Fond funciar. Decizia nr. 463/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 463/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 463/RC
Ședința publică din 03.07.2014
Instanța compusă din:
Președinte: A.-M. U. – judecător
L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - petentă S. M., domiciliată în ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 722 din 26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-petentă S. M., lipsind intimatele-intimate.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- Judecătoria B. a înaintat dosarul solicitat de instanță;
- C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus la dosar întâmpinare, care s-a comunicat;
- recurenta a depus la dosar înscrisuri;
- comisia L. P. T., C. L. Timișești și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au comunicat relațiile solicitate de instanță.
Recurenta-petentă S. M. arată că a locuit în București timp de 30 de ani, iar în prezent locuiește în Piatra N..
Din relațiile comunicate de C. L. Timișești, instanța constată că s-a recunoscut deja dreptul de proprietate pentru_ m.p. teren agricol provenind de la mătușa P..
Recurenta-petentă S. M. arată că a făcut notificări în baza Legii nr. 247/2005 și apreciază că este îndreptățită să primească 0,52 ha în zona Lacului B. și 1,50 ha în Timișești; totodată, consideră că este îndreptățită să primească teren și după autorul Spatariu T.. Precizează că a atacat dispozițiile indicate de instanță, contestațiile fiind respinse; a promovat acțiune în instanță, de anulare a dispozițiilor emise de Primarul Comunei P. T., prin care i s-au respins notificările adresate în baza Legii nr. 1/2000, cu privire la imobilele construcții și teren ce au fost expropriate de la defunctul tată; Spatariu T., și de la defuncta mătușă S. P..
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Recurenta-petentă S. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea hotărârii instanței de fond. Solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile de 1,92 ha și 1,54 ha în P. T.. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 722 din 26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.722 din 26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, au fost respinse ca nefondate plângerile conexate formulate împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 5553/19.01.2007 de către petenta S. M. în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria B. a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul său sub nr._ , petenta S. M. în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei P. T. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună anularea dispoziției nr. 1777/14.04.2008 a Președintelui Comisiei Locale P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și constituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 1,92 ha după autorul S. V. T..
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că a depus notificarea nr.79/16.09.2005 la Primăria P. T. împreună cu actele doveditoare dreptului de moștenire cât și cele de proprietate ale defunctului S. V.T..
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleași instanțe sub nr._ , petenta S. M. în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei P. T. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea dispoziției nr. 1778/14.04.2008 a Președintelui Comisiei Locale P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și constituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 1,91 ha după autorul S. T. P..
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că a depus notificarea nr.80/16.09.2005 la Primăria P. T. împreună cu actele doveditoare dreptului de moștenire cât și cele de proprietate ale defunctului S. T. P..
Cele două cauze au fost reunite prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 15.01.2013.
În drept au fost invocate dispozițiile art.27 alin.8 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005.
În dovedirea plângerii petenta a solicitat și s-a încuviințat de către instanță administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar în fotocopie următoarele acte: adresa nr. 1777/14.04.2008 emisă de C. L. Hangu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - fila 3, Hotărârea nr. 5553/19.01.2007 dată de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - fila 4, tabelul nominal cuprinzând persoanele fizice și persoanele juridice care au formulat cereri în baza Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și art.33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare - fila 5.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art.I pct. 3 din Titlul VI al Legii nr.247/2005.
La termenul de judecată din data de 27.05.2008, petenta a depus la dosar în completarea probei cu înscrisuri, în fotocopie, următoarele acte: adresa nr._/02.09.2005 - fila 13, fișa strămutatului S. V. T. - fila 14, „recapitulație” privind bunurile ce se expropriază - fila 15, fișa de finanțare nr.187/1957 - fila 16, acte de stare civilă, buletinul de identitate și certificatul de naștere al petentei - filele 17-18.
Intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat administrarea vreunei probe în cauza de față.
La termenul din data de 09.09.2008 (fila 24), instanța a suspendat judecarea cauzei în temeiul art.1551 Cod procedură civilă, pentru pasivitatea petentei în a-și susține acțiunea.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus în data de 16.09.2008 o cerere prin care a arătat faptul că s-a aflat în imposibilitatea de a formula întâmpinare întrucât nu li s-a comunicat odată cu citația cererea de chemare în judecată și înscrisurile pe care petenta și-a întemeiat cererea, solicitând ca instanța să dispună comunicarea acestor înscrisuri.
În data de 26.03.2009 petenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei (fila 25).
