Pretenţii. Decizia nr. 718/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 718/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 718/RC
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 decembrie 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 718/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B.
D. M. - judecător
V. B. – judecător
D. L. - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. O., domiciliată în municipiul P. Neam, .. G2, . N. împotriva sentinței civile nr. 4835 din data de 18.12.2013, pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de proprietari nr. 24 P. N., cu sediul în P. N., .. 59, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă A. O., lipsă fiind reprezentantul intimatei-reclamante Asociația de Proprietari nr. 42 P. N. - avocat P. L. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei pretenții;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
Recurenta-pârâtă A. O. depune la dosar un timbru judiciar de 3 lei și originalul chitanței . nr._ din data de 03.12.2014 (cu care face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 50 lei).
Instanța dispune luarea dosarului în lipsa reprezentantului intimatei-reclamante – avocat P. L. B., sub rezerva reluării cauzei la momentul prezentării acestuia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta-pârâtă A. O. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
După strigarea cauzei s-a prezentat apărătorul intimatei-reclamante – avocat P. L. B., lipsă fiind recurenta-pârâtă A. O., instanța dispunând reluarea cauzei și acordând cuvântul în susținerea recursului.
Avocat P. L. B., pentru intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 24 P. N., solicită instanței să aibă în vedere la pronunțarea deciziei concluziile din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în primul ciclu procesual de către expertul B. M.. De asemenea, solicită respingerea recursului; fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4835 din 18.12.2014 a Judecătoriei P. N. constată următoarele:
Reclamanta Asociația de Proprietari nr. 24 P. N., a solicitat instanței să oblige pe pârâta A. O. să plătească suma de 8860,90 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități aferente, calculate până la data de 31.10.2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de proprietar al imobilului situat în P. N., .. G2, ., nu și-a executat obligația de plată a utilităților de care a beneficiat, figurând cu un debit restant egal cu suma solicitată. A concluzionat arătând că penalitățile au fost stabilite de furnizori, precum și faptul că suma are caracter cert, lichid și exigibil.
La data de 18.03.2011, reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care menționa faptul că debitul datează din perioada mai 2006 – octombrie 2010, fiind format din restanțe la plata utilităților - 2526,11 lei, respectiv penalități de întârziere – 5859,42 lei.
Legal citată cu această mențiune, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a menționat faptul că, în luna octombrie a anului 2002, a plecat în B., la mama sa, formulând o cerere către asociație, prin care solicita să nu mai fie avută în vedere pentru plata cheltuielilor de întreținere timp de un an și cu toate acestea, cerere sa nu a fost soluționată favorabil de administrator. A mai menționat pârâta faptul că penalitățile sunt în mod eronat stabilite, precum șu faptul că are o stare de sănătate precară, fiind pensionată datorită invalidității.
Prin sentința civilă nr.6413/06.12.2011 instanța a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3717,75 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere neachitate și penalități de întârziere, aferente perioadei mai 2006 – octombrie 2010.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, iar prin decizia civilă nr.603/RC/20.06.2012 Tribunalul N. a admis recursurile și a casat hotărârea, trimițând cauza spre rejudecare. S-a reținut că se impune revenirea cu adresă la expert, pentru a calcula penalitățile în conformitate cu dispozițiile art.25 alin.3 din HG nr.1588/2007. Totodată, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, reținându-se că în perioada în litigiu au fost efectuate plăți parțiale, care au întrerupt cursul prescripției.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la data de 25.07.2012, sub nr._ .
Pentru termenul din data de 14.11.2012 pârâta a depus precizări, arătând că a achitat cheltuielile de întreținere pentru perioada ianuarie 2011 – septembrie 2012 și cu toate acestea figurează cu o restanță de 11.104,79 lei.
A anexat, în fotocopie, înscrisuri.
Instanța învestită cu soluționarea cauzei în rejudecare, față de considerentele deciziei civile nr.603/RC/20.06.2012 a Tribunalului N. a dispus emiterea unei adrese către expert, solicitând a proceda la calculul penalităților de întârziere în conformitate cu dispozițiile art.25 alin.3 din HG nr.1588/2007 și pentru o justă soluționare a cauzei, raportat și la plățile efectuate de reclamantă după pronunțarea hotărârii de către prima instanță, i s-a solicitat expertului să precizeze și care este suma datorată cu titlu de debit principal, aferent perioadei în litigiu.
