Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 83/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 3114/184/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 83/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător M. R. H.
Judecător M. V.
Grefier D. S.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât R. M. M. cu domiciliul în B., ..129, ., . împotriva sentinței civile nr.2504 din data 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți N. F., cu domiciliul în Galicea M., .. 18, județul D., N. M. R., cu domiciliul în Galicea M., .. 18, județul D. și N. C., cu domiciliul în Galicea M., .. 18, județul D., având ca obiect ordonanță președințială
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât R. M. M. legitimat cu carte de identitate OT seria_, personal și asistat de avocat L. M., intimata reclamantă N. M. R., legitimată cu carte de identitate DX_, personal și asistată de avocat U. J., intimata reclamantă N. F., personal și asistată de avocat U. J., lipsă intimatul reclamant N. C., pentru care se prezintă avocat U. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invedereaza instanței că s-a atașat dosarul cu nr._, solicitat de instanță de la Judecătoria B..
Instanța dispune îndreptarea erorii materiale din citativul cauzei în sensul că în mod greșit au fost citați ca intimați reclamanți N. F. și N. C., motivat de faptul că la data de 17.12.2012 aceștia au renunțat la judecarea cererii lor la fond și nu au formulat recurs.
Instanța pune în discuția părților excepția autorității lucrului judecat invocată de recurentul reclamant R. M. M..
Avocat L. M. pentru recurentul reclamant R. M. M., solicită admiterea excepției invocate, deoarece, prin atașarea dosarului cu nr._, se face dovada triplei identități.
Avocat U. J. pentru intimata reclamantă N. M. R., solicită respingerea excepției, deoarece nu poate fi reținută autoritatea lucrului judecat, fiind vorba de o perioadă diferită în cauza atașata la acest termen de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată, și, sub rezerva soluției ce urmează a fi dată excepției, nemaifiind cereri de formulate sau excepții de invocat, acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Apărătorii părților solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care instanța o încuviințează în temeiul art. 167 cod procedură civilă, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau execpții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat L. M. pentru recurentul reclamant R. M. M., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile esențiale ale admisibilității unei cereri de ordonanță președințială prev de art.581 cod procedură civilă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat U. J. pentru intimata reclamantă N. M. R., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond, cu obligarea recurentului la cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând din actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 06.12.2012 sub nr._, astfel cum a fost precizată la termenul din 17.12.2012 și luând act de renunțarea reclamanților N. F. și N. C. la judecată, reclamanta N. R. – M. a chemat în judecată pe pârâtul R. M. M., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta pe cale de ordonanta presedintiala să se stabilească locuința provizorie a minorului R. C. - A., născut la data de 13.03.2003, la domiciliul mamei reclamante în .. D., până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect „exercitare autoritate părintească, stabilire locuință minor și pensie de întreținere ”.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca din relația de concubinaj cu paratul a rezultat minorul R. C. – A..
Pe fondul certurilor dintre părți, în aprilie 2012, fără consimțământul reclamantei, bunica paternă a venit în . l-a luat pe minor în vârstă de numai 9 ani și l-a dus la domiciliul pârâtului din B., unde se află și în prezent. A arătat că este îndeplinită conditia urgentei pentru admiterea cererii intrucat datorită vârstei mici a minorului, pârâtul pune în pericol sanatatea si viața acestuia.
In drept cererea a fost întemeiata pe disp art 581 Cod procedura civila.
In dovedire, au fost depuse la dosar inscrisuri (f. 5-9).
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 10 lei.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, judecata cauzei având loc fără citare, fiind îndeplinite condițiile art. 581 alin.3 C.pr.civ..
La dosar a fost depus referatul privind efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul actual al reclamantei nr.4257/26.07.2012 emis de Primăria ..D..
Instanța a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri și martori.
La termenul din 17.12.2012, instanța a procedat la luarea la audierea martorei N. F..
Prin sentința civilă nr. 2504/17.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, s-a admis cererea de ordonanță președințială precizată, formulată de reclamanta N. R. - M. în contradictoriu cu pârâtul R. - M. M., având ca obiect „stabilire provizorie locuință minor ”.
S-a stabilit locuința provizorie a minorului R. C. - A., născut la data de 13.03.2003, la domiciliul mamei reclamante în .. D., până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect „exercitare autoritate părintească, stabilire locuință minor și pensie de întreținere”.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 510 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 10 lei taxă judiciară de timbru și 500 lei onorariu avocațial.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art 581 c.p.c., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Textul stabilește doua condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanta presedintiala, respectiv urgenta si caracterul vremelnic al masurii solicitate a se lua pe aceasta cale, din care rezulta și a treia condiție, respectiv ca măsura luată să nu prejudece fondul.
