Pretenţii. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 65/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 65/2015
Ședința publică de la 28 ianuarie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător C. T.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă I. L., domiciliat în Slatina, .. 12-14, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 6513 din data de 30 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. Teritorială a Municipiului Slatina, județul O., având ca obiect- pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta reclamantă I. L. personal și asistată de avocat R. C., lipsă intimata pârâtă U. A. Teritorială a Municipiului Slatina.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul apelantei reclamante depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare nr._/2015 și chitanța ce reprezintă onorariul de avocat. Arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă declară deschiderea dezbaterilor în fond și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Avocat R. C., având cuvântul pentru apelanta reclamantă I. L., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, arată că din probele administrate, respectiv înscrisuri, planșe foto, martori, rezultă fără putință de tăgadă că, în zona unde locuiește apelanta se află câini în paza juridică a intimate, numărul acestora fiind foarte mare. Locuiesc la scara blocului și se hrănesc cu resturi de la gunoaiele locatarilor. Situația este recunoscută și de intimată. Martorii audiați au declarat că au văzut câinii respectivi, au văzut-o pansată pe reclamantă și sânge pe scara blocului.
Așa fiind, se impune admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale și morale pentru prejudiciul cauzat.
Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința nr. 6513/2014 Judecătoria Slatina a respins cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta I. L., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială Municipiul Slatina reprezentată prin Primar, ca neîntemeiata.
A respins cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de parată prin întâmpinarea aflată la filele 21 si urm. din dosar, în special fila 22 (de la paragraful bolduit), instanța reține că aceasta este o apărare de fond în cadrul condițiilor de admisibilitate ale acțiunii in răspundere civilă delictuală pentru fapta animalelor (art. 1375 si urm. NC.civ.) si nu o excepție procesuală în sine asupra căreia să se pronunțe prioritar în condițiile art. 36 rap. la art. 248 alin. 1 NC.pr.civ., astfel încât, asupra considerentelor pârâtei pe acest aspect, urmează a li se răspunde în cadrul analizei pe fond a cererii de chemare in judecată.
Din înscrisurile depuse la dosar odată cu cererea de chemare in judecată a rezultat că reclamanta a suferit în data de 11.05.2013 multiple leziuni corporale datorate mușcăturii unui câine, respectiv, potrivit certificatului medico-legal nr. 442/C din 27.05.2013 (fila 3 dosar) aceasta prezenta urme de mușcătură canină la nivelul gleznei stânga fața externă plaga cu diametrul de 0,5 cm acoperita de crusta bruna, precum si la nivelul gleznei stânga fața internă plaga cu diametrul de 0,5 cm acoperită de crustă brună.
De asemenea, din fisa UPU nr._ a SJU Slatina (fila 6 si urm. dosar) a rezultat ca reclamanta prezenta la data de 11.05.2013 o plagă punctiformă glezna stângă datorită mușcăturii unui câine.
Medicul legist a concluzionat că reclamanta a suferit leziunile anterior amintite posibil datorită mușcăturii unui câine, fiind necesare un număr de 13-14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Din răspunsul emis de pârâtă i s-a menționat reclamantei faptul ca Primăria Slatina are încheiat un contract cu o firmă specializată pentru servicii de ecarisaj în mun. Slatina, respectiv . SRL, astfel încât aceasta nu poate fi responsabilă de leziunile suferite de reclamantă, iar, pe de alta parte, s-a menționat în același răspuns ca nu există o dovadă a faptului pretins de reclamantă în petiția adresată primăriei, în sensul că leziunile suferite în data menționată ar proveni de la un câine „fără stăpân”.
Din cuprinsul contractului de prestări servicii nr._/09.05.2012 (fila 25 si urm. din dosar) a rezultat ca unitatea administrativ-teritoriala a mun. Slatina a încheiat cu . SRL convenția privind prestarea de către ultima in beneficiul primei a serviciilor de ecarisaj in mun. Slatina.
Din înscrisurile atașate cauzei, alături de proba testimoniala administrată în mod nemijlocit în fata instanței de judecata, s-a reținut că în privința faptei vătămătoare suferite de reclamanta aceasta a fost dovedită pe deplin, din acest punct de vedere neexistând nicio incertitudine, iar parata nu a contestat aceasta împrejurare de fapt, ci doar aspectul privind culpa sa, precum si lipsa dovezii afirmației din cererea de chemare in judecată legată de faptul pretins în privința atacului canin asupra reclamantei din partea unui câine „comunitar” (fără stăpân in terminologia legii aplicabile – OUG nr. 155/2001).
