Fond funciar. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 47 RC
Dosar nr._ | Fond funciar |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 47 RC din 02.02.2015
Ședința publică din 02.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte | G. B. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
A.-M. U. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de pârâta B. A. – domiciliată în comuna Săvinești, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1310 din 15.03.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. comunei Săvinești - D. H. - în calitate de președinte al Comisiei locale Săvinești – cu domiciliul procesual în . și intimata-pârâtă C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns doamna avocat C. A. R. pentru intimatul-reclamant P. comunei Săvinești – D. H., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
- la dosar a fost depus, prin compartimentul arhivă, de către doamna avocat A. V., pentru recurenta-pârâtă B. A., o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, motivat de susținerea unei cauze aflate pe rolul Judecătoriei R..
- completul de judecată are actuala compunere ca urmare a înlocuirii domnului judecător D. M., aflat în concediu de odihnă, cu doamna judecător A.-M. U., conform programării de permanență la materia „fond funciar – alte cauze” din data de 02.02.2015.
După referatul grefierului, doamna avocat C. A. R. depune la dosar practică judiciară și copia facturii nr. 42/09.10.2014 și a ordinului de plată nr. 1261/14.10.2014, în dovedirea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cererea de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, formulată de către doamna avocat A. V., pentru recurenta-pârâtă B. A., instanța constată că acesteia i-a fost încuviințată, la termenul anterior, cererea de amânare a judecății; cum nici la acest termen avocatul nu este prezent, pentru a nu prejudicia interesele celeilalte părți, instanța va respinge cererea, urmând ca în cazul în care avocatul recurentei-pârâte se va prezenta până la sfârșitul ședinței de judecată să-i fie acordată posibilitatea susținerii recursului.
Doamna avocat C. A. R. învederează instanței că ștampila de pe plicul anexat cererii de recurs nu este lizibilă, nefiind clar dacă este menționată data de 29.07.2014 – situație în care recursul ar fi tardiv, ori data de 28.07.2014 – caz în care termenul prevăzut de lege ar fi respectat.
Verificând aspectul menționat, instanța constată că este vorba de data de 28.07.2014, avocatul intimatului-reclamant P. comunei Săvinești – D. H. renunțând la invocarea excepției tardivității.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Doamna avocat C. A. R., pentru intimatul-reclamant P. comunei Săvinești – D. H., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, arătând că în mod corect a hotărât judecătoria că titlul de proprietate – a cărui nulitate s-a cerut a constata, este afectat de viciu chiar în privința valabilității sa, cenzurarea actelor prealabile emiterii acestui fiind obligatorie în astfel de situații. Susține că hotărârea comisiei locale, ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate, nu este legală – nefiind înregistrată și neavând aplicată o ștampilă care să-i certifice proveniența. De altfel, la data de 15.06.2007 nu a avut loc nicio ședință a comisiei locale, iar cererea prealabilă a fost formulată de o altă persoană și are alt obiect.
În plus, declarațiile de vecinătate nu provin de la proprietarii vecini, titlul de proprietate fiind emis unei persoane neîndreptățite, care deja beneficiase de un alt titlu de proprietate.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1310 din 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ , a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâta B. A., iar pe fond a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. comunei Săvinești, în calitate de Președinte al Comisiei Locale Săvinești, în contradictoriu cu pârâții B. A. și C. județeană N., constatându-se nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007 emis în favoarea pârâtei B. A., în calitate de moștenitoare a defunctului C. C. N.. A fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute parțiale a Hotărârii Comisiei locale Săvinești nr. 22/15.06.2007 și a Hotărârii Comisiei județene N. nr. 6149/28.06.2007, ca fiind tardiv formulată. Pârâta B. A. a fost obligată să achite reclamantului suma de 2000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 24.03.2009 sub nr._, reclamantul P. comunei Săvinești, în calitate de Președinte al comisiei locale a chemat în judecată pârâtele B. A. și C. județeană N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007 emis în favoarea pârâtei B. A., în calitate de moștenitoare a defunctului C. C. N..
Reclamantul a precizat că în baza cererii nr. 4495/16.09.2005 formulată în baza Legii nr. 247/2005 de pârâta B. A., în calitate de moștenitoare a defunctului C. C. N., a fost emis în favoarea acesteia, Titlul de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007.
Anterior, pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate fiind emis Titlului de proprietate nr. 58/917/28.08.1995. Astfel, în anul 1991, pârâta B. A. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut tatălui ei, C. C. N.. În baza acestei cereri, a fost înscrisă în tabelul-anexă 3 (cuprinzând moștenitorii cooperatorilor decedați, conform prevederilor art. 15 al. ultim din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 131/1991), la poziția nr. 107, cu propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,29 ha. Această propunere a comisiei locale a fost validată de C. județeană N. prin Hotărârea nr. 50/05.08.1991, iar ulterior, în baza acestei hotărâri, a fost emis Titlul de proprietate nr. 58/917/28.08.1995, pe numele pârâtei, în calitate de moștenitoare a defunctului C. C. N..
După . Legii nr. 247/2005, pârâta a formulat o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurilor ce au aparținut părinților săi, la bază stând tot registrul agricol din anul 1961 al defunctului C. C. N..
C. locală Săvinești a admis cererea pârâtei, concretizată în Hotărârea nr. 22/15.06.2007, propunere ce a fost validată de C. județeană N., prin Hotărârea nr. 6149/28.06.2007, în baza căreia a fost emis Titlul de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007 în favoarea pârâtei.
