Obligaţie de a face. Decizia nr. 216/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 216/AC
Dosar nr._
- obligație de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 216/AC
Ședința publică din data de 23.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte: | - D. S. | - judecător |
- C. B. | - judecător | |
- E. H. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de reclamantul C. D., domiciliat în . N., împotriva sentinței civile nr. 3580 din data de 29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Stațiunea de C. D. A. S., cu sediul în ..
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2014, prezența și susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 3580. din data de 29.11.2012 a Judecătoriei R., s-a respins cererea formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de C.-D. A. S., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei R. la data de 15.11.2011, sub nr._, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâta STAȚIUNEA DE C.-D. A. SECIUENI, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să restabilească branșamentul la rețeaua de energie electrică a locuinței personale.
În motivare, a arătat că, în calitate de salariat al S.C.D.A. S. din anul 1979 și chiriaș într-una din cele opt locuințe sociale, proprietate de stat, de la ferma Cuciulați, a cumpărat această locuință în baza Legii nr.85/1992 și a Decretului nr.61/1990. Începând cu 01.03.2008 a locuit cu familia într-un alt imobil, situat în altă localitate. La revenirea la domiciliu, în martie 2010, a găsit locuința debranșată de la rețeaua de energie electrică, operațiune dispusă de noul director al S.C.D.A. S.. S-a adresat în repetate rânduri conducerii acestei unități, solicitând rebranșarea locuinței, angajându-se să plătească anticipat consumul de energie electrică. A precizat că locuințele de la ferma Cuciulați sunt alimentate cu energie electrică de o rețea de distribuție proprietate de stat preluată în administrare de S.C.D.A. S.. Aceste locuințe sunt situate în extravilanul comunei S. la o distanță de aproximativ 5 km de rețeaua de distribuție ce deservește . singura debranșată de la rețeaua de energie electrică, deși nu a avut nici un debit neachitat la timp. A solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 100 de lei pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la rebranșarea efectivă a imobilului.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că la 13.01.2011 reclamantul a formulat o cerere de racordare a locuinței personale, situate în perimetrul Fermei Vegetale S. – punct de lucru Cuciulați, la rețeaua de energie electrică. Solicitarea a fost propusă spre analiză Consiliului de Administrație al S.C.D.A. S., întrunit în data de 16.02.2011. Instituția a solicitat un punct de vedere E.ON M. Distribuție S.A. R., care a precizat că soluția de alimentare cu energie electrică a unui consumator sau a unui subconsumator se stabilește prin intermediul unui aviz tehnic de racordare emis de operatorul licențiat al rețelei de distribuție. A susținut că reclamantul nu a dovedit existența unui izvor de obligații în temeiul căruia S.C.D.A. S. ar putea fi obligată să se conformeze solicitării reclamantului, contrar normelor legale în materia furnizării energiei electrice. Locuința reclamantului este singura proprietate personală din perimetrul Fermei Vegetale S. – punct de lucru Cuciulați, restul aflându-se în continuare în administrarea pârâtei. Din momentul dobândirii calității de proprietar al locuinței în cauză, reclamantului i-au revenit și obligațiile corelative acestui drept, în timp ce S.C.D.A. S. a pierdut dreptul de distribuție a energiei electrice către persoana privată. Dreptul de a cere branșarea la rețeaua de energie electrică poate fi exercitat de proprietar față de operatorul de rețea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al Stațiunii de C.-D. A. S., după cum reiese din statele de plată a salariilor anexate.
În această calitate, a beneficiat de o locuință de serviciu situată în perimetrul Fermei Vegetale S. – punct de lucru Cuciulați, în baza contractului de închiriere nr.6/05.05.1999.
La data de 25.01.2001, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1/2001, reclamantul a achiziționat de la S.C.D.A. S. locuința închiriată.
