Contestaţie la executare. Sentința nr. 969/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 969/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 4478/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARACAL
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 969
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe contestator .-LA AVOCAT M. Ș. și pe intimat P. D., domiciliat în mun. București, ., ., sector 2 având ca obiect contestație la executare .
Stadiul procesual - fond.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 15 februarie 2013, au fost consemnate în încheierea din aceiași zi și fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr._ din data de 10.01.2013 contestatoarea . a formulat contestația la executare împotriva procesului verbal de cheltuieli nr.46/2012 din data de 18.12.2012, a somației nr. 46/2012 din data de 18.12.2012, precum și a procesului verbal nr.46/2012 din data de 18.12.2012 întocmite in dosarul de executare nr.46/2012 de B. G. R., cu sediul in Mun.Caracal, jud.O., în contradictoriu cu intimatul P. D., solicitând anularea actelor de executare silită menționate, suspendarea executării silite până al soluționarea contestației in temeiul art. 403 al.1 C.p.c. și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare.
În motivarea cererii de chemare in judecată contestatoarea a arătat că intimatul a demarat inițial executarea silită prin poprire pentru suma totală de 524.730,02 lei in cadrul dos.46/2012 al BERJ G. R., împotriva actelor de executare aceasta formulând contestație la executare ce face obiectul dosarului nr._ soluționat de Judecătoria Caracal în primă instanță prin sentința civilă nr.4979/20.11.2012, in prezent dosarul fiind în stadiul procesual al recursului, prin hotărâre fiind admisă în parte contestația la executare dispunându-se anularea procesului verbal de cheltuieli nr.46/19.09.2012 și a actelor subsecvente efectuate in dosarul de executare menționat.
În baza acestei hotărâri intimatul a formulat cererea inreg.sub nr.46/2012 din 18.12.2012 in care solicitat executorului judecătoresc refacerea actelor de executare anulate, acestea fiind refăcute prin emiterea procesului verbal de cheltuieli nr. 46/2012 din 18.12.2012,a somației nr. 46/2012 din 18.12.2012 și a procesului verbal nr.46/2012 /18.12.2012 prin care a dispus continuarea executării silite doar pentru suma de 139.299,42 lei din care 110.612,76 lei reprezintă debit și 28.686,66 lei reprezintă cheltuieli de executare.
Contestatorul a precizat că prin s.c. nr.4979/20.11.2012, definitivă și executorie instanța a dispus anularea procesului verbal de cheltuieli și a actelor de executare subsecvente deci inclusiv a adresei de înființare a popririi din data de 19.09.2012 întrucât este ulterioară procesului verbal de cheltuieli și in aceste condiții executorul judecătoresc avea obligația să restituie de îndată suma de 524.730,02 lei contestatoarei întrucât instanța a dispus și anularea adresei de înființare a popriri din 19.09.2012 și in aceste condiții reținerea sumei de către executor nu mai are nici un temei legal .
Sub aspectul situației de fapt, exceptând motivele de nelegalitate a executării silite, contestatoarea a mai arătat că la data d e9.04.2009 a fost emisă decizia de concediere nr. 65 prin care intimatul P. D., angajat al contestatoarei a fost concediat disciplinar, împotriva căreia angajatul a formulat contestație, soluționată în fond de Tribunalul București, in dosarul nr._/3/2009, in condițiile in care angajatoarea dispus revocarea deciziei de concediere nr.35/9.04.2009 prin decizia nr.812/27.04.2009, astfel încât ținând cont de această revocare, instanța prin s.c. nr. 6933/5.11.2009 a respins cererea intimatului și cerere de reintegrare in funcție ca rămasă fără obiect, sentință împotriva căreia a declarat recurs, admis de Curtea de Apel București, hotărâre care constituie titlul executoriu in baza căruia a fost demarată executarea silită.
Înainte de soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de concediere nr.35/9.04.2009 a fost emisă decizia de concediere nr.75/25.06.2009, astfel încât efectul acestei decizii de concediere, de încetarea contractului individual de muncă de la data comunicării ei nu poate fi pusă la îndoială întrucât instanțele au respins contestația formulată împotriva deciziei de concediere, menținând-o ca legală și temeinică invocând sentința civilă nr.5594/29.06.2010, a Tribunalului București in dosar nr._/3/2009 și decizia nr.1220/13.02.2012 a Curții de Apel București prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei nr. 75/25.06.2012 respectiv recursul declarat de către intimat, fiind astfel stabilit în mod irevocabil și cu autoritate de lucru judecat că decizia de concediere nr.75/25.06.2009 a fost emisă în mod legal cu consecința încetării contractului individual de muncă la data de 26.06.2009, fiind formulate și căi extraordinare de atac, respectiv revizuire și contestația in anulare care au fost respinse ca de altfel și cererea de lămurire a dispozitivului formulată de ambele părți.