Reclamantul a arătat că în urma verificarii actelor care au stat la baza emiterii celui de-al doilea titlu de proprietate s-a constatat că Hotărârea Comisiei locale Săvinești nr. 22/15.06.2007, înaintată spre validare comisiei județene, este una falsă, iar din analiza atentă a acesteia se poate observa că locul în care se notează numărul hotărârii prezintă ștersături, fiind menționat ulterior numărul ,,22”. Mai mult, a fost găsită și adevărata Hotărâre nr. 22 a Comisiei locale Săvinești care a fost emisă la data de 22.05.2007, prin intermediul căreia se propunea respingerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate a persoanelor înscrise în anexa hotărârii.
Reclamantul a arătat că pârâta B. A. a beneficiat de o dublă reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care defuncții săi părinți le-au înscris în CAP, la baza emiterii ambelor titluri de proprietate stând numai registrul agricol din anii 1959-1961 al defunctului C. C. N..
Reclamantul a mai învederat că prin adresa nr. 1056/10.02.2009 emisă de Primăria comunei Săvinești, pârâtei i s-a solicitat să se prezinte la sediul primăriei cu toate documentele pe care le deținea pentru terenurile pentru care a fost pusă în posesie, în calitate de moștenitoare a autorilor ei, însă aceasta nu a dat curs solicitării, motiv pentru care a fost nevoit să promovarea acțiunea de față.
Pârâta B. A. și-a fundamentat apărările prin întâmpinarea depusă, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, menționând că nu e vorba de o dublă reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea sa, având în vedere că în cele două titluri de proprietate sunt înscrise, pe de o parte, terenurile ce figurau înscrise în registrul agricol al tatălui său (respectiv terenurile înscrise în titlul de proprietate emis în baza cererii formulate în anul 1991), iar pe de altă parte, terenurile pe care le-a primit cu titlu de zestre la căsătorie, care nu au fost înscrise în registrul agricol și pentru care reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat în baza cererii formulate conform Legii nr. 247/2005.
C. județeană N. a formulat întâmpinare, arătând că lasă soluția la aprecierea instanței, invocând prevederile art. 34 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea întinderii și amplasamentului suprafețelor pentru care se reconstituie dreptul de proprietate excede cadrului legal al competențelor ce-i revin, constituind atribuții exclusive ale comisiilor locale de fond funciar, solicitând respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, neputând fi reținută nicio culpă în sarcina sa în acest litigiu, având în vedere că nu este persoană juridică.
De asemenea, a menționat că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtei B. A., solicitând înlăturarea apărărilor acesteia, ca neîntemeiate, arătând, în susținerea poziției sale, că din momentul în care defunctul C. N. s-a înscris cu terenurile în CAP, la fel ca toți ceilalți membri cooperatori, nu mai putea dispune de aceste terenuri. După colectivizare, persoanele care s-au înscris în CAP, au primit o suprafață de teren în folosință (de regulă terenul de sub casă, împreună cu grădina), astfel că nu a fost posibil ca pârâta să fi primit ca zestre anumite suprafețe de teren atunci când s-a căsătorit.
În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că s-ar face o confuzie în motivarea cererii de chemare în judecată, între terenurile ei și cele ale defunctului său tată, a precizat reclamantul că pârâta nu s-a înscris cu teren în CAP și nu a avut rol agricol la momentul colectivizării, nefiind vorba de nicio confuzie, drept dovadă fiind și faptul că cel de-al doilea titlu de proprietate a fost emis tot pe numele defunctului C. C. N., având-o ca moștenitoare pe B. A..
Reclamantul a arătat că prin Hotărârea Comisiei locale nr. 22 prin intermediul căreia s-a propus validarea cererii pârâtei, formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 s-a menționat că: ,,se propune întocmirea titlului de proprietate conform evidențelor agricole și cadastrale”.
Deși pârâta a susținut că terenurile evidențiate în cel de-al doilea titlu nu au fost înscrise în registrul agricol, verificând opisul cu toate cererile formulate în temeiul Legii nr. 247/2005, pârâta nu a fost identificată, fiind găsită doar cererea numitului I. C. având numărul de înregistrare al cererii pe care a invocat-o pârâta, respectiv nr. 4495/16.09.2005. În cauză nu a fost vorba despre emiterea vreunui titlu suplimentar în favoarea pârâtei, ci despre o dublă reconstituire a dreptului de proprietate.
La ultimul termen de judecată, pârâta B. A., prin intermediul unui apărător calificat, a invocat excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, excepție ce a fost pusă în discuția părților.
Prin sentința civilă nr. 282/26.01.2010 a Judecătoriei Piatra N. s-a respins excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de pârâta B. A., fiind admisă acțiunea formulată de reclamantul P. comunei Săvinești, în calitate de președinte al comisiei locale, în contradictoriu cu pârâtele B. A. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fiind anulat Titlul de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007 emis în favoarea pârâtei B. A..
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, invocată de pârâta B. A., instanța de fond a reținut că reclamantul, respectiv P. comunei, are calitatea de președinte al comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, având posibilitatea de a reprezenta comisia în instanță, motiv pentru care a respins această excepție
În ceea ce privește fondul litigiului, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care s-au găsit în patrimoniul cooperativelor agricole de producție s-a realizat prin reconstituirea dreptului de proprietate sau prin constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Au fost evocate‚ în continuare, dispozițiile art. 11 din același act normativ ce a statuat că: „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”, din conținutul textului normativ rezultând că au prioritate înscrisurle care fac dovada proprietății asupra terenurilor – obiect al reconstituirii.
Pornind de la aceste prevederi a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut tatălui pârâtei, defunctul C. C. N., fiind emis T.P. nr. 58/917 din 28.08.1995 pe numele acestuia, având ca moștenitor pe fiica sa.
