Obligaţie de a face. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 5/AC
Dosar nr._ - obligația de a face -
Operator 3074
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/AC
Ședința publică din data de 14.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: | - G. B. | - judecător |
- D. M. | - judecător | |
- D. P. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant S.C. C. de cercetare și prelucrare plante medicinale “P.” S.A.,cu sediul în municipiul P. N., .. 46, județul N., împotriva sentinței civile nr. 3856 pronunțată la data de 16.10.2013 de Judecătoria P. N., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. P. N. - prin P., S. A.,domiciliată în municipiul P. N., ., ., N. M., domiciliat în municipiul P. N., B.dul Dacia, ., județul N.,P. M.,domiciliat în P. N., .. 6, ., județul N., B. I., domiciliat în municipiul P. N., .. 12, ., ., Ș. N. A., domiciliat în P. N., ., ., C. I. M., domiciliată în P. N., ., județul N., C. A., domiciliată în P. N., ., ., .,și cu S. R., prin curator S. R., domiciliată în municipiul P. N., ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimata – pârâtă A., asistată de avocat S. C. B., care răspunde și pentru intimații – pârâți Sușman N. A. și S. R., avocat A. F., pentru intimata – pârâtă C. I. M., avocatul B. R., pentru intimatul – pârât P. M., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței că:
- obiectul cauzei este „obligație de a face”;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al șaselea termen de judecată;
- intimatul – pârât B. I. a depus la dosar, prin compartimentul arhivă precizări;
- apelanta – reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.
Avocat A. F., pentru intimata – pârâtă C. I. M. arată că la instanța de fond a invocat lipsa capacității de folosință a intimatului – pârât F. C. E., acesta fiind decedat, iar garajul acestuia fiind vândut intimatei – pârâtă C. I. M..
Instanța dispune rectificarea citativului în sensul radierii de pe concept a intimatului – pârât F. C. E..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Avocat A. F., pentru intimata – pârâtă C. I. M. reiterează susținerile din întâmpinarea formulată în cauză, arătând că la instanța de fond s-au efectuat două expertize construcții, din care prima întocmită de expertul Gregorian era ambiguă și susținea că ar trebui făcută o consolidare prin exterior, conform proiectului de execuție întocmit fără a prezenta o variantă de consolidare prin interiorul clădirii așa cum prezentase expertul C. C.; după obiecțiuni instanța de fond a admis cererea de efectuare a unei alte expertize întocmite de expertul Panaitopulo R. care analizând proiectul de execuție și amplasarea garajelor pârâților a conchis că poate fi realizată consolidarea clădirii apelantei – reclamante prin interior, fără a fi necesară demolarea garajelor, iar unele lucrări de consolidare pot fi realizate chiar din interiorul garajelor pe etape și faze de execuție. Pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea ca fiind temeinică și legală a hotărârii pronunțată de prima instanță, fără plata cheltuielilor de judecată.
Avocatul S. C. B., pentru intimații – pârâți S. A., Sușman N. A., S. R. reiterează oral apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantei – reclamante la plata cheltuielilor de judecată. Arată faptul că imobilele intimaților – pârâți sunt construcții permanente, sunt folosite în mod corespunzător potrivit destinației lor, nu au suferit modificări și nu contribuie în vreun fel la degradarea imobilelor învecinate, iar în realitate construcția apelantei – reclamante pune în primejdie buna exploatare a proprietăților intimaților.
Avocatul B. R., pentru intimatul – pârât P. M. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, fără plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 3856 din 16.10.2013 pronunțată de Judecătoria P. N. a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesual active invocată de pârâta C. A..Totodată a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului P. N. invocată de pârâtul Ș. N. A. și pârâtul decedat în cursul judecății, S. V.. A fost respinsă cererea având ca obiect ,,obligația de a face”formulată de reclamanta . și P. P. M. “P.” SA în contradictoriu cu M. P. N.,ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
A fost respinsă ca nefondată cererea având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanta . și P. P. M. “P.” SA cu sediul în P. N., în contradictoriu cu pârâții S. A., P. M., B. I., Ș. N. A., C. I. M., C. A., și S. R., prin curator S. R.. De asemenea a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Municipiului P. N. formulată de C. A.
Reclamanta a fost obligată la plata către pârâta C. I. M. a sumei de 201,70 lei, către pârâtul Ș. N. A. a sumei de 151,70 lei și către pârâții S. A. și S. R. a sumei de 151,70 lei, toate fiind reținute cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei P. N. la data de 28.01.2010, sub nr._, reclamanta . și P. P. M. "P." SAa chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului P. N., M. A., S. V., F. C. E., N. M. și P. M. I. solicitând să se dispună desființarea imobilelor aflate în proprietatea acestora,construite pe terenul proprietatea Primăriei Municipiului P. N.. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor ce se vor efectua pentru desființarea imobilelor precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că între anii 1968-1969 au fost edificate o . imobile ,,boxe de garaje”lipite de clădirea S.C.C.C.P.P.M.”P.” S.A. din municipiul P. N., .. 46, județ N.. În anul 2003, în baza autorizației de construire nr.136/13.05.2003 eliberată de Primăria Municipiului P. N. au început lucrările de consolidare a infrastructurii și fundației la imobilul menționat și în acest sens a notificat toți posesorii imobilelor pentru a găsi o soluție prin care să se poată efectua lucrările, dar demersul a rămas fără rezultat. Reclamanta a precizat că imobilele au fost construite fără a se respecta regulile și distanța legală ridicării unei construcții,ele având al patrulea perete, zidul clădirii reclamantei.