În aceste condiții, prin decizia nr.1143/R/4.03.2010 a Curții de Apel București s-a dispus anularea deciziei de concediere nr.35/9.04.2009 și reintegrarea salariatului cu plata de despăgubiri egale cu salariile de la data concedierii nelegale și până la data reintegrării iar prin decizia nr._.02.2012 a aceleiași instanțe s-a stabilit în mod irevocabil și cu autoritate de lucru judecat că decizia de concediere nr.75/25.06.2009 a fost în mod legal emisă iar decizia de concediere nr.35/9.04.2009 a rămas fără efecte, intimatul având calitatea de salariat la data emiterii deciziei nr. 75/25.06.2009, fiind evident că ambele decizii ale Curții de Apel București au autoritate de lucru judecat doar cu privire la ceea ce a făcut obiectul soluționării și de aceea nu se poate face abstracție de decizia nr.1220/12.02.2012, astfel încât instanța de executare să recunoască și să aplice efectele ambelor decizii, arătând totodată că instanța de fond investită să soluționeze contestația împotriva deciziei de concediere nr.35/9.04.2009 putea și trebuia să facă abstracție de decizia de concediere nr.75/25.06.2009 pentru că nu a fost investită cu verificarea legalității acesteia, fiind necesar ca instanța de executare să deceleze modul in care își produc efectele cele două decizii din moment ce între părți a existat un singur contract individual de muncă.
În opinia contestatoarei singura soluție legală este aceea că reintegrarea intimatului nu mai are temei pentru că este in mod obiectiv imposibilă datorită faptului că la data de 25.06.2009 a intervenit o altă cauză de încetare a contractului individual de muncă și nici plata despăgubirilor nu mai are temei deoarece se datorează până la reintegrare invocând in acest sens Decizia irevocabilă nr.591/29.05.2012 a Tribunalului O. în baza căreia instanța a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că intimatul nu mai poate fi reintegrat, la soluționarea prezentei cauze trebuind să se țină cont atât de decizia nr.1143/R/2010 cât și de decizia nr.1220/13.02.2012 care trebuie executate simultan arătând că prima își produce efectele retroactiv de la data concedierii legale de la data de 9.04.2009, până la data reintegrării iar cea de a doua își produce efectele tot retroactiv confirmând legalitatea încetării în mod irevocabil a contractului individual de muncă.
Din aceste motive, contestatoarea a precizat că se impune admiterea contestației al executare și anularea actelor de executare menționate precum și întoarcerea executării silite fiind evident că intimatul nu mai poate fi reintegrat și nici nu i se mai datorează despăgubiri invocând greșita stabilire a despăgubirilor unde executorul judecătoresc a avut în vedere o bază de calcul constând în salariul brut in cuantum de 4180 Euro conform deciziei nr. 253/16.01.2012 a Curții de Apel București in dosarul nr._/3/2008 care a avut ca obiect stabilirea drepturilor salariale aferente lunilor februarie – martie 2009 când intimatul avea calitatea de angajat al societății in timp ce cauza de față are ca obiect despăgubiri aferente perioadei iulie 2009 - iunie 2012, rezultând obiecte total diferite.
Contestatoarea a mai arătat că decizia invocată de către intimată produce efecte in mod exclusiv doar cu privire la lunile februarie și martie 2009, acest lucru rezultând din dispozitivul hotărârii judecătorești dar și din considerente, reclamantul nefiind îndreptățit la o plată dublă iar raportul de expertiză contabilă extrajudiciară pe care executorul judecătoresc s-a întemeiat la stabilirea cuantumului despăgubirilor executate a fost întocmit in mod eronat întrucât expertul nu a verificat măsura in care pentru perioada de referință au fost îndeplinite criteriile de performanță care ar fi justificat acordarea și a componentelor variabile ale salariului, respectiv premiile și partea variabilă care sunt condiționate de îndeplinirea criteriilor de performanță și realizarea vânzărilor și de rezultatele EBITDA, verificare care s-ar fi putu obține doar dacă s-ar fi solicitat informații de natură financiară din partea contestatoarei insă expertul a omis apreciind că aceste criterii au fost îndeplinite in totalitate întrucât altfel nu ar fi putu stabili baza de calcul la valoarea maximă de 4180 Euro.