Prin adresa nr. 5754/10.12.2007, S.C.D.A. S. i-a adus la cunoștință reclamantului că, întrucât locuința sa este racordată la rețeaua de energie electrică a stațiunii, are obligația de a plăti consumul de energie electrică efectuat și de a se prezenta în vederea încheierii contractului de furnizare a energiei electrice, în caz contrar, urmând a fi debranșat de la rețea.
Din adresa nr.1426/31.05.2012 emisă de S.C.D.A. S., reiese că reclamantul nu a plătit consumul de energie efectuat la locuința din Cuciulați nici cât timp a fost salariat al instituției și nici ulterior.
În consecință, s-a procedat la debranșarea imobilului de la rețeaua de energie electrică.
Prin adresa nr. 104/13.01.2011, reclamantul a solicitat pârâtei racordarea la rețea a locuinței, angajându-se să semneze o convenție pentru plata consumului de energie la tarifele în vigoare.
Potrivit art. 33 din H.G. nr.1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul.
Conform art. 22 alin.1 din același act normativ, pentru achiziția de energie electrică, consumatorul are, de regulă, o singură relație contractuală, după caz, cu: a) furnizorul de energie electrică; b) consumatorul în cazul subconsumatorului de energie electrică.
Contractul de furnizare se încheie în condițiile stabilite prin avizul tehnic de racordare, ce constituie parte integrantă din acesta. În situațiile în care la locul de consum respectiv există un aviz tehnic de racordare de la un contract anterior, acesta se poate prelua în cadrul unui nou contract, în condițiile prevăzute în Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public ( art.35 ).
Art.41 alin. 1 prevede că încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice între un furnizor și un consumator alimentat prin intermediul instalațiilor altui consumator sau cu un subconsumator se poate face numai cu acceptul operatorului de distribuție, precum și în condițiile în care consumatorul, prin instalațiile căruia se face alimentarea, și-a dat consimțământul în scris.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că, în cauză, nu se impune obținerea de către reclamant a unui aviz tehnic de racordare, având în vedere contractul anterior de închiriere de care a beneficiat C. D..
Cu toate acestea, cererea a fost respinsă, întrucât reclamantul condiționează încheierea unei convenții cu pârâta, de reluarea de către S.C.D.A. S. a furnizării energiei electrice prin racordare la rețeaua sa, deși art. 33 din H.G. nr.1007/2004 prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract.
- Calea de atac
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul C. D., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele aspecte:
Pârâta, instituție publică care a preluat în administrare o rețea publică de distribuție a energiei electrice nu respectă dispozițiile legale, respectiv art. 46 alin. 1 din Legea energiei electrice nr. 37/1997, care prevede imperativ că „orice persoană care deține în proprietate sau în folosință o rețea electrică de distribuție proprie ... este obligată să asigure accesul la rețea, conform reglementărilor autorității competente”.
Pe baza legii menționate și a regulamentului de aplicare adoptat prin HG nr. 1007/2004, SCDA S. era obligată să-i asigure accesul la rețeaua electrică, să încheie cu reclamantul un contract de furnizare a energiei electrice, așa cum, la rândul ei, a încheiat un contract cu furnizorul.
În raportul de expertiză efectuat la fond se precizează clar că apelantul-reclamant este un subconsumator legal, un consumator casnic mic, iar unica posibilitate de acces la energia electrică este rebranșarea locuinței la rețeaua publică administrată de pârâtă (distanța până la rețeaua publică de distribuție din . peste 5 km).
Intimata Stațiunea de C.-D. A. S. a depus întâmpinare (filele 23-25), solicitând respingerea apelului, în considerarea următoarelor argumente:
Conform legislației în domeniu, rețeaua electrică este proprieatea EON, iar nu a stațiunii, cum se tot indică de apelant.
Soluția de alimentare cu energie electrică a unui consumator sau subconsumator se stabilește prin intermediul unui aviz tehnic de racordare emis de operatorul licențiat al rețelei de distribuție, în speță E-ON M..