A menționat că prin autorizația de construire s-a admis edificarea unor „boxe de garaj” dar între timp acestora li s-a schimbat destinația, devenind spații de depozitare ce afectează și mai mult fundația clădirii. Totodată, reclamanta a arătat că neexecutarea lucrărilor de consolidare la fundație și la peretele exterior pot genera prăbușirea imobilului,aspect constatat prin studiul de rezistență elaborat de specialiști, iar până în prezent deși au efectuat lucrările pentru trei laturi ale clădirii au apărut blocaje generate de construcțiile respective pentru a efectua lucrarea în totalitate.
Din situația înaintată de Primăria P. N. a rezultat că doar patru dintre deținătorii imobilelor au boxele de garaj declarate și doar unul singur are contract de închiriere, iar în baza acestei situații, au renotificat pe deținătorii imobilelor,trei dintre pârâți au venit la sediul reclamantei dar nu au prezentat nicio soluție în sensul rezolvării situației, împrejurare ce i-a determinat să recurgă la cererea de chemare în judecată.
Pârâtul N. M. a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. A arătat că se cere desființarea imobilului proprietatea sa construit în anul 1967, în imediata vecinătate a imobilului reclamantei, cu precizarea că acesta a fost edificat în baza autorizației nr. 135/2.08.1969 emisă de Consiliul Popular al Municipiului P. N.,autoritatea locală de la acea vreme, iar la construire s-au respectat condițiile impuse de autoritatea locală, garajul având o fundație de beton și pereți din cărămidă.
A cumpărat respectivul imobil în anul 1989 în forma în care a fost construit în anul 1969, iar până în prezent nu i-a adus modificări structurale ci numai unele de întreținere. De asemenea, a mai precizat că imobilul este amplasat pe terenul Municipiului P. N., că achită chiria corespunzătoare, fiind totodată înscris în cartea funciară, că imobilul proprietatea sa nu afectează structura de rezistență a imobilului reclamantei, iar din aprecierea specialiștilor, a aflat că un perete exterior poate fi consolidat și din interiorul clădirii.
La data de 13.04.2010, C. I. M. a depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interesul pârâților solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece reclamanta nu este proprietara terenului și nu are calitate procesual activă pentru a solicita desființarea construcțiilor. A precizat că a cumpărat un garaj de la F. F., în calitate de unică moștenitoare a lui F. C., prin contractul de vânzare cumpărare nr.2470/25.09.2000, că terenul este proprietatea Consiliului Local P. N., iar garajul a fost edificat legal conform autorizației de executare lucrări nr.2/1969. Față de cele arătate a invocat excepția lipsei capacității de folosință a lui F. C. E. și a reiterat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei deoarece nu este proprietara terenului, iar potrivit dispozițiilor art. 494 Cod civil, doar proprietarul terenului poate solicita ridicarea plantațiilor și a construcțiilor. Pe fond, a aratat că se impune respingerea acțiunii deoarece boxele au fost edificate legal cu autorizații de construire, garajul fiind stăpânit din anul 1969 de fostul proprietar, iar apoi de aceasta începând cu data de 25.09.2000. Totodată, a precizat că nu este reală susținerea reclamantei că ar bloca-o la efectuarea lucrărilor de consolidare a infrastructurii și fundației deoarece aceste lucrări trebuie să fie realizate din interiorul construcției sale.
La data de 16.06.2010, C. A. a formulat de asemenea o cerere de intervenție în interesul pârâților solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta nu este proprietarul terenului și nu are calitate procesuală activă pentru a solicita desființarea construcțiilor. A precizat că a cumpărat de la N. M. și N. M. M. un garaj situat în P. N., .), construcție înscrisă în cartea funciară a municipiului P. N., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 525/5.03.2010 de Biroul Notarului Public B. O..
La 20.04.2010 a înregistrat la Primăria P. N. contractul de cesiune prin novație a contractului de închiriere nr._/5.09.2006, iar în prezent stăpânește garajul și achită impozitul, a arătat că garajul a fost edificat legal,respectând condițiile impuse de autoritatea legală. Pornind de la aceste aspecte a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei deoarece nu este proprietara terenului, după cum nu este reală nici susținerea că a fost blocată la efectuarea lucrărilor de consolidarea a infrastructurii și fundației deoarece aceste lucrări trebuie realizate din interiorul construcției.
Pârâtul M. P. N. prin întâmpinarea depusă la data de 8.06.2010 și-a fundamentat apărările învederând că garajele situate în P. N., .), lipite de construcția aparținând reclamantei sunt amplasate pe terenul proprietate a Municipiului P. N., fostă . în prezent, calea de acces din . acestea. Conform informațiilor și documentelor deținute ar rezulta că unii dintre pârâții nu mai dețin în proprietate garajele din . class="BodyTextIndent"> Astfel, pârâtul M. A. a înstrăinat garajul său către Ș. N. A. prin contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 1.11.2004; pârâtul N. M. a înstrăinat garajul către C. A. și, există informațiile potrivit cărora moștenitorii pârâtului F. C. au înstrăinat garajul către C. I. M..
