Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 43/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 6970/207/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 43/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Complet Specializat minori și familie
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Grefier A. D.
Pe rol, soluționarea dezbaterilor apelului civil privind pe apelanți pârâți B. F. și B. M. L., domiciliați în Caracal, .. 36, Județul O. împotriva sentinței civile nr. 4411 din 24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I. P., domiciliat în Slatina,., nr. 22, ., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când tribunalul a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 martie 2013, pentru a da posibilitatea apelanților să depună concluzii scrise, apoi deliberând în secret a pronunțat prezenta decizie;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4411/24.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Caracal a admis acțiunea formulată de reclamantul D. I. P. în contradictoriu cu pârâții B. F. și B. M. L., a omologat rapoartele de expertiză întocmite in cauză de experții P. N. și F. M. E. și a dispus sistarea stării de codevălmășie, după cum urmează:
Lotul nr.1, în valoare de 254.735 lei, a fost atribuit pârâtului B. M. L. și se compune dintr-un imobil ( casă de locuit), construit din cărămidă, acoperit cu tablă, împreună cu anexe gospodărești in valoare de 195.200 lei ( 43.438 Euro) și din suprafața de 390,15 mp ( din măsurători 567 mp) în valoare de 59,535 lei, bunuri situate în Mun.Caracal .. 36, jud.O., cu vecinătățile: N- Z. I., A – ..zi – moștenitori A., Mn. – T. P..
Are drept valoric de 127.367,5 lei
S-a dispus să plătească sultă lotului nr. 2 suma de 127.367,5 lei
Lotul nr. 2 s-a atribuit pârâtei B. F. și se compune din sulta de 127.367,5 lei, plătită de lotul nr. 1.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 10.143 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantul D. I. P..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin s.c. nr.338/l.02.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal in dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 776/3l.05.2011, pronunțată de Tribunalul O., pârâtul B. M. Laurențu a fost obligat la plata sumei de_,75 lei, către către reclamant cu titlu de imprumut, actualizat conform indicelui de inflație de la data de 28.0l.2009, pină la data plății efective, precum și la plata sumei de 5066,85 lei, reprezentând dobânda legală și de asemenea la dobânda legală pină la data plății efective.
De asemenea, pârâtul B. M. L.,a fost obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, respectiv la plata sumei de 2434 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și l500 lei reprezentând onorariu avocat.
S-a reținut că pentru punerea in executare a titlului executoriu mai sus mentionat, reclamantul s-a adresat cu cerere Bir.exec.jud. M. C. I., iar cererea a fost incuviințată irevocabil de Judecătoria Caracal, in cadrul dosarului nr._ .
In urma demersurilor efectuate de B. Mnoraru C. I., in vederea exe.creanței,a fost emis procesul verbal nr.700/O/20ll, din 5.l0.20ll,p.v. prin care se constată că pe numele debitorului apare inscris imobilul descris mai sus și care este trecut in cartea funciară a localității Caracal sub nr.3l4 identificat cu nr.cadastral 225,asupra căruia s-a inscris și somația imobiliară,potrivit incheierii_/22.07.20ll.
Tot prin acest proces verbal, exec.jud.a constatat că bunul urmărit este in coproprietatea cu numita B. F., iar titlu exec.este indreptat decât impotriva coproprietarului B. M. L. și că urmează ca urmărirea imobiliare să continue decât după ce se va cere mai intâi impărțeala pe cale judiciară, motiv pentru care reclamantul s-a adresta instanței de judecată.
Din analiza materialului probator administrat, prima instanța a reținut că reclamantul este creditorul personal al pârâtului B. M. L., pentru sumele mai sus menționate, pentru care s-a pornit executarea silită in baza titlului executor, reprezentat de sentința civilă nr.338/l.febr.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal, in dosar nr._, împotriva imobilului (casă ,anexe gospodărești plus teren ) proprietatea celor doi pârâți,în cauză instanța constatând că nu sunt incidente dispozițiile art.l426 N.C.C., referitoare la materia solidarității, debitor fiind numai pârâtul B. M. L..