Instanța a reținut că în anul 2005, odată cu apariția Legii nr.247/2005, pârâta a formulat din nou cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut părinților ei, la bază stând tot registrul agricol din anul 1961 al autorului său, comisia locală de fond funciar făcând din eroare propunerea de validare a cererii, prin Hotărârea nr. 22/15.06.2007, propunere ce a fost înaintată Comisiei Județene N., validată prin Hotărârea nr. 6149/28.06.2007, în urma căreia s-a emis numitei B. A. Titlul de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007.
Verificând actele care au stat la baza emiterii celui de-al doilea titlu de proprietate, s-a reținut că Hotărârea Comisiei Locale de fond funciar nr. 22/15.06.2007, înaintată spre validare, a avut un alt conținut decât adevărată Hotărârea nr. 22 a Comisiei Locale întocmită în data de 22.05.2007, prin intermediul căreia s-a propus respingerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unor anumitor persoane, înscrise în anexa acestei hotărâri.
Pârâta B. A. a beneficiat de o dublă reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care defuncții săi părinți le-au înscris în C.A.P., la baza emiterii ambelor titluri de proprietate, fiind avut în vedere doar registrul agricol corespunzător anilor 1959-1961 al autorului acesteia, fapt care a constituit un motiv de anulare a celui de-al doilea titlu de proprietate și de admitere a cererii formulate.
Împotriva sentinței civile nr. 282/26.01.2010 a formulat recurs pârâta B. A., care a arătat că hotărârea este vădit nelegală și netemeinică, pentru mai multe motive.
Calea de atac a recursului, promovată de această parte, a fost soluționată prin pronunțarea deciziei civile nr. 878/RC/25.10.2010, care a casat în totalitate sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, instanței de fond.
Tribunalul a reținut că deși pârâta-recurentă nu a fost consecventă în susținerile făcute cu privire la proveniența și evoluția în timp a situației juridice a terenului înscris în titlul de proprietate obținut în anul 2007 (susținând că l-a moștenit de la părinți, sau că l-a deținut în nume propriu, fiind primit cu titlu de zestre, ori că a fost și în rolul autorului său, nedeclarat la registrul agricol etc.), au existat câteva elemente certe, de care nu s-a putut face abstracție, primul dintre ele fiind acela că, de mai mulți ani, ea stăpânește toate parcele din titlu, fără a avea litigii cu vreunul dintre vecini sau cu alte persoane, lucru constatat și de reprezentanții comisiei locale.
În plus, nu numai că parcelele înscrise în acest proces-verbal și, ulterior, în titlul de proprietate contestat, corespund întru totul, ca suprafețe, puncte de amplasament și vecinătăți, cu terenurile pentru care recurenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, dar ele se regăsesc, în mare măsură în rolul agricol din anii 1959-1961 al defunctului C. C. N. (decedat la 09.07.1983).
Tribunalul a apreciat că este necesară completarea probatoriului cu înscrisuri, dar și cu probe a căror administrare este interzisă instanțelor de recurs (expertiză topo, depoziții de martori și interogatorii), motiv pentru care a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
În rejudecare, la termenul de judecată din data de 13.05.2011 s-a pus în discuție completarea probatoriului și s-a încuviințat, atât la cererea reclamantului, cât și a pârâtei B. A., administrarea probei cu expertiză tehnică topo, dar și cea testimonială, acestea fiind apreciate ca utile, pertinente și concludente în soluționarea litigiului.
Astfel, a fost efectuată o expertiză tehnică topo de către expertul A. F., iar după depunerea lucrării de specialitate, pârâta B. A. a formulat o . obiective suplimentare la raport la care a răspuns expertul desemnat, dar pentru a căror lămurire instanța a apreciat că se impune a se solicita și relații de la C. locală Săvinești.
C. locală a precizat că suprafețele de teren în litigiu, înscrise în Titlul de proprietate nr. 58/1586/10.06.2007 nu au fost reconstituite ca drept de proprietate, cu titlu de compensare, iar din evidențele locale nu rezultă că aceasta ar fi fost beneficiara unui drept care să justifice o reconstituire cu acest titlu, în cadrul procedurii de reconstituire nefiind făcută nicio mențiune și nefiind depusă nicio dovadă care să fundamenteze o astfel de susținere.
Mai mult decât atât, autorul C. C. N., nu face parte din categoria de persoane expropriate pentru construirea de edificii industriale, iar în registrul agricol al defunctului C. C. N. s-a consemnat la momentul cooperativizării o suprafață totală de 1,96 ha, compusă din mai multe parcele, respectiv: ”Pe deal obște” – 0,72 ari, ”Pe deal Obște” – 0,72 ari, ”După linie” – 0,11 ari, ”G.” – 0,16 ari, iar Titlul de proprietate nr. 58/917/28.08.1995 eliberat pârâtei în calitate de moștenitoare a defunctului C. C. N. a fost emis pentru o suprafață totală mult mai mare, de 2,29 ha, din care 1,8489 ha în extravilan și 4411 m.p. în intravilan, din suprafața totală reconstituită, suprafețele de 2500 m.p. din punctul ”Călimani” și 1689 m.p. din extravilan Săvinești neregăsindu-și corespondent în evidențele agricole.
C. locală Săvinești a mai precizat că terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei B. A., fiind emis Titlul de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007, era teren la dispoziția comisiei locale. În privința acestuia nu s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de către persoanele îndreptățite, urmând să fie afectată reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care au într-adevăr calitatea de persoane îndreptățite la aceasta.
La termenul de judecată din data de 12.10.2012 reclamantul a depus la dosar o completare a acțiunii, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate prealabile emiterii titlului de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007, respectiv a Hotărârii Comisiei locale Săvinești nr. 22/15.06.2007 și a Hotărârii Comisiei județene N. nr. 6149/28.06.2007, menționând că, în contextul analizării nulității titlului de proprietate, trebuie să se verifice și legalitatea actelor prealabile emiterii titlului.