La termenul de judecată din data de 19.05.2009 (fila 30), instanța a suspendat din nou judecarea cauzei în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa părților.
În data de 17.05.2010 petenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei (fila 37).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri solicitând Comisiei Locale P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor actele ce au stat la baza emiterii Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.5553/19.01.2007, acte depuse la dosar la filele 45-50.
Prin încheierea de ședință din data de 25.08.2010 (fila 54), instanța a pus în vedere petentei să depună la dosar dovada că terenul în suprafață de 1,92 ha a fost stăpânit de către autorul său, S. V. T..
La data de 12.10.2010 petenta a depus la dosar o cerere prin care solicită suspendarea judecării cauzei pentru obținerea probelor în susținerea cererii.
La termenul din data de 12.10.2010 (fila 60), instanța a suspendat judecarea cauzei în temeiul art.242 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, cu motivarea că petenta a cerut suspendarea până la obținerea probelor în dovedirea susținerilor.
În data de 27.09.2011 petenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 29.11.2011 instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei cu motivarea că petenta nu a depus al dosar înscrisuri în dovedirea plângerii.
Petenta a declarat recurs împotriva încheierii, arătând în motivare că instanța de fond i-a cerut să depună originalul actului de proprietate asupra terenului, însă nu deține decât extrasul din registrul agricol al Primăriei P. T., dar își poate dovedi susținerile cu martori și cu o expertiză topografică.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.299-art.316 Cod procedură civilă.
Examinând încheierea atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art.3041 Cod procedură civilă, Tribunalul N. a constatat că aceasta nu este temeinică.
Astfel, la termenul din data de 12.10.2010 (fila 60), instanța de fond a suspendat judecarea cauzei în temeiul art.242 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, cu motivarea că petenta a cerut suspendarea până la obținerea probelor în dovedirea susținerilor.
Deși această încheiere nu a fost atacată cu recurs, tribunalul a constatat că suspendarea dispusă s-a făcut cu greșita aplicare a prevederilor legale, în sensul că, pe de o parte, nu este îndeplinită cerința art.242 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea judecății nefiind cerută de toate părțile, așa cum cere textul, ci numai de petentă, iar, pe de altă parte, față de motivul de suspendare invocat de petentă, erau aplicabile prevederile art.1551 Cod procedură civilă.
Întrucât instanța de fond a suspendat cauza în temeiul art.242 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că reluarea judecății se putea face conform prevederilor art.245 pct.1 Cod procedură civilă, respectiv prin cererea de redeschidere făcută de una din părți, când suspendarea s-a făcut prin învoirea părților.
Față de cele arătate, tribunalul a constatat că recursul este fondat admițându-l în temeiul art.312 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar încheierea atacată a fost casată în totalitate cu consecința admiterii cererii de repunere pe rol și a trimiterii cauzei pentru continuarea judecății.
În continuarea judecății, instanța a solicitat celor două comisii să comunice documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.5553/19.01.2007.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus la dosar (filele 82-83) precizări cu privire la motivul pentru care a respins cererea petentei ce a fost înregistrată sub nr.79 din data de 16.09.2005 la Primăria comunei P. T..
Astfel, prin Hotărârea nr.5553/19.01.2006 C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat Hotărârea nr. 43/2006 a Comisiei Locale P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și, în consecință s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de petentă pentru suprafața de 1,92 ha teren cu vegetație forestieră, motivându-se că pentru terenurile care au aparținut autorului S. T., titularul a fost despăgubit în urma exproprierii terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea; din adresa nr._/02.09.2005 a Hidroelectrica SA – Sucursala Hidrocentrale Bistrița rezultă că numitul S. T. a fost expropriat prin Decizia nr. 216/1959 la poziția 216, . 6577 m.p. teren arabil, 3684 m.p. teren fânețe și 733 m.p. teren neproductiv și construcții, fiind despăgubit cu suma de 55.889 lei;
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, mai arată că în motivarea Hotărârii nr. 5553/19.01.2006 a ținut cont și de notificarea petentei, din data de 16.09.2005 adresată Primarului comunei P. T., notificare ce a fost formulată în baza Legii nr.10/2001 - privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03._89, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Aceeași intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus la dosar precizări cu privire la motivul pentru care a respins cererea petentei ce a fost înregistrată sub nr.80 din data de 16.09.2005 la Primăria comunei P. T..