Contestatoarea criticat raport de expertiză contabilă extrajudiciară care nu trebuia avut in vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor aferente perioadei executate iar instanța de fond ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize judiciare care să țină seama de toate aceste aspecte, motive care însă ar trebui avute în vedere numai dacă nu ar fi incident motivul dezvoltat la pct. 2 respectiv cauza de natură a face imposibilă reintegrarea in funcție a salariatului și încetarea contractului individual de muncă în temeiul decizie de concediere nr.75/25.06.2009, astfel încât ne mai existând temei pentru reintegrare și plata despăgubirilor de la data concedierii nelegale și până la efectiva reintegrare întrucât nu se mai justifică.
La soluționarea cauzei contestatoarea a indicat necesitatea ca instanța de judecată să țină seama nu numai de decizia nr.1143/R/4.03.2010 cât și de hotărârile pronunțare in dosarul rn._/4/2009 care de asemenea se bucură de autoritate d e lucru judecat iar sumele acordate ca urmare a anulării deciziei de concediere in baza art. 78 din Codul Muncii de către instanța care a soluționat dosarul rn._/3/2009 au natura juridică a unor venituri pentru salariatul reintegral fiindu-i cuvenite tocmai în virtutea redobândirii calității de salariat, ori in speță, între timp a intervenit o altă cauză de încetarea contractului individual de muncă, respectiv decizia de concediere nr.75/25.06.2009, astfel încât despăgubirile cuvenite salariatului se limitează la perioada cuprinsă între comunicarea deciziei nelegale de concediere nr.35/9.04.2009 și a celei legale de concediere nr. 75/25.06.2009, despăgubiri pe care intimatul le-a primit.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz.art.399 și urm., art. 403 al.1, art.404, art.105 și pe celelalte prevederi incidente din C.p.c., contestatoarea înțelegând să se folosească de proba cu înscrisuri, solicitând judecarea cauzei in lipsă conform art.242 al.2 C.p.c.
La data de 21.01.2013 intimata B. G. R., cu sediul in Mun.Caracal a formulat întâmpinare in care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a sa invocând disp. art. 2 al.1 din lg.188/2000 conform căruia executorul judecătoresc este investit să îndeplinească un serviciu de interes public și potrivit art. 7 al.1 din aceeași lege, are atribuția de a pune in executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii, excepție care a fost soluționată în sensul admiterii prin încheierea din data de 01.02.2013.
La data de 23.01.2013 contestatoarea a depus la dosarul cauzei in copie certificată conformă cu originalul înscrisurile de care a înțeles să se folosească în probațiune respectiv: cererea creditorului P. D. din 18.12.2012, privind refacerea actelor de executare, somația nr.46/2012, proces verbal nr.46/2012, proces verbal de cheltuieli nr. 46/2012 toate din data de 18.12 .2012, proces verbal de distribuire a sumelor rezultate din poprire din 7 ian.2013, s.c. nr. 4979/20.11.2012 a Judecătoriei Caracal și recursul declarat împotriva acestei sentințe civile, sentința comercială nr. 350/7.04.2011 a Judecătoriei Caracal, decizia nr.77/18.01.2012 a Tribunalului O., s.c. nr.233/23.01.2012 a Judecătoriei Caracal, decizia nr.591/29.05.2012 a Tribunalului O., încheierea din 10.06.2010 a Curții de Apel București, încheierea din 18.12.2011, a Curții de Apel București, s.c. nr.5594/29.06.2010 a Tribunalului București, decizia nr.1220/2012, decizia nr.3071/25.04.2012, decizia nr.4716/13.09.2012, decizia nr.253/16.01.2012, ale Curții de Apel București.
La data de 31 ian.2013 a fost depus la dosarul cauzei dosarul de executare silită nr. 46/2012 al B. G. R., cu sediul în Mun.Caracal, jud.O..
La data de 1.02.2013 intimatul P. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ac netemeinică și nelegală considerând că introducerea in cauză a B. G. R. cu sediul în Mun.Caracal jud.O. este nelegală întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză invocând Decizia nr. 162/22.04.2003 a Curții Constituționale, respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendarea executării silite întrucât aceasta este suspendată de drept prin efectuat introducerii unei opoziții la distribuirea sumei rezultat din executare, intervenind suspendarea de drept .