Astfel, Titlul de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007 a fost emis în baza Hotărârii Comisiei județene N. nr. 6149/28.06.2007, care a validat Hotărârea Comisiei locale Săvinești nr. 22/15.06.2007, prin care se propunea reconstituirea dreptului de proprietate și întocmirea titlului de proprietate ”conform evidențelor agricole și cadastrale” pentru suprafața de 1,4802 ha, în favoarea pârâtei B. A.. „Evidențele agricole” ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate și emiterii celor două hotărâri, respectiv registrul agricol al autorului C. C. N. a contribuit și la emiterea, anterior, a Titlului de proprietate nr. 57/917/28.08.1995, pe numele aceleiași pârâte, în calitate de moștenitoare a titularului dreptului de proprietate.
În ceea ce privește nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei locale Săvinești nr. 22/15.06.2007, a învederat reclamantul că acest act administrativ a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor legale imperative ce reglementează emiterea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, înscrisul dobândind o aparență de legalitate, însă nu a întrunit condițiile necesare pentru validitatea sa.
Astfel, a precizat reclamantul că Hotărârea nr. 22/15.05.2007 nu a fost emisă de C. locală Săvinești, nu a fost înregistrată în evidențele autorității locale, nu poartă ștampila care să-i certifice proveniența, nefiind aptă să producă efectele specifice. În data de 15.06.2007 nu a avut loc o ședință a comisiei locale, astfel că acesta nu a fost întrunită pentru a putea adopta o hotărâre, nefiind respectate prevederile art. 7 și 8 din ”Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor” aprobat prin H.G. nr. 890/2005, referitoare la cvorumul și voturile necesare pentru adoptarea unei hotărâri valabile de către comisie.
Mai mult decât atât reconstituirea dreptului de proprietate se efectuează numai în baza unei cereri depuse de persoana îndreptățită care, potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 18/1991, se consemnează într-un registru special, parafat, numerotat și sigilat, în care se înregistrează, în ordine cronologică, cererile depuse de persoanele îndreptățite. Din verificarea opisului cu toate cererile formulate în temeiul Legii nr. 18/1991, nu a fost găsită cererea învocată de pârâta. Mai mult, cererea având numărul de înregistrare 4495/16.09.2005 a fost formulată de o altă persoană, I. C., având un alt obiect.
Potrivit prevederilor art. 6 al. 1 și 13 din Legea nr. 1/2000, declarațiile de vecinătate în sensul dovedirii dreptului de proprietate ce nu este atestat prin înscrisuri trebuie să provină de la proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea. În cauză, din verificarea tabelelor parcelare existente la momentul emiterii actelor administrative contestate, a rezultat că doar o parte din aceștia sunt vecini ai parcelelor respective. Astfel, P. I., C. G. și B. M. nu au teren, potrivit tabelelor parcelare, în vecinătatea pârâtei, în timp ce numita C. E., ce apare în Titlul de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007, ca vecină pe latura de sud a terenului în suprafață de 3600 m.p., nu a dat nicio declarație de vecinătate.
Reclamantul a mai învederat un aspect deosebit de important și anume faptul că persoana în favoarea căreia a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în titlul litigios nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire în sensul prevederilor legale, întrucât registrul agricol al autorului acesteia, C. C. N., a condus și la emiterea, anterior, a Titlului de proprietate nr. 58/917/28.08.1995.
Pârâta nu a avut teren în proprietate predat la CAP și, nu a primit teren moștenire – altul decât cel asupra căruia s-a reconstituit deja dreptul de proprietate prin emiterea primului titlu. Aceasta nu a avut rol agricol la momentul colectivizării, motiv pentru care nu i se putea reconstitui dreptul de proprietate pentru alte suprafețe de teren pe care susține că le-a primit ca zestre, cu atât mai mult că la momentul căsătoriei terenurile erau scoase din circuitul civil. În anexa la Hotărârea Comisiei locale nr. 22/15.06.2007, prin care s-a propus validarea cererii pârâtei, formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 s-a consemnat ca temei al reconstituirii – ”evidențele agricole și cadastrale”.
În consecință, în speță sunt incidente dispozițiile art. III al. 1 și 2 din Legea nr. 169/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, astfel cum au fost modificate prin art. V pct. 1 din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 6149/28.06.2007 a Comisiei județene N., s-a arătat că această hotărâre a fost emisă în baza unei hotărâri a comisiei locale ale cărei vicii menționate mai înainte reprezintă considerente de nelegalitate.
Față de completarea acțiunii, realizată de reclamant, la rândul ei, pârâta B. A. și-a completat întâmpinarea, invocând dispozițiile art. 132 al. 2 Cod procedură civilă. A susținut faptul că solicitarea reclamantului este nefondată, în condițiile în care acesta a precizat că în favoarea sa a operat o dublă reconstituire a dreptului de proprietate în baza acelorași evidențe și roluri agricole. Din simpla comparare a celor două titluri de proprietate, se observă că terenurile înscrise în acestea au amplasamente și vecinătăți diferite, între ele neexistând niciun fel de corespondență sau suprapunere, situație confirmată și de concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză, motiv pentru care nulitatea invocată de reclamant sub acest aspect nu subzistă.
În ceea ce privește Hotărârea Comisiei locale Săvinești nr. 22/15.06.2007, întrucât s-a susținut că această hotărâre nu există în materialitatea sa, că nu a fost emisă de C. locală Săvinești și nu este înregistrată la această autoritate locală, nu se poate solicita constatarea nulității sale absolute. Un act care nu există este nul absolut, iar dacă se solicită nulitatea parțială, trebuie precizat în mod expres motivul de nulitate și partea din act ce trebuie desființată, cu menținerea efectelor restului actului. În cauza de față nu a fost precizat în mod expres motivul de nulitate și partea din act ce trebuie desființată.
