Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 2285/184/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 46/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant Z. G., domiciliat în com. Mărunței, ., împotriva sentinței civile nr. 1581/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. Administrativ Teritorială A Comunei I. - J. Prin Reprezentant Legal D. Corbenau, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2015, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 1 C.p.c. și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la o dată ulterioară, respectiv 19.01.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat de apelantul reclamant Z. G., domiciliat în com. Mărunței, ., împotriva sentinței civile nr. 1581/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. Administrativ Teritorială A Comunei I. - J. Prin Reprezentant Legal D. Corbenau, având ca obiect cerere de valoare redusă, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1581/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Zorleanu G., având ca obiect „cerere cu valoare redusă”, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.05.2014, sub nr. de dosar_, reclamantul Z. G. a chemat-o în judecată pe pârâta U. Administrativ Teritorială . prin primar D. C., solicitând instanței să o oblige pe aceasta la plata sumei de 1926,84 și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat primarul comunei I. J. a formulat o plângere penală împotriva sa și a altor persoane pentru a fi cercetați cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 248, art. 253 ind.1, art. 257, art. 288, art. 290 și art. 291 din Codul penal.
Reclamantul a precizat că s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa și scoaterea sa de sub urmărire penală, însă pentru a avea asistență juridică, a încheiat un contract de asistență juridică, în baza căruia a achitat un onorariu în sumă de 1600 lei.
Reclamantul a arătat că a suferit o diminuare a patrimoniului său, iar dauna care i-a fost produsă trebuie reparată.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1537 alin. 1 din Codul civil.
Reclamantul a precizat că dorește să se folosească de proba cu înscrisuri și că nu dorește o dezbatere orală.
În conformitate cu dispozițiile art. 194 din Codul de procedură civilă, la cererea de chemare în judecată s-au atașat în copie următoarele înscrisuri: ordonanța din 23.01.2013, dată de P. de lângă Tribunalul O. în dosarul nr. 12/P/2013 (filele nr. 10-12), ordonanța din 12.12.2013, dată de P. de lângă Judecătoria B. în dosarul nr. 38/P/2012 (filele nr. 12-13), ordonanța din 27.12.2012, dată de P. de lângă Curtea de Apel C. în dosarul nr. 1133/P/2012 (filele nr. 14-15), fișa cu venitul reclamantului din luna august 2011 (fila nr. 16), chitanțele nr. 13 din data de 07.12.2012 și nr. 27 din data de 25.01.2013 (fila nr. 17), contractul de asistență juridică nr. 13 din data de 07.12.2012 (fila nr. 18).
Cererea a fost legal timbrată în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din O.U.G. 80/2013, cu suma de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pârâta, reprezentată prin primarul D. C., a depus la dosarul cauzei formularul de răspuns la data de 19.06.2013 prin care a arătat că nu acceptă pretențiile reclamantului deoarece conducerea U.A.T. I. J. prin decizia nr. 39/2012 a Curții de Conturi a dispus recuperarea plăților reprezentând servicii de șantier neprestate.
Pârâta a solicitat să existe o dezbatere orală, motivând că reclamantul a semnat recepții și proiecte tehnice în calitate de funcționar public
La formularul de răspuns au fost atașate următoarele înscrisuri: decizia nr. 39/2012 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului O. (filele nr. 25-29), încheierea nr. 1151/19.11.2012 a aceleiași instituții (filele nr. 30-34).
La dosarul cauzei a fost depus și raportul de expertiză tehnico judiciară efectuat în dosarul de urmărire penală nr. 38/P/2012 (filele nr. 35-46).
Reclamantul nu a depus la dosar răspuns la apărările pârâtei.
Instanța a dispus ca judecarea cauzei să aibă loc cu dezbateri orale în baza art. 1029 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin decizia nr. 39/2012 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului O. și încheierea nr. 1151/19.11.2012 a aceleiași instituții s-a arătat că au fost efectuate plăți nejustificate în sumă de 1984 lei reprezentând servicii de diriginte de șantier, contractate fără a fi prestate, dirigintele de șantier neîndeplinindu-și obligațiile stabilite prin contract și de reglementările în vigoare, fiind explicată în mod detaliat în ce a constat nerespectarea obligațiilor. Prin aceste acte s-a stabilit ca până la data de 21 decembrie 2012 conducerea executivă a U.A.T. I. J. trebuia să procedeze potrivit legii, la stabilirea întinderii prejudiciului și la dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, ca urmare a efectuării de plăți nelegale, reprezentând servicii de dirigenție de șantier neprestate. S-a menționat și faptul că se pot lua orice alte măsuri necesare pentru remedierea deficiențelor.