Raportat la cele menționate mai sus, prima instanță, prin încheierea din 01.02.2012 a admis în principiu acțiunea formulată de către reclamantul creditor,prin care acesta a solicitat partajul bunurilor comune deținute de către cei doi soți și menționate mai sus,asupra cărora aceștia au un drept de proprietate in devălmășie,conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.856/20.02.2006 (filele 22,23 ) pentru ca apoi reclamantul să poată cere urmărirea silită asupra părții din imobil, ce se va atribui debitorului, astfel cum rezultă din dispozițiile art.493 alin. 1 C.p.c., care prevăd că, creditorii personali ai debitorului pot urmări bunurile personale ale acestuia.
Având in vedere cele menționate mai sus, prima instanță, in conformitate cu disp art.673/6, a pronunțat o încheiere de admitere in principiu prin care a stabilit elementele arătate la art.673/5 alin.1 iar potrivit disp.art.673/2 a denumit un expert evaluator bunuri imobile (casă și teren) care a identificat și evaluat la prețul de circulație, făcând propuneri de lotizare a acestuia.
Rapoartele de expertiză au fost întocmite in cauză de către experții P. N. și F. M. E.,iar instanța urmează să omologheze concluziile acestora.
S-a mai reținut și faptul că cei doi pârâți au refuzat orice colaborare cu experții desemnați in cauză și de asemenea, au lipsit in instanță și la termenele ulterioare pronunțării încheierii de admitere in principiu,când au fost legal citați la mai multe termene de judecată.
Prima instanță, având in vedere întreg materialul probator administrat in cauză, a admis acțiunea formulată de reclamant împotriva celor doi pârâți, reținând că, potrivit a.rt.493 C.p.c., creditorii personali ai debitorului pot urmări bunurile personale ale debitorului lor.
Constatând faptul că, reclamantul D. I. P. are un drept de creanță împotriva pârâtului B. M. L., care a fost stabilit în mod irevocabil prin s.c.338/2011, devenită irevocabilă prin decizia nr.776/2011, a Tribunalului O.,creanță nerecuperată nici până în prezent,constatând că unica cale de urmărire silită imobiliară a pârâtului debitor este urmărirea bunurilor personale ale acestuia, prima instanță, omologând rapoartele de expertiză întocmite in cauză, a dispus sistarea stării de codevălmășie ,in care s-au găsit până in prezent cei doi pârâți, urmând ca bunurile imobile casă de locuit și teren aferent in suprafață de 390,l5 m.p.(din măsurători 567 m.p.),situate in mun.Caracal,..36, jud.O.,să fie atribuite pârâtului B. M. L., urmând ca acesta la rândul său să fie obligat la sultă către pârâta B. F..
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel apelanții pârâți B. F. și B. M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată că s-a dispus împărțirea bunului urmărit în condițiile în care acesta făcea obiectul contractului de ipotecă nr. 87/2006, instituită în favoarea Băncii Transilvania, fără ca aceasta să fie introdusă în cauză și citată, pentru a-și apăra interesele.
În cel de-al doilea motiv de apel se arătă că în cauză s-au efectuat două expertize specialitate construcții, prima instanță însușindu-și nemotivat concluziile celei care a stabilit valorile cele mai mici, prejudiciind în mod evident apelanții.
Se relevă că între concluziile celor două rapoarte de expertize există o diferență de 93.831 lei, iar prima instanță nu a cerut experților să-și armonizeze concluziile și nici nu a dispus efectuarea unei noi expertize.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.02.2013, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Arată intimatul că nu există nici un temei legal care să oblige instanța să introducă în cauză banca creditoare, respectiv Banca Transilvania.
În plus, hotărârea nu lezează în nici un mod interesele băncii, întrucât legiuitorul este foarte clar în ceea ce privește operațiunea de executare silită a unui imobil, prin ordinea instituită, respectiv: creditorul ipotecar, creditorul chirografar și apoi sulta datorată.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de apel, intimatul relevă că cei doi apelanți nici măcar nu au permis accesul experților pentru a realiza lucrările ordonate de către instanța de judecată.
Mai arată că expertul C., care a întocmit raportul de expertiză ce a fost contestat de intimatul reclamant, nu a înțeles să răspundă la obiecțiunile privind neluarea în seamă a pieței imobiliare din zonă, astfel că în mod temeinic prima instanță a dispus efectuarea unei noi expertize în specialitatea construcții.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit principiului disponibilității, principiu fundamental al procesului civil consacrat legislativ de art. 129 C.proc.civ., reclamantului îi incumbă obligația de a determina limitele cererii de chemare în judecată cu privire la părți (persoanele între care există raportul juridic litigios) și la obiect (pretenția concretă dedusă judecății).