Pentru a interveni răspunderea civila delictuala sunt necesare următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciu, legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovatia.
În situația solicitării de despăgubiri ca urmare a rănilor provocate prin mușcare de către un câine al cărui stăpân este cunoscut, victima trebuie să dovedească trei circumstanțe de fapt: rănirea sa prin mușcare, proveniența mușcăturilor de la un anumit câine, precum și faptul că respectivul animal se afla sub paza juridică a unei anumite persoane.
Corelativ, cel care avea paza juridică a animalului se poate apăra arătând fie că . a fost determinată de acțiunile provocatoare ale victimei înseși, fie că animalul a fost provocat de către o terță persoană pentru care el nu este ținut să răspundă, fie că animalul, în urma unui tratament medicamentos, a dezvoltat anumite reacții secundare imprevizibile și insurmontabile, care au determinat ..
Instanța a reținut că responsabilitatea în prezent pentru prejudiciile provocate de animale fără stăpân revine autorităților locale, iar aceasta responsabilitate este fundamentată pe ideea de garanție pe care persoana care deține paza juridică a animalului trebuie sa o asigure terților pentru eventuale prejudicii cauzate de acestea, autorități care sunt obligate să gestioneze fondurile și resursele primite de la bugetele centrale și locale astfel încât aceste prejudicii să nu existe, întrucât autoritățile locale trebuie să-și îndeplinească prioritățile în ce privește activitățile ce le desfășoară și alocarea fondurilor pentru deservirea cetățenilor cu prioritate in ceea ce privește viața, integritatea fizică și psihică a oamenilor din circumscripția acestora, in considerarea acestor drepturi fundamentale ridicate la rang de principiu constituțional și universal.
In această privință, instanța a reținut că „excepția” lipsei calității procesuale pasive invocată de parată prin întâmpinarea aflată la dosar nu poate fi primită pe considerentul că a încheiat anterior un contract de prestări servicii cu o societate comercială pentru realizarea, conform OUG nr. 155/2001, a ecarisajului la nivelul mun. Slatina, întrucât această susținere nu are suport legal din perspectiva Legii fundamentale, de la care textele normative de rang inferior nu pot deroga, iar in cazul de fata prin OUG nr. 155/2001 nici nu se face acest lucru, actul normativ in speță fiind in deplin acord cu principiile constituționale menționate anterior, fiind de prisos pentru instanța de judecată sa reamintească pârâtei obligația constituționala a Statului R. de a asigura si garanta dreptul la viață și la integritate corporală a cetățenilor săi.
Cu privire la fapta vătămătoare/ilicită asupra integrității corporale a reclamantei, astfel cum a reieșit din probele administrate în cauză, aceasta a fost dovedită pe deplin în cauza, sens in care urmează a fi analizată cealaltă condiție a răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul suferit de reclamanta.
Aceasta a doua condiție este îndeplinită în cauză, reținându-se că reclamanta solicită repararea prejudiciului moral suferit în urma vătămărilor fizice despre care s-a menționat anterior, acesta fiind în mod cert unul care poate fi cuantificat de instanța de judecată, fiind indubitabil că o leziune în urma mușcăturii canine conduce la suferințe atât fizice, cât și psihice, însă verificarea cuantumului solicitat de instanță nu poate fi făcut decât în urma analizării tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, întrucât in caz contrar ar fi de prisos cuantificarea acestuia în lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit si a vinovăției „autorului” faptei culpabile.
In ceea ce privește autorul faptei reclamate, în condițiile art. 1375 si urm. NC.civ., instanța reține că probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu au lămurit pe deplin și fără echivoc că animalul canin care a vătămat reclamanta provine din rândul „celor fără stăpân”, aflați în „paza juridica” a pârâtei, putând fi exercitată aceasta acțiune vătămătoare de orice alt exemplar canin de pe raza mun. Slatina, în condițiile în care probele solicitate de reclamantă și administrate prin mijloacele de probă specifice (declarațiile martorilor) nu au oferit și concluzia clară si indubitabilă că unul dintre câinii „comunitari” au vătămat integritatea corporală a reclamantei in data de 11.05.2013, cu atât mai mult cu cât nu există o proba directă care sa reflecte aceasta împrejurare susținută de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare in judecata, iar probele mediate (indirecte) – depozițiile martorilor – au fost echivoce, neputând fi exhibată explicația certă ca unul dintre animalele „fără stăpân” din jurul blocului in care domiciliază reclamanta ar fi si cel care a vătămat-o pe reclamantă, din acest punct de vedere existând un echivoc, care nu poate conduce instanța de judecată la reținerea ca fiind adevărata a susținerilor reclamantei.
