Grăniţuire. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 182/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 182/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător I. D.
Grefier N. A. S.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți R. I. și R. M., domiciliați în B., .. 126 A, ., ., cu reședința în comuna Bobicești, ., împotriva sentinței civile nr. 2276/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. M., cu domiciliul în comuna Bobicești, ., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanții reclamanți R. I. și R. M. asistați de avocat S. I. și avocat C. C. reprezentând pe intimata pârâtă A. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat S. I., pentru apelanții reclamanți, depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20,50 lei.
Instanța, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, constată în conformitate cu prevederile art. 95 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă și art. 466 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța constată dezbaterile deschise asupra fondului în conformitate cu dispozițiile art. 392 Noul Cod de procedură civilă și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Avocat S. I., având cuvântul pentru apelanții reclamanți R. I. și R. M., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul obligării pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 66 m.p., așa cum rezultă și din concluziile rapoartelor de expertiză. Arată că diferența existentă între suprafața deținută în fapt rezultată în urma măsurătorilor OCPI și cea înscrisă în actele de proprietate, se datorează posibilităților de măsurare mai puțin performante existente la data încheierii actelor inițiale de proprietate, aspect confirmat și în raportul de expertiză. Solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată către apelanții reclamanți.
Avocat C. C., având cuvântul pentru intimata pârâtă A. M., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că susținerile apărătorului apelanților reclamanți sunt nefondate. Solicită obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată către intimata pârâtă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2276/2014 Judecătoria B. a admis în parte, acțiunea reclamanților R. I. și R. M., în contradictoriu cu pârâta A. M. și a stabilit hotarul între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâtei pe amplasamentul actual, hotar ce este materializat pe schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză, între punctele: 4-18-16-15-24-25-26-27, cu distanțele corespunzătoare între puncte conform schiței Anexei nr. 1 din raportul de expertiză.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 66 mp, ca neîntemeiat.
A compensat în parte cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 742,50 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 560 din noul cod civil proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că, în ce privește terenul reclamanților a rezultat o diferență în minus, între suprafața menționată în cartea funciară, respectiv 1.120 mp., și cea măsurată, respectiv 1.116 mp. rezultând o diferență, în minus, de 4 mp. În ce privește terenul pârâtei se constată o diferență în minus, între suprafața menționată în cartea funciară, respectiv 1.373 mp., și cea măsurată, respectiv 1.364 mp. rezultând o diferență, în minus, de 9 mp.
Deși, în urma obiecțiunilor reclamanților prin care au solicitat ca măsurătorile să privească suprafața de 250 mp. cumpărată de la pârâtă, expertul a stabilit alte date și alte repere pentru stabilirea hotarului, instanța nu a putu ține seama de această solicitare, având în vedere că reclamanții au solicitat, prin cererea de chemare în judecată să se stabilească hotarul în raport de suprafața deținută în proprietate de 1.196 mp.
Situația de fapt reținută de către expert, în expertiza inițială și care a răspuns obiectivelor stabilite de către instanță a fost confirmată și de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară O., prin procesul-verbal de recepție nr. 572/15.10.2014, din care rezultă că în ce privește imobilul amplasat în UAT Bobicești, . 71, . 29/1, intravilan, cu suprafața măsurată de expert de 1.178 mp. și suprafața din act de 1.196 mp., imobil înscris în CFN_, nu corespund limitele și suprafața imobilului descris în expertiză judiciară cu cele din documentația cu nr. cadastral_, dar calculul de suprafață este corect întocmit.
În această situație, în care atât reclamanții cât și pârâta dețin suprafețe mai mici decât cele menționate în actele de proprietate, instanța a apreciat justă concluzia expertului de a se stabili hotarul pe actualul amplasament, în raport de întreaga suprafață de teren deținută de fiecare parte, având în vedere că nu se poate stabili hotarul între două proprietăți pe porțiuni de vecinătate, ci pe întreaga vecinătate.
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 560 din Noul Cod civil și pe cale de consecință instanța de fond a stabilit hotarul între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâtei pe amplasamentul actual, hotar ce este materializat pe schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză, între punctele: 4-18-16-15-24-25-26-27, cu distanțele corespunzătoare între puncte conform schiței Anexei nr. 1 din raportul de expertiză.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada faptului că pârâta ocupă vreo suprafață de teren din terenul reclamanților, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 66 mp., ca neîntemeiat. Chiar dacă reclamanții dețin o suprafață mai mică de teren decât cea menționată în actele de proprietate, s-a făcut dovada că și pârâta deține o suprafață mai mică de teren decât cea menționată în actele de proprietate, în această situație fiind posibil ca diferența în minus, să rezulte și în raport și de ceilalți vecini.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții R. I. R. M. considerând-o netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 66 mp din T71 P29/1. Din motivarea instanței nu rezultă care dintre cele două rapoarte de expertiză a fost omologat și ce puncte de reper au fost avute în vedere atunci când s-a stabilit hotarul despărțitor. Ambele rapoarte de expertiză au concluzionat că pârâta ocupă din terenul reclamanților, în . ce au fost ignorate de instanța de fond.