Pe fond, în rejudecare, prima instanță a reținut că:
Prin Titlul de proprietate nr. 58/917/28.08.1995 emis în favoarea pârâtei B. N. A., în calitate de moștenitoare a defunctului C. C. N., a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 2,29 ha, pe raza comunei Săvinești. La baza acestei reconstituiri a stat rolul agricol al autorului pârâtei, respectiv al titularului dreptului de proprietate, C. C. N..
Instanța a reținut că în registrul agricol al defunctului C. C. N., aferent anilor 1959-1963 apărea înscrisă o suprafață de 1,96 ha, iar Titlul de proprietate nr. 58/917/28.08.1995 a fost emis pentru o suprafață mai mare, de 2,29 ha.
Din expertiza topo efectuată a rezultat că toate suprafețele de teren situate în intravilan, înscrise în Titlul de proprietate nr. 58/917/28.08.1995 își au corespondentul în registrul agricol al autorului pârâtei, la fel și pentru suprafața din extravilan cu întinderea cea mai mare, respectiv suprafața de 14.300 m.p., situată în punctul ”Obște Săvinești”, în timp ce suprafețele de 2.500 m.p. situată în extravilan, punctul ”Călimani” și 1689 m.p. situată în extravilan, punctul ”Săvinești” - nu se regăsesc în rolul agricol al defunctului C. C. N..
După . Legii nr. 247/2005, pârâta B. A. a formulat o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv cererea nr. 4495/16.09.2005, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate tot în calitate de moștenitoare a defuncților ei părinți, în baza aceluiași rol agricol al acestora.
C. locală Săvinești a înaintat spre validare propunerea Hotărârea nr. 22/15.06.2007 privind cererea pârâtei, Comisiei județene N. care s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 6149/28.06.2007, hotărâre ce a stat la baza emiterii Titlului de proprietae nr. 58/1568/10.07.2007, a cărui anulare se solicită în cauza de față.
Din concluziile raportului de expertiză topo efectuat a rezultat că niciuna din suprafețele înscrise în cel de-al doilea titlu de proprietate emis pârâtei nu s-a regăsit în rolul agricol al autorului acesteia, deși în motivarea comisiei locale de validare a cererii de reconstituire s-a menționat că „se propune întocmirea titlului de proprietate conform evidențelor agricole și cadastrale”.
Din coroborarea probelor administrate a rezultat că pârâta B. A. a beneficiat de o dublă reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren ce figura în rolul agricol al părinților săi.
Mai mult decât atât ambele titluri de proprietate au fost emise pârâtei, în calitate de moștenitoare a defunctului C. C. N., în considerarea calității acestuia de titular al dreptului de proprietate asupra terenurilor, conform evidențelor agricole aferente perioadei 1959-1963.
Pârâta nu a reușit să facă dovada, în niciun fel, că autorul său ar fi deținut, anterior cooperativizării, o suprafață mai mare de teren decât cea înscrisă în rolul agricol, care să o îndreptățească la o reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 247/2005.
Așa cum s-a învederat și în considerentele deciziei de casare, pârâta nu a fost consecventă în susținerile făcute de-a lungul soluționării cauzei, cu privire la proveniența și evoluția în timp a situației juridice a terenului înscris în Titlul de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007, afirmând, pe de o parte, că acesta i se cuvine în calitate de moștenitoare a defuncților ei părinți, iar pe de altă parte că l-a deținut în nume propriu, cu titlu de zestre, că a fost menționat în rolul autorului său ori, dimpotrivă, că nu a fost nedeclarat și înscris în registrul agricol.
Mai mult, în rejudecare, aceasta a încercat să sugereze că tatăl său, defunctul C. C. N. făcea parte din categoria de persoane care au fost expropriate pentru construirea Uzinei de la Săvinești și că terenul reconstituit i-ar fi fost dat acestuia în compensare pentru terenurile expropriate, precum și faptul că în rolul agricol al tatălui său figurează suprafețe de teren care nu sunt incluse în primul titlu de proprietate, emis în anul 1995. Aceste aspecte, (care nu au fost dovedite în niciun fel), au fost, însă, contrazise atât de C. locală Săvinești, prin relațiile comunicate instanței, cât și de către expertul care a efectuat lucrarea de specialitate.
Susținerile pârâtei, privitoare la faptul că în favoarea sa nu a putut opera o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, în baza acelorași evidențe și roluri agricole, au fost înlăturate, întrucât nu întotdeauna reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe vechile amplasamente.
Pârâta nu poate explica de unde provine terenul pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform Titlului de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007, deși în cererea de reconstituire a menționat foarte clar că acest teren provine de la părinții săi și că a fost înscris în registrul agricol al acestora, iar în anexa nr. 1 la Hotărârea Comisiei locale Săvinești nr. 22/15.06.2007 s-a precizat că ”se propune întocmirea titlului de proprietate conform evidențelor agricole și cadastrale”. Potrivit evidențelor agricole, pârâtei i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, prin emiterea Titlului de proprietate nr. 58/917/28.08.1995, chiar pentru o suprafață mai mare de teren decât cea înscrisă în registrul agricol.
Faptul că stăpânește toate suprafețele de teren, înscrise în ambele titluri de proprietate, nu poate constitui un argument valid în favoarea pârâtei, reconstituirea dreptului de proprietate având ca justificarea existența anterior cooperativizării a dreptului de proprietate al solicitantului sau al autorului acestuia asupra unor suprafețe de teren și nu simpla posesie actuală a lor. Pârâta nu a reușit să dovedească faptul că autorul său ar fi avut în proprietate și alte suprafețe de teren în afara celor menționate în registrul agricol, motiv pentru care prima instanță a constatat că pârâta nu are calitatea de ”persoană îndreptățită”, în sensul legii, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în Titlul de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007.
