Fond funciar. Decizia nr. 25/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 12-01-2012 în dosarul nr. 25/RC
Dosar nr._ - modificare titlu de proprietate -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 25/RC
Ședința publică din 12.01.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – președintele tribunalului
G. B. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. locală P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3737 din 21.06.2011 a Judecătoriei P. N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. L., domiciliată în P. N., .. 166, județul N., și intimata-pârâtă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect modificare titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat substituient Z. L. pentru recurenta-pârâtă C. locală P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, lipsind intimata-reclamantă B. L. și intimata-pârâtă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este modificare titlu de proprietate;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- în urma verificării efectuate în programul ECRIS, s-a constatat că nu mai există pe rolul Tribunalului N. alte dosare formate ca urmare a unor cereri de recurs formulate de aceleași persoane și având același obiect.
Doamna avocat substituient Z. L., pentru recurenta-pârâtă C. locală P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială ./_/20.08.2011 și delegația de substituire nr._/20.08.2011, ambele emise de Baroul N..
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar intimata-reclamantă a fost citată cu copia recursului, aceasta semnând personal citația pentru termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Doamna avocat substituient Z. L., pentru recurenta-pârâtă C. locală P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile în sensul respingerii cererii de chemare în judecată; apreciază că instanța de fond în mod eronat a admis cererea reclamantei; fără cheltuieli de judecată, ce vor fi recuperate pe cale separată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
După strigarea cauzei se prezintă doamna avocat Z. M. pentru intimata-reclamantă B. L., lipsind părțile.
Doamna avocat Z. M., pentru intimata-reclamantă B. L., depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială ./_ (fără dată) emisă de Baroul N. și chitanța nr. 717/10.01.2012 (privind achitarea onorariului de avocat) și solicită respingerea recursului, apreciind că la emiterea titlului de proprietate nu s-au respectat prevederile Legii nr. 18/1991; mai arată că terenul nu a fost măsurat și nu s-a făcut proces-verbal de punere în posesie: Apărătorul intimatei-reclamante apreciază că soluția instanței de fond este legală și solicită respingerea recursului; cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3737 din 21.06.2011 a Judecătoriei P. N. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. N. sub nr._ din 08.07.2010, reclamanta B. L. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând instanței să dispună modificarea titlului de proprietate nr. 1/817 din 13.12.1995 în sensul majorării suprafeței de teren arabil, situată în intravilanul municipiului P. N., jud. N., de la 1.470 m.p. la 2.203 m.p.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data încheierii căsătoriei sale, în anul 1960, cu numitul S. N., părinții săi au înzestrat-o cu suprafața de 8.333 m.p. teren, din care 5.000 m.p. este situată în extravilanul localității, iar diferența de 3.333 m.p. curți construcții și arabil este situată în intravilanul loc. P. N., .. 166. În această din urmă locație, părinții săi au avut mai multe terenuri achiziționate cu act de vânzare-cumpărare, iar pe terenul din intravilan dat cu titlu de zestre și-a edificat întreaga gospodărie.
Întrucât în anul 1993, fostul soț a promovat cerere de divorț și partaj de bunuri comune, ceea ce impunea și dovada dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor bun comun, motiv pentru care a solicitat să-i fie eliberat titlul de proprietate. În titlul de proprietate a cărui modificare a solicitat-o, au fost înscrise terenurile stăpânite din intravilan, dar fără ca în prealabil să fie măsurate și să se întocmească proces-verbal de punere în posesie.
A mai susținut reclamanta că a luat cunoștință de împrejurarea că nu a fost înscris în titlul de proprietate întregul teren stăpânit în intravilanul localității, în acest an ca urmare a demersurilor întreprinse pentru înscrierea acestuia în Cartea Funciară, motiv pentru care s-au efectuat măsurători pentru întocmirea documentației cadastrale și s-a constatat că terenul arabil stăpânit în intravilan este de 2.203 m.p., și nu de 1.470 m.p., cât din eroare s-a înscris în titlul de proprietate.
În completare, reclamanta a mai susținut că întreaga sa gospodărie este împrejmuită de garduri de la data la care terenul i-a fost dat cu titlu de zestre, nu a avut nici un conflict legat de proprietate cu vreun vecin, aspecte de natură să justifice admiterea cererii deduse judecății.