Astfel, cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, pe rolul Judecătoriei B. se afla înregistrată cauza civilă cu nr._, formulata de reclamantă in contradictoriu cu paratul ce are ca obiect „exercitare autoritate părintească, stabilire locuință minor și pensie de întreținere ”.
Din cuprinsul certificatului de naștere de la fila 5 emis de Primăria municipiului C., reiese că minorul R. C. - A., născut la data de 13.03.2003, are ca părinți pe reclamantă și pe pârât, minorul fiind rezultat din relația de concubinaj a părților.
Din depoziția martorei N. F. rezultă că minorul a locuit o lungă perioadă de timp împreună cu mama reclamantă la domiciliul părinților acesteia din .. D., iar în aprilie 2012 bunica paternă a venit și l-a luat pe minor de sub supravegherea bunicilor materni și l-a dus la domiciliul pârâtului din B., unde se află și în prezent.
Din cuprinsul referatului de ancheta psihosociala nr. 4257/26.07.2012 emis de Primăria Galicea M., reiese că reclamanta beneficiaza de conditii locative și de resurse materiale corespunzatoare cresterii minorului și ținând cont si de varsta relativ mică a acestuia de numai 9 ani, instanța de fond a stabilit locuinta copilului la domiciliul reclamantei, pana la soluționarea irevocabila a dosarului de fond nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect „exercitare autoritate părintească, stabilire locuință minor și pensie de întreținere”.
În cauză, datorită vârstei de 9 ani a minorului R. C. - A., născut la data de 13.03.2003, care a fost luat de sub îngrijirea în fapt a mamei și a bunicilor materni de către bunica paternă, și având în vedere că minorul este atașat de mamă, locuind cu aceasta și cu bunicii la Galicea M. încă de la naștere, instanța de fond a apreciat că este în interesul superior al copilului ca acesta să beneficieze de îngrijirea și creșterea mamei reclamante la acest moment, fiind îndeplinită astfel condiția urgenței măsurii.
Instanța nu poate să facă o apreciere pe fondul cauzei întrucât pe calea ordonanței președințiale se poate doar pipăi dreptul.
În baza art. 581 c.pr.civ., instanța de fond a apreciat cererea ca fiind întemeiată, fiind îndeplinite în cauză condițiile cumulative de admisibilitate prevăzute de acest text de lege.
Vremelnica și executorie, fara somatie si fara trecerea unui termen.
În baza art. 274 alin.1 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 510 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurentul pârât R. M. M..
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, să se admită excepția puterii de lucru judecat și pe cale de consecință, respingerea cererii de ordonanță președințială formulată, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că prin hotărârea atacată instanța de fond a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă, stabilind locuința provizorie a minorului la domiciliul mamei reclamante, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr._ .
Arată, că în primul rând, invocă excepția puterii de lucru judecat deoarece printr-o altă cerere de ordonanță președințială ce a format obiectul dosarului nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 1421 din 07.08.2012, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a respins cererea de ordonanță președințială cu același obiect „stabilire provizorie domiciliu minor”, având aceleași părți și aceeași cauză, existând astfel întrunită condiția triplei identități: părți, obiect, cauză. Astfel, aceeași reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul, a mai solicitat o dată, tot, pe cale de ordonanță președințială a se stabili provizoriu domiciliul minorului la aceasta, acea solicitare având aceeași cauză cu cea din dosarul actual.
S-a arătat că, atunci când o cerere de ordonanță președințială a fost respinsă pentru că starea de fapt nu justifică admiterea ei, iar dacă ulterior acesteia se introduce o nouă cerere, tot în baza art. 581 C.p.civ., fără ca împrejurările care au determinat respingerea primei cererii să se fi schimbat, în acest caz prima hotărâre se impune cu putere de lucru judecat, cauză care trebuie să ducă la respingerea cererii.
Pe fondul cauzei, acțiunea este inadmisibilă deoarece în speța de față nu este vorba de ocrotirea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, iar pentru soluționarea pretinsului drept sunt necesare verificări de fond, o astfel de cerere poate fi soluționată numai în condițiile procedurale ale dreptului comun, cu administrare de probe.
Potrivit art. 581 C.p.civ. instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, acțiunea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale trebuie să îndeplinească, pe lângă cerințele generale pentru exercitarea oricărei acțiuni - interesul, calitatea procesuală, capacitatea procesuală și formularea unei pretenții și anumite condiții particulare, precum: vremelnicia măsurii, urgența și neprejudecarea fondului, instituția ordonanței președințiale reprezentând un mijloc procedural rapid și lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri provizorii în anumite cazuri ce reclamă urgența, ceea ce în cazul de față nu se justifică.