Din studierea documentelor aflate în Arhiva Primăriei a rezultat că un număr de cinci garaje au fost edificate în anii 1968-1969 în baza unor autorizații de construire având caracter provizoriu respectiv o valabilitate de un an. În consecință, garajele respective sunt lucrări de construcție cu un caracter provizoriu, fiind autorizate ca atare, neexistând informații din care să rezulte că le-a fost schimbată destinația. Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului P. N. a informat că în evidențele fiscale apar înregistrate garajele care aparțin lui M. A., S. V. și C. A., în schimb, garajele aparținând lui F. C. E., B. C. și P. M. nu figurează în evidențe.
Numai pentru unul dintre garaje a fost încheiat un contract de închiriere cu M. P. N., respectiv pentru garajul care a aparținut pârâtului N. M., iar urmare a înstrăinării acestuia,a fost încheiat contractul de cesiune prin novație nr._/20.04.2010. Referitor la celelalte garaje,pentru celelalte nu au fost încheiate contracte de închiriere a terenului proprietatea Municipiului P. N., terenul fiind ocupat fără forme legale.
Pârâtul M. P. N. a apreciat ca întemeiată solicitarea reclamantei învederând că în conformitate cu expertiza în baza căreia a fost întocmită documentația tehnică și a fost emisă autorizația de construire nr. 136/13.05.2003, lucrările de consolidare a tronsonului III, fațada nordică, pe care se află amplasate cele șase garaje trebuie să se execute prin legături longitudinale și cămășuieli din beton armat pe toate cele 4 niveluri, deci și pe cel ocupat, în prezent, de garajele în litigiu. Astfel, potrivit proiectului întocmit de executantul . Iași, pentru derularea lucrărilor de consolidare se impune desființarea garajelor și împrejmuirea perimetrului iar din această perspectivă, solicitarea reclamantei apare ca fiind perfect îndreptățită. Mai mult decât atât a menționat că respectivele garaje nu se încadrează în Regulamentul de urbanism aferent Planului Urbanistic General al Municipiului P. N.,aprobat prin HCL nr.113/1998 fiind amplasate în zona centrală a orașului, iar calea de acces este blocată de acestea.
P. răspunsul la întâmpinarea depusă de N. M., reclamanta a arătat că a menționat în acțiune că informațiile referitoare la numele posesorilor au fost furnizate de către Primăria Municipiului P. N. și nu a adus nicio atingere dreptului de proprietate garantat constituțional așa cum a susținut pârâtul. A precizat că pe această latură au mai fost și alte imobile, boxe de garaj dar cu posesorii lor a rezolvat în mod amiabil problema reușind să demareze într-o mică măsură lucrările de consolidare, iar acestea constau și în lucrări la fundație care nu pot fi efectuate atât timp cât respectivele imobile sunt lipite de perete.
La dosarul cauzei au mai fost depuse la data de 15.06.2010 și precizările formulate de B. I. care a arătat că B. C. este decedat, solicitând totodată respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
S. V., M. A. și Ș. N. A. au formulat la 16.06.2010 întâmpinare și o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. S-a arătat că S. V. și M. A. au edificat pe terenul proprietatea municipiului P. N., în baza autorizațiilor de construire nr. 287/23.12.1968, respectiv nr.55/11.04.1969,două boxe de garaj cu fundație din beton, pereți din cărămidă și acoperiș din beton armat. La data de 1.11.2004, M. A. a vândut lui Ș. N. A. construcția motiv pentru care a fost invocată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. A., dar și excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Municipiului P. N.. Au subliniat că dezinteresul și neglijența manifestate de reclamantă de-a lungul duratei de exploatare a imobilului nu le este imputabilă, aceasta fiind obligată să găsească o soluție constructivă, mai complexă, care să nu le afecteze dreptul de proprietate.
La termenul de judecată din data 14.04.2010, prima instanță a invocat din oficiu,excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Municipiului P. N., motiv pentru care prin precizarea depusă la data de 11.06.2010, reclamanta a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu M. P. N.. Astfel, la data de 16.06.2010, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Municipiului P. N. și a dispus citarea în cauză în calitate de pârât a Municipiului P. N..
La data de 19.01.2011, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinările depuse, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților B. C., M. N., F. C. E., N. M. și stabilirea calității procesual pasive față de B. I., Ș. N. A., C. I. M. și C. A.. Referitor la tranzacția efectuată de N. M. și N. M. M., a arătat că aceasta a fost realizată la data de 5.03.2010, vânzătorul având cunoștință de promovarea acțiunii, astfel că tot în cunoștință de cauză au fost efectuate și documentații cadastrale, dar și cererile pentru aprobarea închirierii terenului de către Ș. N. A. și S. V.. A reiterat solicitarea de respingerea excepției lipsei calității sale procesual active învederând că a chemat în judecată M. P. N. care este proprietarul terenului.
