Fond funciar. Decizia nr. 660/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 660/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 18-07-2012 în dosarul nr. 660/RC
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 18.07.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 660/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B. – judecător
D. M. – judecător
V. B. - judecător
D. L. – grefier
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurenții-pârâți L. I., N. M., M. V. și T. E., toți domiciliați în comuna Grințieș, ., împotriva sentinței civile nr. 1984 din 07.12.2011, pronunțată de judecătoria B., în contradictoriu cu intimații C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns: recurenții-pârâți L. I. și M. V., lipsă fiind recurenții N. M. și T. E. și reprezentanții comisiilor de fond funciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este litigiu de fond funciar – plângere la Legea nr.1/2000;
- procedura de citare este îndeplinită;
- stadiul procesual – recurs, al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Recurenții-pârâți L. I. și M. V. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1984 din 07.12.2011 a Judecătoriei B., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1984/07.12.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petenții L. I., N. M., M. V. și T. E., în contradictoriu cu C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca nefondata.
P. a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Comisiei Locale Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate invocând dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de
teren cu vegetație forestieră amintite mai sus a fost respinsă de comisie.
Instanța de fond a constatat că, după același autor s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră - fila13.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 se stabilește că „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”.
Din analiza art. 36 din Legea nr. 1/2000, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume: persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr.187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale, persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Din actele dosarului rezultă că după același autor a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar în cuantumul cu care este prevăzut în tabelul de împroprietăriți întocmit cu ocazia reformei agrare din anul 1945. Suprafața de 5,00 ha este suprafața maximă care se putea acorda până la completarea lotului tip și era diferențiată in funcție de categoria de beneficiari în care se încadra autorul conform art. 2 din Legea nr.187/1945.
Astfel, față de situația de fapt și de drept reținută mai sus, instanța de fond a respins ca nefondată cererea petenților de a li se constitui dreptul de proprietate până la completarea lotului tip de 5,00 ha teren cu vegetație forestieră.
P. considerentele ce preced, instanța a respinge cererea formulata de petenți ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs petenții L. I., N. M., Mârca V. și T. E. criticând sentința ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea plângerii formulate prin anularea parțială a H.C.J nr. 9001/26.09.2011 și stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,00 ha teren cu vegetație forestieră și atribuirea acestei suprafețe de teren în proprietate.
Astfel, recurenții au arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008 care prevedea că persoanele ce se încadrau în dispozițiile Legii nr. 187/1945 li se cuveneau loturi de până la 5,00 ha teren cu vegetație forestieră. În baza aceluiași act normativ, potrivit principiului tempus regit actum după acest autor, în limita prevederilor legal s-a atribuit în proprietate suprafața de 2,00 ha, motiv pentru care în baza legii intervenite în 2008 este justificată cererea pe care au depus-o de a li se atribui în proprietate și diferența de 3,00 ha.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. I, pct. 43 din Titlul VI din Legea nr. 247/2005.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin întâmpinarea formulată la fila 13 a solicitat respingerea cererii de recurs pentru motivele invocate în întâmpinarea nr._/30.11.2011 pe care și le mențin în totalitate.
Tribunalul, analizând hotărârea sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
În fapt, prin cererea for mulată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ petenții L. I., N. M., Mârca V. și T. E. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 9001/26.09.2011 prin care s-a invalidat Hotărârea nr. 5/14.03.2011 a Comisiei Comunale Grințieș, privind constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,00 ha teren forestier, poziția 73 din Anexa nr. 48 la Regulamentul de aplicare a Legii fondului funciar – tabel nominal cu privire la autorul L. C. I..
Față de modalitatea de soluționare a acțiunii de către instanța de fond, Tribunalul constată următoarele:
Conform art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia hotărârii comisiei județene, prin care a fost validată/invalidată propunerea comisiei locale de admitere/respingere a cererii de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate.
C. județeană este un organ cu activitate administrativ jurisdicțională, hotărârea pronunțată reprezentând practic primul grad de jurisdicție în analiza cererii de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate formulată de orice petent. Așadar, prima analiză a cererii de constituire a dreptului de proprietate este făcută de către comisia județeană, care are obligația verificării acesteia sub aspectul calității persoanei care o formulează, a termenului în care această cerere este introdusă, raportat la dispozițiile legale incidente, a celorlalte condiții de formă prevăzute de art. 8 din Legea nr. 18/1991 și doar ulterior are obligația pronunțării asupra condițiilor de temeinicie a cererii în considerarea art. 9, 11 din Legea nr.18/1991 și a art. 6 din Legea nr. 1/2000.
În analiza plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, față de momentul introducerii cererii de constituire s-a reținut următoarele:
Având în vedere temeiul invocat de petent, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text din forma inițială a Legii nr. 1/2000 a fost modificat succesiv prin Legile nr. 204/2004, nr. 247/2005, nr. 193/2007 și respectiv nr. 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare.
Prin urmare, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a invalidat cererea petenților prin Hotărârea nr. 9001/26.09.2011 reținând că aceasta nu face dovada încadrării în scopul Legii nr. 187/1945 și că cererea este tardiv introdusă.
Instanța de fond analizând motivele care au stat la baza hotărârii ce a invalidat cererea petenților a reținut că după autorul L. C. I. le-a fost reconstituit acestora dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha astfel cum apare în tabelul împroprietăriților.
Tribunalul verificând tabelul îndreptățiților la împroprietărire, respectiv tabelul de parcelare a terenului expropriat întocmit de . 1945 (filele 14-15 dosar fond) constată că la poziția 89 figurează autorul petenților L. C. I. cu suprafața de 1,00 ha, petenții solicitând însă constituirea dreptului de proprietate pentru diferența până la lotul tip de 5,00 ha.
Potrivit dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 187/1945 legiuitorul a prevăzut la acel moment că mărimea loturilor de împroprietărire nu va trece de 5,00 ha, în afara cazurilor de strămutare în alte regiuni unde loturile vor putea fi mai mari. Mărimea loturilor gospodăriilor noi create ca și mărimea loturilor gospodăriilor mici s-au determinat în raport cu rezerva de pământ existentă în raza plasei. Prin urmare la momentul parcelării terenului expropriat în anul 1945 autorul petenților a fost împroprietărit doar cu 1,00 ha, așa cum apar majoritatea cetățenilor ce figurează în acest tabel, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 187/1945.
P. suprafața cu care apare împroprietărit în tabelul de la filele 14-15, cetățeanului L. C. I. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, aspect confirmat de toate părțile din dosar.
În ceea ce privește diferența de 3,00 ha solicitată de petenți în calitate de moștenitori ai acestuia, Tribunalul constată că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 187/1945, astfel cum a reținut atât C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cât și instanța de fond, pe cale de consecință actul normativ mai sus arătat trebuie interpretat în sensul că suprafața de 5,00 ha teren reprezintă suprafața maximă de teren pe care o putea deține o familie la nivelul anului 1945 și nu este corect a se aprecia că în mod obligatoriu și fără nicio diferențiere, toate familiile de agricultori trebuiau să fie instituiți proprietari asupra unei suprafețe de 5,00 ha teren cu vegetație forestieră.
Față de cele reținute, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELEL, LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții L. I., N. M., M. V. și T. E., toți domiciliați în comuna Grințieș, . împotriva sentinței civile nr. 1984 din 07.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., județul N. în contradictoriu cu intimații C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.07.2012.
Președinte,Judecători,Grefier,
C. BotezatuDaniela M. D. L.
V. B.
Red V.B./21.09.2012
Tehnored/D.L./24.09.2012
Fond/
Ex.2
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 34/2012.... | Fond funciar. Decizia nr. 188/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