Au fost invocate, pe rând, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, în baza cărora se putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate, dar și împrejurările ce sunt în măsură să conducă la constatarea nulității titlului de proprietate.
Instanța de fond a concluzionat că solicitarea reclamantului, de constatare a nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007 emis în favoarea pârâtei B. A., în calitate de moștenitoare a defunctului C. C. N. este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a dispus anularea acestui titlu.
În ceea ce privește cererea completatoare, formulată de acesta, prin intermediul căreia a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, prealabile emiterii Titlului de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007, respectiv a Hotărârii Comisiei locale Săvinești nr. 22/15.06.2007 și a Hotărârii Comisiei județene N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 6149/28.06.2007, prima instanță a apreciat că aceasta este tardiv formulată, pe de o parte, cu nerespectarea prevederilor art. 132 și 134 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, cu depășirea limitelor reținute ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, potrivit art. 315 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că susținerile reclamantului referitoare la modalitatea în care s-a emis Hotărârea Comisiei locale Săvinești nr. 22/15.06.2007 sunt întemeiate.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că la data de 15.06.2007 nu a avut loc o ședință a comisiei locale în care să se fi adoptat Hotărârea nr. 22, ulterior validată de C. județeană N. prin Hotărârea nr. 6149/28.06.2007. De asemenea, s-a observat că numărul hotărârii a fost modificat (inclusiv în anexa 1 la acesta), iar prin Hotărârea Comisiei locale Săvinești nr. 22/22.05.2007, care poartă ștampila președintelui comisiei, cererile solicitanților au fost respinse. În opisul cu solicitările formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 nu figurează pârâta, cererea având numărul de înregistrare 4495/16.09.2005 fiind formulată de o altă persoană, respectiv I. C..
Aceste aspecte au susținut soluția de anulare a titlului criticat, chiar dacă prima instanță nu a examinat pe fond cererile de anulare a hotărârilor, întrucât completarea de acțiune a fost tardiv realizată.
În sfârșit, prima instanță a reținut că reclamantul are interes în promovarea acțiunii, întrucât nu poate să garanteze reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care nu sunt îndreptățite la reconstituiri, cum a fost și situația pârâtei B. A., care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul apărătorului ales.
Împotriva sentinței civile nr. 1310 din 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, a declarat recurs pârâta B. A., fiind indicate ca motive de nelegalitate și netemeinicie următoarele:
Instanța de fond a apreciat ca acțiunea formulata împotriva sa este admisibila întrucât situației deduse judecații îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea 169/1997, titlul fiind emis în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită la reconstituire. Soluția pronunțata a permis eludarea unor etape procesuale obligatorii, iar hotărârea este contradictorie sub aspectul aplicării legii.
Astfel, a formulat o completare a cererii de chemare în judecată prin intermediul căreia a solicitat constatarea nulitățiii absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, prealabile emiterii Titlului de proprietate nr._, respectiv a Hotărârii nr. 22/2007 a Comisiei Comunale Savinesti și a Hotărârii nr. 6149/28.06.2007 a Comisiei Județene N..
Instanța a constatat că această completare a fost tardiv formulată, raportat la dispozițiile art. 132, art.134 și art. 315 Cod procedură civilă dar, constatând că nu este legal investită cu analiza legalității acestor acte, atunci când pronunță soluția criticată, făcând analiza titlului.
Pe de altă parte instanța a menținut implicit cele două hotărâri, prin intermediul cărora a fost validată cererea de reconstituire a dreptului său de proprietate, analizând legalitatea acestor acte atunci când se pronunță asupra legalității titlului de proprietate. Instanța a constatat că ambele hotărâri sunt nelegale și că titlul emis în baza lor este lovit de nulitate, situație ce a determinat o contradictorialitate profundaă și ireconciliabilă în motivarea soluției.
Prin soluția pronunțată au fost eludate etapele prevăzute de legile fondului funciar privind analiza legalității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate. Temeiul de drept al soluției se referă la nulitatea actelor de reconstituire întocmite în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite, motiv ce obliga instanța să verifice nu numai legalitatea titlului emis ci și a actelor prealabile fără de care titlul nu putea fi întocmit.
Prin soluția pronunțată s-a creat astfel situația stranie că, deși s-a anulat titlul, au fost menținute actele prealabile de reconstituire, situație ce poate obliga legal cele două comisii de fond funciar la emiterea unui nou titlu de proprietate, în baza acestor hotărâri.
Soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nu au fost respectate limitele stabilite prin decizia de casare, atât în ceea ce privește administrarea dar și analiza probatoriului efectuat în cauză și înlăturarea susținerilor realizate în apărare.
Astfel, instanța a motivat că ar fi făcut susțineri contradictorii privind proveniența și regimul juridic al terenurilor, arătând că suprafețele cuprinse în Titlul nr._ provin de la autorul său ca efect al compensării pentru exproprierea la care a fost supus pentru construirea uzinei de la Savinesti. De asemenea, s-a reținut că ar fi făcut afirmații contradictorii în ceea ce privește înscrierea în rolul agricol al suprafețelor de teren, dar și în ceea ce privește modul de stăpânire.
Instanța de fond avea obligația de a respecta îndrumările date prin decizia de casare, respectiv de a veghea ca expertul desemnat să solicite și să utilizeze toate relațiile de la entitățile care ar fi putut deține informații privind terenurile. Cu toate acestea, în motivarea soluției instanța a reținut doar culpa sa în dovedirea unei eventuale compensări de teren, fără a considera incompletă lucrarea întocmită de expert.
