Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1022/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1022/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 1820/184/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1022/2013
Ședința de la 30 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător A. C. Titțoiu
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul pârât F. C. C., domiciliat în București, sector 4, ., împotriva sentinței civile nr. 892 din data de 27 mai 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți E. M., E. I. și E. C., toți domiciliați în ., având ca obiect- hotărâre care să țină cont de act autentic.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.06.2011 sub nr. de dosar_, reclamantul E. M. l-a chemat în judecată pe paratul F. C. C., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic prin care să constate că este proprietarul suprafetei de teren in suprafata de 685 m.p., situată în intravilanul comunei Bobicesti, județul O., in T 24, P 9/1, cu urmatorii vecini: N – drum comunal, E – S. S., V – E. M. si M. L., S – S. S. si rest proprietate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că printr-un act sub semnătură privată încheiat în data de 17.05.1996 a cumpărat de la autorul paratului, defunct C. N. V., imobilul mai sus menționat, achitând integral prețul de 500.000 lei vechi și intrând în posesia imobilului.
Reclamantul a mai menționat faptul că aceasta suprafata de teren face parte din suprafata de 2.073 m.p. teren arabil intravilan situat in T24 P9, insa la acea data nu stia exact cat detine numitul C. V. in T24 P9, nefiind eliberat titlul de proprietate decat in anul 2001.
Reclamantul a mai arătat că pentru aceasta suprafata de teren a deschis la Primaria Bobicesti pozitie de rol si a platit la zi impozitele datorate. Din masuratorile efectuate de Primaria Bobicesti s-a constatat ca in fapt este vorba despre suprafata de 685 m.p. si nu 600 m.p. cat a fost scris in chitanta de mana, cand, de altfel, nu a fost masurata aceasta suprafata, care insa este delimitata prin semne naturale, avand o forma geometrica neregulata.
Reclamantul sustine ca i-a cerut vanzatorului sa se prezinte la notariat in vederea perfectarii actului autentic; acesta i-a cerut reclamantului sa astepte emiterea titlului de proprietate pentru a vedea si suprafata exacta, iar dupa anul 2001, cand s-a emis titlul, reclamantul nu a mai putut lua legatura cu vanzatorul, care in anul 2010 a decedat in orasul Gaesti, judetul Dambovita.
Prin certificatul de mostenitor nr.42/08.12.2010 a fost dezbatuta succesiunea defunctului C. N.V., fiind instituit ca mostenitor testamentar paratul F. C. C., care a avut o atitudine reticenta atunci cand reclamantul a incercat sa ia legatura cu el.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 112 din Codul de procedură civilă, la cererea de chemare în judecată s-au atașat următoarele înscrisuri: certificatul de atestare fiscală nr. 938/07.04.2011, certificat de mostenitor nr.42/08.12.2010, adeverința de litigiu nr.1462/06.06.2011, copie C.I. părți, titlul de proprietate nr._/80/21.05.2001, înscrisul sub semnătură privată intitulat “chitanță ” încheiat la data de 17.05.1996, certificat de sarcini, chitanta plata impozit.
Cererea a fost legal timbrată în conformitate cu dispozițiile art. 3 ind. 1, art. 2 alin. 1 din Legea 146/1997 și art. 3 alin. 2 din O.G. 32/1995 .
A fost atașat dosarul nr._ .
Paratul a depus intampinare la data de 13.09.2011, prin care a invocat pe cale de exceptie prescriptia extinctiva, pusa in discutia partilor la data de 25.10.2011, in sedinta publica, cand a fost unita cu fondul pentru administrare de probe pe faptul posesiei.
La aceeași data, paratul prin avocat a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia pe motiv ca acesta este legatar cu titlu particular, iar drepturile și obligațiile care se nasc dintr-o promisiune de vanzare-cumparare au continut patrimonial; legatarul cu titlu particular nu are vocatie la universalitatea succesiunii sau la o fractiune din acea universalitate si ca urmare legatarul cu titlu particular nu are obligatii cu privire la universalitatea de bunuri.
Instanta a respins exceptia, deoarece litigiul poarta asupra bunului individual determinat, asupra caruia paratul a fost instituit legatar particular.