La termenul de judecată din data de 19.01.2011 a fost supusă dezbaterii excepția lipsei capacității de folosință a pârâților B. C. și F. C. E., excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților M. A. și N. M.. În consecință, având în vedere precizarea reclamantei referitoare la cadrul procesual pasiv, au fost admise excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților M. A. și N. M. și excepția lipsei capacității de folosință a pârâților B. C. și F. C. E., fiind unită cu fondul excepția lipsei calității procesual active a reclamantei. Totodată, având în vedere precizarea reclamantei s-a dispus citarea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților: B. I., Ș. N. A.,C. I. M. și C. A., apreciindu-se,în acest context,că nu se mai impune analizarea cererilor de intervenție formulate.
Pârâta C. A. a formulat la data de 14.03.2011 o cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului P. N. solicitând ca în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligată să o despăgubească cu valoarea construcției - garaj precum și obligarea la alocarea unei suprafețe de teren în vederea construirii unui alt garaj, în zona echivalentă cu amplasamentul actual.
A reiterat faptul că a încheiat cu Primăria Municipiului P. N. un contract de închiriere pentru terenul de sub construcție, a achitat chiria la termen, menționând totodată că pentru îndepărtarea de peretele comun cu al reclamantei, trebuie demolate toate garajele deoarece sunt construcții definitive. A mai precizat totodată că înțelege să solicite acordarea ajutorului judiciar constând în scutirea plății taxei judiciare de timbru, anexând în acest sens cupon de pensii. Întrucât, ulterior, la 28.09.2013, instanța a reținut că pârâta C. A. a depus la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.311 lei, cererea sa de ajutor public judiciar a rămas fără obiect.
La termenul din data de 16.03.2011, instanța a invocat excepția lipsei capacității de folosință a chematului în garanție dispunând totodată unirea cu fondul litigiului a excepției lipsei calității procesual pasive a Municipiului P. N.. La 15.11.2011, pârâta C. A. a arătat că înțelege să modifice cererea de chemare în garanție în sensul că înțelege să îl cheme în garanție pe M. P. N. prin primar, sens în care față de această precizare s-a reținut că în cauză are calitate procesuală pasivă M. P. N..
Deși a fost legal citat, inclusiv prin publicitate, pârâtul P. M. I. nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare, iar pe parcursul soluționării cauzei, la data de 16.07.2011 a intervenit decesul pârâtului S. V., judecata fiind continuată în contradictoriu cu moștenitorii acestuia, S. R. și S. R..
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și expertizele tehnice în specialitatea construcții.
În cauza au fost analizate cu prioritate excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, invocată de pârâta C. A. M., reținută de instanță ca nefondată. Astfel, potrivit disp.art.137 alin.1 din codul de procedură civilă: „instanța se va pronunța întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos ,în totul sau în parte ,cercetarea în fond a pricinii. Excepțiile nu vor fi unite cu fondul decât dacă pentru dezlegarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.”
Calitatea procesuală este o condiție generală, obligatorie pentru promovarea oricărei acțiuni, iar cea activă presupune existenta unei identități între titularul dreptului afirmat și persoana reclamantului, acesta din urmă fiind cel care trebuie să-și justifice atât propria calitatea, cât și pe cea pasivă, iar ulterior sesizării, instanța trebuie să verifice îndeplinirea condiției calității procesuale.
Reclamanta, în calitate de proprietar al construcției situate în P. N., .. 46, județ N. a solicitat desființarea celor 6 construcții - garaje, lipite de proprietatea sa, care sunt folosite și exploatate de pârâți sau obligarea pârâților să plătească cheltuielile determinate de desființarea imobilelor. Având în vedere motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii sale, bazată pe necesitatea efectuării lucrărilor de consolidare și amenajare a clădirii proprietatea sa, reținând din probele administrate în cauză că cele șase garaje sunt amplasate lângă aceasta, prima instanță a apreciat că aceasta justifică în cauză calitate procesual activă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului P. N.,invocată de pârâții S. V. (decedat în cursul judecății) și Ș. N. A., prima instanță a reținut că aceasta este întemeiată. Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existenta unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat prin raportul juridic dedus judecăți, iar prin cererea formulată, reclamanta nu a solicitat stabilirea unui drept opozabil pârâtului M. P. N. deoarece construcțiile respective, chiar dacă sunt situate pe terenul proprietatea sa,nu au fost construite de acesta, ele fiind exploatate/folosite de alte persoane.
M. P. N., așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a încheiat periodic contracte de închiriere pentru suprafețele de teren aflate sub cele șase construcții având destinația garaje, sens în care s-a apreciat că nu justifică în cauză calitate procesual pasivă.
Pe fond, prima instanță a reținut că, în calitate de proprietar al construcției situate în P. N., .. 46, județ N., reclamanta . și P. P. M. "P." SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. V., P. M. I., B. I., Ș. N. A., C. I. M. și C. A.,desființarea celor șase garaje deținute și folosite de aceștia, care au un perete comun cu al imobilului celei dintâi, fiind alipite de acesta. Din coroborarea susținerilor reclamantei cu aspectele comunicate de M. P. N., proprietarul terenului precum și din concluziile raportului de expertiză a rezultat că garajele menționate în cererea introductivă sunt deținute în următoarea modalitate: garajul nr.1-P. M. I.; garajul nr.2- B. I. în calitate de descendent al lui B. C.(beneficiarul autorizației de construire nr.11/27.01.1969 emisă de Consiliul Popular al Municipiului P. N.); garajul nr. 3-Ș. N. A. deținut în baza convenției sub semnătură privată încheiată cu M. A. din data de 1.11.2004(beneficiarul autorizației de construire nr.55/11.04.1969 emisă de Consiliul Popular Municipal P. N.);garajul nr. 4- C. A. M. este proprietară în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.525/5.03.2010 de Biroul Notarului Public I. A.;garajul nr.5 - S. V. este beneficiarul autorizației de construire nr.287/23.12.1968 emisă de Consiliul Popular al Municipiului P. N. și garajul nr.6 - C. A. deținut bunul în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.525/5.03.2010 de Biroul Notarului Public B. O..
