Fond funciar. Sentința nr. 67/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 67/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 3393/207/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 352/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant R. L. L., domiciliat în B., .. 44, ., ., împotriva sentinței civile nr. 67 din 14.01.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. DE APLICARE A LG.NR.18/1991 RADOMIRESTI,Județul O. și C. J. DE APLICARE A LG.NR.18/1991 SLATINA,Județul O., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: apelantul reclamant R. L. L. personal și asistat de avocat R. M., lipsă intimatele pârâte C. L. DE APLICARE A LG.NR.18/1991 RADOMIRESTI și C. J. DE APLICARE A LG.NR.18/1991 SLATINA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat M. R. pentru apelantul reclamant R. L. L. depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2015 și învederează instanței că nu mai au alte acte de depus la dosar sau probe de solicitat.
Constatându-se că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și procesul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul părților cu privire la cererea de apel.
Avocat M. R. pentru apelantul reclamant R. L. L. având cuvântul solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecarea la instanța de fond pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr._ / 2014, reclamantul R. L. L. a chemat in judecată pârâtele C. L. DE APLICARE A LG.NR.18/1991 PRIMARIA RADOMIRESTI, Prefectura O. - C. J. PENTRU APLICAREA LG.NR.18/1991 O.-SLATINA, solicitând instanței ca in conformitate cu dispoz. art. 8 – 11 din Lg.18/1991, art.11 și 33 din lg.165/2013 și a Hotărârii nr. 401/19.06.2013, să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 20 ha pădure și 40 ha teren arabil situat pe raza ., care au aparținut autoarei sale V. V. E..
În motivarea acțiunii a arătat că este unicul moștenitor legal al mătușii sale, V. V. E., fiind nepot de frate, gradul II. Aceasta a deținut pe raza . pădure și 40 ha teren arabil.
A precizat că după apariția Lg.18/1991 a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate și a solicitat emiterea titlului de proprietate pentru aceste suprafețe de teren, însă cererea nu a fost soluționată pe fond deoarece s-a apreciat de Comisiile fondului funciar că nu face dovada calității de moștenitor legal al autoarei.
A menționat că abia în anul 2013, prin decizia nr. 9266/30.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. in dosar nr._ s-a stabilit filiația față de tatăl lui, R. R. I., care era fratele def. V. V. E..
După apariția lg.165/2013 a formulat din nou cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza lg.247/2005, înregistrată sub rn.210/22.01.2014, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate însoțită de toate actele și documentele necesare soluționării și precizează că nici o altă persoana nu a revendicat terenul ce formează obiectul cererii sale.
În drept a invocat dispozițiile art. 8 -11 din Lg.18/1991, art.11 și 33 din Lg.165/2013 și Hotărârea nr. 401/19.06.2013.
In dovedirea acțiunii reclamantul a atașat procesul verbal din 2 aprilie 1945,extras de pe tabelul pădurilor din anul 1948, certificat deces R. R. ion, certificat căsătorie V. V. E., certificat naștere R. V. E., certificat deces V. V. E., cererea F.N. formulată către C. locală de fond funciar Radomirești, decizia nr.9226/30.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. in dosar_
C. locală de fond funciar Radomirești a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantul R. L. L., deoarece nu face dovada că este unicul moștenitor al autoarei V. V. E. din certificatul de moștenitor nr.1573/8.09.1994 rezultând că singurul moștenitor al acestei autoare este R. H. C., legatar cu titlul particular.
In apărare această comisie a atașat certificatul nr. 1573/8.09.1994 (notariatul de stat sect.1 București).
Reclamantul prin răspunsul la întâmpinare a solicitat respingerea a apărărilor pârâtei invocând dispozițiile art. 13 din Lg.18/1991 potrivit cărora dovada calității de moștenitor a persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate se face în conformitate cu dispozițiile legii civile, C.civ.
Deoarece prezumtivul moștenitor a moștenit potrivit certificatului de moștenitor nr.1573/8.01.1994 doar o parte din succesiunea autoarei, fiind moștenitor cu titlul particular, conform art. 899 V.c.civ. restul masei succesorale revine moștenitorilor colaterali cum este și el, fiind nepot de frate al autoarei și fiind unicul moștenitor legal al acesteia, calitatea in care a și formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, autoarea deținut pe raza . mari de teren arabil și pădure și de aceea este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra acestor suprafețe de teren.