La acelasi termen de judecata au fost incuviintate probele cu martori si inscrisuri propuse de parti si expertiza topografica propusa de reclamant.
La data de 08.11.2011, paratul a depus o cerere scrisa prin care a solicitat introducerea in cauza a numitei C. M., sotia supravietuitoare a defunctului C. V., ca fiind persoana care a preluat universalitatea drepturilor si obligatiilor succesiunii. In sedinta publica din data de 08.11.2011 instanta a respins cererea, aceasta nefiind motivata pe vreunul dintre temeiurile prev. de art.49 – 64 C.p.c., singura modalitate in care pot fi introduse in cauza alte parti in timpul procesului, in dreptul nostru nefiind posibila introducerea in cauza a altor parti pur si simplu, nemotivat pe vreunul dintre aceste temeiuri; in plus, numita C. M. nu are calitate procesuala atata timp cat paratul este mostenitor testamentar cu titlu particular.
La acelasi termen de judecata a fost invocata de catre parat prin avocat si exceptia de necompetenta teritoriala a instantei, respinsa ca tardiv formulata, aceasta nefiind invocata prin intampinare si nici la prima zi de infatisare.
La data de 27.03.2012, numitii E. M., E. I. si E. C., mostenitorii reclamantului E. M., decedat in timpul procesului (certificat de deces fila 103), prin avocat Ciuca E., au solicitat continuarea procesului in baza art.243 alin.1 pct.1 C.p.c., fiind depuse actele de stare civila la data de 11.07.2012. Instanta a constatat că nu este necesar ca numitii E. M., E. I. si E. C. sa faca dovada ca sunt mostenitori acceptanti, deoarece continuarea procesului echivaleaza cu un act de administrare a averii succesorale, in cazul admiterii cererii bunul care face obiectul cererii ar intra in masa succesorala a defunctului si nu in proprietatea mostenitorilor.
In cauza au fost administrate probele cu martori si inscrisuri, fiind audiati martorii Buruiana I. si M. L..
Paratul a invederat instantei prin cererea scrisa – fila 45 din dosar, ca tagaduieste semnatura defunctului C. V., din inscrisul sub semnatura privata din data de 17.05.1996, in cauza efectuandu-se o expertiza grafologica, raportul acesteia fiind depus la dosar la data de 21.03.2012.
Conform rezultatului acestei expertize, semnatura de la rubrica “vanzator – C. V.” din chitanta din 17.05.1996 a fost executata de catre defunctul C. V..
De asemenea, în cauză a fost efectuată o expertiza topografica.
Este adevarat ca instanta a incuviintat paratului cererea de a propune in scris obiective pentru expertiza topografica, cu privire la care a omis sa se pronunte in sensul admiterii sau respingerii lor. Paratul nu a solicitat la termenul imediat urmator discutarea obiectivelor, insa a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, prin avocat, tocmai in sensul ca a solicitat completarea raportului de expertiza cu raspunsurile la obiectivele propuse de acesta.
Instanța a constatat ca expertul a raspuns, prin prisma obiectivelor fixate de instanta, si la obiectivele propuse de parat, mai putin la obiectivele nr.1 si nr.5 ( sa identifice suprafata de 1.200 m.p. mentionata in actul sub semnatura privata si sa determine daca reclamantul ocupa o alta suprafata decat cea care face obiectul actului sub semnatura privata), pe care instanta le apreciaza ca neintemeiate. In consecinta, instanta a constatat ca paratul nu a suferit vreo vătămare prin faptul neluarii in discutie a obiectivelor propuse pentru expert la termenul de judecata imediat urmator, si, in orice caz, aceasta omisiune s-a acoperit prin discutarea obiecțiunilor la raport, vizand tocmai aceste obiective, cu privire la care instanța apreciază ca nu necesita o completare a raportului de expertiza, pe care il considera complet.
Prin sentința civilă nr.1417/12.07.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, s-a respins ca neintemeiata exceptia prescriptiei extinctive invocata de parat.
