care prevede că: „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată li se vor acorda terenurile respective în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri."
Acest raționament l-a avut legiuitorul la promovarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, arătat în mod detaliat prin expunerea de motive la acest act normativ, întrucât principalele modificări aduse Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicate, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1.997, cu modificările și completările ulterioare, se referă la:
- consacrarea regulii vechiului amplasament cu respectarea atribuirilor în proprietate legale din perioada anterioară;
- consacrarea supremației reconstituirii în fața constituirii dreptului de proprietate privată;
- posibilitatea ca fostul proprietar să poată fi de acord cu terenul oferit în echivalent;
- restituirea terenurilor agricole la nivelul ultimei reforme agrare efectuată în spirit democratic, respectiv prin Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare (anul 1948, în cazul pădurilor).
Or, pentru suprafața de 50,00 ha i-a fost reconstituit dreptul de proprietate moștenitoarei proprietarului N. C., așa cum au validat prin Hotărârea atacată nr. 8238 din 28.05.2010 cele două comisii pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, instanța de fond dând o interpretare și aplicare greșită a legilor fondului funciar.
Față de cele reținute, tribunalul urmează ca în temeiul 312 alin. 3 Cod procedură civilă, să admită recursurile celor două comisii pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și modificând în totalitate sentința civilă nr. 1351 din 06.05.2011, pronunțată de Judecătoria R., va respinge ca nefondată plângerea petentei.
Întrucât cererea principală a fost respinsă, pe cale de consecință nu se mai impune obligarea părții căzute în pretențiuni la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, făcând de prisos analiza motivelor de recurs formulate de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intimatele C. comunală R. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 1351 din 06.05.2011, pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. Chauchet I. C. – prin procurator P. I., domiciliat în municipiul C., ., ., ., județul D., și în consecință:
Modifică în totalitate sentința recurată în sensul respingerii plângerii formulate de petenta N. Chauchet I. C., prin procuratorul P. I., împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 8238/28.05.2010, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. M. V. B. și D. M. F. R.
Red./V.B./13.03.2012
Tehnored./F.R./13.03.2012;
3ex;Fond: T. P. – G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 120/2016. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 25/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