Astfel, prin Hotărârea nr.5553/19.01.2006 C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat Hotărârea nr. 43/2006 a Comisiei Locale P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și, în consecință s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de petentă pentru suprafața de 1,91 ha teren cu vegetație forestieră, motivându-se că pentru terenurile care au aparținut autorului S. P., titularul a fost despăgubit în urma exproprierii terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea; din adresa nr._/02.09.2005 a Hidroelectrica SA – Sucursala Hidrocentrale Bistrița rezultă că numita S. P. a fost expropriată prin Decizia nr.216/1959 la poziția 217, . 332 m.p. teren arabil, 5061 m.p. teren fânețe și 733 m.p. teren neproductiv și construcții, fiind despăgubită cu suma de 1.103 lei și 15.000 mp teren arabil în satul Plîieșu, .
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor mai arată că în motivarea Hotărârii nr. 5553/19.01.2006 a ținut cont și de notificarea petentei, din data de 16.09.2005 adresată Primarului comunei P. T., notificare ce a fost formulată în baza Legii nr.10/2001 - privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03._89, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică terenuri - expert B. G. - filele 119-123.
Analizând actele dosarului, Judecătoria B. a apreciat că plângerile nu sunt întemeiate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr.5553/19.01.2006 C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat Hotărârea nr.43/2006 a Comisiei Locale P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și, în consecință, s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de petentă pentru suprafața de 1,92 ha teren cu vegetație forestieră, motivându-se că pentru terenurile care au aparținut autorului S. T., titularul a fost despăgubit în urma exproprierii terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea;din adresa nr._/02.09.2005 a Hidroelectrica SA – Sucursala Hidrocentrale Bistrița rezultă că numitul S. T. a fost expropriat prin Decizia nr.216/1959 la poziția 216, . 6.577 m.p. teren arabil, 3.684 m.p. teren fânețe și 733 m.p. teren neproductiv și construcții, fiind despăgubit cu suma de 55.889 lei;
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în motivarea Hotărârii nr.5553/19.01.2006, a ținut cont și de notificarea petentei, din data de 16.09.2005 adresată Primarului comunei P. T., notificare ce a fost formulată în baza Legii nr.10/2001 – privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin aceeași Hotărâre nr.5553/19.01.2006, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat Hotărârea nr.43/2006 a Comisiei Locale P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și, în consecință, s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de petentă pentru suprafața de 1,91 ha teren cu vegetație forestieră, motivându-se că pentru terenurile care au aparținut autorului S. P., titularul a fost despăgubit în urma exproprierii terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea; din adresa nr._/02.09.2005 a Hidroelectrica SA – Sucursala Hidrocentrale Bistrița rezultă că numita S. P. a fost expropriată prin Decizia nr.216/1959 la poziția 217, . 332 m.p. teren arabil, 5061 m.p. teren fânețe și 733 m.p. teren neproductiv și construcții, fiind despăgubită cu suma de 1.103 lei și 15.000 mp teren arabil în satul Plăieșu, ., astfel încât solicitările formulate de petentă sunt nefondate în condițiile în care aceasta solicită să fie reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren în condițiile în care autorii săi au fost despăgubiți pecuniar pentru acele suprafețe de teren.
În consecință, instanța a respins ca nefondate plângerile formulate de petenta S. M. împotriva Hotărârii nr.5553/19.01.2007 a Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta S. M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
În motivarea cererii de recurs, petenta a reiterat situația de fapt și de drept prezentată în cererea introductivă și a apreciat că despăgubirile acordate autorilor săi Spatariu V.T. și Spatariu V.P. (pe baza unor criterii necunoscute de expropriați) nu au fost făcute la prețul pieței, motiv pentru care se impune cu necesitate o reparație a samavolniciilor săvârșite prin exproprierile abuzive in perioada 06.03._89.
Se consideră că suprafața totală de teren cu vegetație forestieră revendicată și constatată de Consiliul Local P. T. poate fi legal restituită astfel că se impune admiterea cererii introductive, astfel cum a fost precizată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299-art.319 Cod procedură civilă.
În dovedire, recurenta a depus o . înscrisuri, în fotocopii, apreciate ca fiind relevante în cauză și care se află în dosarul de fond (f.27-44 ds.).
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.15 lit.p din legea nr.146/1997, ale art.42 din legea nr.1/2000 și art.3 din OG nr.32/1995.
Intimata-pârâtă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.21-23 ds.) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
În combaterea motivelor de recurs, intimata a arătat că analizând Hotărârea Comisiei Locale P. T. nr.20 din 14 noiembrie 2012, împreună cu documentația care a stat la baza adoptării sale, a validat propunerea comisiei locale referitoare la respingerea cererilor formulate de către solicitantă motivat de faptul că potrivit „documentelor de expropriere prezentate reiese că pentru terenurile expropriate autorul a fost despăgubit.”