Arată că în cauza de față nu sunt întrunite în mod special două din condițiile esențiale de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială, motiv pentru care se impune respingerea cererii.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului se poate observa că nu este îndeplinită această condiție, neexistând probe concrete care să justifice îndeplinirea acestei condiții. Mai mult, din probele administrate în dosarul anterior de ordonanță președințială și în care s-au administrat probe complexe, chiar a fost ascultat minorul în camera de consiliu și bunica maternă în calitate de martoră, simplul fapt că minorul a locuit singur, fără mama sa, plecată în Italia de 7 ani, împreună cu bunicii materni în locuința acestora, nu este de natură să conducă la concluzia că aparența dreptului este de partea intimatei reclamante. Mai arată că din referatul de anchetă socială efectuat în dosarul anterior rezultă faptul că are condiții optime pentru o bună creștere și îngrijire a minorului și ținându-se cont și de opțiunea minorului de a locui cu tatăl, se poate constata că aparența dreptului este în favoarea pârâtului.
Cu privite la cea de-a doua condiție, cea a urgenței, ar trebui analizată situația din prezent a minorului, urmând astfel să se stabilească dacă se impune stabilirea provizorie a locuinței minorului la intimata reclamantă până la soluționarea cererii formulate pe fond, sau dimpotrivă, nu se justifică urgența unei astfel de măsuri, urmând a se aștepta finalizarea procesului desfășurat pe calea dreptului comun.
Astfel, nici condiția urgenței nu este îndeplinită având în vedere că minorul se află în îngrijirea sa, fiind înscris la o unitate de învățământ din orașul B., beneficiind de un mediu de viață optim din toate punctele de vedere, iar intimata reclamantă nu a probat sub nicio formă că locuirea minorului împreună cu el, l-ar afecta psihic pe acesta.
De asemenea, chiar din probele de la dosar reiese faptul că reclamanta se află în străinătate, ceea ce ar fi trebuit să conducă la respingerea cererii, instanța de fond reținând în mod neîntemeiat faptul că minorul ar fi locuit înainte cu mama sa, motiv pentru care a apreciat că este în interesul minorului ca acesta să beneficieze de îngrijirea mamei la acel moment, fiind astfel îndeplinită condiția urgenței măsurii.
De asemenea, acțiunea introdusă de reclamantă este și neîntemeiată, motivat de faptul că minorul nu este ținut sub nicio formă în mod abuziv de către pârât, nu este bruscat, nu este traumatizat, ci, din contră, este foarte bine îngrijit din toate punctele de vedere, acest fapt fiind dovedit și cu referatul de anchetă socială. Mai susține că este important pentru copil să crească lângă tatăl său și nu lângă bunicii materni, mama sa fiind plecată în străinătate de 7 ani, copilul nefiind niciodată în grija efectivă a acesteia ci a bunicilor materni.
În drept, cererea de recurs a fost motivată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C.p.civ.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată, iar pe fond respingerea recursului ca neîntemeiat.
În fapt, a arătat c ă instanța de fond a admis cererea de ordonanță președințială întrucât a apreciat că este în interesul superior al minorului să locuiască împreună cu intimanta-reclamantă, din cuprinsul probelor administrate în cauză rezultând că recurentul-pârât exercită o influență negativă asupra minorului.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de dispoz. art. 304 pct. 9 C.p.c:
Sintagma lucru judecat provine din latinescul res judicata, care semnifică ceea ce s-a judecat sau soluționat.
Din punct de vedere procesual această expresie se raportează la efectele hotărârii judecătorești. Fundamentul lucrului judecat rezidă în necesitatea de a da eficiență hotărârii judecătorești și de a evita o nouă judecată asupra aceleași chestiuni litigioase. Excepția puterii lucrului judecat constituie neîndoielnic una dintre cele mai importante excepții de procedură. Ea este reglementată ca atare în art. 166 C. proc. civ.