Referindu-se la cererea contestatoarei de la primul punct intimatul a arătat că din dispozițiile sentinței civile nr. 4979/20.11.2012 a Judecătoriei Caracal nu s-a dispus anularea executării silite însăși ci s-a apreciat doar asupra unor elemente considerate a fi întocmite greșit, urmând a fi refăcute de către executor in modul arătat de către instanță, contestatoarea repune în discuție o situație de fapt soluționată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă invocând art.399 alin.1 teza 2 C.p.c., potrivit căruia nu se mai poate cere lămurirea titlului executoriu decât în cazul in care nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 C.p.c. însă o asemenea cerere a fost formulată prin încheierea din data de 10.06.2010 .
S-a mai arătat că argumentele contestatoarei au fost judecate și respinse de Curtea de Apel București, punerea în discuție în fața instanței de executare a validității titlului executor aducând atingere puterii lucrului judecat, contestația la executare neavând atitudinea declanșării unei noi judecăți de fond și nici natura juridică a unei căi de atac de reformare apreciind că se face confuzie intre dosarul de executare nr.286/2010 și nr.46/2012 al B. G. R. cu sediul în Mun.Caracal, jud.O., invocând hotărârile pronunțate de Curtea de Apel București in dosarul nr._/3/2009, încheierea din data de 10.06.2010, hotărârea dată în instanță față de cererea contestatoarei de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1143/R/4.03.2010, încheierea din data de 8.12.2011, pronunțată în același dosar la cererea intimatului prin care au fost deja soluționate problemele ridicate de către contestatoare în prezenta cauză, iar in ceea ce privește cererea contestatoarei de repunere în situația anterioară, aceasta a fost făcută fără a se avea in vedere in ce situație se aflau părțile anterior acestei contestații și anume în situația de a se reface actele a căror anularea fost dispusă de către instanța de fond pe calea contestației la executare, solicitând totodată și obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecată.
Odată cu întâmpinarea la dosarul cauzei au mai fost depuse încheierea din data de 10.06.2010, încheierea din data de 8.12.2011 și împuternicire avocațială.
La data de 15.02.2013 intimatul P. D., prin apărător ales a formulat o cerere prin care a completat și precizat întâmpinarea depusă anterior la dosarul cauzei solicitând respingerea excepției de conexitate formulată de către contestatoare in dosarul nr._, întrucât față de condițiile impuse pentru această cerere, în special cerința ca intre obiectul și cauza pricinilor să existe o strânsă legătură care să impună judecarea împreună tocmai pentru a se asigura o bună administrarea justiției pentru a se evita pronunțarea unor soluții contradictorii această cerință nu este îndeplinită.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.1143/R din 4 martie 2010, a Curții de Apel București în dosarul nr._/3/2009(7063/2009), s-a respins recursul ca tardiv declarat de recurenta-contestatoare S.C. H. R. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.6933/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul București și a fost admis recursul declarat de recurentul-intimat P. D. împotriva aceleiași sentințe, s-a modificat în parte sentința atacată, s-a admis contestația, s-a dispus anularea deciziei nr.35/09.04.2009 emisă de contestatoare și reintegrarea intimatului P. D. în funcția avută anterior și a fost obligată contestatoarea S.C. H. R. S.R.L. la plata către intimatul P. D. a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței, intimatul adresându-se B. R. V. pentru declanșarea procedurii de executare silită împotriva contestatoarei, iar în baza acestei cereri B. a format dosarul de executare nr. 136/2010.
Ulterior prin sentința comercială nr.350/7 Aprilie 2011 a Judecătoriei Caracal în dosarul nr._ irevocabilă prin decizia civilă nr.1297/13 octombrie 2011 a Tribunalului O. prin care s-a anulat recursul declarat de recurentul intimat P. D. ca netimbrat s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C.H. R. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul P. D., împotriva formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.136/2010 din cadrul Biroului Individual Executor Judecătoresc R. V., s-a anulat în parte somația emisă de B. R. V. în dosarul execuțional nr.136/2010 la data de 09.06.2010, procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.05.2010 și procesul verbal de eliberare a sumei executate în cuantum de_,90 lei, din care_,90 lei drepturi salariale și_ lei cheltuieli de executare și s-a dispus restabilirea situației anterioare desființării executării silite efectuată de Biroul Executorului Judecătoresc R. V. în dosarul de executare nr.136/2010, prin obligarea intimatului P. D. de a restitui suma totală de_,82 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor de natură salarială suma de_,90 lei pentru perioada iulie 2009 - iunie 2010 și contravaloarea cheltuielilor de executare suma de 5249,92 lei, ce a făcut obiectul executării silite, în patrimoniul contestatoarei S.C. H. R. S.R.L. Caracal.