Având în vedere modalitatea în care sunt exploatate garajele precum și titlurile în baza cărora au fost dobândite prima instanță a apreciat că nu se poate reține, de plano, reaua credință a pârâților în condițiile în care o parte din aceștia dețin titluri de proprietate și au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Astfel, temeinicia solicitării reclamantei privind desființarea garajelor și obligarea pârâților să suporte cheltuielile de demolare a fost analizată prin coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv a rapoartelor de expertiză judiciară efectuate de experții G. G. și Panaitopulo R. A. precum și a punctului de vedere al expertului parte, C. C. E..
Potrivit concluziilor expertului G. G. lucrările de consolidare nu se pot efectua din exteriorul clădirii fără a fi necesară demolarea garajelor, motiv pentru care s-a apreciat că se impune executarea unor lucrări de săpătură și cofrare care necesită condiții speciale și spațiu de manevră corespunzător. S-a menționat că exploatarea garajelor de către pârâți nu a contribuit la degradarea construcției,cauza fiind vechimea imobilului. Cu toate acestea, concluziile referitoare la necesitatea desființării garajelor pentru a se efectua lucrările de consolidare la peretele clădirii reclamantei au fost infirmate de cel de-al doilea expert desemnat, Panaitopulo R. A. care a menționat că cele șase garaje sunt lipite între ele formând un corp comun, iar lucrările de consolidare, cămășuielile pot fi efectuate prin montarea armăturii și turnarea betonului atât din interiorul cât și din exteriorul clădirii,urmând a fi realizate pe ambele părți ale fundației și pereților exteriori. Pentru lucrările ce se vor efectua în exteriorul clădirii,este necesară desfacerea acoperișului garajelor, desfacerea pardoselii de beton și săpături pe suprafețe limitate în apropierea clădirii reclamantei pentru a monta armătura de oțel,monta cofrajul și turna betonul. Schelele vor putea fi montate pe garaje sau în loc de schelă, la nivelul fiecărui etaj de clădire vor fi montate profile metalice din interior spre exterior, străpungând pereții de zidărie, profile care vor alcătui susțineri ale podinelor de lucru.
Necesitatea efectuării celei de-a doua expertize a fost determinată de concluziile diametral opuse exprimate de expertul parte prin raportare la concluziile primei expertize,coroborate cu apărările constante ale pârâților referitoare la posibilitatea realizării lucrărilor de consolidare din exterior precum și la disponibilitatea acestora de a permite reclamantei să le efectueze în această modalitate. În răspunsul la obiecțiuni, expertul Panaitopulo R. A. a detaliat modalitatea de realizare a lucrărilor de consolidare prin exterior, explicând punctual fiecare etapă.
Reclamanta a făcut referire la expertiza tehnică extrajudiciară efectuată de . Iași în anul 2002, anterior eliberării autorizației de construire nr.136/13.05.2003, atașată în extras la raportul de expertiză efectuat de ing. Panaitopulo R. A.. Această lucrare nu a fost depusă în întregime la dosarul cauzei, dar având în vedere faptul că a fost efectuată în anul 2002, prima instanță a apreciat că există posibilitatea ca progresul evident înregistrat în toate domeniile să fie remarcat și în construcții, iar o parte din concluziile acesteia să nu mai fie de actualitate.
Întrucât nu a fost posibil a se reține o culpă a pârâților în exploatarea garajelor care să determine o eventuală degradare a construcției reclamantei a cărei consolidare se impune, datorită uzurii generate de vechimea acesteia și, reținând concluziile celui de-al doilea expert desemnat în cauză, Panaitopulo R. A., prima instanță a apreciat că lucrările pe care intenționează să le realizeze pot fi efectuate fără a se impune desființarea construcțiilor-cele șase garaje-care se află alipite de peretele clădirii aparținând . și P. P. M. "P." SA, motiv pentru care a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă.
Întemeiată pe această soluție,prima instanță a respins și cererea de chemare în garanție a Municipiului P. N. formulată de C. A. ca fiind rămasă fără obiect. Totodată a fost respinsă ca nefondată și cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu au căzut în pretenții. În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, prima instanța a obligat-o pe reclamanta a cărei cerere a fost respinsă la plata de cheltuieli de judecată către pârâta C. I. M. în sumă de 201,70 lei, către pârâtul Ș. N. A. în sumă de 151,70 lei și către pârâții S. A. și S. R. în sumă de 151,70 lei, dar totodată s-a lua act de faptul că toți ceilalți pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile 3856 din 16.10.2013 pronunțată de Judecătoria P. N. a declarat apel reclamanta S.C. C. de cercetare și prelucrare plante medicinale "P." S.A. cu sediul în municipiul P. N., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, fiind indicate ca motive de nelegalitate și netemeinicie următoarele:
În mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P. N., având în vedere că acesta nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât, doar ca proprietar al terenului pe care se afla construcțiile care fac obiectul acțiunii, ca urmare a faptului că proprietatea privind aceste construcții nu este bine definită.