Cererea reclamantei nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri, depunând în cadrul acestei probe, în fotocopii: certificate de stare civilă ce interesează cauza, titlul de proprietate nr. 1/817 din 13.12.1995, contracte de vânzare cumpărare din 20.08.1958 și 26.10.1954, sentința civilă nr. 1940 din 11.03.1996 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, încheiere de intabulare nr. 7465 din 29.04.2010, extras de carte funciară pentru informare CF nr._ P. N., și documentație cadastrală din 19.03.2010.
Cererea reclamantei este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.15 lit. p din Legea nr. 146/1997, ale art. 42 din Legea nr. 1/2000 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
Pârâta C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare,prin care a susținut că reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren cu care figura înscrisă în evidențele agricole anterioare colectivizării, iar suprafața de teren litigioasă nu figurează în evidențele agricole anterioare colectivizării, nici în evidențele C.A.P., și nu dețin informații cu privire la trecerea în proprietatea statului a acestei suprafețe de teren, obiect material al cauzei.
În dovedire, pârâta a depus nota internă nr._ din 03.01.2011 și fotocopiile înscrisurilor componente ale documentației premergătoare emiterii titlului de proprietate a nr. 1/817 din 13.12.1995.
Pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat pronunțarea unei sentințe în raport de probele ce vor fi administrate în cauză și respingerea unei eventuale cereri de obligare la plata cheltuielilor de judecată, cu precizarea că nu poate fi reținută nici o culpă procesuală în sarcina sa, în condițiile în care obligația de a stabili amplasamentele terenurilor atribuite în proprietate persoanelor îndreptățite cade în sarcina comisiilor locale, pe baza măsurătorilor cadastrale efectuate de membrii specialiști ai acestora și că, de altfel, nefiind persoană juridică în sensul dispozițiilor art. 26 alin.1 lit. a din Decretul nr. 31/1954, nici nu se poate reține în sarcina sa astfel de obligație.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954, ale art. 34 din H.G. nr. 890/2005 și ale art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor, pârâta C. Județeană N. a depus la dosarul de fond copii ale înscrisurilor componente ale documentației premergătoare emiterii titlului de proprietate a cărui modificare se solicită.
În cauză, la cererea reclamantei, au fost audiați martorii P. E. și P. G., ale căror depoziții au fost consemnate în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei și a fost administrată proba cu expertiză tehnică topografică întocmită de expert M. G..
La solicitarea instanței de fond, Primăria comunei Gârcina a comunicat extrasul pentru uz oficial al actului de naștere al reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 3737 din 21.06.2011 Judecătoria P. N. a admis acțiunea civilă având ca obiect modificare titlu de proprietate, formulată de reclamanta B. L. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a dispus modificarea titlului de proprietate nr. 1/817 din 13.12.1995 având ca titulară pe reclamantă, în sensul majorării suprafeței de teren reconstituite de la 7.600 m.p. la 8.347 m.p. și al înscrierii terenului arabil în suprafață de 747 m.p., situat în intravilanul localității P. N., .. 166, jud. N., identificată pe aliniamentul D,E,F,G,H,I,J,K,2,3,L,M,D, conform schiței anexe a raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de expert M. G., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită un nou titlu de proprietate, în sensul celor dispuse și s-a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtelor comisii de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut în motivare următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 185/G din 26.03.1991 la Primăria Municipiului P. N., reclamanta a solicitat restituirea suprafeței de 0,76 ha teren (din care 0,70 ha arabil, iar 0, 06 ha vii), cu care s-a înscris în fostul C.A.P. din localitate și cu care fusese înzestrată de părinții săi Baroi G. și Baroi V..
Urmare a cererii de reconstituire formulate de sus numita, s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate pentru suprafața de 7.600 m.p. și s-a emis titlul de proprietate nr. 1/817 din 13.12.1995. Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut, potrivit susținerilor pârâtei C. locală de fond funciar, pe baza evidențelor agricole, respectiv cerere de înscriere în fostul C.A.P. din localitate și mențiunile din Registrul Agricol din perioada 1959-1963.