S-a reținut în considerentele sentinței comerciale nr.350/7 Aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, că debitul datorat de contestatoare intimatului este de_,08 lei, din care suma de_ lei reprezintă contravaloarea drepturilor de natură salarială pentru perioada iulie 2009-iunie 2010 iar la data de 10.08.2012, s-a format un nou dosar de executare pe rolul B. G. R., având numărul 46/2012, în vederea executării silite a obligațiilor stabilite în sarcina contestatoarei prin decizia civilă nr.1143/R din 4 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009(7063/2009), executarea fiind încuviințată prin încheierea din data de 17.08.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr,_ .
Deși au fost pronunțate ulterior deciziei nr.1143/R/04.03.2010, sentința civilă nr.5594/29.06.2010 și decizia nr.1220/13.02.2012 nu aduc atingere calității de titlu executoriu al deciziei nr.1143/R/04.03.2010, care de altfel a fost pusă în executare de către intimatul P. D., iar eventualele contrarietăți dintre decizia nr.1143/R/04.03.2010 și hotărârile invocate de contestatoare au fost tranșate prin soluționarea irevocabilă a cererii de revizuire prin decizia civilă nr.3071/25.04.2012 a Curții de Apel București prin care a fost respinsă ca inadmisibilă.
Contestatoarea a criticat în prezenta contestația la executare silită și faptul că executorul judecătoresc nu a refăcut adresa de înființare a popririi, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr.4979/20.11.2012 a Judecătoriei Caracal in dosarul civil nr._, definitivă și executorie, prin care a fost admisă în parte contestația la executare formulată de aceeași contestatoare și anulat procesul verbal de cheltuieli de executare nr.46/19.09.2012 precum și actele subsecvente efectuate in dosarul de executare rn.46/2012 al B. G. R..
Instanța reține că, ulterior emiterii sentinței civile nr. 4979/20.11.2012 a Judecătoriei Caracal in dosarul civil nr._, executorul judecătoresc a incheiat procesul verbal de distribuire a sumei nr.46/2012 din data de 7.01.2013, și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 458 respectiv art. 569 alin.1 C.p.c. a procedat la distribuirea sumei de 524.728,02 lei, în sensul că suma de 139.299,42 lei a distribuit-o creditorului P. D. iar suma de 385.428,60 lei debitoarei ., executorul judecătoresc respectând cu strictețe sentința civilă nr. 4979/20.11.2012 a Judecătoriei Caracal, definitivă și executorie in momentul incheierii acestui act de executare, nefiind necesară desființarea popririi inființată inițial și înființarea unei noi popriri pentru suma stabilită de către instanța de judecată care ar fi apărut ca fiind acte de executare silită inutile și prin care nu s-ar fi ajuns decât la același rezultat la care s-a ajuns prin distribuirea sumelor de către executorul judecătoresc.
Potrivit art.399 C.p.c. impotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare și de asemenea dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 /1 C.p.c. se poate face contestație și in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire al înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și in cazul in care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare in condițiile prevăzute de lege.
În materia întoarcerii executării silite, art.404 /1 C.p.c. a dispus că în toate cazurile in care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Întrucât instanța nu a constatat nici o incălcare a dispozițiilor legale incidente cu ocazia executării silite efectuate in baza sentinței civile nr. 4979/20.11.2012 a Judecătoriei Caracal in dosarul civil nr._, va respinge contestația la executare ca neîntemeiată atât cu privire la anularea actelor de executare silită cât și cu privire la cererea contestatoarei prin care a solicitat întoarcerea executării silite.
Constatând culpa procesuală a contestatoarei instanța o va obliga pe aceasta la cheltuieli de judecată în favoarea intimatului P. D., in baza art.. 274 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în Mun.Caracal ..81, jud.O., cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat MOȚEC Ș., cu sediul profesional în Timișoara . A,..T. in contradictoriu cu intimatul P. D., domiciliat în mun. București, ., ., sector 2, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcerea executării ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să plătească intimatului 4.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2013 la sediul Judecătoriei Caracal, județul O. .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. C. D.
Red.Jud.M.M./20.03.2012
Tehnored.MS ex.4.
| Fond funciar. Decizia nr. 74/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