Sub acest aspect, instanța a menționat că reclamanta nu este „acuzata” de inducerea în eroare a organului judiciar investit cu soluționarea procesului, însă, in lipsa probelor care să confirme faptul pretins, orice afirmație neprobată în cadrul procesului civil nu poate fi primită, chiar adevărată fiind, cunoscut fiind ca realitatea neprobata in instanța de judecată nu este recunoscută si confirmată, respectiv sancționată, judecătorul cauzei neputând judeca decât pe baza de probe care sa confirme, cel puțin la nivel de indiciu rezonabil, faptul pretins în cererea de chemare în judecată.
Cum niciuna dintre probele administrate în fata instanței de judecată nu conduce la concluzia ca „autorul” care se face culpabil de vătămările suferite de reclamantă este unul dintre câinii aflați sub paza juridica a pârâtei, se reține că cererea de chemare in judecata nu este probată, sens în care va fi respinsă, ca neîntemeiata, in condițiile in care in privința condiției vinovatei civile a paratei nu s-a făcut dovada faptului pretins.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta considerând-o netemeinică și nelegală.
Astfel, instanța a reținut că niciuna dintre probele administrate nu a condus la concluzia că autorul care se face culpabil de vătămările suferite de reclamantă este unui dintre câinii aflați sub paza juridică a pârâtei.
Din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, inclusiv planșele fotografice și martorii audiați rezultă că în zona blocului și chiar la scara unde locuiește reclamanta trăiesc nestingheriți câini aflați sub paza juridică a pârâtei.
Această situație este recunoscută și de pârâtă dar nu este gestionată suficient și, deși au angajat o firmă de specialitate care să țină sub control situația câinilor comunitari, nu se explică numărul mare al acestora.
Martorii audiați au declarat că au văzut urme de sânge, au văzut că reclamanta a făcut tratament din cauza leziunilor provocate și au făcut o descriere amănunțită a câinilor de la scara blocului.
A solicitat apelanta schimbarea sentinței și obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, daune morale și materiale pentru prejudiciul cauzat.
Legal citată intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul reține caracterul fondat al acestuia având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2002, cu modificările ulterioare, expresia ,, câine fără stăpân” are următoarea semnificație: orice câine crescut, adăpostit, ținut pe domeniul public, în locuri publice sau în spații adiacente acestora, în afara proprietății stăpânului sau deținătorului acestuia, necontrolat, nesupravegheat, liber, abandonat, inclusiv cei identificați prin microcipare sau alt mijloc alternativ de identificare, stabilit de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Potrivit dispozițiilor art. 1375 din Noul Cod Civil,, proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.”
Responsabilitatea pentru prejudiciile provocate de animale fără stăpân revine autorităților locale, fapt reținut corect și de către judecătorul fondului .
Potrivit dispozițiilor art. 1349 din noul cod civil, pentru a atrage răspunderea în condițiile art. 1349 din noul cod civil este necesar a fi îndeplinite cumulativ patru condiții, respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, vinovăție ce constă în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În acord cu prima instanță tribunalul reține faptul că în ceea ce privește fapta vătămătoare/ilicită asupra integrității corporale a reclamantei, astfel cum a reieșit din probele administrate în cauză, aceasta a fost dovedită pe deplin în cauză.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de reclamantă, și aceasta a doua condiție este îndeplinită în cauză, reținându-se că reclamanta solicită repararea prejudiciului moral suferit în urma vătămărilor fizice despre care s-a menționat anterior, acesta fiind în mod cert unul care poate fi cuantificat de instanța de judecată, fiind indubitabil că o leziune în urma mușcăturii canine conduce la suferințe atât fizice, cât și psihice.
În mod greși a reținut judecătorul fondului însă că din probatoriul administrat în cauză nu reiese faptul că apelanta reclamantă ar fi fost mușcată de unul dintre ,, animalele fără stăpân” din jurul blocului aflate în paza juridică a intimatei pârâte.
Astfel, din planșele fotografice depuse la instanța de fond (filele 15, 57, 58, 59, 60,61) reiese faptul că în jurul blocului apelantei reclamante există o . câini fără stăpân aflați în paza juridică a intimatei pârâte, în unele planșe foto fiind surprinși câte 7 la un loc.