S-a admis in parte acțiunea urmând ca hotărârea să țină loc de contract de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantul E. M., decedat in timpul procesului, proces continuat de moștenitorii sai, E. M., E. I. si E. C. si defunctul C. N. V., având ca obiect suprafața de teren de 600 m.p., situată în intravilanul comunei Bobicesti, județul O., in T 24, P 9 din T.P. nr._/80/21.05.2001, cu următorii vecini: N – Dc 2, E – E. M., V – S. S., S – S. S..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul F. C. C., considerând-o netemeinică și nelegală, deoarece instanța observând că la dosarul cauzei nu există actele de stare civilă care să demonstreze că moștenitorul defunctului E. M. (deși se invocase și se respinsese excepția lipsei calității procesuale active), instanța în baza art. 151 Cod procedură civilă a repus cauza pe rol și a pus în vedere reclamanților să depună actele acordând termen la data de 12.07.2012, fără a mai dispune citarea părților pentru noul termen de judecată.
De asemenea, a mai arătat că instanța de judecată a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului, având în vedere că a fost instituit legatar cu titlu particular, iar prin raportul de expertiză, prin obiectivul dispus, instanța a impus expertului să regăsească suprafața de 685 m.,p. din suprafața de 2073, contrar actului sub semnătură privată.
Prin Decizia Civilă nr. 1175/14.12.2012 pronunțată de Tribunalul O., a fost admis recursul pârâtului și s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria B. pentru rejudecare.
S-a reținut că la termenul din 10.07.2012, instanța de fond a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fondul cauzei, pentru ca apoi să repună cauza pe rol și să acorde un nou termen la data de 12.07.2012 pentru a se depune actele de stare civilă ale moștenitorilor reclamantului decedat, fără a se dispune citarea părților.
Procedând în acest fel, instanța a încălcat dispozițiile art. 153 alin. 3 Cod procedură civilă, care prevede că termenul în cunoștință prev. la art. 1 nu se aplică în cazul când procesul se repune pe rol (pct. 3).
Încălcarea normelor procedurale enunțate, ce se constituie în garanții ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții sancțiunea nulității prev. de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, fiind astfel incident, în speță motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Cu ocazia rejudecării s-a decis că vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs indicate de recurent.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 30.01.2013.
În rejudecare, instanța de fond, ținând cont de dispozițiile deciziei de casare, a dispus o completare la raportul de expertiză topo întocmit în cauză de d-na expert F. M. – f.34-37.
Prin sentința civilă nr.892/27.05.2013 Judecătoria a respins ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive, invocată de pârât și a admis în parte acțiunea reținând urtmătoarele considerente:
La data de 17.05.1996, între reclamantul E. M., în calitate de promitent - cumpărător, decedat in timpul procesului, și autorul pârâtului, defunctul C. N. V., în calitate de promitent - vânzător, s-a încheiat o convenție materializată într-un înscris sub semnătură privată intitulat „ chitanță” (fila 21 din dosarul_ ) prin care acesta din urmă a declarat că a primit de la reclamant suma de 500.000 lei vechi reprezentând prețul vânzării unei suprafețe de 600 mp teren arabil situat în extravilanul . din suprafața de 12 arii prevăzută în adeverința nr._ din 10.11.1991 a Comisiei Locale de Fond Funciar.
Față de data încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare – 17.05.1996 și având în vedere dispozițiile art. 6 alin.4 din Noul cod civil potrivit cărora “ Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi – 01.10.2011 sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit “, în speță sunt aplicabile depozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Astfel, potrivit art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și având în vedere că acțiunea în cauză este presciptibilă, fiind o acțiune personală, în realizare, termenul respectiv începe să curgă de la data la care părțile au prevăzut că urmează să se prezinte la notariat în vederea perfectării contractului sau în lipsa unei asemenea prevederi, de la data încheierii antecontractului.
Din analiza cuprinsului antecontractului respectiv rezultă că părțile nu au stabilit data la care ar fi urmat să se prezinte la notariat și în consecință termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data încheierii antecontractului, respectiv de la 17.05.1996.