La solicitarea instanței, reclamanta a depus precizări, arătând că, urmare a plăților efectuate de pârâtă în cuantum de 1050 lei, solicită obligarea acesteia la plata sumei totale de 7335,53 lei, aferentă perioadei octombrie 2006 – octombrie 2010, din care suma de 2370,10 lei reprezintă restanță la plata utilităților și suma de 4965,43 lei reprezintă penalități calculate de furnizori și distribuite de asociație.
A anexat un centralizator și fișa proprietarului.
Pentru termenul din data de 27.03.2013 a fost depus un supliment la raportul de expertiză –f.39-44, iar ca urmare a încuviințării obiecțiunilor formulate de pârâtă, pentru termenul din data de 05.06.2013 a fost depus un răspuns la obiecțiuni –f.56-58. Urmare a încuviințării în parte a obiecțiunilor formulate de reclamantă, pentru termenul din data de 13.11.2013 a fost depus un răspuns la obiecțiuni –f.76-78.
Învestită cu soluționarea cererii Judecătoria P. N., prin sentința civilă nr. 4835 din 18.12.2013 în baza dispozițiilor art. 246 din codul de procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale formulate de reclamanta pârâtă A. O. în contradictoriu cu pârâta reclamantă Asociația de Proprietari nr. 24, având ca obiect pretenții.
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 24 în contradictoriu cu pârâta A. O..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2370 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei octombrie 2006 – octombrie 2010 și suma de 4210,50 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, precum și suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâta A. O. este membru al Asociației de P. nr. 24 P. N., care este recunoscută și funcționează în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
În calitate de proprietar al apartamentului nr. 1 situat în P. N., .. G2, județul N., pârâta a beneficiat de serviciile prestate de furnizorii de utilități, aspect care rezultă din coroborarea listelor de plată întocmite de reclamantă și depuse la dosar pentru fiecare lună pentru care se solicită plata contravalorii acestor servicii.
În drept, instanța de fond a reținut dispozițiile art.46 din Legea nr.230/2007, potrivit cărora: Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari și pe cele ale art.48 din același act normativ, potrivit cărora (1) Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună. (2) Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
A mai reținut prima instanță că potrivit art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007 termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista respectivă.
În analiza temeiniciei acțiunii reclamantei, așa cum a fost precizată instanța a reținut probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza contabilă.
Din coroborarea listelor de plată afișate lunar și necontestate de către pârâtă cu concluziile raportului de expertiză întocmit în rejudecare, instanța de fond a reținut că suma datorată cu titlu de cheltuieli de întreținere aferentă perioadei octombrie 2006 –octombrie 2010 este de 2370 lei. În acest sens, instanța a reținut că în perioada 2011-2012, ulterior declanșării litigiului dintre părți, pârâta a efectuat plăți parțiale în cuantum de 1050 lei, evidențiate de expert în centralizatorul de la f.41, care se coroborează cu chitanțele depuse de pârâtă în probațiune. Raportat la susținerile pârâtei, că aceste plăți au achitat integral cheltuielile de întreținere pentru perioada ianuarie 2011 – septembrie 2012, instanța a reținut că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei sub acest aspect, în condițiile art.1169 Cod civil, nu a făcut dovada imputației plății, în condițiile art.1101 Cod civil, astfel încât potrivit regulilor, în lipsa unei imputații a plății din partea debitorului, creditoarea, în speță reclamanta, este cea care a făcut această imputație. Reținând aceste aspecte, instanța de fond a înlăturat ca neîntemeiată apărarea pârâtei vizând achitarea debitului aferent perioadei 2011-2012, care de altfel nici nu face obiectul prezentei cauze, având în vedere limitele învestirii, cu respectarea principiului disponibilității părților și a constatat că respectiva suma de 1050 lei achitată a stins debitul restant aferent perioadei mai 2006 – septembrie 2006, compus din debit principal în cuantum de 156 lei și penalități de întârziere în cuantum de 893,99 lei, așa cum rezultă din concluziile suplimentului la raportul de expertiză – f.41.