A reținut instanța de fond că Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 94 din 09.09.1991, prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale P. N. de reconstituire în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,76 ha teren, nu a fost contestată de aceasta în procedura administrativ-jurisdicțională, iar, în contra susținerilor reclamantei, se reține că procesul-verbal care a stat la baza emiterii titlul de proprietate a cărei modificare se solicită a fost semnat personal de către aceasta.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a susținut că nu a cunoscut împrejurarea că în titlul său de proprietate nu a fost înscrisă întreaga suprafață de teren situată în intravilanul localității P. N. și care se află în stăpânirea sa pașnică, până în cursul acestui an, când s-au efectuat măsurători în teren, necesare pentru întocmirea documentației cadastrale și respectiv pentru intabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate.
Cu privire la susținerile reclamantei asupra terenului litigios (respectiv 733 m.p., reprezentând diferența dintre 2.203 m.p. identificată la măsurători și cea de 1.470 m.p. înscrisă în titlul de proprietate), pârâta C. L. P. N. a arătat că nu figurează în evidențele agricole anterioare colectivizării, nici în evidențele fostul C.A.P. din localitate și nici nu a trecut în proprietatea statului într-o altă modalitate recunoscută de lege.
Prima instanță a reținut în motivare că, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, cel ce face o susținere în fața judecății trebuie să o dovedească. În cauză, coroborând înscrisurile administrate la cererea reclamantei și din oficiu cu depozițiile martorilor audiați și concluziile raportului de expertiză topografică efectuat, judecătorul fondului a reținut că susținerile reclamantei în sensul îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate și pentru terenul în litigiu în suprafață de 733 m.p. sunt întemeiate, iar înscrierea acestuia în titlul de proprietate se impune.
Din coroborarea datelor inserate în titlul de proprietate ce se solicită a fi modificat în raport de cele reținute în urma măsurătorilor efectuate la momentul întocmirii documentației cadastrale de către o persoană autorizată și cele stabilite de expertul topograf, instanța de fond a reținut că, într-adevăr, respectivele mențiuni sunt contradictorii în privința întinderii suprafeței de teren cu destinația arabil, situată în intravilanul localității P. N., jud. N.
Astfel, în Registrul Agricol din anii 1959-1963, numitul S. N. (fostul soț al reclamantei) a declarat suprafața de 0,26 ha teren arabil, situată pe .. 150, și 0,50 ha teren arabil, situată în punctul Ciritei-Chisc, în cererea de înscriere în fostul G.A.C. P. N. a declarat suprafețele de 26 ari loc de grădină, pe .. 152, și 26 prăjini teren situat în punctul „P.”, pentru ca în titlul de proprietate a cărui modificare se solicită să fie înscrisă, în intravilanul localității P. N., suprafața totală de 2.600 m.p. teren, din care 660 m.p. teren curți construcții, 470 m.p. teren vii și 1.470 m.p. teren arabil, iar în urma măsurătorilor efectuate cu prilejul întocmirii documentației cadastrale și expertizei topografice să rezulte o suprafață de totală de 3.347 m.p. teren, din care 834 m.p. teren curți construcții, 99 m.p. teren vii și 1.667 m.p. teren arabil.
Chiar dacă pârâta C. L. P. N. a susținut că titlul de proprietate a cărui modificare se solicită s-a emis „pentru întreaga suprafață cu care reclamanta figura înscrisă în evidențele agricole anterioare colectivizării”, din înscrisurile comunicate în dovedirea susținerilor nu rezultă că la momentul întocmirii documentației premergătoare emiterii titlului de proprietate s-ar fi întocmit, cu privire la terenul în litigiu, un proces-verbal de punere în posesie însoțit de o schiță de plan aferentă și, de asemenea, nici nu s-a luat act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, omițându-se astfel întocmirea documentelor constatatoare impuse de dispozițiile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (în vigoare la data emiterii titlului de proprietate) conform cărora „În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini și le consemnează în documentele constatatoare”.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că stabilirea întinderii terenului intravilan doar pe baza evidențelor agricole anterioare colectivizării, fără efectuarea unor măsurători în teren cu aparatură de înaltă precizie, a condus la înscrierea în titlul de proprietate a unei suprafețe de teren arabil mai mică decât cea stăpânită în fapt de reclamantă la momentul inițierii demersurilor în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
În condițiile în care martorii audiați în mod nemijlocit în cauză la cererea reclamantei martora P. E. fiind chiar vecină cu terenul litigios, au confirmat atât proveniența suprafeței de teren, cât și stăpânirea nestingherită a acesteia, în aceleași limite și vecinătăți existente încă din perioada premergătoare colectivizării, iar pârâta C. L. P. N. nu și-a exprimat în mod ferm dezacordul la admiterea cererii reclamantei, instanța de fond a reținut că pretențiile acesteia sunt justificate de ansamblul probator administrat în cauză.