Pe fondul cauzei, instanța va admite în parte acțiunea, pentru următoarele considerente:
La data de 17.05.1996, reclamantul E. M., decedat in timpul procesului, proces continuat de moștenitorii E. M., E. I. si E. C., printr-un act sub semnătură privată încheiat în data de 17.05.1996, a cumpărat de la autorul paratului, defunctul C. N. V., imobilul teren in suprafața de 600 m.p., situat în intravilanul comunei Bobicesti, județul O., in T 24, P 9/1, cu următorii vecini: N – drum comunal, E – S. S., V – E. M. si M. L., S – S. S. si rest proprietate, achitând integral prețul de 500.000 lei vechi și intrând în posesia imobilului. Aceste aspecte rezulta in mod indubitabil din declarațiile martorilor audiați, Buruiana I. si M. L., acesta din urma cumpărând in aceeași zi o suprafața de teren de la același vânzător, C. V.. Deși martorul Buruiana I. a declarat ca nu vânzătorul a fost cel care a semnat la rubrica “vânzător”, ci “o doamna blonda”, din raportul expertizei grafologice a rezultat cu certitudine ca semnătura de la rubrica respectiva ii aparține defunctului C. V.. Cu privire la amplasamentul terenului cumpărat, din raportul de expertiza topografica rezulta ca acesta este situat in imediata vecinătate a unei suprafețe de teren aparținând cumpărătorului; martorul Buruiana I. a declarat ca in aceeași zi defunctul C. V. i-a vândut o suprafața de teren numitului M. L., cele doua suprafețe de teren vândute fiind dispuse in forma de ” L ”, astfel cum au fost identificate si de către expert.
Ambii martori au declarat ca in aceeași zi cumparatorii – reclamantul si martorul M. L., au intrat in posesia terenului, astfel încât nu se poate specula faptul ca intenția vânzătorului C. V. a fost sa-i vândă reclamantului E. M. alta suprafața de teren decât cea care face obiectul prezentei cauze, aspect care, de altfel, nici nu s-a invocat. De asemenea, din declarațiile celor doi martori rezulta ca prețul de 500.000 lei vechi a fost achitat de reclamant cu ocazia întocmirii înscrisului sub semnătura privata.
Defunctului C. V. i-a fost emis T.P. nr._/80/21.05.2001 pentru suprafața de teren intravilan de 2.073 m.p., din care face parte si suprafața de 589,34 m.p. vânduta reclamantului, după cum rezultă din completarea la raportul de expertiză topo (f.36), cu privire la care nu există alte litigii. Paratul este moștenitor testamentar al defunctului C. V., asa cum rezulta din certificatul de moștenitor nr.42/08.12.2010.
Instanța a mai reținut de asemenea că din certificatul de atestare fiscală, depus la dosarul cauzei, rezultă că pârâtul nu figurează în evidențele fiscale cu imobilul ce face obiectul antecontractului cu debite neachitate precum și faptul că din certificatul de sarcini, aflat la dosarul cauzei, rezultă că în ceea ce privește obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți nu au fost găsite sarcini.
Instanța a mai apreciat că în baza art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea 247/2005 poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic dacă s-a încheiat un antecontract cu privire la un teren, care consacră principiul executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, în baza căruia trebuie să asigure executarea actului juridic legal încheiat, având în vedere clauzele lui și voința părților.
Instanța a mai constatat că actul juridic încheiat între părți este un antecontract de vânzare - cumpărare care nu a avut ca efect transmiterea în patrimoniul reclamantului defunct a dreptului de proprietate asupra terenului, acest act nefiind încheiat în forma prevăzută de art. 2 alin. 1 din Titlul X din Legea 247/2005, ci a dat naștere doar unui drept de creanță în patrimoniul reclamantului defunct și a creat în sarcina părților obligația de a face, respectiv de perfecta contractul de vânzare - cumpărare și de a constitui dreptul real în formă autentică.
În ceea ce privește obiectul derivat al antecontractului de vânzare - cumpărare acesta este reprezentat de imobilul mai sus identificat, iar acest obiect a existat la momentul încheierii convenției, este posibil, se află în circuitul civil, este determinat în contract fiind individualizat, este licit și moral. Instanța a reținut și faptul că în cuprinsul antecontractului de vânzare – cumpărare a fost stabilit în bani prețul, care este determinat, sincer și serios fiind întrunite astfel condițiile art.1303 din Codul civil.
Referitor la cauza antecontractului încheiat între părți, instanța a apreciat că aceasta există, este licită și morală fiind întrunite astfel condițiile art. 966 din Codul civil. Prin încheierea actului juridic reclamantul a urmărit procurarea imobilului iar defunctul vânzător a urmărit obținerea unei contraprestații constând într-o sumă de bani în schimbul imobilului.