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea reclamantei cu privire la suma de 2370 cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, așa cum a fost precizată pentru termenul din data de 13.02.2013.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente aceleiași perioade (octombrie 2006 – octombrie 2010), instanța de fond a reținut ca respectând prevederile legale modul de calcul expus de expert în centralizatoarele de la f.77-78, apreciind ca fiind întemeiată în parte acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată pentru același termen din data de 13.02.2013. Astfel, instanța de fond a reținut că pentru perioada mai 2006- decembrie 2007 au fost calculate penalități în cuantum de 1722,52 lei, avându-se în vedere dispozițiile HG nr.400/2003, în vigoare la acea dată –f.57, f.77.Sub acest aspect, instanța de fond a înlăturat ca neîntemeiate apărările pârâtei privitoare la perceperea nelegală a penalităților de întârziere înainte de . Legii nr.230/2007, reținând că în mod corect expertul a calculat suma datorată cu acest titlu, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv ale OG nr.85/2001, privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, care la art.13 prevedeau: Penalizările pentru întârzierea plății cotelor de întreținere, hotărâte potrivit legii de adunarea generală a proprietarilor, nu vor fi mai mari de 0,2 la sută pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica pentru fiecare cotă de întreținere lunară numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma cotei de întreținere lunare la care s-a aplicat și ale art. 25 din HG nr.400/2003 privind Normele metodologice privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, potrivit cărora (1) Cotele de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, in termen de maximum 15 zile de la data afișării listei de plata, data care trebuie sa fie înscrisa in lista de plata respectiva. In vederea respectării termenelor legale de plata a facturilor catre furnizorii de utilitati, administratorii au obligația de a afisa lista de plata in termen de maximum 5 zile de la data primirii facturii expediate prin posta, certificata prin inscrisul de pe stampila postei, sau de la data confirmarii de primire, in cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Dupa o perioada de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plata, asociatia de proprietari poate calcula si percepe penalizari de intarziere pentru suma neachitata, in conditiile stabilite si aprobate de adunarea generala a asociatiei de proprietari. Penalizarile de intarziere nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de intarziere si se vor aplica pentru fiecare cota de intretinere lunara, fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma cotei de intretinere lunare la care s-a aplicat. (2) Modul de folosire a sumelor incasate din penalitati de intarziere si din dobanzile la sumele depuse in contul asociatiei de proprietari se stabileste de adunarea generala a asociatiei de proprietari, cu respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice. În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente perioadei ianuarie 2008 – octombrie 2010, instanța de fond a reținut că acestea au fost calculate în conformitate cu dispozițiile art.25 din HG nr.1588/2007, potrivit cărora (3) Dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la: a) restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor, ridicându-se la suma de 3.381,97 lei, potrivit modului de calcul prezentat în centralizatorul de la f.78. Având în vedere și sumele achitate de pârâtă în anii 2011-2012, precum și faptul că în lipsa unei imputații a plății făcută de către debitor reclamanta din prezenta cauză a imputat suma de 893,99 lei (diferența de la 1050 lei, din care s-a scăzut suma de 156,01 lei imputată asupra debitului principal) asupra penalităților de întârziere aferente perioadei mai 2006-martie 2007 –f.57, astfel încât suma totală datorată de pârâtă cu titlu de penalități de întârziere este de 1722,52-893,99+3381,97 lei = 4210,50 lei.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a acordat forță probantă deplină concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, coroborând concluziile din cele două răspunsuri la obiecțiuni și a reținut că suma datorată de pârâtă cu titlu de penalități de întârziere este de 4210,50 lei.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite în cauză, în parte, cerințele art. 49 alin. 2 și ale art. 46 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari instanța de fond a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantă.
