Pretenţii. Hotărâre din 27-01-2015, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 58/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 58/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 2396/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. A., domiciliat în Caracal, Calea București, nr. 55, ., ., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin cererea de apel, apelantul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 131 Cod procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și având în vedere că prin cererea de apel, apelantul reclamant, prin reprezentanții săi legali, a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 din Noul Cod de Procedură Civilă, constatând dosarul în stare de judecată, reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 480/11.02.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, s-a admis excepția inadmisibilității, invocată de instanță din oficiu.
S-a respins cererea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul Ș. A., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prezentul litigiu se încadrează în categoria litigiilor prevăzută la art. 60¹ alin. (1) lit. f) pentru care este obligatorie participarea la ședința de informare privind avantajele medierii.
Reclamantul nu a depus la dosar dovada participării la ședința de informare, în forma prevăzută la art.2 alin.1¹ din Legea nr.192/2006, deși a fost citat pentru termenul din data de 11.02.2014 cu această mențiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
În motivarea apelului, apelantul reclamant a criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie având în vedere natura debitului dedus judecății, acesta fiind creanță fiscală, astfel că nu putea face obiectul medierii nefiind incidente în cauză prevederile art. 192/2006.
Tribunalul, analizând apelul prin prisma criticilor formulate și în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în materie, constată că apelul este întemeiat și urmează să îl admită pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 192/2006 persoanele fizice sau juridice sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, dovada participării la ședința de informare făcându-se printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, iar atunci când nu este îndeplinită obligația de a participa la ședința de informare, instanța poate să respingă cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Instanța de fond, la pronunțarea sentinței nu a avut în vedere prevederile art. 193 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă în care se arată că neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai invoca excepție, care nu a fost invocată de pârât.
În temeiul art. 480 din Noul Cod de procedură civilă s-a admis apelul, s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanța de fond să se pronunțe asupra cererii de judecată cu care a fost învestită.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr._, iar prin sentința civilă nr.2396/18.09.2014, s-a admis excepția prescripției acțiunii invocată din oficiu și s-a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere dispozițiile, art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora dreptul la acțiune se stinge într-un termen de 3 ani.
Instanța de fond la stabilirea termenului de prescripție de 3 ani a avut în vedere data introducerii acțiunii respectiv 04.12.2013 și data la care s-au prestat serviciile pentru spitalizarea intimatului, respectiv 26.08.2009.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel S. C. Județean de Urgență C. criticând sentința ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale, fără să aibă în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 262 alin.1 lit. a din Lege nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, plata serviciilor reprezintă cheltuieli ce se suportată de la bugetul de stat.
În această situație conform art. 131 Cod de procedură fiscală, termenul general de prescripție privind creanță bugetară este de 5 ani și începe să curgă de la 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Față de apelul declarat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Apelul este fondat, dar din următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ș. A. la plata sumei de 1455,61 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare în perioada 26-31.08.2009.
Acțiunea civila, ca ansamblu de mijloace procesuale din care se poate realiza protecția juridica a drepturilor subiective și a situațiilor juridice ocrotite de lege, trebuie exercitată cu respectarea anumitor condiții generale ce se identifică în același timp cu condițiile necesare pentru ca o persoana fizică sau juridică să poată fi parte în proces.
Astfel, se impune a fi verificate atât condiția formulării unei pretenții, cât și celelalte cerințe, respectiv interesul promovării acțiunii, capacitatea și calitatea procesuală.
În analiza excepției invocate, instanța retine că identitatea între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății condiționează soluționarea în fond a pricinii, justificând calitatea procesuală a pârâtului.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat despăgubirea de către pârât cu contravaloarea asistenței medicale acordate acestuia, arătând în considerentele de fapt ale cererii că această obligație îi incumba ca o consecință a faptului că a beneficiat de servicii și nu a prezentat documente privind persoana vinovată de producerea agresiunii.
Însă, art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stabilesc cu claritate persoana împotriva căreia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite ca urmare a prestării asistenței medicale în favoarea unei persoane – victimă a unei agresiuni, sarcina reparării prejudiciului revenind persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
Așadar, chiar legea stabilește cadrul procesual în care se va desfășura un eventual litigiu având ca obiect recuperarea contravalorii prestațiilor efectuate, excluzând posibilitatea obligării persoanei victimă a agresiunii.
Mai mult, din actele de la dosar se observă că pârâtul la data faptelor reclamate era asigurat CJAS, fiind internat în regim de urgență în secția chirurgie BMF din cadrul Spitalului Județean de Urgenta C..
Or, persoanele asigurate, ca plătitori ai contribuției, beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau accident având, astfel cum rezultă din art. 218 alin. 2 lit. h din Legea nr. 95/2006 dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgență.
În plus, legea sus menționata reglementează si aspectul cheltuielilor ocazionate de aceasta situație, arătând în art. 93 alin. 1 că „finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgentă se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate etc.”
Rezultă astfel, că nimic nu îndreptățește furnizorul de servicii medicale să solicite și contravaloarea acestora câtă vreme sunt prestate în regim de urgență, iar plata contribuției la asigurările sociale de sănătate se face tocmai cu scopul ca asiguratul să beneficieze de asemenea servicii.
Reglementarea posibilității furnizorului de servicii medicale de a acționa pe cei vinovați de lezarea sănătății altor persoane se înscrie în logica legii și explică rațiunea acesteia, aceea că acordarea asistentei medicale de urgentă să fie un drept al cetățeanului si o datorie a statului.
Raportat la aceste considerente se apreciază că intimatul nu are calitate procesuală pasivă pentru recuperarea contravalorii zilelor de spitalizare motiv pentru care în baza art.480 Cod de procedură civilă, se va admite apelul, se va schimba sentința, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 2396/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. A., domiciliat în Caracal, Calea București, nr. 55, ., ., schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red. I. M.
Tehnodact I.M.
Ex.4/02.02.2015
J. fond.V.B.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
