Pensie întreţinere. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 6549/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 170/2013
Ședința de la 19 Februarie 2013
Completul specializat Minori și familie compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol amânarea pronunțării privind judecarea contestației în anulare specială, formulată de contestatoarea G. C.-E., domiciliată în Slatina, .. 4, ., ., împotriva deciziei civile nr. 960/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._/311/2011, în contradictoriu cu intimatul A. L.-D., domiciliat în Slatina, ., județul O., având ca obiect - pensie întreținere.
Constatându-se că dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța, deliberând în secret, a pronunțat următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 05.11.2012 sub nr._, contestatoarea G. C.-E., în contradictoriu cu intimatul A. L.-D., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 960/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._/311/2011, solicitând admiterea acesteia și anularea deciziei.
La data de 22.11.2012, prin scriptul depus la dosar, contestatoarea a indicat motivele contestației în anulare specială, formulată în temeiul art. 318 alin. 1 teza I C.proc.civ., dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs fiind rezultatul unei greșeli materiale.
Arată că în practica judiciară se susține că greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată.
Consideră că, atâta vreme cât instanța de recurs a susținut că incapacitatea nu a survenit în timpul căsătoriei cu intimatul, înseamnă că nu au fost observate actele medicale, care demonstrează apariția bolii, care a condus la incapacitatea de a muncii, în timpul căsătoriei cu intimatul, fiind deci vorba de o eroare materială gravă, care privește nu o problemă de judecată, ci o problemă de observare a actelor depuse la dosar. Susține că este vorba de o eroare, care este evidentă, iar pentru verificarea acesteia nu este necesară reexaminarea fondului procesului sau reaprecierea probelor.
Mai mult, condiția cerută în practica judecătorească, că „greșeala materială trebuie să fie esențială” este îndeplinită, pentru că o dată observat momentul apariției incapacității, se rezolvau toate celelalte probleme de fond ale cauzei.
Mai susține că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și în ceea ce privește „neîndeplinirea condițiilor art. 389 alin. 2 din Noul Cod Civil”.
Instanța de recurs a considerat că „nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 389 alin. 2 din Noul Cod Civil”, apreciind din eroare că, Noul cod civil stabilește condiții în legătură cu momentul apariției stării de nevoie și nu în legătură cu incapacitatea de muncă, care a survenit în timpul căsătoriei.
Ca urmare, era suficientă îndeplinită condiția apariției incapacității de muncă în timpul căsătoriei, iar starea de nevoie putea să apară în orice moment, câtă vreme s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre starea de nevoie și incapacitatea survenită în timpul căsătoriei cu intimatul.
Solicită în temeiul art. 320 C.proc.civ. admiterea contestației în anulare și să se dispună rejudecarea recursului.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La prezenta cauză s-a acvirat dosarul nr._/311/2011, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 960/2012.
Analizând contestația în anulare specială în considerarea dispozițiilor art. 318 C.proc.civ., tribunalul apreciază că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 960/2012, pronunțată la data de 30.10.2012 în dosarul nr._/311/2011, Tribunalul O. a admis recursul declarat de recurentul pârât A. L.-D. (intimat în cauza de față), împotriva sentinței civile nr. 6258/26.06.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. C.-E. (contestatoare în cauza de față).
Împotriva acestei decizii a declarat prezenta contestație în anulare specială recurenta G. C.-E., invocând în argumentarea demersului său judiciar dispozițiile art. 318 C.proc.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 C.proc.civ., tribunalul reține că legea prevede două motive pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare: dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Astfel cum a fost formulat de către contestatoare, tribunalul observă că demersul judiciar extraordinar se axează pe ipoteza referitoare la greșelile materiale pretins săvârșite de instanța de recurs, reglementată de prima teză a art. 318 C.proc.civ.
Pentru evaluarea acestei ipoteze, tribunalul reține cu titlu general că instanța de contencios european al drepturilor omului (CEDO), pronunțându-se în cauza M. împotriva României (cererea nr._/03), prin hotărârea din 29 iulie 2008, a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
În absența unor circumstanțe excepționale – situații numite de CEDO „defecte fundamentale” ale hotărârii (ex. neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich împotriva Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko împotriva Rusiei), nu se justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul contestației în anulare exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedură.
Referitor la cererea de față, pentru o apreciere completă a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza I C.proc.civ. este imperios necesar ca greșeala materială să fie evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecății, ea fiind săvârșită de instanță ca urmare a confundării unor elemente sau date materiale importante, cum ar fi, cu titlu de exemplu, anularea recursului ca netimbrat deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru, respingerea recursului ca tardiv deși din plicul atașat la dosar rezultă că fusese depus la poștă înăuntrul termenului de declarate a căii de atac, anularea recursului ca nemotivat deși motivarea s-a făcut prin chiar cererea de recurs.
Ori, nu acesta este cazul în speță.
Constatatoarea consideră eronat că, în măsura în care instanța de recurs, în pronunțarea deciziei obiect al prezentei contestații în anulare, nu a observat înscrisurile medicale referitoare la apariția bolii în timpul căsătoriei cu intimatul, precum și că a apreciat greșit faptul că N.C.civ. stabilește condiții în legătură cu momentul apariției stării de nevoie, aceste eventual erori pot fi circumscrise situației reglementate de teza I al art. 318 C.proc.civ.
Și aceasta pentru simplul motiv că greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale. Pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate, astfel cum în realitate urmărește contestatoarea.
Tribunalul reamintește în final faptul că, potrivit art. 318 C.proc.civ., contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac de retractare stric circumstanțiată la motivele expres și limitativ prevăzute de norma legală, iar eventualele căi de aplicare extensivă a acestor motive nu pot fi în nici un fel validate, având în vedere și considerentele hotărârii CEDO în cauza menționată anterior.
De altfel, unul din elementele esențiale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate (CEDO cauza Brumărescu c. României).
Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă ( a se vedea mutatis mutandis Gjonbocari și alții c. Albaniei).
Față de considerentele expuse în precedent, tribunalul urmează ca în temeiul art. 320 C.proc.civ. să respingă contestația în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare specială formulată de contestatoarea G. C.-E., domiciliată în Slatina, .. 4, ., ., împotriva deciziei civile nr. 960/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._/311/2011, în contradictoriu cu intimatul A. L.-D., domiciliat în Slatina, ., județul O., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 Februarie 2013.
Președinte, S. O. | Judecător, I. M. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/19.03.2013
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 493/2013. Tribunalul OLT | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