De asemenea, reclamantul nu face dovada existenței unui izvor de obligații, în temeiul căruia SCDA S. ar putea fi obligată să se conformeze solicitării acestuia, contrar normelor în vigoare. Locuința achiziționată de reclamant, sediu al unei asociații agricole, este singurul spațiu proprietate personală din perimetrul Fermei Vegetale S. – punct de lucru Cuciulați, restul aflându-se în continuare în administrarea SCDA S..
Din momentul dobândirii calității de proprietar asupra locuinței, reclamantul a dobândit și obligațiile corelative ale dreptului de proprietate, iar SCDA S. a pierdut dreptul de distribuție către o persoană privată.
De altfel, expertul desemnat în cauză stabilește alte patru modalități de racordare a locuinței respective. Mai mult, apelantul nu a achitat niciodată contravaloarea energiei electrice consumate.
În dovedire, părțile au depus la dosar, în copie, înscrisurile invocate în dovedirea susținerilor făcute.
Din oficiu, Tribunalul a solicitat informații suplimentare de la E-On M. și a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, în completarea raportului efectat la prima instanță.
III. Soluția instanței de apel
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține că apelul este fondat pentru următoarele motive:
Locuința reclamantului este situată în incinta fermei Cuciulați, aparținând Stațiunii de C.-D. A. S. (obiectivul situat chiar lângă drumul județean DJ 158 B.-S.), alimentarea cu energie electrică a clădirilor din incintă fiind asigurată de un post de transformare PT-4 S., aflat la o distanță de aprox. 195 m de casa reclamantului (potrivit concluziilor din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel - fila 128 dosar).
Pe o rază de peste 3 km nu se află nicio rețea publică de energie electrică din care să se facă alimentarea cu energie a locuinței apelantului, expertul desemnat arătând (inițial) că singura posibilitate este cea de branșare la rețeaua aparținând SCDA S., alimentată din PT-4 S., aceeași rețea la care locuința reclamantului a fost racordată anterior (constatări expert, fila 41 fond). Construcția unui post de transformare este extrem de costisitoare.
Potrivit art. 43 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 (în vigoare la data declanșării litigiului), „orice persoană care deține o rețea electrică de distribuție proprie la data intrării în vigoare a prezentei legi este obligată să asigure accesul la rețea conform reglementărilor autorității competente”. Această prevedere a fost reluată și în art. 46 din noua Lege a energiei electrice și a gazelor naturate nr. 123/2012, obligația fiind stabilită în sarcina „oricărei persoane care deține în proprietate sau în folosință o rețea electrică de distribuție proprie”.
Din adresa nr._/27.11.2013 a . Distribuție SA (fila 76 dosar apel), rezultă că instalația electrică din cadrul Stațiunii de C.-D. A. S. – Ferma Cuciulați este proprietatea stațiunii, aceasta făcând parte din instalația de utilizare a fermei.
În consecință, față de dispoziția legală enunțată, SCDA S. este obligată să asigure accesul reclamantului la rețeaua proprie de energie electrică, în condițiile prevăzute de legislația în domeniu, izvorul obligației ce-i incumbă fiind însăși legea. Nu sunt fondate apărările intimatei, făcute atât în fața primei instanțe, cât și în apel, potrivit cu care, odată cu înstrăinarea locuinței, stațiunea nu ar mai avea vreo obligație în ce privește asigurarea accesului reclamantului la rețeaua electrică. Reglementarea în vigoare nu condiționează posibilitatea de racordare de existența vreunui raport juridic între consumatroul principal și subconsumator (cum este cazul în speță), astfel că vânzarea intervenită este lipsită de relevanță.
Nici faptul că rebranșarea ar presupune solicitarea de către pârâtă și obținerea de la E.ON M. SA a unui aviz tehnic de racordare nu poate justifica refuzul SCDA S., așa cum se arată în răspunsul la cerea formulată de petent, comunicat prin adresa nr. 623/10.03.2011 (fila 18 fond), dar și în întâmpinare.