C. jud.O. a formulat întâmpinare solicitând instanței ca în principal să dispună suspendarea judecării cauzei, iar în subsidiar să respingă acțiunea.
A precizat că reclamantul prin acțiunea sa nu face altceva decât să eludeze prevederile legale în materie funciară, solicitând instanței restituirea unui drept de proprietate pentru anumite suprafețe de teren asupra cărora cele două comisii, locală și județeană, de fond funciar s-au pronunțat încă din anul 2006, o dovadă în acest sens fiind hotărârea Comisiei județene nr._/16.01.2006 prin care a fost respinsă cererea.
Potrivit art. 16 din această lege până la întocmirea situației centralizatoare la nivel loc val se suspendă emiterea hotărârilor de validare / invalidare de către Comisiile județene de fond funciar ca și eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie precum și orice alte proceduri administrative in domeniul restituirii fondului funciar.
Pe fond, C. județeană a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru că se impune să fie verificat dacă acesta a respectat procedura administrativă de reconstituirea dreptului de proprietate prevăzută de Legile fondului funciar respectiv dacă a formulat cerere de reconstituire in termen legal.
Simpla cerere de punere în posesie cu o anumită suprafață de teren, indiferent că este agricol sau forestier, adresată unei autorități locale, fără a avea temei legal, nu poate constitui cerere de reconstituire în sensul legilor fondului funciar.
Pe de altă parte, dată finală până la care se poate solicita prin cerere scrisă reconstituirea dreptului de proprietate a fost 30 nov.2005, dată prevăzută de Normele de aplicare a Lg.247/2005.
În același timp, pârâta a precizat că s-a pronunțat deja printr-o hotărâre prin care a fost respinsă cererea reclamantei, pe care acesta ar fi putut să o conteste la instanța de judecată, în termen de 30 de zile de la data primirii.
În drept pârâta invocă dispozițiile Codului de procedură civilă și legile fondului funciar.
În apărare a atașat adresa nr._/6.10.2014,3301/9.10.2014, cererea nr.71/24.11.2005 formulată de reclamant pentru reconstituirea dreptului de proprietate, Hotărârea nr.13/6.01.2006, procesul verbal din 5.12.2005, nota de contestație din 27.12.2005, procesul verbal din 02.04.1945, Hot._/16.01.2006, cererea nr.210/22.01.2014 formulată de reclamant, adresa 210/19.02.2014, certificatul de moștenitor nr.1573/08.09.1994.
La 24.11.2014 C. locală de fond funciar Radomirești a făcut cunoscut instanței de fond că la nivelul acestei localități a fost finalizată aplicarea lg.165/2013, fiind centralizate suprafețele de teren libere iar situația fiind comunicată Comisiei județene pentru aplicarea Lg.fondului funciar.
Prin sentința civilă nr. 67/14.01.2015 Judecătoria Caracal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii formulată de reclamant îl constituie obligarea pârâtelor C. locală Radomirești și cea județeană O., pentru aplicarea Legilor fondului funciar, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra 20 ha teren pădure și 40 ha teren arabil situate pe raza . V. V. E., al cărui moștenitor legal este în calitate de colateral gradul II, tatăl său fiind fratele defunctei.
Acțiunea este formulată la 23.09.2014, după ..165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul CEDO suspendate în temeiul hotărârii pilot din 12 oct.2010, pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării in vigoare a acestei legi.
Cererile menționate în texul de lege anterior sunt precizate în dispozițiile art. 3 pct.1 și anume notificările sau cererile formulate și nesoluționate conform Lg.10/2001 nr.18/1991, 1/2000, 169/1997, 247/2005, OG 94/2000 și OG nr.83/1999, aflate în curs de soluționate la entitățile învestite de lege, sau după caz la C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor deci inclusiv asupra cererilor de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legilor fondului funciar.
Pentru soluționarea acestor cereri, potrivit art. 5 din Lg.165/2013 s-a constituit la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale C. locală pentru inventarierea terenului care, potrivit art.6, in termen de 180 zile de la constituire întocmește situația terenurilor aflate în domeniul public sau privat al statului sau după caz al unității administrativ teritoriale care pot face obiectul reconstituirii dreptului d proprietate pe fiecare unitate administrai teritorială.