P. aceste considerente, instanța a admis cererea reclamantei și, pe cale de consecință, a dispus, în temeiul art. 58 din Legea nr. 18/1991 și art. 36 alin. 5 din H.G. nr. 890/2005, modificarea titlului de proprietate nr. 1/817 din 13.12.1995 având-o ca titulară pe reclamantă, în sensul majorării suprafeței de teren reconstituite de la 7.600 m.p. la 8.347 m.p. și al înscrierii terenului arabil în suprafață de 747 m.p., situat în intravilanul localității P. N., .. 166, jud. N., identificat pe aliniamentul D,E,F,G,H,I,J,K,2,3,L,M,D, conform schiței anexe a raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de expert M. G., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum și obligarea pârâtei C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în sensul emiterii unui nou titlu de proprietate, în sensul celor dispuse.
În temeiul dispozițiilor art. 112 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtelor comisii de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâta C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând admiterea căii de atac declarate, modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, motivat de următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă reclamanta Baroi E. a solicitat să se dispună modificarea titlului de proprietate nr._ în sensul majorării suprafeței de teren arabil situată în intravilanul municipiului P. N., de la 1470 m.p. la 2203 m.p., pe considerentul că în anul 1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,76 ha, teren cu care a fost înzestrată de părinți și cu care s-a înscris în fostul C.A.P.
După verificarea registrului agricol al numitului S. N. (fostul soț al petentei) pentru anii 1956-1963, în care apar înscrise suprafețele de 0,26 ha teren arabil „D. V.” și 0,50 ha teren arabil „Ciritei Chisc”, precum și a cererii de înscriere în G.A.C., în mod legal a fost eliberat titlul de proprietate nr._ pentru suprafața totală de 7600 m.p.
Deși prima instanță reține aceste aspecte, ca și faptul că reclamanta nu a contestat în procedură administrativ-jurisdicțională Hotărârea Comisiei Județene nr. 94/1991, prin care s-a validat propunerea Comisiei locale P. N. de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,76 ha, concluzionează nejustificat asupra caracterului întemeiat al acțiunii pe care a admis-o în mod greșit.
Astfel, arată recurenta că instanța de fond a reținut greșit că reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 747 m.p. cu consecința neaplicării în cauză a dispozițiilor ART. 18 din Legea nr. 18/1991, în condițiile în care din probele administrate în cauză nu s-a dovedit formularea unei asemenea solicitări de restituire a suprafeței anterior menționate nici în baza Legii nr. 18/1991 și nici în temeiul Legii nr. 247/2005, ajungându-se ca în această modalitate instanța judecătorească să se substituie organelor care, potrivit legii, au competența de a emite acte de constituire sau reconstituire a drepturilor de proprietate asupra terenurilor, respectiv comisiilor și organelor administrației abilitate în acest sens.
Cum Legea nr. 18/1991 a instituit a procedură specială în materia reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate, ce se declanșează prin cererea formulată de persoana interesată, lipsa acestei cereri nu poate fi acoperită prin nici un act juridic sau împrejurare de fapt, cum ar fi posesia terenului, astfel că nejustificat s-a reținut că reclamanta ar putea dobândi acest drept, din oficiu, în virtutea legii, dispozițiile ART. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 stipulând contrariul.
Mai mult decât atât, reclamanta nu a prezentat nici un înscris doveditor care să justifice dreptul de proprietate asupra suprafeței pretinse de 747 m.p. din intravilanul municipiului P. N..