Astfel, se observă că cei doi autori defuncți au suferit într-adevăr o expropriere abuzivă, așa după cum rezultă din fișele strămutatului nr.517 și, respectiv nr.516, deposedarea abuzivă fiind realizată prin Decretul nr.216/1959, însă din cuprinsul acelorași documente rezultă că pentru suprafețele de teren expropriate autorii recurentei - petente au primit în compensare suprafețe de teren sau despăgubiri bănești: defuncta S. P. a primit în compensare suprafața de 1,5 ha pe raza localității P., . actul de proprietate nr.315/293 din 3 decembrie 1958 iar defunctul autor S. T. a fost despăgubit pentru bunurile expropriate cu suma de 55.889 lei.
Față de cele ce preced, apreciază că atât plângerea, cât și recursul declarat de către petentă sunt neîntemeiate, aceasta nefăcând dovada că suprafața de teren atribuită în compensare nu ar fi intrat în patrimoniul persoanei expropriate. Pe cale de consecință, ambele comisii de fond funciar au apreciat că suprafața atribuită în compensare este stăpânită în prezent.
De altfel, se observă că motivarea comisiei județene pentru respingerea cererii de reconstituire diferă față de cea a comisiei locale de fond funciar, aceasta din urmă apreciind în mod eronat că cererile nu fac obiectul legilor de fond funciar. Astfel, este necesar să se rețină că potrivit dispozițiilor art.8 alin.(1) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Nu întră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.
Ori, la art.4 alin.(1) din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că „Pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care an trecut in proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii”.
Intimata C. Județeană N. a solicitat și respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că nu se poate reține nicio o culpă în sarcina sa în prezentul litigiu. De altfel, nefiind persoană juridică în sensul prevederilor art.187 și art.188 din Codul civil, aprobat prin Legea nr.287/2009, și nici în conformitate cu reglementările legii speciale privind fondul funciar, aceasta nu are patrimoniu propriu, motiv pentru care nu poate fi obligată la plata de cheltuieli de judecată.
În drept,s-au invocat dispozițiile art.187, art.188 din Codul civil, art.8 al.1 din legea nr.10/2001, art.4 alin.1 din legea nr.1/2000 și art.242 al.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă C. L. P. T., legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a exprimat în mod nemijlocit poziția procesuală față de cererea de recurs.
La solicitarea instanței, C. Județeană N., C. L. Timișești și C. L. P. T. au comunicat o . relații și înscrisuri apreciate ca fiind necesare soluționării cauzei (f.46-101, 111-145, 148-154 ds.).
În examinarea sentinței atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, dar și în considerarea dispozițiilor art.3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca nefiind fondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Argumentele prezentate de petentă în cererea de recurs vizează modalitatea greșită de soluționare a cererilor introductive conexate, ca rezultat al unei pretinse aprecieri eronate a probelor și al interpretării și aplicării greșite de către instanța de fond a dispozițiilor de drept material ce reglementează reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și care se circumscriu generic motivului de modificare reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, însă cu privire la care tribunalul apreciază că nu-și găsește aplicabilitate în cauză, sens în care criticile aduse hotărârii de primă instanță vor fi înlăturate.
În fapt, prin cererile introductive conexate deduse soluționării petenta S. M. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii Comisiei Județene N. nr.5553/19.01.2006 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2 ha, 4581 m.p. teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei P. T., jud.N., cu privire la care a menționat că ar fi fost preluată în mod abuziv de către stat în vederea edificării barajului de la B., de la tatăl său Spatariu V.T. (19.188 m.p. - conform cererii de reconstituire nr.79 din 16.09.2005) și de la mătușa paternă S. V. P. (5393 m.p. - conform cererii de reconstituire nr.80 din 16.09.2005).
Instanța de fond a respins ca nefondată cererea introductivă apreciind că Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 5553/19.01.2006 este temeinică și legală întrucât autorii petentei au fost despăgubiți atât în bani cât și cu teren agricol pentru suprafețele ce au fost preluate de către stat, prin expropriere, în vedere realizării lacului de acumulare de la B..
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cei doi autori defuncți au fost expropriați pentru o cauză de utilitate publică, respectiv realizarea lacului de acumulare de la B., așa după cum rezultă din fișele strămutatului nr.517 și, respectiv nr.516, deposedare realizată în baza Decretului de expropriere nr.216/1959. Însă, din cuprinsul acelorași documente, rezultă că deposedarea nu a fost abuzivă câtă vreme pentru suprafețele de teren expropriate autorii recurentei - petente au primit în compensare suprafețe de teren sau despăgubiri bănești.