Potrivit art.11 alin.1 comisiile locale și județene de fond funciar au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 01.01.2016 iar în situația neîndeplinirii acestor obligații în termenul menționat persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere al judecătoria in a cărei rază teritorială este situat terenul în termen de 30 de zile.
Prin urmare, având in vedere că obiectul acțiunii reclamantului îl constituie emiterea documentației prealabile pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 20 ha pădure și 40 ha teren arabil, acesta avea obligația pentru ca acțiunea sa să fie admisibilă, să facă dovada că a urmat, anterior, procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de legile fondului funciar, Lg.18/1991 ,Lg.169/1997, Lg.1/2000, Lg.245/2005, și HG 890/2005, iar cererea a rămas nesoluționată în această procedură până al . 165/2013, iar procedura administrativă prevăzută de această din urmă lege s-a finalizat cu o hotărâre pronunțată de C. jud. de fond funciar prin care s-a soluționat cererea de restituirea terenului, hotărâre împotriva căreia era îndreptățit să formuleze plângere al judecătoriei.
Ori, reclamantul nu a făcut dovada că a formulat o cerere în temeiul Lg.fondului funciar respectiv Lg.18/1991,Lg.169/1997, Lg.1/2000, Lg.247/2005, și HG 890/2005, formulate și depuse în termenul legal la unitățile investite de lege care să fi rămas nesoluționate până la data intrării în vigoare a lg.165/2013 sau care să fie încă pe rolul instanțelor judecătorești sau pe rolul CEDO.
Dimpotrivă, instanța de fond a constatat că reclamantul a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate respectiv cererea nr. 71/24.11.2015, în temeiul Lg. nr.247/2005, care a fost însă soluționată definitiv de C. jud. O., în procedura administrativ jurisdicțională reglementată expres și imperativ de dispozițiile art .53 și urm . din Lg.18/1991 prin Hotărârea nr. 13/16.01.2006.
Ori, împotriva acestei hotărâri reclamantul nu a formulat plângere la instanța judecătorească competentă conform art.53 al.2 din Lg.18/1991, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Ca atare cererea formulată de către reclamant, nr.210/2.01.2014 către C. locală de fond funciar Radomirești, nu se înscrie in categoria cererilor precizate expres în art. 3 pct.1 din Lg.165/2013 pentru ca procedura reglementată de această lege să-i fie aplicată și acțiunii reclamantului, considerent pentru care instanța de fond a constatat că această acțiune este inadmisibilă.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, având in vedere că atât conform procedurii administrativ jurisdicționale reglementată anterior de Lg.18/1991,Lg.169/1997, Lg.1/2000, Lg.247/2005, și HG 890/2005 cât și in prezent prin Lg.165/2013, instanța judecătorească nu este competentă să reconstituie direct dreptul de proprietate asupra terenurilor deoarece și anterior Lg.nr.165/2013 și ulterior instanța judecătorească este competentă să se pronunțe numai asupra actelor administrativ jurisdicționale emise de C. locală și cea județeană de fond funciar asupra cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate conform art. 8 – 11 din Lg.18/1991 în calea de atac reglementată expres de lege respectiv plângerea formulată de cei îndreptăți împotriva hotărârilor pronunțate de cele două comisii în temeiul dispozițiilor art. 53 al.2 din legea menționată și in cazul în care constată că sunt netemeinice și nelegale le desființează și dispune reconstituirea dreptului de proprietate.
În speță insă reclamantul nu solicită desființarea unei hotărâri a celor două comisii de fond funciar, ci să-i fie reconstituit de către instanță dreptul său de proprietate, ceea ce este inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul reclamant R. L. L., ca fiind esențial și evident nelegală deoarece soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea normelor de drept procesual civil și de drept material care reglementează soluționarea în fond a cauzelor deduse judecății.
Se arată că instanța de fond a soluționat cauza pe cale de excepție cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 245-248 C.p.civ., în contradicție evidentă cu materialul probator administrat în cauză și cu atitudinea procesuală a părților implicate în prezentul litigiu.
Deoarece niciuna dintre pârâte nu a invocat vreo excepție prin întâmpinările depuse, instanța de judecată avea obligația legală, consacrată de textele legale imperativ aplicabile și de doctrina juridică în materie, de a duce la cunoștința părților natura juridică și conținutul concret al excepției invocate pentru a li se respecta acestora dreptul la apărare și la egalitate de șanse în cauza dedusă judecății prin posibilitatea acestora de a formula apărări și concluzii pertinente.