Recurenta nu și-a motivat în drept cererea de recurs, motivele invocate putând fi însă încadrate în dispozițiile ART. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și ale ART. 3041 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului nu s-a solicitat administrarea de probe noi.
Conform dispozițiilor ART. 42 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost introdus prin Titlul VI al Legii nr. 247/2005, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata-reclamantă, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat administrarea de dovezi în apărare.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate, precum și din oficiu, astfel cum obligă dispozițiile ART. 306 Cod procedură civilă, cu referire și la ART. 3041 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat, impunându-se a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta Baroi E. a solicitat să se dispună modificarea titlului de proprietate nr. 1/817/13.12.1995 emis în favoarea sa, în sensul majorării suprafeței de teren arabil intravilan pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, de la 1470 m.p. la 2203 m.p., susținând că terenul în cauză i-a fost atribuit cu titlu de zestre de părinții săi, ce au deținut în municipiul P. N., .. 166, o suprafață totală de 3333 m.p.
Astfel cum rezultă din titlul de proprietate criticat, precum și din documentația cadastrală anexă la încheierea de înscriere în C.F., reclamanta Baroi E. (fostă S.) figurează înscrisă în intravilanul municipiului P. N., .. 166, cu o suprafață totală de 2600 m.p. compusă de 660 m.p. curți-construcții (menționată ca fiind de 834 m.p. conform documentației cadastrale) la nr. topo_ – C1, diferența fiind reprezentată de teren arabil și vii, înscrisă la nr. topo_ – C2 și_ – C3.
Deși reclamanta a susținut că această diferență de 747 m.p. provine din înzestrarea de la părinții săi, nu a prezentat nici un document pertinent în acest sens, în condițiile în care în rolul agricol deschis pe numele fostului său soț, S. N., începând cu anul 1959, aceasta figurează înscrisă cu suprafața totală de 0,76 ha teren arabil, cu care s-a și înscris în G.A.C. în anul 1962, din acest teren foștii soți solicitând să li se atribuie suprafața de 26 ari în vederea construirii unei locuințe (a se vedea în acest sens filele 34-35 dosar fond).
În condițiile în care reclamanta ar fi fost înzestrată într-adevăr cu această suprafață de teren de 774 m.p. de părinții săi, ce au achiziționat în . suprafețe de teren de 3870 m.p., conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 26.10.1954, și respectiv 2430 m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare din 20.08.1958 (vezi filele 5-6 dosar fond), respectivul teren ar fi trebuit să se regăsească înscris în rolul agricol pe care aceasta l-a deschis ulterior împreună cu soțul său, respectiv începând cu anul 1959, sau în evidențele agricole din perioada ulterioară și până la momentul înscrierii în G.A.C., ori în tot acest interval suprafața înscrisă a fost de 7600 m.p. pentru care celei în cauză i s-a eliberat și titlul de proprietate criticat.
Împrejurarea că din concluziile raportului de expertiză topometrică întocmit la instanța de fond de ing. M. G. (filele 82-88 dosar) a reieșit că reclamanta Baroi E. deține în intravilanul municipiului P. N., .. 166, județul N., suprafața de 3347 m.p., din care 837 m.p. curți-construcții, 1667 m.p. arabil, 99 m.p. vie hibridă și 747 m.p. arabil nu poate justifica admiterea cererii de majorare a suprafeței înscrisă în titlul său de proprietate, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada urmării procedurii prealabile, administrativ – jurisdicționale, și pentru această diferență de 747 m.p. ce intră în categoria de folosință arabil, iar nu curți-construcții, de natură a justifica aplicarea art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Astfel, se impune a se sublinia că, pentru terenul de 747 m.p. arabil, reclamanta nu a făcut dovada urmării procedurii prealabile, cu caracter administrativ - jurisdicțional prevăzută de art. 51-53 din Legea nr. 18/1991 republicată, procedură ce presupunea formularea în termen legal a cererii de reconstituire prevăzută de art. 9-13 din actul normativ anterior menționat, urmată de soluționarea acesteia la nivelul Comisiei locale a municipiului P.-N. printr-o propunere care să fie validată sau invalidată prin hotărârea emisă de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în conformitate cu art. 51 din lege.