Astfel, se reține că defuncta Spatariu P. a primit în compensarea terenurilor expropriate în suprafață totală de 5.393 m.p. (respectiv 332 m.p. teren arabil și construcții și 5061 m.p. teren fânețe) un teren în suprafață totală de 1,5 ha (1.200 m.p. - loc de casă și 13.800 m.p. -agricol), situat pe raza localității P., ., fiind întocmit actul de proprietate nr.315/293 din 3 decembrie 1958 iar pentru construcțiile expropriate a primit suma de 1.103 lei. Totodată, defunctul autor S. T. a fost despăgubit pentru bunurile expropriate (construcții și terenuri în suprafață totală de 10.994 m.p ( respectiv 6.577 m.p. teren arabil și construcții, 3.684 m.p. teren fânețe și 733 m.p. teren neproductiv) cu suma totală de 55.889 lei.
Trebuie remarcat faptul că suprafața de teren identificată inițial cu ocazia îndeplinirii formalităților necesare exproprierii a fost corectată ulterior urmare a măsurătorilor efectuate de Grupa Tehnică B. din cadrul fostului Minister al Industriei Grele, prilej cu care s-a constatat că suprafața reală aflată în stăpânirea autorului S. V.T. este mai mică decât cea inițial măsurată de 17.891 m.p. (f.81-85 ds.).
Cu toate acestea, din documentele întocmite în vederea exproprierii rezultă că despăgubirile bănești s-au acordat prin raportare la suprafața inițial determinată de 17.891 m.p., fiind vorba în fapt de suma de 23.516 lei (doar pentru terenuri) - f.82,83 ds.
Pe de altă parte, în lipsa unor acte de proprietate care să confirme exactitatea fostului amplasament al terenurilor preluate de la autorii petentei, concluziile expertului tehnic desemnat în cauză au avut ca bază de pornire doar indicațiile acesteia (care în anul exproprierii avea doar 10 ani), iar pe baza acestora s-a concluzionat în sensul că „terenurile în suprafață totală de 2,45 ha revendicate de Spatariu M., indicate de aceasta în punctul „Buba” au fost identificate în cadastru silvic în ua 134 UP IV – Ocolul Silvic Domeniile Hangului”, făcând parte dintr-o suprafață de teren forestier ce a fost retrocedată în baza legilor funciare moștenitorilor familiei S..
Același expert a reținut că „potrivit datelor amenajamentului silvic pădurea are vârsta de 41 de ani și a fost creată după expropriere cu scop de protecție hidrologică a lacului de acumulare de la B.”.
Dincolo de faptul că modalitatea de stabilire a fostelor amplasamente ale terenurilor aparținând autorilor defuncți ai petentei este supusă echivocului pentru absența datelor topografice exacte din perioada de referință a exproprierii, tribunalul nu poate să nu remarce faptul că nu tot terenul ce a aparținut autorului S. V.T. s-a aflat pe același unic amplasament, actualul punct denumit „Buba” (cum eronat pretinde petenta), de vreme ce la expropriere autorul deținea terenuri în două puncte diferite de pe teritoriul comunei P. T., respectiv la Călugăreni și Letești.
Chiar și așa, dacă la nivel ipotetic s-ar accepta ideea că terenul în suprafață de 2,45 ha (în realitate, din documentele de proprietate rezultând întinderea de 1 ha, 6.387 m.p.) este situat pe amplasamentul pretins de petentă, acesta nu ar putea fi restituit în condițiile legii nr.18/1991, câtă vreme autorii deposedați prin expropriere au fost despăgubiți în integralitate pentru bunurile imobile expropriate.
Dincolo de faptul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.4 al.1 din legea nr.1/2000 (cum greșit a apreciat C. Județeană N.) în condițiile în care pe amplasamentul indicat de petentă nu se găsesc în prezent instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, tribunalul remarcă relevanța dispozițiile art.23 al.3 teza a II a din legea nr.18/1991 ce recunoaște dreptul de a se constitui dreptul asupra loturilor în folosință în cazul persoanelor care au fost strămutate pentru realizarea unei investiții de interes local sau de utilitate publică.