Instanța a reținut că așa cum rezultă din cuprinsul ordonanței din 23.01.2013, dată de P. de lângă Tribunalul O. în dosarul nr. 12/P/2013, ordonanței din 12.12.2013, dată de P. de lângă Judecătoria B. în dosarul nr. 38/P/2012 și ordonanței din 27.12.2012, dată de P. de lângă Curtea de Apel C. în dosarul nr. 1133/P/2012, primarul Comunei I. J. a formulat plângere penală împotriva reclamantului și a altor persoane, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, art. 248 alin.1, art. 253 ind.1 alin.1, art. 257 alin.1, art. 288 alin.1, art. 290 alin.1 și art. 291 alin.1 din Codul penal, pe motiv că Z. G. avea obligația să verifice toate fazele de execuție a lucrărilor contractate și nu a efectuat nici o verificare.
Prin ordonanțele mai sus arătate s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin.1 din Codul penal, scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 alin.1 din Codul penal și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.253 ind. 1 din Codul penal. Pentru celelalte infracțiuni cu privire la care s-a formulat plângere de către primat nu există date că s-ar fi soluționat cauza.
În cauză, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală din Codul civil, obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale fiind supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii lor, ori după caz a săvârșirii lor conform art. 103 din Legea 71/2011.
S-a mai arătat că în baza art. 1349 alin. 1 și 2 din Codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire urmând a răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Conform art. 1353 din Codul civil, cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv.
În baza art. 1357 alin. 1 și 2 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Instanța a reținut și faptul că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă, privind procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Analizând situația de fapt expusă prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța a constatat cererea reclamantului neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
În primul rând instanța a aratat că prezentul litigiu se încadrează în domeniul de aplicare al procedurii privind cererile cu valoare redusă, conform art. 1025 din Codul de procedură civilă.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, prevăzute de dispozițiile din Codul civil mai sus arătate.
Instanța a aratat că pârâta, prin primarul D. C., a formulat plângeri penale împotriva reclamantului, care în parte au fost soluționate prin neînceperea urmăririi penale și scoatere de sub urmărire penală (pentru trei din cele șapte infracțiuni cu privire la care s-a formulat plângere). Instanța a aratat că prin formularea acestor plângeri s-a realizat o exercitarea a dreptului de liber acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituția României, în conformitate cu care orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.
Instanța de fond a apreciat că dreptul de liber acces la justiție nu a fost exercitat în mod abuziv, la baza formulării plângerilor penale aflându-se ca punct de pornire aspectele menționate în decizia nr. 39/2012 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului O. și încheierea nr. 1151/19.11.2012 a aceleiași instituții.
De altfel, s-a apreciat că în cauză nu a fost dovedită reaua credință în formularea plângerilor penale iar exercitarea dreptului constituțional al accesului liber la justiție nu poate fi calificat drept o fapta ilicita care sa justifice obligare la acoperirea prejudiciului suferit.
Față de aceste împrejurări, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici un act doveditor pentru cheltuielile efectuate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, apelantul reclamant Z. G., apreciind că sentința este nelegala și netemeinica.
În motivarea apelului a arăta că numitul C. D. ,în calitate de reprezentant al UAT din ..O. ,la data de 01.11.2012 a formulat o plângere penală împotriva mea și a altor persoane pentru a fi cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art. 215 ,248,253/1 alin.1,257 alin. 1,288 alin.l, 290 alin. 1 și 291 alin.l cp.
Prin ordonanța nr.H33/P/2012 din 27.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva mea și a soției mele Z. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conclict de interese prev.de art.253/1 cp.și s-a disjuns cauza declinându-se competența de soluționare a cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.257 cp. în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul O..
Prin ordonanța nr. 12/P/2013 din data de 13.01.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O. s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva mea și a numiților Dubcoveschi N. și Necă lliuță sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin.l cp.și s-a disjuns cauza dispunându-se declinarea competenței soluționării cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art. 215,248,288,290 și 291 cp. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria B. .
Prin ordonanța nr.38/P/2012 din data de 12.12.2013 a Parchetului de pe lângă judecătoria B. s-a dispus scoaterea mea de sub urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 249 cp.
Obiectul plângerii penale formulate de către Gorbeanu D. il constituie Notele de Comanda semnate in nume-personal, motivând ca in situația refuzului semnării celor trei note de comanda, societatea furnizoare . va refuza sa execute lucrările de asfaltare.
Procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor(PVRTL),au fost întocmite si înregistrate la primărie cu numerele 5961,5962 la data de 16.11.2010.