În consecință, în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007 (care reglementează că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit), a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2370 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei octombrie 2006 – octombrie 2010 și suma de 4210,50 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
În temeiul art.274, alin. 1 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat pârâta, ca parte căzută în pretenții, să achite reclamantei suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
În baza art.246 Cod procedură civilă a luat act de renunțarea la cererea reconvențională formulată de pârâta A. O. în contradictoriu cu reclamanta Asociația de Proprietari nr. 24 P. N., având ca obiect pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, pârâta A. O..
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că prima instanță a dat o greșită apreciere a probatoriului administrat întrucât s-au ignorat probele propuse în apărare, respectiv chitanțele din perioada 2011-2012 prin care a făcut dovada plății către reclamantă pentru întreaga perioadă de când locuiește în imobil și până în anul 2012. Ca atare, consideră că în mod greșit a fost obligată la plata sumelor stabilite de prima instanță în sarcina sa cu titlu de cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere.
Mai susține recurenta că concluziile raportului de expertiză sunt greșite întrucât a plătit penalități de întârziere pentru o perioadă în care nu se aplica Legea nr. 230/2007.
Pentru motivele expres detaliate în cererea de recurs pârâta-recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei Asociația de Proprietari nr. 24 P. N., ca nefondată.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză, Tribunalul constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă că susținerile formulate de recurentă se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Tribunalul analizând sentința recurată din perspectiva criticilor formulate și din oficiu, a probatoriului administrat și a temeiurilor de drept va reține caracterul nefondat al recursului declarat de către recurenta-pârâtă A. O. pentru argumentele ce preced:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 24 P. N. a solicitat obligarea pârâtei A. O. la plata sumei de 2526,11 lei restanțe la plata utilităților, respectiv penalități de întârziere – 5859.42 lei.
Din analiza actelor prezentate la judecata în fond, Tribunalul reține că pârâta A. O. are calitatea de proprietar al apartamentului situat în municipiul P. N., .. G2, .> Urmare a calității de proprietar al imobilului menționat pârâta are obligația de a achita contravaloarea întreținerii lunare, deoarece a beneficiat, alături de ceilalți membrii ai asociației de proprietari nr. 24 de serviciile prestate de furnizorii de utilități.
Susținerile recurentei potrivit cărora judecătorul fondului a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză, ignorând înscrisurile depuse de aceasta în apărare nu pot fi primite neavând suport real.
Astfel, se constată că prima instanță a avut în vedere înscrisurile despre care face referire pârâta în recurs reținând în mod corect în considerentele sentinței recurate faptul că suma de 1050 lei achitată a stins debitul restant aferent perioadei mai 2006 – septembrie 2006, compus din debit principal în cuantum de 156 lei și penalități de întârziere în cuantum de 893,99 lei, așa cum rezultă din concluziile suplimentului la raportul de expertiză (fila 41 dosar fond).
În privința modului de calcul al penalităților de întârziere se constată că acestea au fost corect calculate avându-se în vedere fie dispozițiile H.G nr. 400/2003 pentru perioada mai 2006 – decembrie 2007, fie dispozițiile H.G nr. 1588/2007 pentru perioada ianuarie 2008 – octombrie 2010.
Cum pârâta-recurentă nu a prezentat argumente tehnice pertinente de natură să înlăture veridicitatea concluziilor expertului contabil desemnat în cauză, persoană care este specializată în domeniul său și acreditată ca atare de Ministerul Justiției, Tribunalul constată că soluția pronunțată de către prima instanță este temeinică și legală, raționamentul logico-juridic al instanței de fond fiind întemeiat pe un probatoriu corect administrat și legal interpretat.
Față de considerentele ce preced, Tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta A. O. împotriva sentinței civile nr. 4835 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria P. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELEL LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către pârâta A. O., domiciliată în municipiul P. Neam, .. G2, . N. împotriva sentinței civile nr. 4835 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria P. N., în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 24 P. N., cu sediul în P. N., .. 59, .. 18, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
C. BotezatuDaniela M. D. L.
V. B.
Red./C.B./19.12.2014
Tehnored/D.L./08.01.2015
Fond/O. A.
Ex. 2
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 704/2014. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 14/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