În ceea ce privește refuzul părților acționate în instanță de încheia contractul în forma prevăzută de lege, instanța a apreciat că și în absența unei notificări, cererea de chemare în judecată reprezintă punerea în întârziere și marchează refuzul de a se prezenta la notariat.
Instanța a constatat și faptul că reclamantul, în calitate de promitent - cumpărător, și-a îndeplinit obligația contractuală stabilită în antecontract de a plăti prețul, achitând încă de la încheierea antecontractului întreaga sumă înscrisă în acesta, respectiv 500.000 lei vechi.
Instanța a apreciat că din conținutul antecontractului rezultă elementele esențiale ale vânzării, terenul precizat putând să fie individualizat în titlul de proprietate emis ulterior.
Pentru a aprecia astfel, s-a ținut seama de art. 1295 Cod civil, care prevăd că vinderea este perfectă din momentul în care părțile s-au învoit asupra bunului și asupra prețului și chiar dacă bunul nu se va fi predat și prețul nu se va fi plătit, dar și faptul că după abrogarea dispoz. art 12 din Decretul nr. 144/1958 prin Legea nr. 50/1991, în practica și literatura juridică s-a adoptat punctul de vedere potrivit căruia, pe baza unor antecontracte de vânzare cumpărare ce îndeplinesc toate cerințele de valabilitate specifice oricărei convenții, cerințe menționate expres în dispozițiile art 948 c.civ, instanțele judecătorești pot pronunța hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare –cumpărare privitoare la imobile.
Antecontractul încheiat între reclamantul defunct, E. M. și autorul pârâtului, C. V., a dat naștere în sarcina acestora la obligația executării actului asumat în formă autentică, iar în situația refuzului, în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prev. de art. 1073 cod civil, instanța poate suplini consimțământul debitorului obligației de a face, în speță, instanța poate să consfințească valabilitatea convenției de vânzare cumpărare intervenită la data de 17.05.1996.
Se reține că, în mod corect, instanța de fond a respins în primul ciclu procesual excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, deoarece litigiul chiar dacă nu poartă direct asupra bunului individual determinat, cu toate acestea paratul a fost instituit legatar particular asupra bunului prin certificatul de moștenitor legatar nr.42/08.12.2010 al autorului C. V. – f.9 ds._, astfel încât acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Instanța a respins ca nefondată susținerea pârâtului potrivit căreia cererea trebuie respinsă pentru că bunul nu se mai află în patrimoniul acestuia.
Instanța a mai reținut că înscrisul sub semnătură privată încheiat în anul 1996 trebuie interpretat așa cum cer dispozițiile art. 977 din Codul civil după intenția comună a părților, legiuitorul impunând în dispozițiile art. 978 modul de interpretare al unei clauze în cazul în care aceasta are două înțelesuri.
În atare situație, instanța a interpretat voința părților, raportându-se și la dispozițiile speciale ale legii funciare așa cum a fost modificată în anul 2005, constatând existența unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1996, după cum s-a arătat mai sus.
Referitor la identificarea terenului ce face obiectul prezentului litigiu, suprafata de teren arabil de 589,34 m.p. – din măsurători, situată în intravilanul comunei Bobicesti, ., s-a constatat că aceasta face parte din suprafața totală de 2073 mp teren în T 24, P 9, conform T.P. nr._/80/21.05.2001, cu următorii vecini: N – Dc 2, E – E. M., V-S. S. (C. D.), S – S. S. (C. D.), astfel cum a fost identificată în Anexa nr. 1 la Completare la raportul de expertiză tehnică topo întocmit de expert F. M. – E. – f.36 din dosar, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea pârâtului potrivit căreia terenul respectiv nu ar fi fost identificat ca făcând parte din tarlaua respectivă, ci din altă . acestei sentințe a declarat recurs pârâtul F. C. C., solicitând admiterea pe fond a recursului și respingerea acțiunii pornite împotriva sa.
Recurentul a învederat că vânzarea bunului în timpul procesului poate fi atacată conform principiului invocat de către instanța de fond, însă până în momentul în care se pronunță o astfel de hotărâre, reclamantul promitent cumpărător poate solicita doar daune interese.