Aceste imobile au fost edificate în anii 1968-1969 în baza unor autorizații de construire cu caracter provizoriu, având valabilitatea de un an (autorizațiile care în partea dreaptă sus, poartă semnul distinctiv de autorizație provizorie - o banda oblică), fiind emise de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului P. N., conform mențiunilor din întâmpinarea nr._/03.06.2010 formulată de M. P. N..
Pârâții chemați în judecată sunt deținătorii acestor imobile care au intrat în circuitul civil fără a se stabili dacă există un drept de proprietate legal, și prin urmare apreciază că M. P. N. este autoritatea care gestionează toate documentele referitoare la aceste imobile și obligațiile născute ca proprietar al terenului.
Mai mult decât atât, prin întâmpinarea formulată de M. P. N. care și-a asumat calitatea de pârât, s-a menționat faptul că:,,aceste garaje din . se încadrează în Regulamentul de Urbanism aferent Planului Urbanistic General al Municipiului P. N., aprobat prin H.C.L. nr. 113/1998 deoarece sunt amplasate în zona centrală a orașului, unde funcțiunea dominantă este zona rezidențiala cu clădiri de tip urban, funcțiuni complementare admise: instituții și servicii publice, spații verzi, accese pietonale, carosabile și parcaje. De asemenea, garajele menționate se afla amplasate pe o suprafața de teren care a făcut anterior parte din . prezent, ar trebui să constituie cale de acces din . imobiliar edificat de S.C. R1FIL S.A. și către . de acces care este însă blocată de existența respectivelor garaje”.
Respectând definiția calității procesuale pasive - existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat prin raportul juridic dedus judecății, având în vedere precizările făcute, instanța trebuia să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P. N..
În mod greșit a fost respinsă cererea având ca obiect obligația de a face formulată în contradictoriu cu pârâții prin indicarea ca modalitate de realizare a lucrărilor de consolidare, a propunerii formulată de expert Panaitopulo R. A., soluție care nu poate fi pusă în practică.
Astfel, pentru soluționarea cauzei s-au pus în discuție patru expertize tehnice. Prima expertiză a fost efectuată de către . Iași, în vederea efectuării lucrărilor de consolidare a clădirii ce reprezintă sediul social al reclamantei și aceasta cuprinde mai multe documentații.
Așa după cum s-a menționat în argumentarea cererii, lucrările de consolidare s-au efectuat pe trei laturi ale clădirii, în baza documentațiilor din acest raport, rămânând neconsolidată latură pe care sunt situate garajele.
Deși prima instanță a considerat soluția prezentată în această expertiză ca fiind depășită, pentru faptul că ar fi fost efectuată în anul 2002 și că ar ,,exista posibilitatea ca progresul evident în toate domeniile să fie remarcat și în construcții iar o parte din concluziile acesteia să nu fie de actualitate ", această lucrare a fost efectuată de specialiști în domeniu cu pregătire superioară. Nu se găsește în motivare paragraful complet din Capitolul Demolări din lucrarea "Proiect organizare execuție consolidare imobil P.".
În continuare, au fost indicate diferite aspecte din rapoartele de expertiză utilizate în instanță, fiind menționat că existența garajelor nu-i dă posibilitatea derulării lucrărilor de consolidare și organizarea șantierului de lucru, respectiv, montarea panourilor metalice pe lungimea de 98,6 m și lățimea de 3 m, necesare delimitării spațiului tehnologii, de siguranță și protecția muncii care să asigure montarea de schele cu scări de acces la nivelul platformelor de lucru, montarea bobului pentru ridicarea materialelor utilizate la realizarea elementelor de consolidare si evacuarea celor rezultate din degajările care se fac, precum și accesul pentru executarea completă a lucrărilor de consolidare a fundațiilor și pereților. A menționat că soluția oferită de expert Panaitopulo R. A., agreată de instanță, nu poate fi pusă în practică.
Atât intimatele pârâte C. I. M. și C. A., dar și pârâții B. I., S. R. și pârâta S. A. și-au fundamentat apărările prin întâmpinările (în anumite situații completate) formulate prin cereri separate sau împreună, rezumate ce au susținut următoarele:
Cu rea - credință reclamanta dorește demolarea celor 6 garaje construite pe motiv că nu ar putea consolida construcția, în cauză fiind efectuate două expertize de construcții, prima întocmită de expert Gregorian, ambiguă, susținând că ar trebui făcută o consolidare potrivit proiectului de execuție întocmit anterior. Motivele invocate de apelanta sunt puierile, nu reflectă realitatea și nu se bazează pe niciun fel de probe, reprezentând o atitudine, o metodă abuzivă de drept și neloială interesului justiției, urmărind o tergiversare a procesului prin obținerea unor termene ulterioare necesare transmiterii acestora către părți și a răspunsului după ce vor lua la cunoștință de ele.