Așa cum rezultă din preambulul sentinței pronunțate, deși până la termenul din 14.01.2015 nu se pusese în discuția părților existența vreunei excepții de fond, la acest termen de judecată, instanța a pus, din oficiu, în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, fără a se face nicio referire sau mențiune expresă la natura acestei excepții, la instituțiile juridice pe care se întemeiază, punând astfel părțile într-o imposibilitate absolută și totală de a se apăra și de a administra probe în apărare, față de această excepție.
Arată că doctrina juridică a stabilit, cu titlu de regulă generală, că atunci când instanța este cea care inițiază și dispune punerea în discuție a unei excepții dirimante, iar părțile nu sunt toate prezente și nu cunosc nimic în legătură cu excepția, este obligată să comunice părților, prin citație, pentru un termen ulterior, acest aspect juridic, pentru a da posibilitatea acestora să se apere în mod documentat și să formuleze concluzii atât orale cât și scrise în legătură cu excepția.
Neavând la îndemână un minimum de informații referitoare la excepția invocată de instanță, i-a fost încălcat, în mod evident, dreptul la un proces echitabil și la egalitate de șanse în fața justiției, deoarece din motivarea hotărârii, când aceasta i-a fost comunicată, a aflat, de fapt, în ce constă pretinsa excepție.
Pe fondul cauzei, solicită a se observa că pretinsa excepție invocată de instanță din oficiu este în mod evident nelegală și în contradicție cu probele cauzei.
A mai aratat că nu se află în situația reținută de instanța de judecată de încălcare a dispoz. art. 4 și 11 din legea 165/2013, în sensul că este prima sa cerere prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate funciară asupra terenurilor moștenite de la autoarea sa Vaitoianu V. E..
De asemenea, arată că a formulat încă din anul 2005 cerere de reconstituire pentru suprafețele de teren din litigiu dar cererea sa nu a fost finalizată pe fondul ei până în prezent. Singura modalitate de analiză a cererii s-a referit la lipsa dovezii calității de moștenitor față de succesiunea autoarei, impediment care a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 9226/13.10.2013 a Curții de Apel C., hotărâre judecătorească care i-a deschis calea și dreptul de a solicita comisiei de aplicare a legii 165/2013 analizarea și rezolvarea cererii sale și reconstituirea dreptului de proprietate funciară.
Susține că, este incontestabil aspectul demonstrat de probele administrate în cauză și confirmat de pârâte că suprafețele de teren solicitate există pe raza comunei Radomirești, jud. O. și că acestea nu au fost revendicate de o altă persoană.
Împrejurarea că în anul 2005 i s-a respins cererea de reconstituire, fără a se analiza fondul acestei cereri din motive de ordin procedural, nu îl împiedică, din punct de vedere legal, de a solicita reconstituirea dreptului său de proprietate care există și poate fi retrocedat în condițiile actualei legi.
Chiar având în vedere raționamentul instanței de judecată din motivarea hotărârii se poate contura cel mult o altă excepție procesuală și anume aceea a prematurității acțiunii sale, care, deși a insistat în nenumărate rânduri, nu a obținut în termen de 2 ani de la apariția legii 165/2013 o soluționare administrativă procedurală a cererii sale.
Drepturile recunoscute și garantate de legile retrocedării au fost în mod evident încălcate atât de pârâte cât și de către instanța de judecată prin modul nelegal de soluționare a acțiunii.
A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului cauzei.
Intimata pârâtă C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Unității Administrativ Teritoriale Radomiresti a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de apelantul reclamant.
Se arată că apelantul reclamant solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 20 ha. teren pădure și 40 ha. teren arabil de pe urma autoarei Vaitoianu V. E., deși în prezent nu este în vigoare nicio lege a fondului funciar în baza căreia să se facă retrocedări asupra dreptului de proprietate.
In fapt, se arată că apelantul reclamant nu a făcut dovada că este unicul moștenitor al autoarei Vaitoianu V. E. așa cum pretinde, deoarece din certificatul de moștenitor nr. 1573/08.09.1994 rezultă că singurul moștenitor este R. H. C. ca legatar cu titlul particular.
În dovedire a depus, în copie, certificatul de moștenitor nr. 1573/08.09.1994.