Deși a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, având în vedere că acesta este legatar particular, instanța nu a motivat respingerea acesteia limitându-se la a reține că pârâtul este legatar cu titlu particular.
O altă critică vizează identificarea bunului, având în vedere că în actul sub semnătură privată este enunțată o suprafață de 1200 m.p. ce se găsește și în titlul de proprietate, în extravilanul comunei Bobicești. Cu toate acestea instanța de fond a solicitat expertului să stabilească suprafața din intravilanul comunei Bobicești, fapt a fost audiat un martor care se afla pe aceeași poziție ca cea a promitentului cumpărător față de recurent.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, dar și art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
O primă critică a recurentului vizează soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive față de care se rețin următoarele:
Din certificatul de moștenitor nr.42/ 08.12.2010 reiese că pârâtul recurent a dobândit ca legatar cu titlul particular suprafața de 8000 m.p, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/80/21.05.2001, autorului promitent C. V., suprafață în care este inclus și terenul de 2073 m.p, situat în T 24 P9 din care reclamantul intimat a susținut că face parte și suprafața de teren de 685 m.p pe care pretinde că a dobândit-o de la autorul C. V. prin antecontractul de vânzare cumpărare a cărui valabilitate a solicitat să se constate.
Cum recurentul pârât a dobândit prin moștenire întreaga suprafață de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului și nu s-a făcut dovada că acesta mai avea în proprietate alte terenuri pe care nu le-a transmis prin testament, tribunalul constată că în mod corect s-a reținut de instanța de fond că are calitatea de procesuală pasivă, ca succesor cu titlul particular al autorului promitent vânzător, rațiuni pentru care va respinge această critică ca nefondată.
O a doua critică vizează condițiile de validitate ale actului sub semnătură privată respectiv a obiectului care nu este individualizat și nici nu se poate individualiza, față de care tribunalul reține următoarele:
La data de 17.05.1996, reclamantul E. M., în calitate de promitent cumpărător decedat in timpul procesului, proces continuat de moștenitorii E. M., E. I. si E. C., printr-un act sub semnătură privată încheiat în data de 17.05.1996, a cumpărat de la autorul paratului, defunctul C. N. V., imobilul teren in suprafața de 600 m.p, situat în comunei Bobicesti, județul O..
La data când au fost încheiate aceste înscrisuri, înstrăinarea imobilelor se putea realiza numai in formă autentică, cerință prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, fiind o condiție de validitate a actului juridic.
Deși nulă ca act de vânzare-cumpărare, convenția valorează totuși antecontract de vânzare-cumpărare in virtutea principiului conversiunii actelor juridice, generator de obligații de a face in sarcina pârâților., potrivit căreia, oricare dintre părți poate cere instanței in baza art. 1073 -1077 să pronunțe o hotărâre care să tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare si care va avea caracter constitutiv de drept.
Insă pentru admisibilitatea unei atare acțiuni, trebuie îndeplinite mai multe condiții: să existe un antecontract valabil ceea ce presupune că trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate ale oricărui act respectiv, consimțământ valabil, capacitate, obiect si cauză, precum și mai multe condiții speciale ca plata prețului, predarea bunului, calitatea de proprietar exclusiv al imobilului, care a făcut obiectul antecontractului și refuzul vânzătorului promitent de a se prezenta la notar în vederea încheierii actului în formă autentică.
Una dintre condițiile generale este aceea ca obiectul acestuia să fie determinat sau determinabil.
In speță tribunalul constată că in cuprinsul înscrisului sub semnătură privată s-a menționat suprafața de 600 m.p, fără să fie determinat locul situării acestui teren ca ., identificarea acesteia în T24 P9, fiind realizată de reclamantul intimat.
Însă din analiza titlului de proprietate se constată că în tarlaua și . se regăsește o suprafață totală de 2073 m.p, teren intravilan, la data încheierii promisiunii de vânzare cumpărare, nefiind emis titlul de proprietate și neexistând nicio schiță parcelară a terenului vândut.