Expertizele dispuse și aprobate, prin concluziile lor, conduc la concluzia că cele șase garaje a căror demolare o solicită cu insistență apelanta, nu se impun a fi demolate. P. întâmpinarea formulată și precizările depuse apelanta reclamantă a subliniat că toate cele șase garaje au o vechime de peste 40 ani, sunt construite în baza unor autorizații de construcție, iar pentru terenul aferent sunt plătitori de chirie. În mod unanim, intimații pârâți care au formulat un punct de vedere față de apelul promovat au solicitat respingerea căii de atac exercitată.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de cererea formulată, probele administrate, hotărârea pronunțată și criticile strict invocate, în temeiul art.296 cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul cu motivarea:
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei P. N., precizată ulterior, urmare a introducerii în cauză a anumitor părți/ persoane ca o consecință a intervenirii decesului unor pârâți, ori a formulării altor cereri (ex. intervenție, garanție), reclamanta . și P. P. M. "P." SA a chemat în judecată Municipiului P. N., pe S. A., B. I., Ș. N. A., C. I. M., C. A. și S. R. prin procurator S. R. și P. M. I. solicitând să se dispună desființarea unui număr de șase imobile având categoria de ,,boxe garaje”, aflate în proprietatea acestora, edificate pe terenul proprietatea municipalității.
Reclamanta a arătat că între anii 1968-1969 au fost construite mai multe imobile cu destinația menționată mai înainte, lipite de clădirea S.C. C.C.P.P.M. ”P.” S.A. din municipiul P. N., .. 46, județ N..
Întrucât au intervenit degradări la construcția amintită, în anul 2003, în baza autorizației de construire nr.136/13.05.2003 eliberată de Primăria Municipiului P. N. a început efectuarea mai multor lucrări de consolidare a infrastructurii și fundației imobilului, având la bază un studiu/expertiză realizat la cererea sa de . Iași în anul 2002.
A notificat în acest sens toți posesorii imobilelor pentru a găsi o soluție prin care să poată efectua lucrările, însă demersurile sale nu au fost finalizate întrucât, deși a reușit să realizeze toate reparațiile pe trei dintre laturi, peretele comun al construcției cu toate boxele în litigiu a rămas nerestaurat.
Reclamanta a precizat că se impune demolarea boxelor atât pentru că nu există o altă posibilitate de consolidare a construcției sale, dar și pentru că aceste imobile au fost construite fără a se respecta regulile și distanța legală ridicării unei construcții, în baza unor autorizații provizorii cu valabilitate de numai un an. Mai mult decât atât, reclamanta a precizat că deși prin autorizația de construire s-a încuviințat edificarea unor „boxe de garaj”, între timp acestea au dobândit o altă destinația, devenind spații de depozitare ce sunt în măsură să afecteze afectează fundația clădirii.
Reclamanta a susținut că neexecutarea lucrărilor de consolidare la fundație și la peretele exterior pot genera prăbușirea imobilului, împrejurare reținută și în studiul de rezistență elaborat în anul 2002, iar până în prezent deși a efectuat lucrările pentru trei laturi ale clădirii au apărut blocaje generate de construcțiile respective nefiind posibilă efectuarea lucrărilor în totalitate.
Solicitarea reclamantei de demolare a celor șase boxe – garaj pentru justificările menționate mai sus în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reluate și în argumentarea căii de atac, nu pot fi primite. Astfel, nu poate fi acceptată motivarea apelantei reclamante referitoare la faptul că posesorii acestor imobile, personal sau prin cei de la care au achiziționat bunurile ori autorii lor, nu au respectat autorizațiile de construire, sau că aceste autorizații sunt depășite întrucât au avut un caracter provizoriu, respectiv au avut o valabilitate de numai un an.
Această poziție a fost împărtășită într-o manieră de neînțeles, lipsită de obiectivitate și de pârâtul M. P. N., autoritate locală ce are suficiente noțiuni privitoare la condițiile, cadrul legal al autorizării lucrărilor de construcții și la succesiunea legilor în timp.
La momentul obținerii autorizațiilor și a executării lucrărilor (întrucât toate boxele – garaj au fost edificate în condiții de respectare a prevederilor ce reglementau la momentul respectiv regimul construcțiilor), erau în vigoare dispozițiile Legii nr.144/1958 care la fel ca și Legea nr.50/1991 (aplicabilă în prezent) stipulau o valabilitate a autorizație de un an sau chiar șase luni. Aceeași situație este aplicabilă și în prezent, toate autorizațiile de construire având o valabilitate bine delimitată în timp, aspect care nu poate conduce la concluzia unui provizorat al construcției, așa cum în mod eronat susține apelanta reclamantă și acreditează intimatul pârât M. P. N. prin primar. De altfel și autorizația de executare lucrări eliberată reclamantei sub nr.136 la data de 13.05.2003 invocată pentru procedura de realizare a reparațiilor a avut ca termen de valabilitate tot un an, respectiv 12 luni, de la data emiterii (filele 9-10 volumul I dosar fond). Este mai mult decât absurdă susținerea apelantei reclamante referitoare la faptul că boxele – garaj nu au fost edificate potrivit autorizațiilor de construire, în condițiile în care, și în urmă cu 40 de ani, când au fost ridicate aceste imobile, existau prevederi legale, autorități și modalități de sancționare a neregulilor în construcții.