În acest sens tribunalul reține că, astfel cum rezultă din documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate nr. 1/817 din 13.12.1995, reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate doar în limita suprafeței de 0,76 ha teren, cerere validată prin Hotărârea comisiei județene nr. 94/09.09.1991, această hotărâre nefiind contestată ulterior în instanță, în conformitate cu dispozițiile ART. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, fiindu-i emis ulterior și titlul de proprietate criticat prin care i s-a recunoscut calitatea de proprietar doar asupra suprafeței de teren mai sus arătate.
Prin urmare, fără a contesta depozițiile martorilor audiați în primă instanță, ce au atestat că reclamanta ar fi stăpânit respectiva suprafață de teren de peste 35 de ani, tribunalul apreciază că nu se poate trece la analizarea acestui aspect de fond al îndreptățirii reclamantei la restituirea terenului în litigiu în conformitate cu dispozițiile ART. 8-13 din Legea nr. 18/1991 republicată, decât în condițiile dovedirii parcurgerii procedurii prealabile obligatorii la care am făcut anterior referire, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la situația în care instanțele de judecată ar dispune în mod direct, cu depășirea competențelor date prin lege, a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul legilor fondului funciar, astfel cum corect a invocat și pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin prezentul recurs.
În condițiile în care în cauza de față nu ne aflăm în situația contestării vecinătăților ori a configurației suprafeței în litigiu, care să justifice referirile instanței de fond la dispozițiile art. 27 din Legea nr. 18/1991 republicată, aflându-ne în situația evidentă a unei cereri indirecte de reconstituire dreptului de proprietate asupra unei suprafețe distincte de teren pentru care nu s-a urmat procedura specială de restituire, tribunalul nu poate concluziona decât asupra caracterului nefondat al acțiunii reclamantei, ce va fi respinsă în consecință, în urma admiterii recursului declarat de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în conformitate cu dispozițiile ART. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la ART. 304 pct. 9 și ART. 3041 Cod procedură civilă.
Relativ la prevederile legale mai sus citate, la care prima instanță a făcut referire atunci când a reținut caracterul admisibil al cererii de includere în mod direct în titlul de proprietate a unei suprafețe pentru care nu s-a obținut în prealabil recunoașterea dreptului de proprietate, tribunalul reține că operațiunile de delimitare în teren a unei suprafețe și de stabilire a vecinătăților acesteia, operațiuni care trebuie să preceadă punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate în favoarea unei persoane interesate, nu pot avea în vedere decât acea suprafață în întinderea pentru care cel în cauză a obținut recunoașterea prealabilă a dreptului de proprietate, cu mici diferențe în plus sau în minus, ce intră în categoria marjei de toleranță la măsurătoare, ceea ce nu poate fi cazul în acțiunea de față unde vorbim de o diferență de 747 m.p. ce se solicită de reclamantă să fie inclusă în titlul său de proprietate, în plus față de suprafața pentru care aceasta obținuse reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991.
De menționat însă că toate dispozițiile legale anterior invocate în cauză din materia fondului funciar nu exclud aplicabilitatea prevederilor legale din dreptul comun (Codul civil) referitoare la dobândirea dreptului de proprietate, reclamanta continuând în acest sens să aibă deschisă calea unei acțiuni separate pentru a obține recunoașterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 747 m.p. teren pe care a susținut că a stăpânit-o sub titlu de proprietar, în mod continuu și netulburat un interval de timp mai mare de 30 de ani.
P. toate aceste considerente, de natură a învedera caracterul netemeinic al hotărârii primei instanțe ce a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale din materia fondului funciar, tribunalul va admite recursul, conform prevederilor legale anterior citate și va modifica în totalitate sentința criticată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C. municipiului P. N., cu sediul în P. N., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3737/21.06.2011 a Judecătoriei P. N., în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. L., domiciliată în P. N., .. 166, județul N., și intimata-pârâtă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N..
Modifică în totalitate sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea în modificare titlu de proprietate formulată de reclamanta Baroi E. în contradictoriu cu pârâtele C. municipiului P. N. și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. G. B., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. G.Bt. – 28.05.2012
Tehnored. C.A. – 05.06.2012
2 ex.
Fond: A. M. U.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 68/2012. Tribunalul NEAMŢ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 34/2012.... → |
|---|