Tribunalul constată că în lipsa unor elemente de individualizare a terenului care a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, nu este permisă individualizarea acesteia prin depoziții testimoniale, martori care în speță nu au fost în măsură să ofere elemente de identificare concretă a terenului. Astfel martorul M. L. a precizat că autorul a vândut la aceea dată suprafața de 1200 m.p, în cote egale unul dintre beneficiari fiind acesta, iar al doilea autorul reclamanților intimați, însă așa cum s-a menționat în considerentele expuse, în T 24 P9 în care se pretinde a se situa acest teren se află o suprafață de 2073 m.p, mai mare decât cea care a făcut obiectul promisiunii. La rândul său martorul B. I., care a semnat și înscrisul sub semnătură privată a menționat că are cunoștință că autorul a vândut la aceea dată 2 suprafețe de teren din care una către martorul M. L., iar alta către reclamantul intimat, singurul element de identificare fiind faptul că acestea ar fi fost dispuse în formă de “L”.
Din ambele depoziții testimoniale se poate constata că niciunul dintre martori nu a fost prezent la luarea în posesie a terenului, care ar fi făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată, ce a fost de altfel întocmit la domiciliul autorului reclamanților intimați, iar posesia exercitată de autorul acestora, asupra unui teren care se află situat în T24 P9, nu poate constitui un element de identificare care să excludă orice dubiu.
Analizând raportul de expertiză tribunalul constată că identificarea terenului prin raportul de expertiză s-a efectuat conform posesiei acestuia, posesie care nu reprezintă un element obiectiv pe baza căruia se poate concluziona în mod indubitabil, în lipsa altor date concrete de individualizare, că suprafața aflată în posesie a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 17.05.1996.
. instanța constată că nu este îndeplinită această condiție a existenței obiectului, situație în care antecontractul de vânzare-cumpărare nu îndeplinește cumulativ condițiile generale de valabilitate.
O altă condiție care trebuie îndeplinită este aceea a refuzului promitentului vânzător de a se prezenta la notar în vederea încheierii actului în formă autentică, față de care instanța reține că reclamantul intimat prin probele administrate nu a făcut dovada că autorul promitent vânzător a refuzat să se prezinte la notar, niciunul dintre martori nefăcând nicio mențiune privind solicitarea autorului promitent cumpărător și și cea a refuzului promitentului vânzător de a mai încheia actul în formă autentică, refuz care putea fi probat cu depozițiile testimoniale, simpla neprezentarea la notar neputând fi asimilată de plano cu refuzul de a încheia actul în formă autentică.
Mai mult decât atât între data încheierii înscrisului sub semnătură privată 17.05.1996 și cea a decesului autorului promitent vânzător- 28.05.2010 -au trecut mai mult de 14 ani, timp în care autorul reclamanților intimați a avut timpul necesar și suficient să-i solicite acestuia să încheie actul în formă autentică, iar în caz de refuz să solicite intervenția instanței pentru suplinirea consimțământului promitentului vânzător și să-și reglementeze situația privind terenul care a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, autorul promitent vânzător fiind cel mai în măsură în timpul vieții să ofere date de identificare a acestui imobil.
Pe de altă parte așa cum reiese din considerentele expuse promisiunea de vânzare cumpărare a dat naștere unor obligații de a face nefiind de natură să transfere dreptul de proprietate în patrimoniul cumpărătorului, obligațiile părților plasându-se în domeniul obligațiilor de a face, rațiuni pentru care terenul a rămas în patrimoniul vânzătorului promitent care a dispus de acesta prin testamentul încheiat la data de 26.11.2008, testându-l în favoarea pârâtului recurent, la rândul său acesta înstrăinând terenul în suprafață de 2073 m.p, din T24 P9, unei terțe persoane aspect care rezultă din sentința civilă nr.1974/26.10.2012, pronunțată de Judecătoria B..
Prin prisma celor mai sus expuse se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale mai sus menționate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât F. C. C., CNP –_, domiciliat în București, ., sector 4, împotriva sentinței civile nr. 892 din data de 27 mai 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți E. M., CNP –_, E. I., CNP –_ și E. C., CNP –_, toți domiciliați în .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Judecător, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. |
Grefier, M. R. |
Red. ACT
Tehnored.BA
J.f. L.D.P.
Ex. 2.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 1155/2013. Tribunalul OLT | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 231/2013.... → |
|---|