Nu poate fi primită motivația instanței potrivit căreia se impune păstrarea aliniamentului actual, având în vedere că suprafața de 250 mp pe care reclamanții o dețin în P29/1 a fost cumpărată chiar de la pârâtă, conform sentinței 623/2010.
Prin acțiunea principală apelanții reclamanți au arătat că sunt proprietarii suprafeței de teren din anul 1974 când au cumpărat împreună cu numitul A. T. I., fiul pârâtei, suprafața de 500 mp în cote de 1/20 pentru fiecare. Întrucât la vremea aceea reclamanții nu aveau nevoie de tot terenul i-au lăsat de bună voie lui A. I. mai mult de 250 mp cât îi revenea conform actului iar acesta a făcut un gard între proprietăți.
Deși suprafața de 500 mp era proprietatea reclamanților dar și a numitului A. I., aceasta a fost inclusă în TP_/14.03.1995 emis pe numele pârâtei și fraților săi. Ulterior pârâta a efectuat partajul iar suprafața de 500 mp a revenit în lotul său.
Solicită apelanții admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii și a capătului de cerere privind revendicarea terenului lipsă.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul urmează să constate că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prima critică prin care se susține că în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 66 mp teren având în vedere că din ambele rapoarte de expertiză efectuate în cauză rezultă în mod cert că pârâta ocupă teren din T71 P29/1 nu poate fi primită de instanța de control judiciar având în vedere faptul că din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. I. avizat de OCPI O. rezultă cu certitudine faptul că ambele părți dețin suprafețe în minus față de actele de proprietate, respectiv apelanții reclamanți au un minus de 18 mp iar intimata are un minus de 9 mp.
Așa fiind și ținând seama că în cauză nu s-au făcut dovezi că după reconstituirea dreptului de proprietate al părților sau după încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, pârâta ar fi modificat hotarul actual dintre părți ocupând fără drept în acest mod vreo suprafață de teren asupra căreia reclamanții aveau un drept de proprietate, prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a aplicat dispozițiile legale incidente.
Nici cea de a doua critică prin care se susține că din motivarea primei instanței nu rezultă care din cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză a fost omologat și ce puncte de reper au fost avute în vedere atunci când s-a stabilit hotarul despărțitor, nu poate fi reținută de instanța de control judiciar ținând seama de următoarele considerente:
Împotriva primului raport de expertiză întocmit în cauză de expert C. M. s-au formulat obiecțiuni la data de 28 octombrie 2013, obiecțiuni admise de instanță prin încheierea din 29 octombrie 2013.
Întrucât s-au acordat ulterior mai multe termene de judecată iar expertul nu a răspuns la obiecțiunile formulate, prin încheierea din 04 februarie 2014 s-a încuviințat cererea privind efectuarea unei noi expertize în cauză de către un alt expert numit aleatoriu, astfel cum rezultă din considerentele acestei încheieri.
Întrucât raportul de expertiză întocmit ulterior în cauză a și fost avizat de OCPI O. este fără dubiu că acest raport a fost avut în vedere de instanță în pronunțarea sentinței.
Totodată tribunalul constată că expertiza ale cărei concluzii au fost însușite de prima instanță a stabilit corect hotarul între proprietăți pe întreaga lungime a hotarului despărțitor nefiind posibil a se stabili un nou hotar doar pe anumite porțiuni de vecinătate, cât timp în cauză apelanții reclamanți cărora le revenea sarcina probei nu au dovedit că li s-ar fi încălcat în vreun mod, prin . unui nou gard pe anumite porțiuni din suprafața revendicată, mai ales că, actuala delimitare a terenului datează, așa cum susțin însăși apelanții prin cererea de apel, din anul 1974 când afirmă că au devenit, împreună cu fiul intimatei A. I., coproprietari pe suprafața de 500 mp și încă de la acea dată terenul a fost împărțit și s-a construit, de comun acord, gardul despărțitor pentru această suprafață de teren, pe care pârâții o dețin de peste 40 de ani.
Pentru cele ce preced, și constatând că nu există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu potrivit art. 479 alin.1 teza finală cod procedură civilă, în baza art.480 alin.1 din același act normativ, hotărârea atacată urmează a fi păstrată, iar apelul respins ca nefondat.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă vor fi obligați apelanții la plata cheltuielilor de judecată în apel reprezentând onorariul e avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanții reclamanți R. I. și R. M., domiciliați în B., .. 126 A, ., ., județul O., cu reședința în comuna Bobicești, ., împotriva sentinței civile nr. 2276/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. M., cu domiciliul în comuna Bobicești, ., ca nefondat.
Obligă apelanții la 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocat în apel către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, N. A. S. |
Red. ID
Jf.N.R.
4 ex/30.04.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... | Pretenţii. Hotărâre din 27-01-2015, Tribunalul OLT → |
|---|