Prin răspunsul la interogatoriu (fila 78) intimata pârâtă recunoaște existența unui mare număr de câini fără stăpân pe raza localității, acesta fiind și motivul pentru care, conform susținerilor intimatei a fost încheiat contractul de prestări servicii cu .> Prin același răspuns la interogatoriu se recunoaște și faptul că intimata a fost sesizată de nenumărate ori cu privire la existența ,,câinilor fără stăpân” în număr mare pe raza localității .
Este adevărat că martorii audiați la instanța de fond nu au perceput în mod direct momentul în care apelanta reclamantă a fost mușcată de câine însă, din declarațiile martorului B. C. I., care a văzut urme de sânge pe scara blocului în ziua respectivă, reiese faptul că în jurul blocului reclamantei există un număr mare de astfel de câini și faptul că și alte persoane au fost mușcate de aceste animale.
Instanța reține că acest incident și consecințele lui se datorează lipsei de acțiune a autorităților locale de a soluționa problema câinilor fără stăpân și de a asigura securitatea și sănătatea populației.
Este adevărat faptul că între Municipiul Slatina, în calitate de achizitor și . SRL, în calitate de prestator de servicii, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr._/2012, contract al cărui obiect este ,, prestarea de servicii de ecarisaj în Municipiul Slatina” însă încheierea acestui contract nu lipsește intimata de orice răspundere, aceasta având obligația de a supraveghea modul în care sunt aduse la îndeplinire obligațiile impuse în sarcina prestatorului de serviciu, mai ales în condițiile în care se recunoaște faptul că au existat sesizări cu privire la existența unui număr mare de câini fără stăpân pa raza localității.
Intimata trebuie să ia toate măsurile necesare pentru evitarea punerii în pericol a vieții populației și pentru protejarea sănătății și integrității locuitorilor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că, ,, atunci când este în joc o problemă de interes general, care atinge un asemenea nivel de gravitate încât devine o problemă de sănătate publică, este de datoria autorităților publice să acționeze în timp util, într-un mod adecvat și consecvent. În estimarea sa, Curtea accepta faptul că măsurile și inacțiunile ce trebuie adoptate și luate nu sunt o obligație de rezultat , ci o obligație de mijloace.”(Hotărârea CEDO din 26 iulie 2011 în cauza G. și G. S. împotriva României publicată în M. Of. nr. 416 din 10 iulie 2013).
Ca atare, tribunalul reține că sunt îndeplinite în cauză și condițiile privind existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul ,câtă vreme paguba reclamată s-a produs ca urmare a lipsei de diligență a intimatei, fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre aceasta, iar inacțiunea a fost rezultatul încălcării obligațiilor pe care legea le stabilește în sarcina intimatei.
Prin acțiunea formulată apelanta reclamantă a solicitat suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și morale fără a indica care este suma cerută cu titlu de daune materiale și cât se solicită cu titlu de daune morale, nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte cuantumul daunelor materiale solicitate.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate instanța reține că apelanta reclamantă a suferit traume fizice și psihice în urma atacului suferit .
Cât privește întinderea prejudiciului Tribunalul constată că spre deosebire de despăgubirile materiale, a căror stabilire este posibilă pe baza probelor administrate, despăgubirile morale fac în bună măsură obiectul evaluării instanței de judecată, care însă nu are la îndemână concluzii certe deduse din probele administrate .În materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că, problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde) .
Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În consecință, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale ( 14 zile) și ținând cont de vârsta apelantei reclamante tribunalul apreciază că acordarea sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale este suficientă în vederea reparării echitabile a prejudiciului produs apelantei reclamante.
În raport de considerentele mai sus expuse, ținând cont de dispozițiile art. 480 alin. 2 cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba sentința apelată în sensul că va admite în parte acțiunea și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Având în vedere și dispozițiile art. 453 alin. 2 cod pr. civilă în conformitate cu care, ,, Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare din părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”, în raport de soluția pronunțată, tribunalul va dispune obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1195 lei efectuate la fond și în apel, din care suma de 1000 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă I. L., domiciliat în Slatina, .. 12-14, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 6513 din data de 30 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. Teritorială a Municipiului Slatina, județul O. și schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta la 1000 lei daune morale și 1195 lei cheltuieli de judecată la fond și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, C. T. | |
Grefier, M. R. |
Red.C.T.
Tehnodact C.T.
Ex.4/3.04.2015
J.fond.L.C.M.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 27-01-2015, Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 63/2015.... → |
|---|