Totodată, instanța a argumentat că îi sunt imputabile aspecte ce au fost analizate deja prin decizia de casare. Astfel, a arătat că în favoarea sa a operat o dublă reconstituire, deoarece în cea de a doua hotărâre a comisiei locale s-a făcut trimitere la evidențele agricole și cadastrale, ce au fost avute în vedere și la pronunțarea primei hotărâri.
In lipsa unei înscrieri în fals împotriva Hotărârii Comisiei locale Săvinești nr. 22/15.06.2007 și a cererii de constituire în baza căreia s-a realizat analiza dreptului său, care să facă în mod concret dovada faptului că aceste documente au fost întocmite în fals sau falsificate ulterior, susținerile reclamantului nu pot constitui decât o invocare a propriei culpe, nelegitimând în niciun fel interesul promovării acțiunii. Reclamantul ar fi putut dovedi un interes legitim atât timp cât ar fi clarificat administrativ situația celor două hotărâri emise cu același număr, stabilind care dintre ele este cea întocmită corect, pentru a dispune revocarea hotărârii greșite, comunicată atât ei cât și Comisiei Județene N..
De asemenea, hotărârea instanței de fond este nelegală cât timp face o interpretare nejustificată, restrictivă, a declarației de recunoaștere a vecinătăților date în sprijinul cererii sale și deci o analiză a legalității solicitării sale prin prisma actelor întocmite.
În replică, față de motivele de recurs invocate, intimatul-reclamant P. comunei Săvinești, în calitate de Președinte al Comisiei locale Săvinești, și-a fundamentat apărările prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 08.12.2014, susținând respingerea căii de atac cu argumente ce au fost invocate și în fața instanței de fond, în cele două cicluri procesuale, arătând în plus că, titlul de proprietate este un act administrativ, iar atunci când se cenzurează legalitatea unui act administrativ este obligatoriu să se verifice și legalitatea actelor prealabile care au stat la baza emiterii lui, competența de a efectua aceste verificări de legalitate revinind instanței potrivit legii speciale.
Cererea introductivă a avut ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate, iar instanța învestită cu verificarea actului administrativ contestat poate și trebuie să verifice și din oficiu legalitatea actelor prealabile emiterii titlului. Motivele de nelegalitate au fost, dealtfel, invocate pe parcursul derulării procesului, iar înscrisul în completare, așa cum a arătat, nu a constituit decât un demers de structurare a acestora.
Verificarea legalității documentației prealabile emiterii actului de finalizare a procedurii speciale de fond funciar, titlul de proprietate, poate fi circumscrisă demersului de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate, iar sentința instanței de fond, în al doilea ciclu procesual a confirmat acest fapt. Așa cum a subliniat prin cererea completatoare, motivele de nelegalitate au fost invocate prin cererea introductivă, prin răspunsul la întâmpinare și prin alte acte de procedură iar înscrisul în completare nu a constituit decât un demers de structurare și evidențiere a acestora. Actele premergătoare emiterii titlului de proprietate nu au o existență de sine stătătoare, nu au o semnificație juridică autonomă, în lipsa actului final în procedura de fond funciar, iar soluția primei instanțe de constatare a nulității absolute a titlului a statuat indirect și asupra actelor accesorii.
Persoana în favoarea căreia a fost reconstituit dreptul de proprietate nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul prevederilor legale, registrul agricol al autorului pârâtei, a stat la baza emiterii anterior și a Titlului de proprietate nr. 58/917 din 28.08.1995 pe numele defunctului C. C. N..
B. A. nu a avut teren în proprietate, predat la CAP și nu a primit teren moștenire, altul decât cel asupra căruia i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, prin emiterea primului titlu. Pârâta nu a avut rol agricol la momentul colectivizării, astfel încât nu i se putea reconstitui un drept de proprietate pentru suprafețe de teren pe care să le susțină că le-a primit „de zestre" cu atât mai mult că la momentul căsătoriei terenurile erau scoase din circuitul civil.
Hotărârea nr. 22/15.06.2007 nu prezintă caracterul unui act emis în mod valabil de C. Locală Săvinești, înscrisul respectiv nu a fost înregistrat în evidențele autorității locale, nu poartă o ștampilă care să-i certifice proveniența, nu este aptă să producă efectele specifice. In data de 15.06.2007 nu a avut loc o ședință a comisiei locale, aceasta nefiind întrunită pentru a putea adopta o hotărâre, a depus, în acest sens, din registrul cu procesele verbale ale ședințelor comisiei, fotocopie a proceselor verbale încheiate în data de 25.05.2007, respectiv, din data de 19.06.2007.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de cererile formulate, probele administrate, hotărârea pronunțată raportat la criticile strict invocate, tribunalul reține următoarele:
În registrul agricol al defunctului C. C. N., aferent anilor 1959-1963, apare înscrisă o suprafață totală de 1,96 ha, împărțită în mai multe trupuri de teren, situate în puncte diferite. La data de 09.07.1983 a intervenit decesul lui C. N., potrivit certificatului de deces, aflat la fila 10 dosar nr._ 2011, în prima ciclu procesual.
Odată cu apariția Legii nr.18/1991 a fost formulată de B. A., descendentă a autorului menționat mai sus, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru toate terenurile, avute de acest defunct anterior colectivizării, cerere care a fost validată pentru o suprafață mai mare de 2,29 ha teren, pentru care a fost emis mai apoi și Titlul de proprietate nr. 58/917/28.08.1995.
În fața instanței de fond s-a procedat le efectuarea unei expertize topo, din cuprinsul căreia a rezultat că toate suprafețele de teren situate în intravilan, înscrise în titlul de proprietate menționat mai înainte, își au corespondentul în registrul agricol al autorului pârâtei, dar și parte din terenurile aflate la fel în extravilan, respectiv suprafața de 14.300 m.p., situată în punctul ”Obște Săvinești”, în timp ce suprafețele de 2.500 m.p. situată în extravilan, punctul ”Călimani” și 1689 m.p. situată în extravilan, punctul ”Săvinești” - nu se regăsesc în rolul agricol al defunctului C. C. N..