Notele de comanda suplimentara nr. 81,82,83 ,au data emiterii de 24.11.2010,(data ulterioara PVRTL), fara a fi înregistrate la sediul primăriei,semnate in mod abuziv de C. D. cu nerespectarea legislației in vigoare privind atribuirea contractelor de achiziții publice.(constructorul susține ca la aceasta data au fost semnate devizele oferta si situațiile de plata)
Notele de comanda pentru care,pe cale judecătoreasca Consiliul Local lancu J. a fost obligat sa platescă suma de_,86 lei, demonstrează ca ele au fost semnate la data emiterii lor ,nu la data de 24.10 2012(data menționata in plângere,la cea.2 ani),prin liber consimțământ, fara presiuni din partea mea,hotarârea judecătoreasca prin sentința 1174/06 iulie 2011 ,nefiind contestata a rămas definitiva și irevocabila.
Contractele de servicii 4275,4276,4277,au fost încheiate la data 24.09.2010,având o valabilitate de 90 de zile, și-au încetat valabilitatea dupa semnarea procesului verbal de receptie la terminarea lucrărilor adică la data de 16.11 2010 ,nu au nici o legătura cu notele de Comanda,care au fost emise dupa terminarea lucrărilor,recepția acestora, Jupa încetarea valabilității contractelor de servicii.
Consideră că numitul Corbenu D.,in mod voit vrea sa creeze confuzie intre contractele de ucrari,pentru care am avut contracte de servicii, pentru care s-a făcut recepție la terminarea lucrărilor in data de 16.11.2010 și Notele de Comanda emise in data 4.11.2010 (emise dupa recepția lucrărilor) cu termen de finalizare 30.04.2011,pentru are a făcut plângere penala.
Numitul Corbenu D. și a exercitat dreptul de liber acces la justiție in mod abuziv i formularea plingerilor penale din următoarele motive:
- plingerea a fost formulata la data de 01.11.2012 ,motivind ca in ziua de24.10 .2012 a 2 ani de la recepția lucrărilor) eu și reprezentantul S C R. SRL, prezentind trei 3te de comanda, i- am solicitat semnarea acestora,in caz de refuz societatea )nstructoare nu executa lucrările de asfaltare.
-din hotarirea 1174/06.iulie 2011 emisa de Tribunalul O. reiese ca debitorii Consiliul Local lancu Jiannu ,. O. sunt obligați la plata sumei de 168.809,86 lei.
-hotarirea 1174/06 iulie 2011 este data cu cca.l an și jumătate inainte de data formulata in plingere, -hotarirea 1174/06 iulie 2011 nu a fost contestata.
Prin hotarirea pronunțata,instanța de fond a reținut ca paratul nu a exercitat in mod abuziv dreptul de liberacces la justiție si nu a dovedit reaua credința in formularea plingerilor penale.
Consideră că motivația instanței de fond in sensul ca trebuie dovedita reaua credința este greșita deoarece nu trebuie făcuta o astfel de dovada. Chiar și culpa in formularea plingerii este suficienta pentru a atrage răspunderea civila delictuala. La fel cum in procesul civil reclamantul poate fi obligat la plata chltuielile de judecata fata de parat in cazul in care cererea sa este respinsa de instanța ca neîntemeiata și in cazul plângerilor penale formulate in mod neîntemeiat trebuie sa opereze răspunderea civila pentru prejudiciul cauzat.
Accesul liber la justiție nu presupune o lipsa de răspundere care se adresează neîntemeiat, fie cu rea credința fie din culpa.Curtea de Conturi nu a stabilit prin Decizia nr.39/2012 a Curții de Conturi a Romaniei-Camera de Conturi a Județului O. si încheierea nr 1151 /19.11.2012 a aceliași instituții vreo conduita culpabila a subsemnatului in exercitarea contractelor de prestări de servicii nr.4275,4276,4277 /24.09.2010. Contractele de prestări servicii au fost încheiate pentru contractele de lucrări pentru care s-a făcut recepție la terminarea lucrărilor și nu au nici o legătura cu notele de comanda care au fost întocmite ulterior, dupa recepția lucrărilor și expirarea contractelor de servicii.
În plus, consideră că instanța de fond a dat o interpretare eronata dispoziției art.l537(l)NCC și probațiunilor admisibile in cauza.
Conform art. 1537(1) NCC " cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită,săvârșită cu vinovăție,este obligat să îl repare" iar conform.alin.(2) " autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Vinovația poate presupune o intenție directa sau indirecta cat și o culpa, legiuitorul nefăcând vreo distincție in acest sens. Instanța de fond a analizat numai forma de vinovăție privitoare la intenția directa „reaua credința „.Prin urmare a pronunțat o soluție vădit netemeinica și nelegala. Pentru a avea asistență juridică calificată în dosarele penale în care am fost cercetat urmare sesizării pârâtului, a încheiat contractul de asistență juridică nr. 13 din data de 07.12.2012 cu societatea de avocați „Bubatu,Pirciu,C.&Asociații", contract în baza căruia a achitat un onorariu în sumă de 1.600 lei conform chitanțelor nr.13 din 07.12.2012 și nr.27 din 25.01.2013, la care s-au adăugat 3 zile la fiecare parchet. Nu a luat in calcul și prejudiciul real suferit ca urmare a formulării plângerii penale, deși aceasta exista, întrucât imaginea sa a fost afectata atât la locul de munca cit si in relațiile contractuale prezente și viitoare.