Pe de altă parte, modalitățile alternative de branșare la rețeaua electrică prezentate în raportul de expertiză (fila 102 dosar fond, lit. b, c, d, respectiv alimentarea din PT-4 S., din rețeaua publică a satului Moldoveni ori din rețeaua publică a satului S.), invocate și de intimată în apel nu sunt realizabile în condiții rezonabile de cost și timp. În această privință, edificatoare sunt relațiile oferite de E.ON prin adresa nr._/16.05.2014 (filele 205-206 dosar apel), în care se arată, în esență, următoarele:
Deoarece locul de consum este amplasat la o distanță mai mare de 100 m față de rețeaua electrică de joasă tensiune (zona PT-1 Moldoveni; zona PT-3 S.; cutia de distribuție de joasă tensiune a PT-4 S.), pentru realizarea lucrărilor de racordare în oricare din cele trei variante prevăzute în expertiză (fila 102, pct. b, c, d) este necesară extinderea rețelei electrice din zonă.
Dar realizarea demersurilor pentru extinderea rețelei în zonele aflate în dezvoltare urbană se face la solicitarea autorităților administrației publice locale sau centrale, în baza planurilor de dezvoltare regională și de urbanism, în conformitate cu art. 51 din Legea nr. 123/2012.
Ca urmare, reclamantul trebuie să se adreseze Consiliului local al comunei S. sau Moldoveni cu o cerere de extindere a rețelei electrice din zonă, însă rezultatul unui asemenea demers este incert și depinde de o mulțime de factori care îngreuneză considerabil realizarea obiectivului urmărit.
Relevant în această privință este răspunsul comunicat de . ultimul termen din apel). Autoritățile locale arată că la ferma Cuciulați există deja rețea electrică de joasă tensiune, la care sunt racordate familiile care locuiesc acolo, astfel că extinderea rețelei electrice nu se justifică.
Din perspectiva împrejurărilor de fapt mai sus prezentate, este evident că singura posibilitate a reclamantului-apelant de obținere a curentului electric este în varianta solicitată prin acțiunea introductivă, respectiv branșarea la rețeaua electrică aparținând SCDA S..
Problema achitării sau nu a contravalorii energiei electrice în trecut, când locuința era proprietatea stațiunii, iar reclamantul avea statut de chiriaș și de angajat (director) al stațiunii, este distinctă de cea dedusă judecății în prezenta cauză, și nu poate condiționa soluția ce se va pronunța. Nici intimata nu a oferit o explicație rezonabilă pentru faptul că, deși impută reclamantului neplata energiei pe o perioadă mare de timp (20 de ani), nu a întreprins nicun demers pentru executarea (chiar silită a obligației), măsura debranșării fiind luată doar ulterior înstrăinării locuinței. Oricum, refuzul rebranșării a fost motivat pe alte considerente decât neplata energiei.
În consecință, în temeiul art. 296 C.pr.civ., Tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința primei instanțe, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate și a obligării pârâtei la rebranșarea reclamantului la rețeaua proprie de energie electrică (la care a fost racordat și în trecut).
Va fi menținută soluția de respingere a cererii de acordare a daunelor cominatorii, neatacată prin prezentul apel, iar intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de apelant (în primă instanță și în apel), fiind în culpă procesuală în sensul art. 274 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul C. D., domiciliat în . N., împotriva sentinței civile nr. 3580 din data de 29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Stațiunea de C. D. A. S., cu sediul în ..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul următor:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de C.-D. A. S..
Obligă pârâta să rebranșeze la rețeaua proprie de energie electrică locuința proprietate personală a reclamantului situată în ..
Menține dispoziția privind respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.
Obligă intimata Stațiunea de C.-D. A. S. să plătească apelantului C. D. suma de 1.462,45 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță (708,3 lei) și în apel (754,15 lei).
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. S. C. B. E. H.
Pentru judecător aflat în C.O.
semnează vicepreședinte tribunal
Redactat: C. B. – 28.07.2014
Tehnoredactat: E. H. – 31.07.2014; ex: - 4
Fond: F.-L. N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 463/2014. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 556/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