Imediat, după . Legii nr. 247/2005, pârâta B. A. a formulat o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, având ca nr. 4495/16.09.2005, prin intermediul căreia a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care-l stăpânește ,,moștenire de la părinți conform rolului agricol...”.
Prin Hotărârea nr. 22/15.06.2007 emisă de C. locală Săvinești și anexa nr.1 s-a propus înaintarea spre validare a cererii pârâtei și emiterea unui titlu de proprietate conform ,,evidențelor agricole și cadastrale.”. C. județeană N. s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 6149/28.06.2007, hotărâre care a stat ulterior la baza emiterii unui alt titlu de proprietate având nr. 58/1568/10.07.2007 a cărui anulare s-a solicitat în cauză.
În cursul administrării probele în cauză s-a susținut că, Hotărârea nr. 22/15.06.2007 emisă de C. locală Săvinești și anexa nr.1 care au condus în final la emiterea celui de-al doilea titlu de proprietate, nu a existat cu adevărat în ceea ce o privește pe recurenta pârâtă B. A., că în realitate hotărârea ar fi vizat o altă persoană, respectiv pe I. C. și că solicitarea acestuia poartă același număr de înregistrare, 4495/16.09.2005, precum recurenta cererea recurentei - pârâtei B. A..
Este adevărat că anexa nr.1 la Hotărârea nr.22 din 15.06.2007 anexă care mai poartă și mențiunea suplimentară anexa ,, 2b regulament”(fila 18 dosar nr._ 2011) are înscrise olograf soluțiile pentru cele două cereri validate, nr.4495 și nr.4496, ambele având ca dată 16.06.2005, însă acestea, așa cum sunt evidențiate, par a fi asumate prin semnătură și ștampile de autorității și nu cum în mod greșit s-a precizat că nu ar fi certificate oficial. Măsura în care aceste semnături și ștampile vizibile pe o copie a anexei sunt reale, sau, dimpotrivă, poartă mențiuni neconforme, așa cum s-a susținut, poate fi verificată și se impune a se realiza, prin demersurile celui care invocă această îndoială, respectiv chiar titularul cererii de chemare în judecată. În absența unor dovezi concrete, mențiunile referitoare la un posibil fals nu pot fi reținute, nefiind susținute, probate în acest sens.
Ceea ce este important în analiza legalității soluției adoptată de instanța de fond, anume de constatare a nulității Titlului de proprietate nr.58/1568/10.07.2007, este dacă recurenta pârâtă B. A. mai era sau nu îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru încă 1,4082 ha teren în calitate de moștenitoare a defunctului C. N..
Revenind la concluziile raportului de expertiză topo, efectuat în cauză, a rezultat că niciuna din suprafețele înscrise în cel de-al doilea titlu de proprietate emis pârâtei nu s-a regăsit în rolul agricol al autorului acesteia, deși în motivare comisia locală de validare a cererii de reconstituire menționa că: „se propune întocmirea titlului de proprietate conform evidențelor agricole și cadastrale”. Se întâmplă acest lucru în condițiile în care prin chiar emiterea primului titlul de proprietate pentru o suprafață totală de 2,2900 ha a fost depășită suprafața totală ce apare menționată în registrul agricol al defunctului C. N., în perioada 1959-1962, anume un maxim de 1,96 ha teren.
Recurenta pârâtă B. A. a avut, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, o atitudine oscilantă, nesigură, invocând, pe rând, fie că terenul pentru care a solicitat în plus reconstituirea dreptului de proprietate, se bazează pe mențiunile din registrul agricol al autorului său, iar ulterior, pe acel din rolul său, întrucât terenul l-ar fi primit cu titlu de zestre, or că terenul nu a fost menționat/declarat în evidențele agricole, pentru ca în al doilea ciclu procesual să se menționeze că terenul solicitat ar proveni dintr-o compensare de teren, urmare a unei exproprierii, evocată general, fără nicio dovadă concretă.
Aceste aspecte conduc la concluzia că recurenta pârâtă B. A. a beneficiat de o dublă reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren, deși nu a reușit să facă dovada, în niciun fel, că autorul său ar fi deținut, anterior cooperativizării, o suprafață mai mare de teren decât cea înscrisă în rolul agricol, care să o îndreptățească la o reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 247/2005.
Din acest considerent toate argumentele recurentei pârâte referitoare la îndreptățirea sa în emiterea titlului de proprietate nr. 58/1568/10.07.2007 nu pot fi primite, motiv pentru care va respinge ca nefondat în temeiul art.312 alin.1 teza a II-a cod procedură civilă recursul formulat de aceasta, cheltuielile de judecată suportate în calea de atac, de cealaltă parte, vor fi lăsate în sarcina titularului care le-a pricinuit, căreia i s-au respins pretențiile, potrivit art. 274 alin. cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de pârâta B. A. – domiciliată în comuna Săvinești, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1310 din 15.03.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. comunei Săvinești - D. H. - în calitate de președinte al Comisiei locale Săvinești – cu domiciliul procesual în . și intimata-pârâtă C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Obligă recurenta B. A. să plătească intimatului P. comunei Săvinești, în calitate de Președinte al Comisiei locale Săvinești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, suma de 2.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 februarie 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
G. B. | D. M. și A.-M. U. | R. C. |
Red. și thred. GBLT. 29.06.2015;
Thred. R.C. 10.07.2015;
2 ex.;
Fond: C.D.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 151/2015. Tribunalul NEAMŢ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