Prin sintagma „persoane deposedate”, legea are în vedere persoanele care au fost deposedate de proprietățile lor și li s-au acordat alte amplasamente; în această situație, aceste persoane vor beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite ca loturi ajutătoare, în limita maximă de 5.000 m.p., cu condiția ca ele însele să fi avut în proprietate o suprafață echivalentă pe care au pierdut-o ca efect al strămutării.
Or, în cauză, potrivit relațiilor furnizate de către C. L. Timișești, la solicitarea instanței, moștenitorii lui S. P. (printre care se numără și petenta) au formulat cererea înregistrată sub nr.1122 din 07.03.1991 pentru reconstituirea suprafeței de 15.000 m.p. teren agricol pe raza comunei Timișești, Jud.N., fiind înscriși în anexa 3 poz.80 - . a fost validată pentru suprafața de 14.500 m.p. teren, conform Hotărârii nr.42 din 30 iulie 1991 a Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Titlul de proprietate pentru suprafața de 14.500 mp teren agricol nu a fost încă eliberat motivat de faptul că moștenitorii defunctei S. P. nu au solicitat și nu s-au prezentat la C. L. Timișești pentru a semna procesul verbal de punere în posesie, ca act premergător eliberării titlului de proprietate, chiar dacă pentru acest fapt nu au nicio vină, în contra susținerilor Comisiei Locale Timișești, care, în fapt, a omis să aducă la cunoștință solicitantului S. V. necesitatea prezentării personale sau prin mandatar cu procură specială în vederea semnării fișei premergătoare emiterii titlului de proprietate. Aceasta, întrucât în cererea de reconstituire anterior menționată a fost menționată doar adresa domiciliului solicitantului S. V., pentru ceilalți solicitanți - moștenitori ai defunctei S. P. (printre care și petenta), domiciliul a fost indicat generic în loc. București, Piatra N. și Bacău.
De altfel, tribunalul constată că adresa nr.2651 din 26.06.2014 cu privire la care C. L. Timișești a pretins că reprezintă dovada notificării petentei de a se prezenta sediul comisiei locale pentru a semna procesul verbal de punere în posesie nu privește prezenta cauză, întrucât domiciliul indicat în adresă nu corespunde nici cu domiciliul legal al petentei (ce este în loc. București) și nici cu reședința actuală, aflată în ..
Prin urmare, câtă vreme moștenitorii defunctei S. P. au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1,45 ha, situat pe raza comunei Timișești, jud.N., ce a fost primită de defuncta autoare cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat în suprafață de 5.393 m.p., nu mai pot pretinde și restituirea terenului avut anterior exproprierii, pentru că ne-am situa în ipoteza unei duble despăgubiri, aspect nu doar nelegal ci și profund imoral.
Dacă în privința terenului în suprafață de 1,45 ha, situat pe raza comunei Timișești, jud.N., moștenitorii defunctei S. P. (printre care și petenta) au obținut deja reconstituirea dreptului de proprietate, în condițiile legii nr.18/1991, nu același lucru se poate spune și în privința terenurilor expropriate de la autorul S. V.T. câtă vreme acesta a primit despăgubiri bănești la valoarea tuturor terenurilor expropriate.
În ipoteza în care, petenta considera că despăgubirile bănești primite de autorii săi în anul 1959 nu reflectă adevărata valoare a imobilelor trecute în proprietatea statului prin expropriere, avea posibilitatea de a contesta la instanța competentă, în condițiile legii speciale - legea nr.10/2001, cele două Dispoziții emise de Primarul comunei P. T. nr.228 și nr.232 din 20.07.2006 prin care au fost respinse ca tardive notificările sale, prin care solicita restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a imobilelor expropriate de la autorii săi în anul 1959.
Câtă vreme petenta nu a înțeles să urmeze procedura specială reglementată de legiuitor prin legea nr. 10/2001 pentru a obține recunoașterea dreptului la despăgubiri distincte de cele acordate autorilor săi pentru imobilele expropriate în anul 1959, prezentul demers judiciar nu are nicio justificare legală, normele substanțiale în materia fondului funciar nefiind aplicabile cauzei.
Cum motivele de recurs invocate de către petenta S. M. au fost analizate, fiecare în parte și înlăturate pentru considerentele pe larg expuse și nu au fost evidențiate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii primei instanțe, în conformitate cu prevederile art.312 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. M., domiciliată în ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 722 din data de 26.09.2013, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 03.07.2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
A.-M. U. L. F., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. și tehnored. A.M.U. – 11.08.2014
Tehnored. C.A. – 15.09.2014
2 ex.
Fond: C. M. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 218/2014. Tribunalul NEAMŢ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 216/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