Codul de procedură civilă reglementează puterea lucrului judecat ca o excepție de fond, peremptorie și absolută. Funcția excepției puterii lucrului judecat este tocmai aceea de a exclude orice alte interpretări cu privire la adevărul stabilit de instanță în mod irevocabil. Primul element al puterii lucrului judecat se referă la identitatea de obiect. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic. Acest lucru se poate verifica prin raportarea statuărilor cuprinse în dispozitivul hotărârii cu obiectul determinat în cea de-a doua acțiune. Făcând paralela între dispozitivul hotărârii din primul proces și pretenția din a doua cerere pentru a stabili identitatea de obiect, contradicția trebuie să reiasă nu numai în chip formal, dar și virtual. Al doilea element esențial al puterii lucrului judecat vizează identitatea de cauză. Acest element nu trebuie confundat cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă
ale acestuia. Cauza rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează practic, în situația de fapt calificată juridic.Cauza reprezintă justificarea pretenției promovate în justiție.Această rațiune constă dintr-un fapt juridic, care formează baza dreptului cerut. Fără arătarea cauzei pretenția ar fi arbitrară.Calificarea juridică a faptelor este cea care le convertește în surse de obligații; faptele nu au relevanță juridică Prin urmare, regula generală este aceea că identitatea de cauză implică existența unei identități de fapte și de reguli de drept aplicabile acestor fapte.Cea de-a treia condiție a puterii lucrului judecat este aceea ca judecata să aibă loc „între aceleași părți. Este vorba de aplicarea principiului relativității lucrului judecat. Acest principiu reprezintă o transpunere pe plan procesual a unui cunoscut principiu de drept civil și în conformitate cu care convențiile n-au efect decât între părțile contractante. Tot astfel și în materie procesuală este logic și echitabil ca hotărârea judecătorească să producă efecte numai între părțile litigante; ea nu trebuie să creeze situații avantajoase pentru terți, dar nici să dăuneze acestora.Legea civilă are în vedere participarea unei persoane la activitatea judiciară în calitate de parte. Ceea ce interesează nu este însă prezența fizică a părții la judecată, ci dobândirea calității de parte în proces.
În ceea ce privește ordonanța președințială, aceasta are autoritate de lucru judecat doar dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.Deși nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile noului cod de procedură civilă, un argument în plus în sensul existenței autorității de lucru judecat și în cazul ordonanțelor președințiale în situația în care nu s-a schimbat situația de fapt avută în vedere la data soluționării primei cereri, o constituie reglementarea expresă în acest sens conținută de dispozițiile art.987 din NCPC, care arată că ordonanța președințială are autoritate de lucru de judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.
Verificând îndeplinirea condițiilor autorității de lucru judecat în prezenta cauză, instanța de recurs constată că, atât cererea de ordonanța președințială înregistrată sub nr._, cât și cea înregistrată sub nr._ au același obiect, respectiv „stabilire provizorie domiciliu minor”, aceleași părți, respectiv N. F. în calitate de reclamant și R. M. M. în calitate de pârât, precum și aceeași cauză, și anume disp. art.581 cpc rap. la art.400 NCC.
Mai constată Tribunalul că, de la data la care i-a fost respinsă intimatei-reclamante prima cerere de ordonanță președințială, respectiv de la data de 07.08.2012 și până la data formulării celei de-a doua cereri de ordonanță președințială(06.12.2012) nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere de instnță atunci când a soluționat prima cerere.
Astfel, din cuprinsul referatelor de anchetă psihosocială întocmite în ambele cauze, cât și din depozițiile martorilor reiese, atât la data formulării primei cereri de ordonanță președințială, cât și la data formulării celei de-a doua cereri cu același obiect, că minorul a locuit încă de la naștere împreună cu bunicii materni, iar în ultima perioadă cu recurentul-pârât, intimata-reclamantă fiind plecată de mai mulți ani la muncă în Italia.De asemenea probele administrate în cauză au relevat faptul că ambele părți dețin condiții corespunzător din punct de vedere locativ la domiciliile lor.
Neexistând nicio modificare în privința situației de fapt avută în vedere de instanța de fond la data pronunțării primei soluții, în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează să admită recursul și să modifice sentința recurată în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat și respingerii cererii de ordonanță președințială.
Văzând și dispozițiile art.274 cpc, va admite cererea recurentului-pârât de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată și va obliga intimat-reclamantă la plata către recurentul-pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 305 lei, din care 300 de lei reprezintă onorariu avocat, conform chitanței nr.315/20.12.2012, iar 5 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.POB_(f.25).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul pârât R. M. M., cu domiciliul în B., ..129, ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr.2504 din data 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți N. F., cu domiciliul în Galicea M., .. 18, județul D., N. R. M., cu domiciliul în Galicea M., .. 18, județul D. și N. C., cu domiciliul în Galicea M., .. 18, județul D..
Modifică hotărârea în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de
Respinge cererea pentru incidența în cauză a autorității de lucru judecat..
Obligă intimata la plata către recurent a sumei de 305 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2013.
Președinte, C. C. | Judecător, M. R. H. | Judecător, M. V. |
Grefier, D. S. |
Red.CC.
Tehnored.CC/IM
Jf: L.D.P.
Ex.2/28.02.2013
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 870/2013. Tribunalul OLT | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