Din observarea actelor de procedură de la dosar, tribunalul reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamantul D. I. P. a învestit prima instanță cu o acțiune formulată în contradictoriu cu pârâții B. F. și B. M. L..
În afara acestui act procesual, nu mai există la dosarul de fond nicio cerere prin care limitele procesului, stabilite inițial de reclamant, să fie modificate sub aspectul părților.
Ori, în condițiile în care pârâții apreciau că trebuie atras în proces un terț, în speță Banca Transilvania, aveau la îndemână mijloacele procedurale prevăzute de Secțiunea a II-a, Secțiunea a III-a și Secțiunea a IV-a din Capitolul III, Titlul I, Cartea II, C.proc.civ.
În lipsa unui asemenea demers, prima instanță nu putea introduce din oficiu o altă persoană în cauză, astfel cum nejustificat susțin apelanții, deoarece numai părțile pot lărgi sfera subiectivă a procesului. În exercițiul rolului activ, judecătorul poate, cel mult, să atragă atenția părților asupra necesității lărgirii cadrului procesual.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu poate fi primit în cauză, în acest sens, tribunalul având în vedere dispozițiile art. 212 alin. 2 C.proc.civ.
Se constată că prin încheierea de admitere în principiu din data de 01.02.2012, prima instanță a numit în cauză a expertului C. D., pentru identificarea și evaluarea bunurilor imobile în litigiu, la prețul de circulație.
La data de 20.04.2012 raportul de expertiză întocmit de expertul de specialitate construcții civile și industriale a fost depus la dosar, împrejurare care rezultă fără putință de tăgadă din rezoluția judecătorului de la primirea acestuia.
La termenul ce a urmat, în speță la data de 25.04.2012, prima instanță a amânat cauza, dispunând comunicarea unui exemplar al raportului părților în cauă.
Obiecțiuni a formulat doar reclamantul, prima instanță dispunând refacerea raportului de expertiză de către același expert.
După răspunsul expertului, prima instanță a constatat că se impune o expertiză contrarie, desemnând în cauză expert specialitate topografie cadastru și un alt expert construcții, care a întocmit raportul său, depus la dosar la data de 31.08.2012.
La termenul ce a urmat, din data de 12.09.2012, pârâții nu au formulat obiecțiuni,.
În aceste condiții, atât timp cât expertul s-a conformat obligației de a depune lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, obligație stabilită de art. 209 C.proc.civ., părțile nemulțumite de concluziile din raport aveau la rândul lor obligația, conform art. 212 C.proc.civ., să ceară o nouă expertiză la primul termen după depunerea lucrării, sub sancțiunea decăderii din probă.
Din această perspectivă, atât timp cât pârâții nu au formulat în termenul legal nicio critică cu privire la concluziile raportului de expertiză, tribunalul nu poate da eficiență celui de-al doilea motiv de apel, referitor la diferențele existente între valorile stabilite de cei doi experți.
Oricum, dispozițiile alin. 51 al art. 129 C.proc.civ. vin să întărească ceea ce prefigurează deja alin. 5 al textului, și anume faptul că, pe tărâm probator, rolul activ al instanței este unul subsidiar, subordonat rolului principal care revine părților.
Aceasta înseamnă că, în calea de atac, partea nu-și poate invoca propria culpă în ceea ce privește propunerea și administrarea probelor în condițiile legii, în etapa procesuală anterioară în care s-a pronunțat sentința pe care apelanții au atacat-o.
Raportat la cele expuse anterior, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 296 C.proc.civ., urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și la cererea intimatului, tribunalul va obliga pe apelanți să plătească intimatului reclamant suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți B. F. și B. M. L., domiciliați în Caracal, .. 36, Județul O. împotriva sentinței civile nr. 4411 din 24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I. P., domiciliat în Slatina,., nr. 22, ., ..
Obligă pe apelanți să plătească intimatului reclamant suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2013.
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.5/29.05.2013
Judecător fond M. S.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 83/2013. Tribunalul OLT | Ordin de protecţie. Decizia nr. 465/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