Astfel, art. 17 din Legea nr.144/1958 aplicabile la momentul construirii bunurilor rețineau: ,,Constatarea încălcării dispozițiilor prevăzute în prezentul Decret se face de către organele comitetelor executive ale sfaturilor populare care au în sarcină întocmirea referatelor pentru eliberarea autorizațiilor respective, de împuterniciții speciali ai comitetelor executive ale sfaturilor populare comunale și orășenesti care nu au secțiuni de arhitectură și sistematizare, precum și de către organele de control ale Ministerului Construcțiilor și Materialelor de Construcții.
Organele de miliție sînt obligate a urmări și constata existența autorizației la executarea lucrărilor de construcții sau la dărâmarea și desființarea acestor lucrări, precum și de a sprijini desfasurarea activității organelor de constatare mai sus menționate.
Actele încheiate, prin care se va constata încălcarea legii, vor fi înaintate Procuraturii”.
P. urmare și la momentul când au fost edificate construcțiile a căror demolare o solicită apelanta reclamantă erau în vigoare prevederi legale referitoare la autorizarea construcțiilor, la organele abilitate să le urmărească și să intervină în caz de nerespectare, existând suficiente mecanisme pentru sancționarea oricăror nereguli. Faptul că după mai bine de 40 de ani apelanta reclamantă vine și invocă, cu titlu general, fără o menționare concretă a deficiențelor înregistrate (mai degrabă o schimbare a destinației construcției), o abatere de la autorizația de construire, reprezintă un comportament abuziv care nu poate fi primit.
Apelanta reclamantă nu se poate erija într-un observator obiectiv care descoperă după atâta timp nereguli în construirea unor imobile, în condițiile în care este direct interesată de sancționarea, eventual dispariția acestor bunuri, pentru a-și satisface o nevoie personală, respectiv aceea de a interveni cu reparații la propriul imobil. S-a invocat faptul că imobilele edificate de intimații pârâți sau de autorii/deținătorii anteriori ,,nu se încadrează în Regulamentul de Urbanism aferent Planului Urhanistic General al Municipiului P. N., aprobat prin H.C.L. nr. 113/1998 deoarece sunt amplasate în zona centrală a orașului, unde funcțiunea dominantă este zona rezidențiala cu clădiri de tip urban, funcțiuni complementare admise....” fiind omis faptul că nu poți invoca o hotărâre de consiliu local ce a intervenit în anul 1998 pentru o situație realizată în anii 1968-1969.
Soluția pronunțată de prima instanță, fundamentată pe buna – credință a celor care au edificat construcțiile (deținători de autorizații de construcție și contracte de închiriere teren, după caz), este susținută de instanța de control judiciar care și-o însușește, la care se mai adaugă și argumentele de față, motiv pentru care va fi respinsă calea de atac ca nefondată. Nu poate fi îngăduită justificarea că doar înlăturarea construcțiilor va garanta efectuarea unor reparații/consolidări corespunzătoare, în limitele necesar obligatorii pentru construcția pe care o are în proprietate, opunând o expertiză de specialitate realizată cu mai bine de opt ani înainte de promovarea cererii de chemare în judecată, lucrare considerată indispensabilă, singura în măsură să ofere cele mai bune soluții.
Nimeni nu are dreptul să invoce un drept propriu (exemplu dreptul de proprietate al apelantei reclamante privind clădirea cunoscută sub denumirea P., situată în municipiul P. N., .. 46, județ N.) în detrimentul un drept identic aparținând altor persoane.
Mai mult decât atât, apelanta reclamantă nu a dovedit că a depus toate diligențele necesare pentru obținerea acordului intimaților pârâți în vederea efectuării de reparații la imobilul menționat mai înainte, recurgând fără nicio rezervă la cea mai aspră soluție, anume demolarea construcțiilor edificate cu mai bine de 40 de ani în urmă, împrejurare ce nu poate fi primită/acceptată, sens în care va respinge pretențiile și, implicit, argumentele apelantei reclamante ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta S.C. C. de cercetare și prelucrare plante medicinale “P.” S.A.,cu sediul în municipiul P. N., .. 46, județul N., împotriva sentinței civile nr. 3856 din 16.10.2013 pronunțată de Judecătoria P. – N., în contradictoriu cu pârâții M. P. N. - prin P., S. A.,domiciliată în municipiul P. N., ., ., N. M., domiciliat în municipiul P. N., B.dul Dacia, ., județul N.,P. M.,domiciliat în P. N., .. 6, ., județul N., B. I., domiciliat în municipiul P. N., .. 12, ., ., Ș. N. A., domiciliat în P. N., ., ., C. I. M., domiciliată în P. N., .. D4, ., C. A., domiciliată în P. N., ., ., .,și cu S. R., prin curator S. R., domiciliată în municipiul P. N., ., ..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER |
G. B. | ptr. jud. D. M., aflat în CO, semnează președintele instanței, jud. M. S. A. | D. P. |
Red. și tehnored G. B./21.08.2015
Tehn. D. P./25.08.2015
Ex. 15
Fond: M. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 291/2012. Tribunalul NEAMŢ | Uzucapiune. Decizia nr. 704/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