Analizând sentința în raport de motivele de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la actele procedurale de la dosar, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Sub marginala „Rolul judecătorului în aflarea adevărului”, art. 22 C.proc.civ. prevede că (1) Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
(3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretențiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacție.
(4) Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
(5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
(6) Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să țină seama de toate circumstanțele cauzei, judecătorul va ține seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de buna-credință.
De asemenea, sub marginala „Scopul judecării procesului”, în condițiile art. 211 C.proc.civ. completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare și dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor și garanțiilor procesuale, în vederea soluționării legale și temeinice a acestuia.
Rezultă, deci, că instanța de fond este îndreptățită să invoce și să pună în discuția părților excepții, însă acest drept trebuie corelat cu respectarea altor principii fundamentale ale procesului civil, cum este dreptul la apărare ori principiul contradictorialității.
Din analiza actelor de procedură de la dosar, tribunalul constată că excepția de fond a inadmisibilității cererii reclamantului a fost invocată de instanța de fond la termenul de judecată din data de 14.01.2015, când cauza a rămas în pronunțare.
În practicaua sentinței se menționează că „instanța (…) pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii”, fără a se indica un minim de elemente care să permită părților, în special reclamantului, să se apere cu privire la această chestiune.
Nu este necesar ca instanța să comunice părților, prin citație, punerea în discuție a unei excepții, întrucât părțile au la rândul lor obligația să urmărească desfășurarea procesului. Este necesar a se comunica, însă, suficiente informații legate de excepția invocată din oficiu, pentru ca părțile să poată expune un punct de vedere argumentat asupra problemei pusă în discuție.
Și aceasta deoarece contradictorialitatea reprezintă un principiu fundamental, atât al dreptului procesual civil, cât și al dreptului procesual penal, în sensul că în temeiul acestuia, părțile pot să formuleze cereri, să propună, să administreze probe și să pună concluzii cu privire la toate problemele de fapt și de drept de care depinde corecta soluționare a procesului. El este exprimat prin adagiul audiatur . fie ascultată și cealaltă parte, rezumând esența întregului proces.
Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuție reprezintă rezultatul inițiativei părților ori al judecătorului.
Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanța de judecată are obligația de a pune în discuția părților toate chestiunile de fapt și de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluționa litigiul.
Regula este așadar că judecătorul reprezintă factorul de echilibru în „duelul judiciar”. Se poate întâmpla, însă, ca părțile să nu se afle pe poziții de adversitate. Chiar și în această ipoteză părțile trebuie să beneficieze de posibilitatea exprimării punctului lor de vedere asupra chestiunilor deduse judecății.
Este greu de decelat ce elemente intră în conținutul principiului contradictorialității și ce elemente în conținutul dreptului la apărare, granița dintre ele fiind uneori firavă, alteori inexistentă, implicând consecințe în lanț – nerespectarea principiului contradictorialității conducând, în mod ireversibil, la încălcarea principiului dreptului la apărare.
Contradictorialitatea este un principiu din domeniul ordinii publice și se manifestă atât în raporturile dintre părți (fiind irelevant dacă acestea se află sau nu în raporturi de adversitate juridică), pentru ca acestea să fie exact informate de existența procesului, conținutul pretențiilor, argumentele părților adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.
Principiul este intrinsec legat de principiul egalității armelor, fiind principiul care îngăduie părților din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului. Mai precis, părțile trebuie să aibă posibilitatea de a discuta și de a combate susținerile făcute de fiecare dintre ele și de a-și exprima opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice (finalitate prevăzută de dispozițiile art. 211 C.proc.civ).
În cauza de față, limitându-se a invoca o excepția fără a da posibilitatea apelantului să expună, în cunoștință de cauză, o apărare reală în raport de aceasta, instanța de fond a pronunțat o soluție cu nesocotirea principiilor enunțate anterior, nesocotire sancționată cu nulitatea hotărârii.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 480 C.proc.civ., tribunalul urmează să admită apelul declarat, să anuleze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant R. L. L., domiciliat în B., .. 44, ., ., împotriva sentinței civile nr. 67 din 14.01.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. DE APLICARE A LG.NR.18/1991 RADOMIRESTI, Județul O. și C. J. DE APLICARE A LG.NR.18/1991 SLATINA, Județul O., anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.05.2015.
Președinte, V. V. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.5/06.07.2015
Judecător fond I. R.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul OLT → |
|---|