Întrucât din vina pârâtei a suferit o diminuare a patrimoniului său corespunzătoare sumei de 1926.84 lei solicită obligarea pârâtului să-i repare dauna produsă iar pentru cele expuse solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond ,in sensul admiterii cererii de chemare in judecata având ca obiect „ cerere cu valoare redusa „ ca fiind întemeiata.
Prin serviciul registratură, la data de 20.10.2014, intimata, U. Administrativ Teritorială A Comunei I. - J. Prin Reprezentant Legal D. Corbenau, a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În motivare, arată că apelantul a criticat hotărârea instanței de fond pe considerentul că în mod abuziv a formulat, în calitate de reprezentant legal al UATC I. J., plângere împotriva acestuia, ignorând faptul că plângerea penală efectuată a reprezentat de fapt o obligație stabilită prin decizia nr. 39/2012 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului O. și încheierea nr. 1151/19.11.2012 emisă de aceeași instituție.
Mai arată că în urma controlului efectuat de către Camera de Conturi a Județului O., s-au identificat o . nereguli comise de către ., al cărei reprezentant era Z. T., soția apelantului reclamant, stabilindu-se astfel că s-a creat un prejudiciu prin efectuarea unor plăți nejustificate reprezentând servicii de diriginte de șantier, contracte care nu au fost respectate, respectiv nu s-a prestat nicio activitate de specialitate.
Solicită să se constate că, având în vedere funcția pe care o deține și responsabilitatea stabilită în acest sens, avea obligația ca în numele UATC I. J. să se adreseze justiției pentru drepturile și interesele unității pe care o reprezintă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C.p.c.
Examinând sentința apelantă prin prisma motivelor de apel, în temeiul dispozițiilor art.476 și următoarele din codul de procedură civilă, raportat la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1581/02.07.2014, Judecătoria B. a respins acțiunea civilă, având ca obiect obligarea Unității Administrativ Teritorială . prin primar D. C. la plata sumei de 1926,84 lei, formulată de către reclamantul Z. G., ca fiind neîntemneiată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut, în urma probatoriului administrat, că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, care, prin primarul D. C. a formulat mai multe plângeri penale împotriva reclamantului, plângeri ce au fost soluționate prin neînceperea urmării penale prin scoaterea de sub urmărirea penală.
În cadrul soluționării plângerilor penale formulate împotriva sa, reclamantul a angajat un contract de asistență juridică în baza căruia a achitat un onorariu în sumă de 1600 lei, suferind o diminuare a patrimoniului său, însă, raportat la condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în cauză nu s-a făcut dovada că aceste condiții sunt îndeplinite .
Răspunderea civilă delictuală este reglementată de dispozițiile art.1349 C civ și art.1357 și următoarele din C.civ, care prevăd că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, fapta săvârșită trebuie să aibă caracter ilicit, mai exact, cel care a săvârșit-o, a nesocotit dreptul subiectiv și recunoscut în favoarea altei persoane dar în același timp el a încălcat și dreptul obiect, adică normele de drept care aveau rolul să apere dreptul subiectiv și care au fost nesocotite, încălcate prin acțiunea sau inacțiunea sa.
Din simpla lectură a acestor texte rezultă că răspunderea delictuală ia naștere în momentul în care cu intenție, din neglijență sau din imprudență s-a comis o faptă prin care s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane.
În acest context, corect a reținut prima instanță, că plângerile penale formulate împotriva apelantului - reclamant de către pârâta intimată reprezintă, în fapt, exercitarea dreptului de liber acces la justiție, drept recunoscut de art.21 din Constituția României, oricărei persoane fizice sau juridice exercitat pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime, ce nu poate fi îngrădit.
Acest drept a fost exercitat în baza aspectelor reținute în decizia nr.391/2013 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului O., deci nu a fost exercitat abuziv, cu rea-credință, astfel încât fapta să aibă caracter ilicit.
Motivele de apel nu sunt întemeiate, raportat la dispozițiile legale arătate, plângerile penale fiind formulate cu scopul de a răspunde notelor reținute în Hotărârea Curții de Conturi.
În consecință, apreciind că sentința civilă apelantă este legală și temeinică, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.p.c., va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant Z. G., domiciliat în com. Mărunței, ., împotriva sentinței civile nr. 1581/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. Administrativ Teritorială A Comunei I. - J. Prin Reprezentant Legal D. Corbenau, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. Jud. D.S./05.02..2015
Tehnored. R.I.T./ 4 ex.
Jud. fond. C. H.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 35/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
